Mihai Eminescu - Sara pe deal referat






Sara pe deal

Pulbicata in Covorbiri literare din 1 iulie 1885, Sara pe deal a fost compusa la Viena, in 1871, finizata in 1872 si incorporata in postuma Eco, forma ultima a poemului Ondina. Dragostea da poetului o sensibilitate sporita pentru lucrurile din jurul sau. Tematic, Sara pe deal este poemul dorului de dragoste, al visului pur. E visul tanarului abia iesit din adolescenta care aspira spre ideal. Manat de dor, de o pornire adanca venita din sine, el isi imagineaza - incinta experientei - poveste iubirii, pe care o traieste ca pe o dorinta aprinsa si statornica. In viziunea lui Eminescu, o astfel de iubire in care fiintele descopera armonia sufletelor si frumusetea universului este reper de valoare suprema, echivalent vu valoarea vietii insesi: "Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?", idee ce poate fi comparata cu aceea din Luceafarul: "Si pentru toate da-mi in schimb / O ora de iubire" sau din Pe langa plopii fara sot: "O ora sa fi fost amici / Sa ne iubim cu dor / S-ascult de glasul guiei mici / O ora si sa mor".

Compozitional poezia este o idila cu puternice note de pastel, prin care se realizeaza un deplin echilibru intre planul erotic si planul naturii. Organizarea ei compozitionala urmareste sa sugereze raportul de consoana dintre cele doua realitati, prin incadrarea starii de suflet in starea naturii. Pentru aceasta, poetul insista mai intai asupra planului descriptiv, precum panitor in ultimele patru strofe, cu doar patru versuri apartinand celuilalt plan, apoi in ultimele doua strofe, pune accentul pe spectacolul erotic, refacand un fragment din ceremonialul cunoscut al perechii eminesciene.

De la inceput Eminescu percepe cu exactitate componentele naturii si locul obiectelor in spatiu. Imaginile au o sigurozitate realista, sunt usor de recunoscut si de reconstruit. Imaginile sunt vizuale (cu alternante de umbra si lumina urmarind miscarea naturii dinspre amurg spre noapte) si auditive. Sunetele, estompate, cu o intensitate redusa, contribuie in mod paradoxal, la accentuarea crescanda a tacerii generale. Ele sunt melodioase si melancolice: "buciumul suna cu jale", "apele plang", "fluierele murmura-n stana" ; familiare "scartaie-n vant cumpana de la fantana", "toaca rasuna mai tare", sau difuze: "cloputul umple cu glasul lui sara" alcatuind un strat sonor secundar, ca o muzica discreta a naturii.

Spatiul poetic devine astfel larg, evocator. Nu e nici puternic, nici individualizat prin detalii care particularizeaza excesiv, dar nici abstract, valabil oriunde si oricand. Privelistea care rezulta are o linie romantica domoala, cu turme care urca dealul, cu oamenii care vin de la coasa, cu sate pitite in vale. Totul e domestic si pastoral, cu un aer de vechime nealterata. In aceasta atmosfera, poetul, patenteaza un sentiment, sugerind paralelismul psihic (om-natura) realizat poetic printr-o subtila trecere a valorilor metaforice dintr-u plan in celalalt. Astfel, in strofa intai, jalea buciumului si plansetul apelor sunt stari in care se reflecta de fapt trairile sufletesti ale fetei care asteapta: "Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine". Tot asa epitetele din versul: "luna pe cer trece-asa sfanta si clara" pot fi atribuite ochilor care privesc cu dor: "Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara", iar metafora "stelele nasc umezi pe bolta senina reprezinta echivalentul astral al lacrimilor care apar fara voie si se sfarama cu straluciri diamantice intre genele fiintei coplesite de tensiune "Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina". Spectacolul general al naturii e creat ca sa sustina prin efectele lui de rezonanta afectiva, izbucnirea de nestapanit a dorului. Versul declamatic care noteaza momentul: "Sufletul meu arde-n iubire ca para", are dublu rol: inchide planul naturii si concentreaza poemul pana la sfarsit in jurul povestii de dragoste. Se reia astfel jocul initiatic: "Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga / Ore intregi spuneti voi cat imi este draga! // Ne-am razama capetele-unul de altul / Si surazand vom adormi sub inaltul, / Vechiul salcam". 17741sdg25fvp2d





Este scrisa un vis in care indrogastitii, imbatati de farmec, adorm, rezemati unul de celalalt, se contopesc in natura si refac, prin pereche, unitatea primordiala a mitului.

Intrebarea finala: "Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata", a fericirii si a nostalgiei totodata, inaltaproblematica poemului intr-un plan dramatic profund, relevand aspiratia omului spre ideal si neputinta de a-l atinge.

Poezia este scrisa in metru clasic, cu versuri de 12 silabe constand dintr-un coriamb (troheu-iamb), doi dactili si un troheu [ \ – – \ - \ – – - \ – – - \ – ] precum si o cezura care separa coriambul de restul versului si-l individualizeaza.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani