Genuri ale folclorului neocazional - Doina si balada referat









Genuri ale
 folclorului neocazional:

Doina si balada











Realizator:

Patricia Florescu




Doina






Doina este o specie a folclorului muzical romanesc ce apartine genului liric si este bazata pe improvizatie. Ea exprima trairi sufletesti profunde.


Doina este unul dintre genurile lirice ample ale creatiei floclorice romanesti. Se canta solo, oricand, in intimitate, pentru a exprima un sentiment personal si s-a dezvoltat in perioada de intens pastorit.


Reprezinta un gen vocal improvizatoric, al carei melodie nu are contur fix. Se canta liber, este bogat ornamentata, frazele muzicale sunt ample, cu caracter melancolic. In continutul melodic intalnim de multe ori si refrene.

In functie de regiune, doina este cunoscuta sub numele de:

Hora lunga  in Transilvania

Cantec lung  in Oltenia

De jale, de dor, a frunzii  in Moldova

De codru, de coasa, de duca in Muntenia


Scarile muzicale cele mai des folosite sunt cele pentatonice, iar dintre modurile populare folosite, cel mai frecvent este doricul.  Din doina vocala, s-a dezvoltat si doina instrumentala pastoreasca (a oilor, a ciobanului, Sireagul)

Asemanarile dintre doina si balada:

Creatorii sunt anonimi, necunoscuti

Se transmit pe cale orala din generatie in generatie

Deosebirile dintre doina si balada:

Apartin unor genuri literare diferite, liric si epic

Doina exteriorizeaza o gama variata de sentimente ( dor, jale, dragoste, revolta )

In balada se povestesc fapte si intamplari semnificative din trecutul neamului nostru sau din viata unor eroi populari.










Balada



Balada este o specie a genului epic, prin excelenta declamator. Se evoca astfel fapte istorice sau legendare, intamplari fantastice.

In cadrul baladei, cantaretul se acompaniaza singur sau este ajutat de un grup de instrumentisti. Balada incepe cu un preludiu instrumental numit tacsam. Dupa aceea urmeaza partea vocala ce alterneaza cu parti declanate si interludii instrumentale. In general balada se termina cu o urare pentru ascultatori, urmata, prin contrast, de o melodie instrumentala de joc.

Din punct de vedere tematic, baladele se grupeaza in:

Fantastice ( "Gerul", "Scorpia", "Soarele si Luna", "Sarpele")

Voinicesti ("Tatarii si robii", "Iancu Jianul", "Toma Alimos")

Pastoresti ("Miorita", "Hora oilor")

De curte ("Mesterul Manole", "Radu Calomfirescu")

Familiale ("Logodnicii", Navasta fugita", "Blestemul fetei")

Jurnale orale ("Cordin", "Ghita Catanuta")