Logo referatele carte



PROIECT romana - Frazeologia - Redarea frazeologismelor in traducere



                   Redarea Frazeologismelor

                           in traducere

                               

                                Chisinau*2002

                              

                                         CUPRINS

Introducere .

Capitolul 1

     Aspecte ale frazeologiei lingvistice .

§1.Notiuni despre frazeologie

§2.Tipuri de frazeologisme .

§3.Criterii de clasificare a frazeologismelor ..

Capitolul 2

     Problemele frazeologiei in traducere

§1.Traducere ca activitate lingvistica .

§2.Expresivitatea si problemele de traducere .

§3.Redarea frazeologismelor in traducere

     a)echivalentul stilistic ..

     b)traducerea propriu-zisa

     c)analogia

     d)traducerea idiomelor .

Concluzii

Bibliografie ..

                                         

                         INTRODUCERE

                                                        La traducere trebuie sa

                                                         ajungi pina la intraductibil,

                                                         numai asa se poate cunoaste

                                                         cu adevarat o limba straina,

                                                         un popor strain.”

                                                                                      (Ghoete)

Orice limba cunoaste expresii ,locutiuni ,imbinari de cuvinte valoarea lexicala a carora se indeparteaza mai mult sau mai putin  de sensurile fiecarui cuvint luat aparte. Ele constituie un tezaur bogat, in care s-a invesnicit pentru intotdeauna intelepciunea poporului , experienta de viata si modul de gindire a acestuia.

Aceste imbinari „sudate” au fost numite frazeologisme (exista mai multe pareri si controverse la denumirea lor), comportamentul din care ele fac parte a fost numit frazeologie. Despre frazeologie, care este o ramura tinara (si aici opiniile cercetatorilor sunt divergente) si despre frazeologisme nu s-au scris multe lucrari-monografii. Insa in majoritatea gramaticilor autorii au cite un capitol sau paragraf referitor la expresiile „sudate”. O monografie la tema data este „Frazeologia limbii romane” de Gh. Coltun aparuta recent (anul 2000), o alta lucrare , in acest sens, este „Фразеологиа современого француского языка” de Nazarion A. sau cea a lui Babkin A.M. „Русское фразеологиа, её развитие и навыки”, s.a.

La transpunerea frazeologismelor dintr-o limba in alta se

                                        

intilnesc foarte multe greutati , deoarece aparitia  lor intr-o limba a depins de traditiile poporului care vorbeste aceasta limba, de modul de viata diferit de alte popoare. Astfel ,sarcina principala acelui care traduce consta in faptul ,ca trebuie sa cunoasca cultura atit a poporului din limba careia traduce, cit si a celui in care traduce.

Problema redarii frazeologismelor in traducere nu a fost destul de amplu studiata. In acest sens, putem numi citeva lucrari care s-au ocupat de aceasta problema : Irina Condrea Redarea frazeologismelor in traducere –in : Comunicarea prin traducere –Chisinau,2001 ; Влахов С. Флорин С. Перевод фразеологических единиц - в Непереводимое в периводе-Moscova ,1986;Федоров А.В. Фразеологические средства и их переводов- в : Основы общей теории перевода; Socoliov V. Note despre traducerea frazeologismelor – in Cultivarea limbii 7- Chisinau, 1977 s.a.

In lucrarea de fata ne-am straduit sa mentionam problemele aparute in cadrul traducerii frazeologismelor , sa aducem niste solutii de rezolvare a acestor probleme .Ne-am propus ca scop gasirea acestor probleme de traducere; analiza unor exemple de frazeologisme care au fost nu chiar „bine” traduse ;depistarea  cazurilor cind au fost omise la traducere frazeologismul ; observarea traducerii idiomelor, care au un grad inalt de „intraductibilitate”; depistarea metodelor si procedeelor utilizate de traducatori la redarea operii crengiene in rusa.

Am ales pentru exemplificare povestile lui Creanga , deoarece

                                        

sunt „imbibate” de expresii frazeologice, fiindca sunt scrise intr-un limbaj popular , iar frazeologismele sunt legate de folclor, dar nu numai.

Intilnim multe expresii care au origini in literatura artistica, in mitologia greco-latina, crestina, expresii ale unor oameni celebri. De exemplu, pentru toata lumea sunt cunoscute expresiile : calciiul lui Ahile , alma mater , a-si duce crucea , dati Cezarului ce-i a Cezarului, a fi sau a nu fi, a se lupta cu morile de vint ti multe altele. Din aceasta cauza ele au fost numite expresii „calatoare” sau cuvinte inaripate. Iar frazeologismele intilnite la Creanga sunt de origine folclorica si sunt cunoscute tuturor vorbitorilor de limba romana.

Lucrarea este alcatuita din doua capitole. Capitolul 1 intitulat „Aspecte ale frazeologiei lingvistice” se refera la frazeologisme si frazeologie , in genere. Aici sunt mentionate parerile diferitilor cercetatori care s-au ocupat de acest compartiment – frazeologia , de „expresiile sudate”, de locul frazeologiei, in genere ; se aduc opiniile cercetatorilor care discuta daca frazeologia este un compartiment al  lexicologiei (Corlateanu N., Melniciuc I.) sau al altui domeniu al lingvisticii, ori este o ramura aparte , independenta (Coltun Gh.) s.a. Ne-am referit , de asemenea, la tipurile de frazeologisme si am expus clasificarea lor dupa diferite criterii : semantic (Corlateanu N.), structural (Coltun Gh.),valori( conotatii ), suplimentare (Melniciuc I.).

Capitolul 2 este intitulat „Problemele frazeologiei in traducere”.

                                           

Aici am mentionat intr-un paragraf aparte notiuni despre traducere , in general, si in special , problema frazeologismelor in traducere, referindu-ne mai ales in baza operei lui Creanga tradusa in limba

rusa.

 Lucrarea mai contine o bibliografie selectiva. La cercetarea problemei pe care ne-am pus-o ca scop am utilizat metode diferite, una dintre ele fiind metoda analizei exemplelor traduse. O  alta metoda este cea comparativa; originalul s-a studiat vizavi de textul tradus. O metoda pe larg aplicata a fost lucrul cu dictionarul frazeologic roman-rus si cu alte dictionare frazeologice.

In concluzii am expus rezultatele la care am ajuns, tratind tema data.  

                                          

                                               Adevarata bogatie (a unei limbi)

                                               consista totdeauna in locutiuni,

                                               in acele tiparuri neschimbate, care

                                               dau fiecarei limbi o fizionomie

                                               proprie             (M. Eminescu)

                                    Capitolul I

       

                    Aspecte ale frazeologiei

                    

                               lingvistice

Orice limba cunoaste imbinari lexicale, valoarea semantica a carora se indeparteaza mai mult sau mai putin de sensurile fiecarui cuvint luat aparte .In acest sens ne apar locutiunile , expresiile frazeologice , expresiile idiomatice s.a.

 Locutiunea este o constructie constanta din doua sau mai multe cuvinte care se comporta ca un cuvint si deci are un continut semantic unitar; locutiunea nu este o simpla suma a sensurilor obisnuite ale elementelor componente, ci o lexicalizare ” [Iordan I. , Robu V., p. 336].Frazeologismul este „acea imbinare osificata de cuvinte (mai rar propozitii) care se repeta in limba data intr-o constructie sintactica fixata , gata facuta , cu o valoare semantica speciala, acceptata de vorbitorii limbii respective”.[Corlateanu N., Melniciuc I., p. 119]. Idiomele sunt expresiile care au aparut drept rezultat al unui fapt istoric concret ,sunt niste „constructii sintactice osificate.”[ Ibidem , p. 122] si se intrebuinteaza ca un tot intreg, iar vorbitorul n-are posibilitatea de a schimba locul elementelor componente.

Diferiti cercetatori categorisesc imbinarile „sudate” din punct de vedere semantic, in mod diferit. De exemplu N. Corlateanu si I. Melniciuc in lucrarea „Lexicologia” disting urmatoarele categorii de frazeologisme : unitati frazeologice si idiome sau expresii idiomatice [ Corlateanu N., Melniciuc I., p. 120].

 

                                          

Iorgu Iordan le numeste locutiuni, iar locutiunile substantivale – „compuse” si „izolari” : pierde-vara, zgiriie brinza s.a. [ Iorgu I.]. Al Philippide le numeste idiotisme. [ Philippide Al., p. 97].

Locutiunea constituie o bogatie a limbii. Aceste imbinari s-au format de-a lungul secolelor si sunt niste elemente importante ale expresivitatii. Ele apar, practic, in toate stilurile, dar mai ales in limba vorbita.

Fiecare cuvint luat aparte va avea alt inteles, decit sensul pe care il are intreaga imbinare „sudata” . De exemplu adjectivul alb este inclus uneori in sintagme cu forma fixa : piine alba, aur alb, carbune alb, vite albe, arme albe. Piine alba are in vedere nu numai piinea alba de griu, dar in genere, toate cerealierele. „Piine alba se mai zice in genere la griu ,ovaz si secara.” (B. P. Hasdeu) .Prin vite albe se subintelege vitele mari cornute, care nu-s numaidecit albe. Armele albe sunt armele cu lama de otel, arme fara foc: cutitul, baioneta, sabia. In sens figurat prin carbune alb se au in vedere cursurile de apa, folosite ca sursa de energie electrica; aur alb inseamna „bumbac”.

In paralexemele vite albe, arme albe numai cuvintele determinate isi pastreaza sensul propriu, pe cind determinatul isi pierde acest sens (in categoria  vitelor albe pot fi boi sau vaci de culoare neagra sau alte culori). In celelalte paralexeme (piine alba, carbune alb, aur alb) nici determinatul si nici determinativul nu –si pastreaza sensul propriu, opunindu-se din acest punct de vedere constructiilor sintactice libere,

                                          

in care fiecare cuvint iti pastreaza sensul. De exemplu , in sintagmele pinza alba, zahar alb, basma alba etc. este vorba de basma , pinza, zahar , care intr-adevar au culoare alba.

Asadar, frazeologismele sunt imbinari stabile de cuvinte, care apar in limba ca o constructie sintactica, gata facuta, si au o valoare semantica speciala pe care au acceptat-o vorbitorii acestei limbi.

                                         

                 § 1. NOTIUNI DESPRE FRAZEOLOGIE

Compartimentul din care fac parte frazeologismele este numit frazeologie. Acest termen are la baza cuvintele grecesti phrasis „expresie, vorbire” si logos „cuvint, notiune” si dispune de mai multe valori semantice.

In sens figurat termenul frazeologie inseamna „vorbire fara continut, care ascunde saracia de idei”, adica vorbe goale , palavrageala. Situatia aceasta este bine caracterizata de Al. Russo :                 

„Este o frazeologie stralucitoare pentru ochii slabi, ingimfatoare pentru cel ce o scrie, desarta pentru intelepti”.

 Unii lingvisti considera ca frazeologia este un compartiment al lexicologiei (N. Corlateanu, I. Melniciuc). Acest compartiment „studiaza expresiile frazeologice, frazeologismele, folosite intr-o limba, de un scriitor, intr-o limba literara aparte.”[ Corlateanu N., I. Melniciuc, p. 118]

                                        

Nu toti lingvistii sunt de acord cu includerea frazeologiei in cadrul lexicologiei, considerind-o ca pe un compartiment aparte in lingvistica.

„Frazeologismele stabilesc o legatura intre lexicologie si sintaxa, mai ales daca avem in vedere imbinarile stabile de cuvinte, expresiile „gata facute”, in care de regula nu putem modifica nici elementele lexicale componente(inlocuindu-le prin sinonime), nici ordinea lor. In felul acesta frazeologismele ies de sub obladuirea sintaxei”. [Coltun Gh.,2000, p. 21].

Deci frazeologismele formeaza un compartiment aparte, care este o ramura tinara a lingvisticii. „Frazeologia este o ramura relativ tinara a lingvisticii”. [Coltun Gh. ,2000, p. 21]. Pina la aparitie unor lucrari consacrate in exclusivitate cercetarilor frazeologismelor, primele „pietre  de temelie” in fundamentul ei au fost puse cu mult inainte de a se vorbi de frazeologie ca un compartiment aparte a lingvisticii. De o valoare reala, in aceasta ordine de idei, sunt lucrarile savantilor A. A. Potebnea, I. I. Sreznevski, V. K. Porjezinski, J. A. Boudoiun de Courtenay, F. F. Fortunatov, A. A. Sahmatov. s.a.

Aceasta ramura tinara a lingvisticii – frazeologia – este mai putin explorata decit celelalte . „Frazeologia este  o „mina” in toata puterea cuvintului ,la a carei explorare temeinica, sistematica, exhaustiva nimeni nu s-a gindit , prea serios, in lingvistica romaneasca ” [Th. Hristea] [citat dupa Coltun Gh.,2000, p. 11].

Si la denumirea frazeologismelor apar diferite controverse. Unii

                                             

le numesc frazeologisme( Gh. Coltun) , altii locutiuni (M. Avram; Gramatica pentru toti; F. Dimitrescu Locutiunile verbale in limba romana; I. Iordan, V. Robu, Limba romana contemporana). Ch. Bally folosea doi termeni pentru a defini frazeologismele: serii si unitati frazeologice. Al. Philippide si I. Iordan utilizeaza pentru aceasta notiune termenul „izolare”. In lucrarile unor cercetatori romani se intilnesc termenii de idiom si idiotism. In dictionarul de termeni lingvistici pentru notiunea de frazeologism sunt prezenti termenii : unitate frazeologica sau imbinare de cuvinte cu caracter constant, creata in interiorul unei limbi, imprumutata , tradusa sau calchiata dupa modele straine. [ Constantinescu – Dobridor, p. 154]. Intr-un dictionar mai vechi de termeni lingvistici al prof. O. S: Ahmanova se intilnesc 23 de termeni pentru notiunea de frazeologism: idioma, idiotism, expresie idiomatica, imbinare de cuvinte idiomatica, frazeograma, frazema, frazeologism, imbinare frazeologica etc.

[Ahmanova O. S., p. 563].

Inca in 1957 S. I. Ojogov mentiona ca „o astfel de confuzie in terminologie nu exista, dupa toate probabilitatile, in nici o ramura a lingvisticii”. [citat dupa Cotun Gh. ,2000, p. 30].

De cele mai multe ori frazeologismele sunt numite imbinari stabile de cuvinte, dar si paraxileme sau frazeme, care din punct de vedere semantic sunt echivalentele lexemelor , de exemplu: bataie de joc, a bate cimpii , bun de gura, a taia frunze la ciini ,etc. carora le

                                               

corespund lexemele :batjocura, a hoinari, vorbaret, a trindavi.

In studiul „Gramatica Limbii romane explicata” C. Dimitriu numeste frazeologismele perifraze. „Apelam la acest termen – spune autorul – si datorita faptului ca este sugestiv (= grup de cuvinte) „pentru” un singur cuvint si pentru a evita termenii compus, locutiune ,expresie , etc. ”[Dimitriu C. , p. 50].

Frazeologismele de tipul : cine se scoala dimineata departe ajunge; unde doi si unde crapa ;ce-am avut si ce-am pierdut etc. C. Dimitriu le numeste  perifraze proverbiale. Aparitia perifrazelor poate fi motivata fie obiectiv (necesitatea de comunicare a unei informatii semantice sau gramaticale pentru care limba nu dispune la un moment dat de o parte de vorbire sintetica : ochiul boului, cerul gurii etc.), fie subiectiv (dorinta de a comunica informatia semantica si uneori chiar gramaticala intr-o maniera deosebita, care sa impresioneze pe interlocutor : zgiriie brinza, a sterge putina, de-a lung de etc.).

Pentru partea de vorbire perifrastica autorul „Gramaticii limbii romane explicate” ne da si o regula – grupul stabilit de cuvinte neaglutinate prin care se transmite o informatie semantica, gramaticala (sau stilistica) si care indeplineste in principiu un singura functie (de natura sintactica, de marca expresiva): aducere aminte, sora cu moartea, douazeci si cinci, a-si bate capul, din cauza ca, Doamne fereste , din cale-afara , de pe la , etc.

„Intr-o perioada relativ scurta (1946-1970) frazeologia s-a transformat dintr-o ramura a lexicologiei intr-o disciplina de sine statatoare , cu obiect de studiu propriu si diverse metode de cercetare ” . [Coltun Gh. 1984, p. 39].

Deci, frazeologismul constituie obiectul de studiu al acestei ramure a lingvisticii.

In lucrarea de fata vom utiliza termenul frazeologism pentru notiunea de „frazeologism”, deoarece credem ca este mai adecvata, chiar sa luam originea acestui cuvint phrasis – „expresie” si logos – „cuvint” , adica o expresie de cuvinte. Prin urmare, frazeologismele sunt imbinarile stabile de cuvinte, alcatuite minimum din doua cuvinte notionale, care au un singur sens unitar: roata vremii ,alesul inimii, tras ca pe un inel, a se da la brazda, cita frunza si iarba, cit vezi cu ochii, cu noaptea-n cap etc.

Elementele componente ale frazeologismelor nu au sensuri figurate , frazeologice, iar intelesul unitar general nu este o suma a sensurilor elementelor componente: coada de topor, intepat la vorba, cu jalba in protap, la spartul tirgului etc.

Frazeologismele nu totdeauna pot fi substituite de un singur cuvint. De cele mai multe ori sensul lor poate fi redat printr-o imbinare libera de cuvinte sau printr-o explicatie asemanatoare dupa forma cu propozitiile sau frazele : cu scaun la cap = destept; cu punga groasa = bogat; capul satului =primarul; carte de capatii = scriere fundamentala ; a spala putina = a fugi; a cauta acul in carul cu fin = a cauta un lucru foarte greu (sau imposibil) de gasit s.a.

Imbinarile de cuvinte care constituie frazeologismele au un inalt grad de sudura, de contopire semantica si structurala : a face cu ou si cu otet, a(-si) lua cimpii , a fi pestrit la mate,etc.

„Frazeologismele sunt in raport de corespondenta cu partile de vorbire”. [Coltun Gh. ,1994,p. 7]. Categoriile lor morfologice sunt marcate de elementul (cuvintul) dominant din structura lor.

La analiza sintactica elementele componente ale frazeologismelor nu se dezmembreaza niciodata. Ele (elementele componente), toate luate impreuna, indeplinesc o singura functie sintactica: de subiect, de predicat, de predicate nominale si nume predicative, de complimente.

Elementele componente ale frazeologismelor nu se sudeaza niciodata intr-un singur cuvint: bun (iute) de picior, a lua apa in gura, cu singe rece, etc.

Spre deosebire de proverbe , care au, de obicei, sens figurat si continutul lor general poate fi dedus din sensul elementelor componente, de exemplu: cu o rindunica nu se face primavara, cind ii ceri ii moare vitelul, dupa razboi multi eroi, etc. , frazeologismele au totdeauna sens figurat, sens ce nu reiese din suma sensurilor elementelor componente : a cauta nod in papura, picat (cazut ) din cer, a face din tintar armasar, etc.

Proverbele se aseamana dupa structura lor cu o propozitie sau cu o fraza : adevarul umbla cu capul spart; cind pisica nu-i acasa soarecii joaca pe masa, etc. , pe cind frazeologismele se aseamana in cea mai mare parte cu imbinarile de cuvinte si foarte rar cu propozitiile sau frazele: a da apa la moara (cuiva), (de) cind era bunica fata mare, a bea vin unde cinta broastele, etc.

Proverbele redau un gind terminat, un enunt, avind ambele parti principale de propozitie sau , in mod obligatoriu, predicatul si citeva parti secundare : ciinele bun nu latra degeaba, etc. , iar frazeologismele redau o notiune, indeplinind functia sintactica a unei singure parti de propozitie  care:

-                  sunt niste aprecieri ale unor fapte, situatii : a face (a tine) umbra pamintului, degeaba, tras ca prin inel, cu inima usoara, tap ispasitor, , etc.

-                  au un vadit colorit stilistic : cinepa dracului, (a fi) cu ochi si cu sprincene, cu noapte-n cap, a-si iesi din pepeni, etc.

-                  sunt folosite in procesul actului de comunicare de majoritatea vorbitorilor limbii date: cu cas la gura, foame de lup, lucru de claca, etc.

-                  exista in limba de mai multe secole la rind (mai sunt numite idiome) : cu jalba in protap, a lua apa in gura, nins de ani (vreme), copil de suflet, etc.(spre de deosebire de imbinarile stabile, termenologice , care sunt creatii ale limbii recente: modul lunar, satelit artificial, telegraf fara fir si altele) [Cotun Gh. , 2000, p. 27].

Inca o trasatura prin care se deosebesc frazeologismele de proverbe este ca, proverbele urmaresc scopuri didactice: de a invata, a sfatui, a preintimpina si altele. Ele exprima , de obicei, o intelepciune populara : cine se amesteca in tarite il maninca porcii, marul putred strica si pe celelalte, mielul blind suge de la doua oi etc.

Deci , „avind un tezaur atit de vast, frazeologia, fara indoiala, constituie o ramura independenta a lingvisticii cu un obiect concret de cercetare si cu un statut bine determinat.”

[Cotun Gh. , 2000. p. 13]

Una din sarcinile de baza a lingvistilor-frazeologi este de a determina obiectul de studiu al cercetarilor frazeologice . Problema aceasta se complica din cauza ca savantii nu pot determina cu exactitate locul frazeologiei intre celelalte ramuri ale lingvisticii. „Domeniu de frontiera frazeologia tine prin trasaturile specifice ale obiectului sau de studiu, dupa parerea unora atit de vocabular cit si de sintaxa .”

[Coltun Gh. , 2000, p. 13]

„Ca si elementele lexicale simple, unitatile frazeologice prezinta in ansamblu unitatea de sens si de functie. ” [Boroianu I., 19]

Obiectul de studiu al frazeologismelor il constituie frazeologia.

In limba vorbita frazeologismele se disting cu usurinta de ansamblul lantului prin schimbarea intonatiei : „Avem impresia ca vorbitorul isi paraseste de buna voie glasul, imprumuta altul pentru a rosti un segment de vorbire, care, de fapt, nu-i apartine si pe care nu face altceva decit sa-l citeze ” (Graimas Algirdas Julien)

[citat dupa Condrea I., p. 59].

§ 2.         TIPURI DE FRAZEOLOGISME

Dupa gradul de contopire al elementelor componente frazeologismele se pot clasifica in mai multe grupuri sau tipuri principale: unitati frazeologice si idiome sau expresii idiomatice.

[Corlateanu N. Melniciuc I., p. 119].

Unitatile  frazeologice au un caracter unitar, care se evidentiaza, in deosebi, „printr-o intrebuintare in conexare determinata de o anumita valoare semantica a unitatilor lexicale componente.”

[Corlateanu N., Melniciuc I., p.120].

Pentru a intelege sensul unitatilor frazeologice nu e suficient sa cunoastem sensul fiecarui component, adica trebuie sa stim sensul intregului frazeologism, de exemplu: a se da de gol, a se face de rusine, etc.

Uneori cunoastem sensul fiecarui cuvint, pe cind sensul unitatii frazeologice nu-l sesizam. Iata de ce frazeologismele unei limbi nu pot fi adesea traduse cuvint cu cuvint in alta limba pentru ca denaturam sensul.

Autorii „Lexicologiei” Chisinau, 1992, includ in cadrul unitatilor frazeologice si locutiunile adica grupurile de cuvinte care dispun de un sens unitar. Aceste grupuri de cuvinte se afla in relatie de sinonimie cu un singur cuvint. Ei disting doua tipuri de locutiuni :

a)                  verbale : a trage pe sfoara „a pacali”; a trage sforile „a unelti”, etc.

b)                 adverbiale: de mintuiala „superficial, grabit , prost”; ce mai incolo si mai incoace „pe scurt, in concluzie”.

Tot aici sunt incluse si cuvintele inaripate, termen pastrat de la Homer. Prin aceasta unitate frazeologica ni se prezinta iuteala cu care aceste cuvinte isi ascund scopul, „deoarece elementele lor componente isi pierd mai mult sau mai putin valoarea semantica independenta”.

[Corlateanu N., Melniciuc I. , p. 121]

de exemplu : cu o rindunica nu se face primavara. a se spala pe miini, a-si pune cenusa pe cap, etc.

A doua categorie distinctiva a frazeologismelor sunt idiomele sau expresiile idiomatice.

Din limba greaca idioma inseamna „particularitate, expresie specifica”. „In frazeologie prin idioma (plural idiome) se are in vedere o anumita constructie sintactica, specifica pentru o limba si care are un anumit sens numai cind e luata in intregime. In limba idiomele apar drept constructii sintactice osificate .”

[Corlateanu N., Melniciuc I. , p. 122]

Idiomele se  intrebuinteaza ca un tot intreg si vorbitorul n-are posibilitatea de a schimba locul elementelor componente . Ele (elementele componente) sunt lipsite de sensul lor esential, de exemplu : a-si lua inima in dinti „a indrazni”; a fi cu stea in frunte „a se considera deosebit” s.a.

La origine expresiile idiomatice au la baza fapte concrete, reale, dar in cursul dezvoltarii istoriei limbii, ele au capatat un sens generalizator. Legatura cu faptul concret este uitata si in limba actuala expresia apare cu sensul figurat.

Astazi mai intilnim imbinari de cuvinte , in care procesul de generalizare inca nu s-a incheiat definitiv. De exemplu , expresia a sta cu miinele in sin este utilizata cu sens propriu, adica cu miinele incrucisate, dar si cu sens figurat – „a sta degeaba, a trindavi”. In primul caz avem o constructie sintactica libera, in care componentele sunt utilizate cu sensul lor propriu, iar in al doilea apare ca un tot intreg. Sensul expresiei nu poate fi dedus din semnificatiile aparte ale cuvintelor componente. Deci, expresia trece in cadrul idiomelor.

In principiu, orice cuvint poate aparea atit in combinatii libere, cit si in combinatii constante. Combinatiile constante sunt asocierile de cuvinte in care elementele componente se unesc foarte strins intre ele, sensul lor initial se sterge sau se pierde cu totul si intelesul intregului este independent de suma sensurilor termenilor alcatuitori. Purtatorul de idei este intregul ansamblu. „Gradul de fuziune a elementelor componente in combinatiile constante este diferit. Un loc bine determinat printre celelalte combinatii fixe il au locutiunile, in imidiata vecinatate a locutiunilor sunt expresiile cu care locutiunile adesea, in mod eronat, confundate.”

[Fl. Dimitrescu, p. 31]

Fl. Dimitrescu ne da o definitie a locutiunilor : „ansamblu de cuvinte mai mult sau mai putin sudat, cu inteles unitar determinat, care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire. proprietatea esentiala a locutiunilor consta , deci, atit in caracterul individualizat al reprezentarii, bazate pe autonomia traditionala a grupului de cuvinte cristalizat, cit si functia sa gramaticala unitara.”

[Fl. Dimitrescu, p. 32]

La fel si in „Limba romana contemporana” de I. Iordan si V. Robu intilnim o definitie a locutiunilor „ o constructie constanta din doua sau mai multe cuvinte care se comporta ca un cuvint si , deci, are un continut semantic unitar.”

[I. Iordan , V. Robu, p. 336]

Ca exemple de locutiuni autorii lucrarilor mentionate mai sus ne dau urmatoarele imbinari stabile de cuvinte : a spala putina, a baga de seama, de incredere, cum scrie la carte, cit ai clipi din ochi, a baga in boale s.a.

Fl. Dimitrescu clasifica locutiunile in :

a)locutiuni substantivale;

b) locutiuni verbale;

c) locutiuni adjectivale;

d) locutiuni adverbiale;

La I. Iordan si V. Robu intilnim urmatoarea clasificare a locutiunilor:

a)                  locutiuni substantivale : tiriie briu, zgiriie brinza, om cu cap, s.a.

b)                 locutiuni verbale: a aduce la indeplinire s.a.

[I. Iordan , V. Robu, p. 337].

Savantul rus V. V. Vinogradov, fondatorul frazeologiei ruse, imparte imbinarile stabile de cuvinte in trei tipuri:

1.expresii idiomatice . Ele nu sunt motivate, ci spontane. [Vinogradov V. V. , p. 28]. Semnificatia lor nu are nici o legatura cu semnificatia componentelor lor. Particularitatea de baza a fuziunii este indivizibilitatea ei semantica, absoluta neconcluzionare a sensurilor componentelor. Expresie idiomatica reprezinta o unitate semantica similara cu cuvintul, lipsita de forma interioara.

Al doilea tip 2.) unitatea frazeologica – constituie echivalente potentiale ale cuvintelor, in aceasta privinta unitatile frazeologice se apropie de expresiile idiomatice, deosebindu-se de ele printr-o structura complicata a sensurilor lor, din legatura semantica a  componentelor ei. Pentru a demonstra aceasta , Vinogradov aduce urmatoarele exemple, expresii familiar-orale : вымыть головуб намалить голову (кому нибуть) cu sensul „a mustra aspru (pe cineva)”, a trage cuiva o sapuneala si aceeasi imbinare omonimica cu sensul direct : a spala capul, a sapuni capul s.a.

Al treilea tip de imbinari stabile de cuvinte Vinogradov le-a numit 3) imbinari frazeologice.

Imbinarile frazeologice nu sunt unitati semantice absolute. In interiorul lor cuvintele care nu au sens independent permit substituirea si suportul sinonimic , identificarea. Imbinarile frazeologice aproape ca nu au omonime. In aceste imbinari , de obicei, doar sensul unui cuvint dintre celelalte este perceput cu sens dependent legat. Aici Vinogradov ne aduce ca exemplu cuvintul popular беспросыпныи care in expresii se utilizeaza doar cu cuvintul пьянство . Sinonim al acestui cuvint este беспробудный ,  care poarta o nuanta a stilului livresc si are legaturi frazeologice mai largi : спать беспробудным сном – a dormi bustean.

[Vinogradov V. V. , p. 33]

Cercetatorul V. Soloviov include in cadrul frazeologismelor:

-                  idiomele: a da ortul popii, a-ti aprinde paie in cap, a scoate din sarite s.a.

-                  proverbele si zicatorile : vrabia malai vizeaza, ride hirb de oala sparta, cind ii ceri ii moare vitelul s.a.

-                  expresii din glume si bancuri :alta gisca s.a.

-                  cuvinte inaripate : pufusor pe botisor , cu o rindunica nu se face primavara, s.a.

-                  profesionalisme: a da tonul, a aduce apa la moara cuiva, a lua la ochi, a nu avea nici in clin nici in mineca , a bate fierul cit e cald s.a.

-                  citate si imagini mitologice : sabia  lui Domocles, patul lui Procust , tap ispasitor, etc.

-                  imbinari stabile de cuvinte calchiate din alte limbi: a pastra tacerea din latina selentium severe ;

-                  expresii din literatura universala (traducerile lor) : a se lupta cu morile de vint s.a.

[V. Soloviov, 1952, p.4].

   Gh. Cotun in lucrarea „Frazeologia limbii romane” da o definitie a frazeologismelor in comparatie cu locutiunile : „Frazeologismele sunt imbinari de cuvinte alcatuite minimum din doua cuvinte notionale ( locutiunea – este grupul de cuvinte ,cel putin din doua , dintre care unul este notional, iar celelalte nenotionale : de frunte, de seama, pe de rost s.a.) : roata vremii , alesul inimii, tras ca prin inel, cita frunza si iarba    s.a.

[Gh. Coltun , 2000, p. 26-27]

Frazeologismele le imparte in patru clase , care se afla in corespondenta cu partile de vorbire :

1). frazeologismele substantivale : bot cu ochi, talpa iadului , marul discordiei , vorba de claca , s.a. Autorul „Frazeologiei limbii romane” ne aduce 8 structuri ale frazeologismelor substantivale, de exemplu : substantiv+prepozitie+substantiv: boboc de fata, bataie de cap, etc.

2). frazeologismele adjectivale: a fi numai ochi si urechi, avea limba de un cot, bun de gura s.a.

3). frazeologismele verbale : a inghiti galusca, a inghiti noduri, a-si pune obrazul, a se da la brazda si altele. Pentru frazeologismele verbale Gh. Cotun ne da 31 structuri , de exemplu : verb+prepozitie+substantiv : a sari cu gura , a prinde la pene, a casca la stele, a intra la apa , etc. ; verb+substantiv+prepozitie+substantiv : a cara apa cu ciurul, a pune paie pe foc, a pune degetul pe rana, etc.

Multe frazeologisme verbale (si nu numai) intilnim in opera lui I. Creanga : „Pina l-am la brazda, mi-am stupit sufletul cu dinsul ”; „Iedul cel mare si cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau”; „Poate ma mai  astepta si altii sa le dau ravas de drum” ; „Insa pe mine cautati sa nu ma smintiti, caci atita vi-i leacul : v-ati pe copca cu toata smecheria voastra”.

4). frazeologismele adverbiale de tipul : de risul lumii, de-a binelea, calea-valea, cind colo , cu virf si indesat s.a. „Atunci dracul porneste cu o falca in cer si una in pamint , si intr-o clipa ajunge la pusnicul Danila.”

Pentru frazeologismele adverbiale Gh. Coltun da 18 structuri .

„Atunci , voi sa va faceti moarte-n papusoi , sa nu spuneti nici laie , nici balaie.”(I. Creanga, p. 15)

Dupa cum se poate observa la diferiti autori intilnim diferite tipuri de frazeologisme , iar clasificarea lor e facuta dupa diferite criterii .

 

   § 3. CRITERII DE CLASIFICARE A        

              FRAZEOLOGISMELOR     

Clasificarea frazeologismelor a fost efectuata de mai multi cercetatori in mod diferit si dupa criterii diferite.

I. Semantic

Academicianul N. Corlateanu a clasificat initial frazeologismele in trei tipuri :

a)    reuniuni frazeologice slobode;

b)    unitati frazeologice;

c)    expresii idiomatice.

Iar mai apoi in doua clase mari (impreuna cu I: Melniciuc):

a)    unitati frazeologice;

b)    expresii idiomatice ;

Pentru a face aceasta clasificare savantul a tinut cont de diversitatea  lexico-semantica a frazeologismelor .

In ultima editie a „Lexicologiei” autorii citati propun si o clasificare a idiomelor dupa provinienta lor  :

a)    idiome istorice . Aceste idiome de la un fapt istoric, de exemplu : Voda da si Hincu ba, a-si aprinde paie in cap, a se face mort in papusoi s.a. Ele si-au pierdut din semnificatia lor de atunci, capatind astazi o mai mare expresivitate .Foarte des aceste expresii sunt intilnite in opera lui Creanga : „Vrei sa ne aprindem paie in cap?”; „Nu vezi , ca cei mai multi de teapa d-tale se tin cu nasul pe sus numai din pricina asta.”

b)    idiome profesionalisme . Ele au ajuns in limba in decursul activitatii profesionale a diferitilor oameni: din limbajul taranesc : a fi (a se simti) cu musca pe caciula, a scapa cusma pe apa, a lua taurul de coarne , s.a.; din limbajul vinatorilor : a intinde latul, a lua la ochi, somn iepuresc s.a. ; frazeologisme ce tin de mediul muzicantilor : a da tonul, a tine isonul (cuiva), a schimba placa, s.a. si inca din multe alte domenii ale oamenilor;

c)    idiome caracterologice – expresiile care s-au stabilit in baza unor trasaturi al caracterului fizic sau psihic ale oamenilor, de exemplu : a se teme si de umbra lui, a fi sub papuc, a ajunge cu cineva la cutite , s.a.

d)    idiome livresti : Unele expresii idiomatice se prezinta ca niste amintiri ale titlurilor , ale expresiilor aparute intr-o opera literara , de exemplu : a avea pufusor pe botisor, a se lupta cu morile de vint, a fi sau a nu fi s.a.

e)    idiome cu caracter terminologic :marul lui Adam, piatra de incercare, marul lui Newton, tabula rasa s.a.

f)     idiome pastrate in forma originara : dum spiro, spero, fugit irriparabile tempus , alma mater, nota bene s.a.

g)    idiome mitologice : calciiul lui Ahile , patul lui Procust, a arunca margaritare inaintea porcilor, s.a.

h)    idiome legate de personalitatile antice : biruinta lui Pyrus ,a trece Rubiconul s.a.  

       II.  Valori, conotatii suplimentare

Fondul frazeologic al limbii constituie o sursa insemnata a mijloacelor afective de exprimare. Frazeologismele care poarta o nuanta mai expresiva sunt cele calificative. Aceste frazeologisme au conotatii suplimentare , ele dispun de valori expresive mai puternice. „Frazeologismele calificative sunt niste imbinari de cuvinte, care, la fel ca si adjectivul sau adverbul, pot determina calitatea unui obiect, unei actiuni.”

[Melniciuc I., p.81]

Prin urmare , aceste frazeologisme sinonimeaza semantic si functional , cu adjectivul sau adverbul. Ele se deosebesc prin faptul ca fac vorbirea mai expresiva, mai plastica, mai emotionala si , de regula, poarta amprenta unei intensitati subliniate. DE exemplu : „Baba care se culcase odata cu gainile se scula cu noapte-n cap.” (I. Creanga)

Melniciuc a distribuit frazeologismele dupa tipul de conotatie          specifica in :

a) frazeologisme - comparatii

 Comparatia este cel mai firesc si cel mai vechi mod de exprimare, ea totdeauna a servit si continua sa serveasca drept mijloc expresiv si plastic de caracterizare a obiectelor . Viabilitatea comparatiei consta in legatura strinsa dintre obiecte, fenomene , actiuni, iar in constiinta omului asociatia, analogia totdeauna are o forta emotiva neintrerupta .

 Comparatia se face ,de obicei, intre adjectiv – determinant si un substantiv, care are ceva comun semantic cu obiectul care se compara. De exemplu : „Atunci dracul s-apuca zdravan cu miinele de tortile ceriului , casca o gura cit o sura si cind chiuie odata” (I. Creanga)

c)    frazeologisme – metafore

Cele mai sugestive valori stilistice le au frazeologismele – metaforele. Ele au la baza o comparatie ascunsa, continind un sens figurat.

Spre deosebire de frazeologismele – comparatii, aceste frazeologisme sunt mai concise, mai emotionale .

 De exemplu : „Eu ma las putin ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra.” (I. Creanga); „Bine ar fi , ma Chirica, dac-ar fi toate cu lapte cite le spui.” (I. Creanga).

d)    frazeologisme – epitete

Aceste frazeologisme exprima insusiri deosebite , neasteptate ale obiectelor sau ale actiunilor , „prezentate intr-o lumina noua” [Coltun Gh. , 2001, p. 54], ceea ce-l impresioneaza pe cititor sau ascultator . Frazeologismele – epitete „reliefeaza o trasatura  esentiala a obiectului determinat si contribuie la o precizare mai emotionala si mai concreta  a acestuia”

[I. Melniciuc, 1972, p. 87].

De exemplu , : ud – leoarca, pestrit la mate, putred de bogat, negru la suflet, s.a.    „Ia rabdari prajite, draga cumnatica.” (I. Creanga)

e)    expresii frazeologice

Melniciuc le numeste expresii stereotipe „capabile a spori evident expresivitatea vorbirii noastre , scotind in evidenta potentiale superlative ale calitatii obiectului determinat.”

Expresiile frazeologice sunt de origine populara  si au o puternica forta emotiva. De exemplu : „Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i cautatura ” (I. Creanga)

O asemanatoare clasificare o intilnim in „Studiu de stilistica frazeologica” de Gh. Cotun. Aici frazeologismele sunt clasificate in : frazeologisme – metafore, epitete, comparatii, hiperbole, personificari , metonimii, sinecdoca s.a.

Expresivitatea frazeologismelor se creeaza cu ajutorul diverselor mijloace  „care accentueaza sau minimalizeaza unei actiuni, calitati, insusirile unui obiect”

[Gh. Coltun, 2001, p. 53]

Aceste mijloace expresive sunt clasificate, in lucrarea mentionata mai sus, in patru grupuri:

1.    semantic (epitetul, metafora, comparatia, sinecdoca)

2.    lexical (repetitiile , sinonimele, antonimele)

3.    gramatical (inversatia , elipsa)

4.    eufonic (aliteratia si rima).

Deci, trasaturile esentiale ale frazeologismelor sunt emotivitatea si expresivitatea. Elementele emotivitatii servesc pentru a exprima diferite sentimente si emotii umane. „Emotivitatea frazeologismelor se manifesta prin capacitatea lor de a exprima diferite nuante emotionale, atitudinea celui care vorbeste sau scrie fata de denotat, adica de acel element al lumii obiective la care se refera frazeologismul.”

[Gh. Coltun, 2001, p. 53].

Al treilea criteriu de clasificare a frazeologismelor este cel structural.

III. Structural

Dupa structura frazeologismele pot fi clasificate in urmatoarele tipuri:

a)                  frazeologismele asemanatoare dupa structura cu frazele : fuge de-i sfiriie calciile, a se intinde cit il (tine) ajunge plapuma, s.a. „Asta-i o treaba foarte grea si mare lucru ca s-o putem mai scoate la capat.” (I. Creanga)

b)                 frazeologisme asemanatoare dupa structura cu imbinarile de cuvinte : vorbe de claca, nici cit virful acului, in amurgul vietii, s.a. „Dar tu stii ca eu dorm iepureste” (I. Creanga);

c)                  frazeologisme asemanatoare dupa structura cu propozitiile : a-i fugi pamintul de sub picioare, a-i cinta gaina in casa , i-a sosit Ignatul s.a. „dar acum apucase a cinta gaina la casa lui , si cucosul nu mai avea nici o trecere ” (I. Creanga)

d)                 frazeologismele construite dupa modelul frazelor (putine la numar): a se amesteca unde nu-i fierbe oala, s.a.                         

                                                  Sunt aceleasi vorbe , insa e

                                                 un intreg nou, in care se simte

                                                 sufletul nostru pina in adincimea

                                                 istoriei, sunt aceleasi elemente

                                                 de traditie si basm, insa fixate in

                                                 cristali nemuritori pe pietre rare.

                                                             (M. Sadoveanu)

                                    Capitolul II

                    Problemele frazeologiei

                             in traducere

Probleme frazeologismelor si problema generala a imbinarii diferite a cuvintelor in diferite limbi sunt extrem de importante, atit pentru practica, cit si pentru teoria traducerii. Ele deseori prezinta dificultati practice  si provoaca un mare interes teoretic, deoarece sunt legate cu diferite functii semantice si stilistice, indeplinite in limbi diferite, de cuvinte cu sens asemanator dar deosebite de imbinarile in care intra aceste cuvinte in limbi diferite. Se poate spune ca anume la traducere se descopera specificul imbinarilor proprii limbii date , care in alte conditii poate nici sa nu fie observat.

Pentru o traducere buna traducatorul trebuie sa cunoasca specificul frazeologismelor si sa stie cum sunt clasificate.

V. Fiodorov autorul lucrarii „Основы общей теории перевода” se bazeaza pe clasificarea lui B. A. Larin , care o socoate mai adecvata, decit celelalte (a lui Vinogradov, Bally), deoarece o socoate mai adecvata, mai ales pentru teoria traducerii [Fiodorov , p. 160].

Aceasta clasificare are trei rubrici (in ordinea crescindei contopiri):

1)                  imbinarile variabile in care intra si imbinarile frazeologice stabile (dupa terminologia lui Vinogradov);

2)                  imbinarile stabile metaforice, clar evidentiindu-se prin prezenta stereotipica , traditionala si metaforica a sensului nou, departarea de sensul initial, prin folosirea sensului figurat, inca pe deplin inteles de vorbitorii limbii contemporane ;

3)                  idiomele , deosebindu-se de celelalte de mai sus printr-o imbinare mai prescurtata, mai indepartata decit cea initiala (lexical si gramatical) si printr-o slabire evidentiata a acelei articulatii semantice, care conditioneaza sensul metaforic [Larin], cu alte cuvinte, motivarea sensului aici se perimeaza . A doua si a treia rubrica corespund indeaproape cu unitatile frazeologice si expresiilor idiomatice din clasificarea lui Vinogradov.

 

Pentru teoria traducerii aceste trei clasificari , care in multe privinte se intretaie sau coincid partial , prezinta interes deosebit, fiindca au un caracter lingvistic asemanator si se sprijina , in temei, pe criteriul semantic  astfel , pot fi intrebuintate la un cerc larg de limbi spre deosebire de alte conceptii si clasificari.

[Fiodorov , p. 161]

Din punctul de vedere al traducerii sunt importante astfel de trasaturi ale expresiilor frazeologice, cum ar fi gradul semantic de „sudare” sau separarea elementelor lor, gradul de claritate sau neclaritate a motivatiei , nuanta stilistica.

   § 1. TRADUCEREA CA ACTIVITATE LINGVISTICA

Activitatea de traducere are vechi traditii. Sa ne amintim chiar de faimoasa situatie de la turnul Babel, neinteleasa pina astazi, care a generat necesitatea aparitiei traducerii pentru a facilita comunicarea intre oameni.

Inca din vechime oamenii au simtit nevoia de a traduce, deoarece un om care vorbea o limba straina , neinteleasa pentru ceilalti, era privit cu suspiciune si chiar cu dusmanie.

Barierele lingvistice au generat si genereaza totdeauna multiple dificultati si ele erau mai greu inlaturate , decit cele naturale sau cele administrative. Aceste bariere puteau fi inlaturate numai prin ceea ce numim astazi activitatea de traducere. Deci, traducerea are menirea de a face posibila comunicarea dintre oameni care poseda limbi diferite, dar si culturi si moduri de gindire diferite.

Dezvoltindu-se societatea umana a simtit tot mai mult necesitatea traducerilor . Caci, circulatia valorilor umane a fost doar posibile prin traducere. Realizarile stiintifice, conceptiile marilor filosofi , literatura multor popoare sunt cunoscute astazi numai datorita traducerii. Deci, traducerea contribuie la circularea informatiilor prin inlaturarea barierelor lingvistice.

In secolele trecute traducerea era, mai ales , o activitate culturala. Primele traduceri tin de cult, se traduc texte cu caracter religios, Biblia, mai apoi au inceput sa fie traduse diferite calendare, zodiace, texte hagiografice s.a. O mare circulatie au inceput sa aiba traducerea romanelor populare (un  autor foarte tradus era Florian). Caracterul moralizator , didactic, cognitiv al acestor romane  a dus la aceea ca ele sa fie mobilul traducerii .

In prezent , traducerea a devenit mai mult o activitate  economica, avind un rol important in viata sociala, „dar care se preteaza cu greu unor statistice riguroase ”. [Condrea]

Traducerea se va mentine atita timp cit in lume vor exista idiomuri si culturi diferite, deoarece ea are functia de mediere lingvistica, de puncte de legatura intre culturi , popoare si epoci.

[Condrea, p. 8]

Prin urmare, traducerea este o activitate lingvistica foarte importanta, de care avem nevoie aproape zilnic, mai ales in tarile unde traiesc mai multe minoritati nationale, de exemplu, chiar la noi in republica, si care faciliteaza comunicarea intre persoane ce poseda limbi, culturi si gindiri diferite.

   

  § 2 . EXPRESIVITATEA SI PROBLEME DE

                            TRADUCERE

Menirea traducerii este de  a face posibila comunicarea intre persoane care poseda limbi diferite, intre etnii cu culturi diferite.

Daca luam termenul in sens larg, traducerea „poate fi considerata ca procesul transformarii unui mesaj emis intr-o limba, in acelasi mesaj ,dar formulat in alta limba cu conditia ca sunt pastrate toate (sau relativ toate) calitatile mesajului initial .”

[Condrea, p. 9]

Intr-o conceptie simplista se crede ca traducerea inseamna a gasi pentru cuvintele unei limbi cuvinte – echivalente in alta limba, idee de cele mai multe ori gresita, deoarece traducind doar prin „etichete” ale obiectelor, fenomenelor, actiunilor, calitatilor, etc. se poate ajunge la un fel de schimb de „etichete”, ce este gresit si textul nu este tradus conform mesajului sau . De exemplu, pentru expresia ruseasca он не в своей торелке tradusa prin cuvinte etichete vom obtine expresia in limba romana el nu-i in farfuria sa, expresie total gresita. Pentru o traducere adecvata a mesajului trebuie sa gasim o asemenea expresie in limba romana care sa corespunda mesajului si sa fie cunoscuta vorbitorilor acestei limbi. Deci, pentru exemplul de mai sus vom utiliza expresia a nu fi in apele sale si nu in farfuria sa care este gresita.

Prin urmare, schimbul de „etichete” nu este suficient ca un text sa fie considerat o traducere si , dupa cum am vazut mai sus, nu totdeauna este redat mesajul adecvat. Deci, un text tradus suporta multe transformari gramatical semantice si stilistice. Dar oricare ar fi operatiile la care s-ar recurge in procesul transpunerii dintr-o limba in alta „traducerea trebuie sa aiba asupra cititorului alolingv , acelasi efect ca si originalul, deci ea trebuie sa posede aceleasi calitati si chiar dificiente . ”

[I. Condrea, p. 20].

In procesul activitatii de traducere , cel care traduce intilneste foarte multe greutati. O problema constituie sensurile cuvintelor, deoarece din punct de vedere semantic orice cuvint este o unitate complexa, alcatuita din mai multe nuante de sens. Acestea pot fi dezvaluite in cadrul cimpurilor lexicale . Exista trei trepte de stabilire a gradului de generalizare a sensurilor :

a)                  sens denotativ , adica „direct”, si este sensul fixat in dictionare la N1, de exemplu, cuvintul monolog are trei sensuri, sensul denotativ , aflat la numarul unu in dictionarul explicativ este : „scena dintr-o lucrare dramatica in care un personaj vorbeste cu el insusi”; sens „continut logic interior, inteles,” pe linga aceasta mai are inca cinci sensuri;

b)                 sensul referintial – lexemele, care sunt ,de obicei, cuvinte monosemantice din stilul administrativ – juridic, etc. ;

c)                  sensul conotativ – valoarea suplimentara expresiva pe care o capata cuvintul intr-o limba concreta. Conotatiile ne apar si ele la rindul lor de mai multe tipuri : conotatii asociative – ele apar in diferite limbi pentru felurite obiecte, de obicei, sunt niste metafore, de exemplu : magar in limba romana are sensul conotativ  de „needucat” , in rusa tot acest cuvint ne apare cu sensul „incapatinat, indaratnic”; conotatii simbolice -  sunt de factura nationale si sunt absolut specifice culturii si limbii date . DE exemplu, cind despre cineva se spune  ca este ca un brad vorbitorii romani inteleg ca el este inalt, ceea ce nu vom intilni in rusa, de exemplu ; conotatii – expresiv stilistice, conotatii legate de traditii si altele.

O alta problema in cadrul traducerii o constituie problema „realiilor” – cuvinte ce redau notiuni specifice ce tin de cultura materiala si spirituala a unui popor. Obstacolul cel mai mare il constituie nu cuvintele ca atare, pentru care nu se pot gasi echivalente , ci realitatile la care acestea se refera. De exemplu, francezii au 50 de cuvinte diverse pentru mai multe varietati de piine ; echimosii mai multi termeni pentru a denumi zapada s.a.m.d.

Intilnind astfel de obstacole au fost formulate mai multe intrebari , ramase inca actuale :

-                  cum traducem zapada acolo unde nu s-a vazut asa ceva ?;

-                  cum traducem vin, unde nu este cunoscuta cultura vitei de vie?

-                  cum sa traducem desert in regiunile tropicale ale Amazoniei? s.a.

Traducerea se confrunta cu mari dificultati , care apar de la trecerea de la o lume etnografica la alta, de la cultura la alta. Asemenea cuvinte sunt strins legate de specificul  national si local al vietii vorbitorilor  au capatat diferite denumiri: etnografisme, ladisme , barbarisme, lexic fara echivalent, realii s.a. De exemplu, cuvintele romanesti dor , doina, colind nu au echivalente in alte limbi , sau cele rusesti: matrioska, ceastusca s.a.

Pentru termenul realie autorii lucrarii „Intraductibilul in traducere”, Vlahov S. si S. Florin ne dau o definiti esentiala: „Realiile sunt cuvintele (sau imbinarea de cuvinte), care denumesc obiecte, caracteristice pentru modul de viata (felul de viata, cultura, dezvoltarea istorica si sociala) a unui popor si strain altui; fiind purtatorii coloritului national sau istoric, ele , de regula, nu au corespondent exact (echivalent) in alte limbi si deci, nu se supun traducerii, in linii generale, necesita o tratare deosebita.”

[Vlahov, Florin, p. 47]

Tot acesti autori dau pentru realii o clasificare ampla, impartite in mai multe compartimente. Vom mentiona cele mai principale : realii geografice cu mai multe compartimente : pirog, iurta, hora, babie leto, bumerang , troica, gondola s.a.; realii social – politice cuprind denumiri ce se refera la unitati administrativ – teritoriale , tipuri de asezari, organe ale puterii, viata social - politica s.a. , de exemplu : duma, senat, catun, mila (unitate de masura) s.a.

In procesul traducerii dintr-o limba in alta cuvintele specifice din limba – sursa trebuie depistate si , in primul rind, bine intelese si numai daca contextul este clar, se vor putea gasi solutii pentru redarea lor in limba – tinta.

O alta problema pentru traducatori sunt asa numitele cuvintele falsi – prieteni ai traducatorului , sau falsele echivalente . Acestea sunt cuvinte care coincid total , sau aproape total, ca aspect sonor, cu cuvintul din limba – sursa, dar care are alt sens decit acesta . Astfel de cuvinte mai sunt numite si omonime bilingve, de exemplu, in romana librarie inseamna „,magazin de carti ”, iar in engleza library inseamna „biblioteca”, in spaniola largo are sensul de lung nu de larg, s.a.

Exista  o serie de omonime bilingve, intilnite mai ales la vorbitorii basarabeni , unde se simte influenta limbii ruse . Acestea sunt cuvinte rusesti folosite de vorbitorii basarabeni  nu cu sensul lor corespunzator in limba romana, de ex. figura in rusa are sensul de silueta, corp, sens care e total gresit in limba rusa. Figura in romana inseamna chip, fata. Sunt inca foarte multe exemple de acest fel.

Deseori traducatorul se ciocneste de asa numitul lexic intraductibil. Exista in limbi diferite cuvinte care denumesc notiuni , obiecte , situatii, ce nu exista in experienta si in viata de toate zilele a persoanelor care poseda o alta limba. Dar lipsa de echivalente inca nu inseamna ca traducerea este imposibila. Ea poate fi efectuata, doar ca ea se pierde unele nuante specifice, totusi sensul general poate fi pastrat. „Intraductibilitatea  nu trebuie privita ca un mister sau ca o sperietoare. Ea este o notiune statistica”  afirma J. Mounin, autorul unei lucrari de mare rasunet in teoria traducerii.

[citat dupa I. Condrea  p.49]

Una dintre cele mai mari dificultati care apare la redarea dintr-o limba in alta o prezinta expresiile frazeologice . Specificul frazeologismelor consta in faptul ca sensul lor nu rezulta din suma sensurilor cuvintelor care o alcatuiesc, iar acestea la prima vedere, nu pot trezi suspiciuni unui vorbitor  de alta limba, de ex. a minca moarea cuiva. Cuvintele acestei expresii pot fi utilizate in aceeasi ordine si cu sensul lor direct, dar pentru a identifica frazeologismul trebuie sa luam contextul : „ si apoi tu nu stii cine-i maninca , n-ai mincat niciodata moarea ei (I. Creanga)”. La fel putem sa explicam urmatorul exemplu: „Mai stii de unde sare iepurele? mai ales ca barbatu-sau nu este aici.  ”(I. Creanga). Cuvintele subliniate luate aparte , in afara de context, vor avea cu totul alta semnificatie.

Intilnim multe cazuri dificile in traducerea unor categorii de frazeologisme figurate specifice limbii respective, care nu-si gasesc echivalent in alte limbi. In asemenea cazuri traducatorii aplica asa-zisa „metoda calchierii creatoare”. [Soloviov, p. 10]. De ex. : frica pazeste bostanaria – страх бахчу ,a scoate capra din gradina – пустить козу в огород s.a. [exemplele dupa Soloviov, p 11]

Expresiile frazeologice sunt indisolubil, legate de limba si mediul in care au aparut , de aceea in limbi diferite una si aceeasi semnificatie este redata in mod diferit. De ex. expresia ruseasca ездеть в Тулу с своим сомоваром (a merge la Tula cu samovarul sau – oras vestit prin traditia fabricarii samovoarelor ) este aproape identica cu ca sens cu expresia din engleza carry coals to New-Castle (a cara carbune la New-Castle oras vestit prin extractia carbunelui). Sau pentru semnificatia „a umbla fara rost, a nu face nimic ” in diferite limbi sunt frazeologisme care arata aceasta actiune absurda, inutila, fiecare interpretind-o in felul sau, de ex. in romana a bate apa in piua, a taia frunze la ciini , in rusa , бить баклуши (a bate betioare); in franceza : toundre un oeuf (a tunde oul); peigne la girafe  (a pieptana girafa)s.a.

Deci, pentru reda mesajul adecvat si a mentine expresivitatea frazeologismului traducatorul trebuie sa cunoasca tezaurul frazeologic atit al limbii – surse, cit si cel al limbii – tinte. Dar pentru a cunoaste tezaurul frazeologic cel care traduce trebuie sa fie familiarizat cu cultura si modul de viata  a vorbitorilor limbii in care traduce. Pe linga aceasta redarea frazeologismelor in traducere necesita multe cunostinte si abilitati in minuirea mijloacelor de exprimare.

„Inainte de a se apuca de traducerea unui oarecare autor strain , traducatorul trebuie sa stabileasca pentru sine stilul acestui autor, sistemul lui de imagini, ritmica. ”

[Ciucovskii C., p. 146].

           § 3. READAREA FRAZEOLOGISMELOR

                            IN TRADUCERE

In practica traducerii expresiile frazeologice ocupa primul loc dupa gradul de dificultate pe care il prezinta la transpunerea de la o limba in alta.

„La „scara intraductibil” sau „greu de tradus” frazeologismele sau expresiile frazeologice ocupa aproape primul loc.”

[Vlahov, Florin, p. 228]

Specificul frazeologismelor consta in faptul ca sensul lor reiese din suma sensurilor elementelor componente . Iar aceste cuvinte care la inceput parca sunt cunoscute, luate intr-o expresie frazeologica majoritatea isi pierd din sensul lor , capatind un singur sens doar luate impreuna fara a le schimba locul . De aici si vine greutatea de a traduce expresiile frazeologice dintr-o limba in alta.

Traducatorul trebuie sa cunoasca problemele fundamentale ale teoriei frazeologismelor , sa poata sa evidentieze expresiile frazeologice , sa descopere sensul lor si sa redea in traducere functiile lor expresiv – stilistice.

Pentru a rezolva problema traducerii frazeologismelor autorii lucrarii mentionate mai sus ne propun urmatoarele : 1) traducatorul trebuie sa aiba cunostinte in domeniul frazeologismelor ; 2) sa gaseasca in text aceste frazeologisme si greutatile intilnite la aceasta etapa; 3) traducerea propriu-zisa , care necesita transmiterea nu numai a sensului dar a functiei expresiv – stilistice ale frazeologismului.

[Vlahov, Florin, p. 229]

Pentru a gasi solutii pentru traducere cit mai adecvate , este bine sa se porneasca de la o clasificare tipologica a frazeologismelor . Incadrarea expresiei intr-un grup sau altul va facilita si gasirea solutiei la traducere. Astfel putem identifica urmatoarele grupe de imbinari „sudate” din punct de vedere semantic:

·  imbinari stabile de cuvinte si locutiuni: bagare de seama, a sta la vorba, a-si aduce aminte, cot la cot, etc. ;

· imbinari stabile de cuvinte cu caracter metaforic: a-i ride inima de bucurie, a cerca marea cu degetul, a-si pune miinele in cap, a cauta saminta de vorba, etc. ;

·expresii idiomatice; specifice unei limbi aparte , care de cele mai multe ori are un fapt istoric la origine si sensul lor nu poate fi dedus din suma „sensurilor” cuvintelor ce intra in componenta lor: a-si aprinde paie in cap, a se apropia funia la par, a se face mort in papusoi, a se face oale si ulcioare , etc. ;

·cuvinte inaripate si expresii „calatoare” – frazeologisme provenite din mitologia antica sau crestina, citate celebre : alma mater, a trece Rubiconul, calul troian, a purta de la Ana la Caiafa , a fi sau a nu fi , etc. ;

· sloganuri, clisee gazetaresti, perifraze , intilnite in special in limbajul publicistic : aur negru (carbunele, petrol), Casa Alba (Guvernul S.U.A.), fabrica viselor (Hollywood), ciuma secolului XX- lea (Sida) . [dupa I. Condrea, p. 59-60]

Expresiile frazeologice sunt indisolubil legate de limba si mediul in care au aparut, de aceea una si aceeasi semnificatie in limbi diferite este redata prin procedee diverse . Marea majoritate a expresiilor frazeologice poate fi „descifrata” si astfel se poate vedea mai mult sau mai putin situatia reala pe care o reflecta, scotind in evidenta foarte clar „invatamintele ascunse in dosul cuvintelor”.

