Creatia lirica Doina de Vasile Alecsandri referat






Doina


Poezia “Doina” se include in volumul Poezii adunate si indreptate de Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicata in 1852.

          Creatia lirica, populara, in versuri, ce exprima confesiv cea mai bogata gama de sentimente umane: dragoste, ura, jale, revolta.

          Ca orice creatie folcloricati aceasta are caracter oral, anonim, traditional, sincretic si traditional.

          Ca o formula specifica doinei este cea de inceput: “Doina, doina cantec dulce”, sau o structura poetica exclamativa, vizind legatura omului cu natura.

          Apar astfel motive specifice cum ar fi: al comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului. Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma unui monolog sau al unui dialog cu elementele naturii.

          Lirismul oscileaza intre tristete si speranta. Tehnicile specifice doinei sunt: vocativele, repetitiile, verbele la imperativ, exclamatiile si interogatiile.

          Procedeele artistice specifice sunt: invocatiile retorice, personificarile, paralelismele, epitetele, comparatiile si inversiunile.

          Titlul denumeste una din cele mai frumoase si mai dragi creatii populare romanesti.

          Creatia lirica, doina exprima sentimente de dragoste ale romanului fata de aceasta creatie specifica neamului romanesc.

          Aceasta la insotit pe roman in toate momentele decisive ale vietii, versurile mangaindu-i sufletul si alinandu-i tristetea in momente de restriste, vibrand de bucurie in clipele sale de fericire. Aceasta creatie lirica debuteaza cu cu o repetitie asociata cu un epitet expresiv, cu o formula de adresare: “Doina, doina cantec dulce”. Viersul ei vrajit incanta pe oricine si-l tine in loc, ipresionandu-l prin vitalitate si pasiune(“viers de foc”): “Cand te-aud, nu m-as mai duce!; Cand rasuni, eu stau pe loc!”.

Rotatia anotimpurilor e transpusa in universul ei sensibil: bucuria la venirea primaverii o data cu renasterea naturii(“Eu cant doina pe afara, / De ma-ngand cu florile      /Si privighetorile“), dar si tristetea la venirea iernii ce viscoleste. Cand romanul canta doina langa vatra (“Eu cant doina-nchis in casa, / De-mi mai mangai zilele, / Zilele si noptile”).





La venirea primaverii, romanul  isi simte sufletul tresarind la cantecul tumtos al doinei haiducesti (“Frunza-n codru cat invie, / Doina cant de voinicie”). Apare aici un motiv specific al acestei creatii literale folclorice: comuniunea stransa dintre om si natura.

          Doina reprezinta chiar sufletul romanului, caci suspinul si soapta ei ii dau bucuria de a trai, infruntand soarta ( Doina cant, doina soptesc, /Tot cu doina vietuiesc”). Repetitiile “doina” si enumeratiile: “zic”, “soptesc”, “vietuiesc”, precum si epitetele “cantec dulce” , “viers cu foc” amplifica varietatea sentimentelor fata de aceasta creatie cu caracter oral, anonim, traditional, sincretic si sincretic. Totodata repetitiile si enumeratiile: De ma-ngand cu florile     /Si privighetorile“ amplifica ideea de timp indelungat de cand doina a aparut in viata romanului.

Enumeratia personificarilor este procedeul artistic fundamental din aceasta poezie.

          Ca tehnica specifica se observa folosirea exclamatiilor realizate prin vocative: “Doina, doina,”

          Enumeratia verbelor la indicativ:zic”, “soptesc”, “vietuiesc” aduc versul doinei mai aproape de sufletul omului.

          Subiectivismul este accentuat de folosirea verbelor si pronumelui de persoana I: aud, m-as duce, stau, cant, mangai .

          Subiectivismul da muzicalitate versurilor amplificata de elementele prozodice: rima imperecheata, ritmul trohaic, masura scurta, de 7-8 silabe.

          Argumentele aduse demonstreaza ca aceasta opera lirica, populara, in versuri, ce exprima confesiv cea mai bogata gama de sentimente umane: dragoste, ura, jale, revolta este o doina.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani