Arta poetica in poezia Testament de Tudor Arghezi referat






TESTAMENT

Arta poetica este un text , de multe ori o poezie in care autorul isi exprima conceptia destre arta .

Poezia Testament deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi – “Cuvinte potrivite “ 1927 . Este alcatuita din cinci strofe de intindere inegala , cu rima imperecheata si cu masura versului de unsprezece silabe. Ideile poetice nu se succed , ci se reiau in diferite structuri ale textului .Ideea legaturii dintre poet si strabunii sai apare in prima si a treia strofa dar si in versul final . Prima strofa   :  este alcatuita din opt versuri .

In primele 2 versuri , poetul i se adreseaza fiului ( urmasilor ) carora le lasa  Cartea sa (opera) , asa cum strabunii ne-au lasat textele sacre . Intre cei doi termeni care incheie versurile 1 si 2 (“moarte”, “carte”) se stabileste o opozitie : in vreme ce fiinta poetului se va intoarce in lut , opera va dainui mereu .

Tot aici epitetul individual “ nume adunat” contine ideea ca opera a fost zamislita printr-un proces trudnic si indelungat , la capatul caruia poetul si va aduce partea lui de contributie la “urcusul “ in timp al omenirii . Versurile 3-8 ale primei strofe ofera o” viziune de sus a germinatiei antropologice “ (Calinescu ) , poetul coborand in timp la clipa nasterii primilor oameni .Astfel , metafora “ seara razvratita” reprezinta , ca si la Eminescu , intunericul anterior nasterii lumii ; aparitia rasvratita a vietii este uriasa forfota universala din ziua cea dintai a omenirii , continuata cu urcusul in tipm al generatiilor . Imaginea halucinanta a strabunilor care urca ‘ prin rapi si gropi adanci  “(metafore)  sugereaza acest suis  ‘ pe branci ‘ , care va sfarsi in mormanele de osemnite . Poetul si fiul nu sunt decat doua momente ale eternei curgeri a ‘ raului ‘ de oameni . Integrat acestei legi cosmice , poetul stie ca este bolnav de vreme si ca va veni clipa cand va muri .

In prima strofa , opera este vazuta ca ‘ o treapta ‘ in marea trecere ‘ universala , un moment al progresului inceput in adancurile timpului orginar , cand cei dintai strabuni s-au ridicat din golul preexistentei .

In strofa a II-a  :  “ Cartea “ devine “hrisovul vostru cel dintai “ , act al innobilarii prin munca , daruit urmasilor spirituali . Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata prin metoda osemintelor  “ varsate “ in sufletul acestuia , intr-o contopire fara sfarsit .In strofa a III a  alcatuita din 18 versuri se concentreaza o idee densa : In aceste versuri  legatura dintre generatii castiga noi semnificatii : “ batranii “ autorului sunt taranii . Poetul face parte chiar din prima serie de oameni ai spiritului ( metafora sapei preschimbate in condei si cea a brazdei prefacute in calimara ), iar rostul sau in lume li se datoreaza stramosilor tarani . In versurile 5 si 6 este indicat izvorul limbajului poetic arghezian   : graiul aspru ,  frust  al batranilor tarani , caruia poetul ii da noi straluciri . Aici apare si sintagma “cuvinte potrivite “ . Aceasta il defineste pe autor ca pe un artizan care potriveste cuvintele in vers , printr-o activitate migaloasa si grea , desfasurata in “mii de saptamani “ . Decantate din graiul simplu si sedimentar ( aspru si pur ca insusi pamantul ) al inaintasilor tarani , cuvintele sunt “ prefacute “ “ in versuri si-n icoana “ devenind arta  . In versul al X-lea este enuntata estetica uratului : “Facui din zdrente muguri si coroane “  inseamna  transformarea uratului in frumos , adica in poezie . Pe un plan mai profund , uratul face parte dintre atributele lumii care si-au pierdut sacralitatea  . In acest sens poetul devine un creator care ii reda lumii frumusetea disparuta , poezia devenind o ipostaza a Logosului . In ultimele doua strofe : apar noi definitii ale poeziei : “ Cartea are virtutii purifcatoare “ ., ea izbaveste  lumea de durere prin forta cuvantului . Alcatuita din “ slova de foc “ si “slova faurita “ “ Cartea “ este darul pe care “Robul “ ( autorul) I-o ofera “ domnului “ ( cititotorului urmas ) . Titlul poeziei : poate insemna actul juridic intocmit de o persoana , prin care acesta isi exprima dorintele ce urmeaza a- I fi implinite dupa moarte.In sens biblic , termenul trimite la invatatura pe care ne-au lasat-o proorocii si apostolii cuprinsa in Vechiul Testament si in Noul Testament .





 










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani