| | |
Pescarul Amin
Vasile Voiculescu este o personalitate complexa,
intr-un singur om intalnindu-se simultan carturarul, medicul, educatorul,
ziaristul, etnograful si folcloristul si nu in ultimul rand scriitorul.
S-a nascut la 27 noiembrie 1884, comuna Pirscov, judetul Buzau.
Dupa ce urmeaza clasa I la Plescoi, comuna aflata in vecinatatea
Plescovului, este trimis la o scoala cu internat din Buzau. A urmat
liceul in doua etape: una la Buzau si alta la Liceul “Gheorghe
Lazar” din Bucuresti.
Pescarul Amin este in literatura romana unul dintre
reprezentantii omului animal. El este urmasul unei familii vechi
ce descinde din pesti. Barbatii acestei familii au fost pescari
din tata in fiu, dar nu erau pescari obisnuitri. Ei comuniacau cu
apele, cu valtorile. Demult, familia aminilor stapanea toata balta
Pociovelistii, dar, datorita schimbarilor sociale Amin ajunge un
simplu paznic.
Pescuitul are, ca si vanatoarea legi nescrise, cutume antice ce
si-au pierdut originile in negura timpulu. Prespectandu-le el imparte
pestii in doua mari categorii: buni si rai. Somonu este
perfid, lacom, ii ataca animalele si copii. Din aceasta cauza el
vrea sa il prinda la inceput pe pestele urias. Insa
apoi isi da seama ca este vorba de un morun. Niciodata n-a pescuit
moruni, legile nescrise interzicandu-i acest lucru.
Socul cel mare il are atunci cand aude de dinamita. In pescuit este
vorba de iscusinta nu de tehnologii. Este u ritual magic, o panda,
o lupta spirituala intre doua suflete ce lupta pentru supravietuire.
Lui Amin ii displace ideea de a prinde un peste ‘interzis’
atat de usor si fara o motivatie temeinica.
Devine agitat, inconjoara si controleaza gardurile de nenumarate
ori. Se culca. Noaptea este cel mai bun sfetnic. Isi aminteste de
un basm sau mai bine zis de un algoritm dintr-un basm: trebuie sa
se dea peste cap de 3 ori si se preface in gand. Disperarea il indeamna
sa incerce orice solutie xcare l-ar putea ajuta. In mintea lui se
da odata peste cap si intra intr-un loc numit de el fundul mortii,
apoi inca odata si se simte de parca a inviat dupa un innec si ultima
data cand se opreste intr-un luminis adanc. De fapt el este intr-o
calatorie astrala. I n acel moment el poate avea raspuns la orice
intrebare. Descopera cu adevarat ce este viata. Ea ‘nu este
nici ziua de azi, nici maine, nici anul intreg’. Ceea ce conteaza
sunt lucrurile infaptuite de tine.
Apoi intra in lumea pestilor si de acolo isi vede stramosii, acesta
fiind unul dintre semnele care ii prevesteau moartea.
In sfarsit ajunge si la morun. Un morun sacru ce se hraneste cu
luceferi si se ascunde intre constelatii, ce reprezinta universul
ancestral al stramosilor lui. Morunul reprezinta dumnezeul apelor,
al valtorilor, al pescarului, un spirit antic ce guverneaza universul
acvatic.
Apoi descopera ca morunul este de fapt stra-stramosul sau, intemeietorul
neamului Aminilor. Acesta il conduce spre rai, un rai ce se afla
in ape. Vazandu-l Amin isi da seama ca nu poate permite ca acest
taram fabulos si sacru sa fie distrus doar pentru capriciul unui
tanar ca nu stie inca sa traiasca. Atunci rupe gardurile, da drumul
pestilor si odata cu morunul se duce si el pierzandu-se in infinitatea
universului acvatic.
Referindu-se la drumul sau poetic, Vasile
Voiculescu precizeaza: “Tin sa declar ca activitatea mea poetica
se datoreste in mare parte lui Ion Pillat. El m-a indemnat, m-a
obligat sa scriu. A scos cu banii lui Cugetul Romanesc la care am
colaborat constant. Ambii am avut apoi multumirea sa fim premiati,
eu cu volumul Parga, el cu Gradina intre ziduri”. In 1941
mai avea pregatit pentru tipar volumul de versuri intitulat “Veghe”,
dar razboiul ii bareaza drumul si astfel cateva texte vor intra
in editia definitiva “Poezii”, aparuta la Fundatia Regasa
pentru Literatura si Arta in 1944, iar restul se vor intalni cu
cititorul dupa moartea autorului.
|