|
Subiecte rezlvate de la oral BACSubiectul 1 28494kzc87sor7s Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata. 28494kzc87sor7s Proza este o forma a discursului artistic al unui autor care, prin intermediul naratorului, prezinta un univers fictiv. Caracteristici:
Tipuri de proza:
Clasificarea prozei narative: 1. dupa dimensiune: - schita - povestire - basm - nuvela - roman 2. dupa curentul literar - clasica - romantica - realista - modernista 3. dupa tema abordata - realista - fantastica - istorica - psihologica - absurda Nuvela Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este considerata de catre criticul Al. Piru o nuvela o nuvela romantica intr-o forma clasica. Romantismul consta in:
Personajul este o personalitate istorica; aici apare ca un domnitor crud in jurul caruia se grupeaza boierii lingusitori si ipocritii; Din comportamentul sau reies principalele trasaturi ale domnitorului:
Le promite boierilor incetarea represaliilor, intinzandu-le o capcana- de aici rezulta disimularea / ipocrizia. Are placerea zicerilor memorabile: „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi…”
Portretul domnitei Ruxanda este realizat in antiteza cu cel al domnitorului, ea fiin o fire blanda, supusa, miloasa, feminina.
Tematica este istorica (evocarea unei perioade din istoria Moldovei, reactualizarea ultimilor cinci ani de domnie ai lui Alexandru Lapusneanul - 1564-1569); naratorul se inspira din cronicile Moldovei, respectand in mare parte adevarul istoric, comitand unele licente istorice in scopuri estetice: Motoc nu mai traia in momentul revenirii lui Alexandru Lapusneanu la domnia Moldovei. Subiectul al 2 –lea 28494kzc87sor7s Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata. Proza este o forma a discursului artistic al unui autor care, prin intermediul naratorului, prezinta un univers fictiv. Caracteristici:
Tipuri de proza:
Clasificarea prozei narative: 1. dupa dimensiune: - schita - povestire - basm - nuvela - roman 2. dupa curentul literar - clasica - romantica - realista - modernista 3. dupa tema abordata - realista - fantastica - istorica - psihologica - absurda Romanul Enigma Otiliei, de George Calinescu, se inscrie in formula realismului balzacian. Trasaturi realiste:
28494kzc87sor7s 28494kzc87sor7s Subiectul al 3 –lea 28494kzc87sor7s Prezinta trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata. Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu 28494kzc87sor7s Fantasticul Conceptul de proza il iei de mai sus. Din latina – phantasticus “imaginar, ireal” Din grecescul – fantastikos “imaginar, ireal” Fantasticul este o categorie literara a esteticului, a fost cultivat, de obicei, in literatura romantica, sec. 19. Caracteristici :
Roger Caillois- «Fantasticul este o amenintare, o rupere insolita (inedita) in lumea realului ». Daca in basme, fantasticul apare ca ceva firesc, fara sa ne intrige, in literatura fantastica supranaturalul apare ca o « spartura in coerenta universului ». Tzvetan Todorov : fantasticul provine din ezitarea cititorului intre alegerea unei solutii rationale si a unei solutii supranaturale. Matei Calinescu : « Vom avea de a face cu o opera fantastica, ori de cate ori ne aflam in fata incomprehensibilului ». In literatura romana, avem mai multi scriitori care au cultivat fantasticul :
- fantasticul folcloric – Domnisoara Cristina Eminescu sparge tiparele prozei nationale, prin faptul ca el nu adopta o scriitura in spirit realist. Eminescu va practica o proza baroca, subiectiva, caracterizata prin onirism, erotism, fabulos. Toate temele au un preambul filosofic. Prin aceasta se deosebeste de ceilalti prozatori romantici : Poe, Hoffmann. Prozatorul include in opere idei filosofice din Kant, Schopenhauer, religiile orientale( teoria metempsihozei sau a reancarnarii, teoria migratiei sufletului ). Teoria migratiei sufletelor – conceptie religioasa conform [reia sufletul ar petrece dupa moarte in alt corp. Teoria reancarnarii- sufletul ar parcurge dupa moarte un lung sir de reincarnari succesive in animale, in oameni, in vederea purificarii. Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre. Schopenhauer – ideea lumii ca vis « In fapta, lumea-i visul sufletului nostru. » Archaeu- fiinta eterna care nu se schimba. Archaeul ia diverse forme in trupuri, ele se numesc avataruri. Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului. Personajul principal are trei avataruri, intrupari: -Dionis- copist, sec. 19 -Dan – calugar, ucenicul maestrului Ruben ( Profesor la Academia din Socola) -Zoroastru – profet si reformator persan (Zarathustra – 660 i. Hr.) Camera eroului este pustie, intunecata , reflecta romantismul.Erou exceptional, dotat cu o mare putere de visare, Dionis traieste intr-o lume a ideilor. Primul moment de visare halucinatorie este acela cand eroul dialogheaza cu portretul tatalui sau. Ni se dezvaluie originea lui Dionis :
Poezia Cugetarile sarmanului Dionis, inserata in corpul nuvelei, prezinta tematica omului de geniu si starea lui mizera. Are preocupari filosofice. Citeste o carte veche, ce contine un zodiac, imprumutata de la anticarul Riven. Iubeste o fata din casa vecina in taina, dar nu spera la iubirea ei. Al doilea moment de visare halucinatorie Are loc regresiunea in timpul voievodului Alexandru cel Bun. Apare motivul atemporalizarii timpului. Eroul se nume ste acum Dan si este calugar. Se inverseaza cronologia, iar realitatea-fantastica uzurpeaza tot mai mult realitatea-realitate. Calugarul Dan se viseaza mirean cu numele Dionis, trecutul (realitatea-fantastica) revendica drepturile prezentului, tratandu-l ca pe o realitate viitoare proiectata in vis. Dialogul Dan –Ruben Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului – omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri. Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul , care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate. Ruben devine Satana. Eroul calatoreste pe luna cu Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan. Umbra ii spune lui Dan ca odata el a fost Zoroastru, desi sufletul lui nu-si mai aminteste. Apare motivul cuplului adamic si cel al fericirii paradisiace. Ispita luciferica de a se crede Dumnezeu il duce pe Dan la cadere, la pierderea fericirii. Caderea din experienta paradisiaca duce la revenirea starii initiale(Dionis). Cand se trezeste din cadere nu stie daca a fost vis sau realitate ceea ce i s-a intamplat. Ii trimite o scrisoare Mariei, dupa care cade intr-un lesin , de unde incepe a treia poveste fantastica, derulata in timpul somnului, de data aceasta fiind produsa de cloroform. Dionis revine la identitatea de calugar. Primul efect al cloroformului este ca Dan isi recapata constiinta de sine dupa calatoria pe luna, apoi trebuie sa suporte intalnirea dintre el si umbra sa. In final, nu mai face distinctia intre real si fantastic. Episodul ultim, care descrie o scena din viata de mai tarziu a lui Dionis, da impresia ca eroul adevarat al intamplarilor este Dionis si nu Dan. Nuvela se incheie cu vorbele naratorului, care intra in pielea cititorului, prezentand posibilele nedumeriri ale noastre, in legatura cu eroul principal al acestor intamplari. Biletul al 4 – lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational basm cult, prin referire la o opera literara studiata. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga Basmul cult este o specie a genului epic in proza in care personaje supranaturale, dar si reale trec prin intamplari fabuloase, pentru a sustine ordinea valorica a binelui (binele invinge raul). Trasaturi :
Clasificare:
Basmul propriu-zis este asimilat cu cel fantastic.
Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerata un basm cult sunt:
- in realizarea anumitor portrete naratorul insista mai mult decat este necesar pe anumite detalii;
- Paginile lui Creanga sunt pline de dialoguri, care au ca functie estetica: caracterizarea personajelor si dezvoltarea actiunii.
«Cand vei ajunge si tu odata mare si tare vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul.» Basmul cult poarta amprenta originalitatii scriitorului sau. Subiectul al 5 –lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata. Lostrita, de Vasile Voiculescu Povestirea este o specie epica cu trasaturi distinctive destul de slab individualizate. Importanta este acordata naratorului si actului nararii; accentul este pus pe intamplari si situatii, mai putin pe personaje. Tipuri de povestire:
Particularitati:
Povestirile trebuie sa fie scurte (elementele de analiza si cele descriptive trebuie folosite cu mare economie).
Subiectul prezinta tema vanatorii si o poveste de dragoste. Lostrita este un peste pe cale de disparitia, din familia pastravilor, fiind inconjurata de un aer fabulos. Lostrita este un peste rar. Naratorul structureaza naratiunea in trei momente: - incipitul (prologul) constituie o punere in tema a cititorului, avertizandu-l asupra intamplarilor inedite; el are doua functii: genereaza atmosfera stranie si incita imaginatia lectorului; - actiunea propriu-zisa se constituie pe doua planuri: real(care prezinta locuitorii de pe Bistrita) si supranatural (intamplarile fantastice); - finalul nu clarifica, ci intareste legenda.
Actiunea se desfasoara pe doua planuri:
Aliman era un flacau voinic si frumos. Pentru el, prinderea Lostritei insemna idealul sau. Vara alerga ca un nebun, iar iarna mergea pe la sezatori unde asculta povesti despre lostrita blestemata.
Naratorul intervine in incipitul textului, cand creeaza o atmosfera stranie si il avertizeaza pe cititor ca faptele relatate sunt stranii, cat si in final cand enigma nu se dezleaga, ci este amplificata (Povestea este impodobita an de an «cu noi adaose si alte scornituri»). Naratorul isi face simtita prezenta prin fraze exclamative sau interogative, prin fraze scurte, care genereaza o anumita atmosfera fantastica si prin anumite detalii care urmaresc sa ne convinga de misterul ascuns in spatele acestui peste. 28494kzc87sor7s Subiectul al 6 –lea Ilustreaza conceptul operational nuvela psihologica, prin referire la o opera literara studiata. Moara cu Noroc, de Ioan Slavici Nuvela este o naratiune in proza, cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele nu sunt prea numeroase, sunt caracterizate succint in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Caracteristici ale nuvelei:
Caracteristicile nuvelei psihologice:
Tema nuvelei este cea a dezumanizarii personajului Ghita, din cauza patimii pentru bani, aur; alte teme secundare care apar sunt cea a inadaptatului si cea parvenitului. Abdicarea de la legile morale, renuntarea la cinste, element fundamental al echilibrului interior, atrage dupa sine declinul, omul devenind de nerecunoscut;
Ghita este surprins intr-o tentativa de a-si depasi conditia sociala, prin luarea in arenda a hanului de la Moara cu Noroc. Desprinderea de spatiul satului traditional si intrarea intr-un univers cu legi proprii, salbatice, duce la drama in plan sufletesc a personajului.
Tragismul intamplarilor se poate explica atat prin caracterul slab al lui Ghita, cat si prin incalcarea unor legi morale si lipsa de statornicie. Lica ii exploateaza slabiciunea pentru bani a lui Ghita; principalul instrument prin care Samadaul isi asigura colaborarea hangiului este teama.
Nuvela este incadrata in formula realismului psihologic. «Ceea ce apare ca nou este analiza psihologica...povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale...» (Tudor Vianu) Principala modalitate de analiza prin care autorul consemneaza metamorfoza sufleteasca a personajului este monologul interior: «Ei! ce sa-mi fac? Isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea.» Subiectul al 7 –lea Ilustreaza conceptul operational de nuvela istorica, prin referire la o opera literara studiata. Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi Nuvela este o naratiune in proza, cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele nu sunt prea numeroase, sunt caracterizate succint in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Caracteristici ale nuvelei:
Tudor Vianu noteaza ca Alexandru Lapusneanul este prima naratiune obiectiva. El precizeaza ca Negruzzi reuseste sa-si elimine cu desavarsire propria imagine din nuvela, si anume, nu povestitorul, ci faptele povestite sunt in prim plan.
Nuvela istorica are urmatoarele caracteristici:
Alexandru Lapusneanu este un:
Din comportamentul sau reies principalele trasaturi ale domnitorului:
Le promite boierilor incetarea represaliilor, intinzandu-le o capcana- de aici rezulta disimularea / ipocrizia. Are placerea zicerilor memorabile: „Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi…”
Subiectul al 8-lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational de nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata. Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu
Definitia nuvelei Naratiune in proza cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele sunt putine si se caracterizeaza pe parcursul desfasurarii actiunii. Fantasticul Din latina – phantasticus “imaginar, ireal” Din grecescul – fantastikos “imaginar, ireal” Fantasticul este o categorie literara a esteticului, a fost cultivat, de obicei, in literatura romantica, sec. 19. Caracteristici :
Roger Caillois- «Fantasticul este o amenintare, o rupere insolita (inedita) in lumea realului ». Daca in basme, fantasticul apare ca ceva firesc, fara sa ne intrige, in literatura fantastica supranaturalul apare ca o « spartura in coerenta universului ». Tzvetan Todorov : fantasticul provine din ezitarea cititorului intre alegerea unei solutii rationale si a unei solutii supranaturale. Matei Calinescu : « Vom avea de a face cu o opera fantastica, ori de cate ori ne aflam in fata incomprehensibilului ». In literatura romana, avem mai multi scriitori care au cultivat fantasticul :
- fantasticul folcloric – Domnisoara Cristina Eminescu sparge tiparele prozei nationale, prin faptul ca el nu adopta o scriitura in spirit realist. Eminescu va practica o proza baroca, subiectiva, caracterizata prin onirism, erotism, fabulos. Toate temele au un preambul filosofic. Prin aceasta se deosebeste de ceilalti prozatori romantici : Poe, Hoffmann. Prozatorul include in opere idei filosofice din Kant, Schopenhauer, religiile orientale( teoria metempsihozei sau a reancarnarii, teoria migratiei sufletului ). Teoria migratiei sufletelor – conceptie religioasa conform [reia sufletul ar petrece dupa moarte in alt corp. Teoria reancarnarii- sufletul ar parcurge dupa moarte un lung sir de reincarnari succesive in animale, in oameni, in vederea purificarii. Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre. Schopenhauer – ideea lumii ca vis « In fapta, lumea-i visul sufletului nostru. » Archaeu- fiinta eterna care nu se schimba. Archaeul ia diverse forme in trupuri, ele se numesc avataruri. Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului. Personajul principal are trei avataruri, intrupari: -Dionis- copist, sec. 19 -Dan – calugar, ucenicul maestrului Ruben ( Profesor la Academia din Socola) -Zoroastru – profet si reformator persan (Zarathustra – 660 i. Hr.) Camera eroului este pustie, intunecata , reflecta romantismul.Erou exceptional, dotat cu o mare putere de visare, Dionis traieste intr-o lume a ideilor. Primul moment de visare halucinatorie este acela cand eroul dialogheaza cu portretul tatalui sau. Ni se dezvaluie originea lui Dionis :
Poezia Cugetarile sarmanului Dionis, inserata in corpul nuvelei, prezinta tematica omului de geniu si starea lui mizera. Are preocupari filosofice. Citeste o carte veche, ce contine un zodiac, imprumutata de la anticarul Riven. Iubeste o fata din casa vecina in taina, dar nu spera la iubirea ei. Al doilea moment de visare halucinatorie Are loc regresiunea in timpul voievodului Alexandru cel Bun. Apare motivul atemporalizarii timpului. Eroul se nume ste acum Dan si este calugar. Se inverseaza cronologia, iar realitatea-fantastica uzurpeaza tot mai mult realitatea-realitate. Calugarul Dan se viseaza mirean cu numele Dionis, trecutul (realitatea-fantastica) revendica drepturile prezentului, tratandu-l ca pe o realitate viitoare proiectata in vis. Dialogul Dan –Ruben Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului – omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri. Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul , care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate. Ruben devine Satana. Eroul calatoreste pe luna cu Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan. Umbra ii spune lui Dan ca odata el a fost Zoroastru, desi sufletul lui nu-si mai aminteste. Apare motivul cuplului adamic si cel al fericirii paradisiace. Ispita luciferica de a se crede Dumnezeu il duce pe Dan la cadere, la pierderea fericirii. Caderea din experienta paradisiaca duce la revenirea starii initiale(Dionis). Cand se trezeste din cadere nu stie daca a fost vis sau realitate ceea ce i s-a intamplat. Ii trimite o scrisoare Mariei, dupa care cade intr-un lesin , de unde incepe a treia poveste fantastica, derulata in timpul somnului, de data aceasta fiind produsa de cloroform. Dionis revine la identitatea de calugar. Primul efect al cloroformului este ca Dan isi recapata constiinta de sine dupa calatoria pe luna, apoi trebuie sa suporte intalnirea dintre el si umbra sa. In final, nu mai face distinctia intre real si fantastic. Episodul ultim, care descrie o scena din viata de mai tarziu a lui Dionis, da impresia ca eroul adevarat al intamplarilor este Dionis si nu Dan. Nuvela se incheie cu vorbele naratorului, care intra in pielea cititorului, prezentand posibilele nedumeriri ale noastre, in legatura cu eroul principal al acestor intamplari.
Subiectul al 9 –lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational de roman (traditional sau modern), prin referire la o opera literara studiata. Baltagul, de Mihail Sadoveanu Romanul – specie a genului epic de mare intindere, cu actiune complexa, dar unitara, intriga complicata, personaje numeroase. Trasaturi:
Avand in vedere criteriul artei narative, putem distinge intre roman traditional si modern. Termenul de roman traditional este folosit pentru a desemna romanul de pana la Balzac, adica in secolul al XIX-lea. Notiunea de roman traditional este folosita si de Eugen Lovinescu pentru creatii romanesti din secolul al XX –lea (perioada interbelica) care se orientau spre valori autohtone, abordau o problematica social-taraneasca si uneori religioasa. Nicolae Manolescu va numi romanul traditional roman doric. “ Romanul este o oglinda care se plimba pe un drum, reflectand cand azurul aerului imaculat, cand noroiul santurilor murdare. ”( Stendhal ) Romanul traditional se caracterizeaza prin:
Narator omniscient, omniprezent, impersonal, obiectiv. Nararea se face la persoana a III-a, par derrière. Naratorul este extradiegetic. 2. Modurile de expunere folosite sunt cele traditionale: - naratiunea; descrierea; dialogul; monologul. Limbajul este impregnat de arhaisme si de regionalisme (limbaj popular). 3. Constructia romanului este rationalista; timpul e urmarit cronologic, actiunea este lineara. Putem observa ca romanul contine trei parti: a. pregatirile pentru drum ale Vitoriei Lipan; b. Parcurgerea traseului initiatic; c. Razbunarea Vitoriei. 4. Relatarea se caracterizeaza prin obiectivitate; naratorul nu se implica. Tipul de naratiune – roman traditional, obiectiv, inscris de catre criticul Nicolae Manolescu in formula „realismului clasicizat”. „Autorul poseda arta eliminarii timpilor morti si pe aceea a distribuirii informatiilor strict necesare.” (Nicolae Manolescu) Principala caracteristica a Baltagului este caracterul rezumativ. Naratorul isi semnaleaza prezenta prin aceea ca rezuma, scurteaza faptele, avertizeaza.
Vitoria este un personaj tare, puternic. In general, femeia reprezinta un element stabil, conservator, pasiv. Rolul femeii e legat de cuibul familial. Pentru ea, iesirea din perimetrul satului va fi o aventura ( v. Nicolae Manolescu ). Ceea ce face ( ingroparea ) e un act de curaj, dar si o datorie morala. Il ia pe Gheorghita nu pentru sprijin, ci pentru o initiere in asprimile vietii. Vitoria Lipan nu reprezinta un tip taranesc, ci este, pur si simplu, un prototip pentru categoria femeii.
nunta, inmormantare; Edificatoare in acest este fraza ultima a Vitoriei care exprima reintrarea in ciclul obisnuit al vietii si aminteste de inceput cand Vitoria o cearta pe Minodora. Ghita C. Topor aduce elemente care disloca vechile obiceiuri. Opunerea categorica a Vitoriei contra asediului dat Minodorei de adoratul Ghita C. Topor este opunerea vechilor structuri ale unei civizatii arhaice, contra agresiunii unei lumi noi, din care fac parte si ucigasii sotului ei. Pentru aceasta progresul nu inseamna optimism, ci ruina randuielilor ancestrale, pierderea binelui si a frumosului. Nu nasul o deranjeaza pe Vitoria, ci conditia de surtucar, de lefegiu, nu de om liber: “ Oi gasi eu roman asezat …”.
Subiectul al 10 –lea 28494kzc87sor7s Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-o povestire studiata. Lostrita, de Vasile Voiculescu Autorul este acelasi cu naratorul, adica naratorul este o voce auctoriala. Este un povestitor; naratiunea se face la persoana a treia. Naratorul este extradiegetic (nu e personaj in povestirea sa ori martor). Apar elemente ale istorisirii orale. Naratorul lasa impresia ca spune si nu ca scrie ceva. Naratorul intervine in incipitul textului, cand creeaza o atmosfera stranie si il avertizeaza pe cititor ca faptele relatate sunt stranii, cat si in final cand enigma nu se dezleaga, ci este amplificata (Povestea este impodobita an de an «cu noi adaose si alte scornituri»). Naratorul isi face simtita prezenta prin fraze exclamative sau interogative, prin fraze scurte, care genereaza o anumita atmosfera fantastica si prin anumite detalii care urmaresc sa ne convinga de misterul ascuns in spatele acestui peste. Intr-o povestire, rolul povestitorului este principal, de el depinzand modul in care receptam textul. Naratorul isi creeaza un personaj fantastic, facand parte din categoria antropoichtiomorfelor (omul-peste). Aliman este personajul principal, desi accentul nu cade pe portretul sau, ci pe trairile si starile emotionale ale acestuia. Aparitia lostritei in satul de pe Bistrita produce o diferentiere intre oamenii satului: pescarii cuminti care vad in vanat doar o sursa de existenta si nu se lasa atrasi de lostrita blestemata; copilandrii, care iubind primejdia, cadeau prada lostritei; Aliman apare in ipostaza vanatorului absolut, care nu poate accepta lupta fara un rezultat decisiv. Aliman era un flacau voinic si frumos. Pentru el, prinderea Lostritei insemna idealul sau. Vara alerga ca un nebun, iar iarna mergea pe la sezatori unde asculta povesti despre lostrita blestemata. Initial, lostrita reprezenta un vanat, apoi o intruchipare a diavolului, o iubita si, in final, un ideal. Lostrita reprezinta absolutul lui Aliman ca vanator si ca barbat. Cititorul de povestire fantastica trebuie sa fie pasionat de mister, de mitologie, de elemente de folclor. 28494kzc87sor7s Subiectul al 11 – lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational narator omniscient, folosind ca suport un text narativ studiat. Baltagul (1930) Naratorul este cel care povesteste intr-o naratiune, el este o voce auctoriala. Naratorul omniscient este specific romanului traditional, stie totul despre personajele si intamplarile pe care le relateaza, chiar poate dezvalui gandurile ascunse ale personajelor. “ Romancierul (traditional) e un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara acoperisuri, distantele nu exista, departarea in vreme de asemenea nu. In timp ce pune sa-ti vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi alineat, unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns pregatesc. ”( Camil Petrescu ) Naratorul este in romanul Baltagul omniscient, omniprezent, impersonal, obiectiv. Nararea se face la persoana a III-a, par derrière. Naratorul este extradiegetic. Perspectiva nararii este una obiectiva; Naratorul prezinta fapte, intamplari, medii, personaje din exterior. Tipul de naratiune – roman traditional, obiectiv, inscris de catre criticul Nicolae Manolescu in formula „realismului clasicizat”. „Autorul poseda arta eliminarii timpilor morti si pe aceea a distribuirii informatiilor strict necesare.” (Nicolae Manolescu) Principala caracteristica a Baltagului este caracterul rezumativ. Naratorul isi semnaleaza prezenta prin aceea ca rezuma, scurteaza faptele, avertizeaza. Modurile de expunere folosite sunt cele traditionale: naratiunea; descrierea; dialogul; monologul. Limbajul este impregnat de arhaisme si de regionalisme (limbaj popular). Subiectul al 12-lea 28494kzc87sor7s Ilustreaza conceptul operational de personaj - narator, folosind ca suport un text narativ studiat. Personajul – narator relateaza fapte in care este implicat ca protagonist si este necreditabil deoarece ofera o perspectiva subiectiva asupra celor relatate. Camil Petrescu subliniaza ideea ca scriitura moderna trebuie sa renunte la tipul de narator traditional, omniscient, omniprezent, propunand un altul, subiectiv care sa descrie cu sinceritate propriile trairi interioare. „Romanul este oglinda paralela a constiintei mele” à se cultiva confesiunea, naratiunea la persoana I, jurnalul, autenticitatea, subiectivitatea. „Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”. Eroul este pus in doua situatii limita: iubirea si razboiul – situatii pe care le traieste intens si total cu riscul suferintei. „... N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc... ar constitui pentru mine o limitare”. Eroul nostru este o fire pasionala participand la anumite experiente limita ale vietii care ar putea sa-l intregeasca din punct de vedere sufletesc. Face parte din categoria „sufletelor tari”, fiind un erou inflexibil, incapabil de compromisuri, de jumatati de masura, cu idei fixe masurand viata din punctul de vedere al absolutului. Gheorghidiu cauta iubirea absoluta. „Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt”. Prima parte este un roman de dragoste, este o fictiune. A doua parte este un jurnal de front real apartinand scriitorului, imprumutat punct cu punct eroului principal. Roman monocentric (grupat in jurul unui singur personaj) I parte: glisare (alunecare) a prezentului spre trecut A II- a parte: traire in secunda. Autor de gradul I – scriitorul Camil Petrescu Naratorul à modern, subiectiv Autor de gradul al II-lea - narator – protagonist – narator intradiegetic Viziunea narativa – „avec”, impreuna cu (naratorul stie tot atat cat personajul) „ … sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud. Ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu… din mine insumi nu pot iesi… eu nu pot vorbi onest decat la persoana I.” Tehnici narative: introspectia, jurnalul de razboi. Introspectia (autoobservarea) – metoda psihologica bazata pe pe observarea propriilor trairi psihice. Modalitatea de realizare a introspectiei este monologul interior ca mod de exprimare a starilor launtrice, de reflectare a existentei lui individuale. Monolog interior – solilocviu – vorbire adresata siesi – traire vorbita- discurs pentru sine – persoana I Jurnalul – tehnica jurnalului este introdusa in literatura de André Gide si Marcel Proust. Partea a doua este jurnalul de razboi al lui Gheorghidiu. Capitolele I si VI (prima parte) relateaza evenimente care s-au intamplat aproximativ in acelasi timp cu momentul in care sunt narate. Sunt contemporane naratiei, dominand timpul prezent, tema fiind razboiul. Capitolele II-V cuprind o retrospectiva. Predomina timpul imperfect, tema fiind iubirea. Unii critici au vorbit despre tehnica povestirii in rama, rama reprezentand-o razboiul in spatiul caruia este inserata experienta eroului cu Ela, printr-un flash-back (analepsa). Eroul isi pune problema scrisului, intrebandu-se de ce scrie tot ce i s-a intamplat. Naratorul nu are o constiinta clara a scrierii sale, a ceea ce face, dar marturiseste ca a asternut pe hartie viata sa dintr-o nevoie de a intelege ce a trait. Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Faptul acesta ii da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este, propriu-zis, o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gandi o alta oranduiala. In aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaza actul erotic si acesta este si izvorul geloziei sale, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. Este o constiinta incapabila de compromisuri. Subiectul al 13- lea Prezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii spatio-temporale) intr-un basm cult studiat. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga Unii critici au considerat ca basmul a fost sintetizat din doua basme:
|
