Nunta Zamfirei

E lung pamantul, ba e lat,

Dar ca Sageata de bogat

Nici astazi domn pe lume nu-i,

Si-avea o fata, – fata lui –

Icoana-ntr-un altar s-o pui 53778skf72izp5h

La inchinat.

Si dac-a fost petita des,

E lucru tare cu-nteles,

Dar dintr-al printilor sirag, kz778s3572izzp

Cati au trecut al casei prag,

De buna seama cel mai drag

A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit

Dintr-un afund de Rasarit,

Un print frumos si tinerel,

Si fata s-a-ndragit de el.

Ca doara tocmai Viorel

I-a fost menit.

Si s-a pornit apoi cuvant!

Si patru margini de pamant

Ce strimte-au fost in largul lor,

Cand a pornit s-alege-n zbor

Acest cuvant mai calator

Decat un vant!

Ca ieri cuvantul din vecini

S-a dus ca astazi prin straini,

Lasand pe toti, din cat afund

O mie de craimi ascund

Toti craii multului rotund

De veste plini.

Si-atunci din tron s-a ridicat

Un imparat dupa-mparat

Si regii-n purpur s-au incis,

Si doamnele grabit au prins

Sa se gateasca dinadins,

Ca niciodat’.

Iar cand a fost de s-a-mplinit

Ajunul zilei de nuntit,

Din multi si vai, de peste mari,

Din larg cuprins de multe zari,

Nuntasi din douazeci de tari

S-au rascolit.

De cum a dat in fapt de zori

Veneau, cu fete si feciori,

Trasnind radvenele de plai:

Pe netede poteci de plai:

La tot radvanul patru cai,

Ba patru sori.

Din fundul lunii, mai din sus,

Si din Zorit, si din Apus,

Din cat loc poti gandind sa bati,

Venit-au roiuri de-mparati,

Cu stema-n frunte si-mbracati

Cum astazi nu-s.

Sosit era batranul Grui

Cu Sandra si Rusandra lui,

Si Tintes, cel cu trainic rost,

Cu Lia lui sosit a fost,

Si Bardes cel cu adapost

Prin munti salhui.

Si altii, Doamne! Drag alint

De trupuri prinse-n marginit!

Ce fete dragi! Dar ce comori

Pe rochii lungi tesute-n flori!

Iar hainele de pe feciori

Sclipeau de-argint.

Voinicii cai spumau in salt;

Si-n creasta coifului inalt

Prin vulturi vantul viu vuia,

Vrun print mai tanar cand trecea

C-un brat in sold si pe prasea

Cu celalalt.

Iar mai spre-amiazi, din departari,

Vazutu-s-a crescand in zari

Radvan cu mire, cu nanasi,

Cu socri mari si cu nuntasi

Si nouazeci de feciorasi

Veneau calari.

Si ca la mandre nunti de crai,

Iesit-a-n cale-ales alai

De sfetnici multi si mult popor,

Cu muzici multe-n fruntea lor;

Si drumul tot era covor

De flori de mai.

Iar cand alaiul s-a oprit

Si Paltin-crai a starosit,

A prins sa sune sunet viu

De treasc si trambiti, si de chiu–

Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu

E nemplinit!

Si-atunci, de peste larg pridvor,

Din dalb iatac de foisor,

Iesi Zamfira-n mers istet,

Frumoasa ca un gand razlet,

Cu trupul nalt, cu parul cret,

Cu pas usor.

Un trandafir in vai parea;

Mladiul trup i-l incingea

Un brau de-argint, dar toata-n tot

Frumoasa cat eu nici nu pot

O mai frumoasa sa-mi socot

Cu mintea mea.

Si ea mergand spre Viorel,

De mana cand a prins-o el,

Rosind s-a zapacit de drag,–

Vatavul a dat semn din steag,

Si-atunci pornira toti sireag

Incetinel.

Si-n vremea cat s-au cununat

S-a-ntins poporul adunat

Sa joace-n drum dupa tilinci:

Feciori, la zece fete, cinci,

Cu zdraganeii la opinci

Ca-n port de sat.

Trei pasi la stanga linisor

Si alti trei pasi la dreapta lor;

Se prind de mani si se desprind,

S-aduna cerc si iar se-ntind,

Si bat pamantul tropotind

In tact usor.

Iar la ospati! Un rau de vin!

Mai un hotar tot a fost plin

De mese, si tot oaspeti rari,

Tot crai si tot craiese mari,

Alaturea cu ghinarari

De neam strain.

A fost atata chiu si cant

Cum nu s-a pomenit cuvant!

Si soarele mirat sta-n loc

Ca l-a ajuns si-acest noroc,

Sa vada el atata joc

P-acest pamant!

De-ai vazut cum au jucat

Copilele de imparat,

Frumoase toate si intrulpi,

Cu ochi sireti ca cei de vulpi,

Cu rochii scurte pana-n pulpi,

Cu par buclat.

Si principi falnici si-ndrazneti,

De-al caror buzdugan isteti

Pierit-au zmei din iaduri scosi!

De-ai fi vazut jucand voiosi

Si feti-voinici, si feti-frumosi,

Si logofeti.

Ba Penes-imparat, vazand

Pe Barba-Cot, piticul, stand

Pe-un grad de-alaturi privitor,

L-a pus la joc! si-ntre popor

Sarea piticu-ntr-un picior

De nu-si da rand!

Sunt grei batranii de pornit,

Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!

Si s-au pornit barbosii regi

Cu sfetnicii-nvechiti in legi

Si patruzeci de zile-ntregi

Au tot nuntit.

Si vesel Mugur-imparat

Ca cel dintai s-a ridicat

Si, cu paharul plin in mani,

Precum e felul din batrani

La orice chef intre romani,

El a-nchinat.

Si-a zis: – «Cat mac e prin livezi,

Atatia ani la miri urez!

Si-un print la anul! bland si mic.

Sa creasca mare si voinic,–

Iar noi sa mai jucam un pic

Si la botez!»