Valentin Iacob biografia


Valentin Iacob opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

Iacob Valentin.

Poet.

S-a nascut la 12 octombrie 1955 in Bucuresti.

Este fiul lui Stefan Iacob, inginer cercetator, si al Eugeniei Irinel Iacob, cercetator chimist.

Dupa absolvirea Liceului de Informatica din Bucuresti (1974), urmeaza cursurile Facultatii de Matematica (sectia Informatica) a Universitatii Bucuresti (absolvita in 1979).

A frecventai "Cenaclul de Luni" (198l-l982), cenaclul "Universitas" (1986-l989) si cenaclul "Junimea" (1988-l989) din Bucuresti. Din 1996 face parte din Cercul profesionist de lectura de la Muzeul Literaturii Romane.

A debutat publicistic cu un grupaj de poeme in revista "Adevarul literar si artistic" (1993).

Debuteaza editorial cu volumul de poeme Petrogradul intr-un pahar cu Sampanie (Ed. Integral - Du Style, 1996).

Colaboreza cu poezie, proza, eseuri si pamflete la revistele: "Luceafarul"". "Timpul". "Contemporanul", "Vatra", "Tomis", "Viata Romaneasca", "Poesis", "Cronica". "Tribuna", "Apostrof. "Art-Panorama", "Contrafort" s.a. Dupa debut, a publicat urmatoarele volume de versuri: Pianul kamikaze (Ed. Integral - DU Stylc. 1998). Balada craiului de toba (Ed. Eminescu / Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, 1998).

Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1996), premiul "Poesis" pentru debut (1996).

premiul "Poetii orasului Bucuresti" al Asociatiei Scriitorilor din
Bucuresti (1998).

In prezent autorul este liber profesionist.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO si al Asociatiei Ziaristilor din Romania - AZR.

Au formulat opinii critice asupra poeziei autorului: Cezar Baltag - Aleea nouazecistilor ("Contemporanul", 1996); Mireca Martin ("Contemporanul". 1996); Sorin Preda - Un Celine al poeziei romanesti ("Viata Romaneasca". 1996); Geo Vasile - Un subversiv registru goliardic ("Baricada", 1996) si Nu trage(i in pianist, ca se omoara ("Luceafarul", 1998); Dan Silviu Boerescu - Spatiul cam hilbertian ("Luceafarul", 1996); Saviana Stanescu - Cintece de dragoste, informatica si argou ("Adevarul literar si artistic", iul. 1996); Horia Garbca - Vali nebunu trage cu tunul ("Art-Panorama". apr. 1998); Nicolae Prelipceanu - Pianul kamikaze ("Romania libera", 6 aug. 1998); Dan Stanca- Agresiune stilistica ("Romania libera", 23 apr. 1999) sa.

Referinte critice:


"talent poetic neobisnuit posedind o scriitura plina de siguranta si verva post-moderna. Fantezia, sarcasmul fronda ironica si autoironica sunt tot alilea calitati de exceptie care fac farmecul si vigoarea acestei poezii de foarte buna calitate."
(Cezar Baltag. "Contemporanul". 1996)

"Ceea ce frapeaza de la inceput in poezia lui Valentin lacob este agresivitatea. Vindicativ si caustic, poetul arata cu degetul intins acuzator spre oglinzile care reflecta imens si deformator: orase, porcarii umane, frivolitati carnale, boala, ginduri frinte. gingasii fugare si. peste toate, figura sa de observator implicat. Sentimentul justitiei se suprapune ades autoironie pe o acuta lipsa de identitate, amintind cumva de imprecatiile inventive din proza lui Celine. () Valentin lacob polemizeaza fara nici un complex cu versificarile facile, dar si cu universul metalizat, plin de ironii industriale, din poezia optzecista. () Ghicim, fara a ne pricepe cu adevarat, o logica matematica - riguroasa, atragatoare, dar si plina de primejdii. Tehnica predilecta este cea a rupturii, cuvintele alaturindu-se navalnice si dezordonate, ca termenii unei complicate ecuatii algebrice, pe care doar rezultatul final il ordoneaza si-i da sens."
(Sorin Preda, "Viata Romaneasca". 1996)

"Poezia lui Valentin lacob lasa impresia unui virtej violent, rezultat al declansarii unei miscari centrifugale de mare forta. De multe ori poezia lui trebuie perceputa doar ca un fel de expresie a dinamismului pur. nemaicon-tind ce vrea de fapt sa exprime, imaginile alese fiind schije sau seintei care creeaza un cimp al exploziilor. Aparenta de balada nu trebuie sa insele, autorul fiind un maestru al dezordinii lirice extrem de imprevizibil pina in punctul in care ajunge sa se anuleze din cauza excesului inventiv."
(Dan Stanca, "Romania libera", apr. 1999)