Frazeologismele care se refera la situatii identice sau asemanatoare creeaza un intreg cimp de analogii frazeologice. De exemplu, pentru a numi situatia cind cineva este norocos diferite limbi utilizeaza  mijloace expresiv – metaforice : in romana (si nu numai) s-a nascut sub o stea norocoasa  ; in rusa родится в рубашке (a se naste in camasa); in franceza : etre né cioffé (nascut in coafura, pieptanat) s.a.

Metaforele pe care se bazeaza expresiile frazeologice sunt de multe ori diferite , dar continutul lor este  analogic. De ex. pentru a reda ideea de „niciodata, ceva care nu va avea loc nicicind” diferite limbi recurg la mijloace diferite deosebit de expresive: in romana la pastele cailor, la sfintu – asteapta , s.a. ; in rusa когда  рак на горе свистнет (cind racul va suiera in virful dealului) sau  когда рыба запоёт (cind pestele va cinta) s.a.

Intilnim  si asa – numitele paralexeme regionale , adica expresii ce se intilnesc in mai multe limbi. De ex. a fi cu ochii in patru exista intr-o forma identica in cinci limbi balcanice : romana, aromana, albaneza, neogreaca si bulgara ; si alte expresii de acest fel.

Pentru redarea frazeologismelor dintr-o limba in alta exista mai multe procedee, care, insa, trebuie aplicate cu discernamint, caci o traducere mecanica sau o calchiere nereusita poate genera confuzii regretabile in textul din limba – tinta.

Expresiile frazeologice pot fi traduse printr-un frazeologism sau prin alte procedee (in lipsa echivalentelor frazeologice sau analogii ) – traducere nefrazeologica .

[Vlahov, Florin, p. 233 ].

Traducerea frazeologica presupune utilizarea in textul traducerii expresii stabile cu grade diferite de apropiere dintre unitatile limbii – surse si unitatile corespunzatoare ale limbii – tinta, de la echivalentul absolut pina la frazeologismul potrivit. Iar traducerea nefrazeologica , dupa cum ne spune insusi termenul, reproduce expresia frazeologica cu ajutorul procedeelor lexicale nu frazeologice. La acest procedeu se recurge cind intr-o situatie concreta nu se poate gasi echivalentul sau nu se poate gasi procedeul frazeologic. Aceasta traducere avind in vedere chiar si posibilitatile compensatorii ale contextului, rar cind este de valoare : intotdeauna sunt unele pierderi (conotatie, expresivitate, nuante semantice), de aceea traducatorul recurge la acest tip de traducere in cazuri exceptionale.

In general, in procesul traducerii se recurge la citeva metode de redare a frazeologismelor, dintre cele mai importante sunt:

1.    Echivalenta

2.    Analogia

3.    Traducerea propriu – zisa

Traducerea nefrazeologica , care mai este numita traducerea propriu – zisa, presupune si ea citeva metode:

1.    Traducerea lexicala

2.    Calcul

3.    Traducerea discriptiva

Alegerea metodei potrivite a traducerii frazeologismelor in multe privinte depinde de locul pe care il ocupa imbinarea stabila de cuvinte in sistemul frazeologic al limbii – sursa si al limbii – tinta, dupa indici diferiti : metaforici, structura lexico – sintactica, trasaturilor structurale si sintactice.

Deci, pentru alegerea metodei sau a procedeului se va acorda o deosebita atentie, deoarece, dupa cite stim, la baza frazeologismului se afla  o imagine, si „datoria traducatorului este de a pastra intacta aceasta imagine, cautind cu orice pret sa nu-l lipseasca pe cititorul textului tradus de satisfactia „receptionarii” artistice a frazeologismului”.

[Soloviov, p. 52]

Utilizarea metodei echivalentei  se poate obtine prin aplicarea procedeelor :

a)    traducerea printr-un echivalent total, de ex. : romana a-i lasa gura apa – rusa слюнки текли; rom. a se face zina – rusa : заря занялась.

Echivalentele totale sunt acele expresii intilnite in ambele limbi si care au aceeasi semnificatie. Valoarea lor stilistico – expresiva corespunde intre ele si , uneori, chiar cuvintele sunt aceleasi.

b)    redarea printr-un echivalent partial, de ex. rom. cot la cot – rus. плечо к плечу s.a. Echivalentul partial nu coincide cu expresia din limba - sursa in toate semnificatiile pe care le poarta aceasta expresie. Un exemplu semnificativ intilnim la I. Creanga : „De-acu a mai minca si rabdari prajite in loc de oua .” Aceasta expresie a fost tradusa in limba rusa de E. Zlatova , care a tradus povestea „Punguta cu doi bani” prin expresia ruseasca положить зубы на палку. (I. Creanga) . Tot aceasta expresie tradusa de alt autor – S. Moldovan, care a tradus povestea  „Soacra cu trei nurori” a fost redata printr-un alt echivalent : „Ia , rabdari prajite, draga cumnatica” – „кукш с маслом , милая заловушка” (I. Creanga), echivalentul care este mai degraba total. Echivalentul stilistic este tot o expresie care nu poate fi tradusa. Pentru aceste frazeologisme se gaseste o varianta neutra, de ex. : „stiu ca am tras o durdura buna catindu-te” (I. Creanga) – „Здорово намаялись, пока тебя изловили.” (traducator Gh. Perov „Povestea lui Harap - Alb”); „Si asa de la o vreme, si prietenii si babele, lehemetindu-se,  l-au dat in burduhul dracului”

(I. Creanga) – „Ну вот мало-помало бабам на селе, да и друзьям Стана всё это порядком падало и махнули они на него рукой и” (traducere S. Moldovan).

De regula, echivalentul stilistic, indiferent de context , trebuie sa posede o semnificatie denotativa si conotativa asemanatoare, adica intre expresie nu trebuie sa fie deosebiri de ordin semantic, stilistic, metaforic, si nuanta emotional – expresiva, ele trebuie sa aiba o structura asemanatoare a elementelor componente , sa dispuna de un sir de indici lexico – gramaticali asemanatori si o proprietate importanta : lipsa coloritului national.

Echivalente stilistice se intilnesc  mai ales in frazeologia internationala [Vlahov, Florin, p. 233] : marul Discordiei, Sodoma si Gomora, va fi si pe ulita noastra sarbatoare, a se spala pe miini, etc.

Pentru a pastra mai bine imaginea semantica la traducere vom alege metoda echivalentului semantic, unde e posibil de sigur.

La traducerea operelor artistice gasirea unui echivalent semantic, care sa poarte aceeasi semnificatie si aceeasi culoare stilistico – functionala ca si expresia din original este lucrul cel mai potrivit , dar, cu parere de rau, destul de greu de realizat. Echivalente de tipul expresiei frazeologice in limba – sursa – frazeologism in limba – tinta se intilnesc mai multe cazul scriitorilor cu un stil popular, cu elemente de expresivitate caracteristice idiomului respectiv. Insa acest procedeu nu este aplicabil in toate cazurile , deoarece unele expresii nu au echivalente frazeologice in alta limba. De ex. la traducerea povestilor lui Creanga doar pentru o parte din expresiile frazeologice s-a utilizat procedeul echivalentei : „(Nevasta) celui bogat era pestrita la mate si foarte zgircita.” (Danila Prepeleac) – „ (жена) богатововедьма-ведьмой и страсть какая скупая. ” (traducator S. Moldovan). „Fiul craiului , vazindu-se prins in cleste si fara nici o putere, ii jura credinta si supunere intru toate ” (povestea lui Harap - Alb) „видя что попался в ловушку”.

Tot acest procedeu s-a utilizat si la traducerea comparatiilor : „Atunci dracii s-au imprastiat iute ca fulgerul, in toate partile.” (Povestea lui Stan Patitul)- „Сдовно молнии”; „Hai nu mai sta ca o gaina plouata” (Povestea lui Harap - Alb) – „не стой как мокрая курица.” Pentru acest frazeologism „Dictionarul frazeologic moldovenesc-rus ” da un frazeologism rusesc, care credem este mai adecvat in acest caz : чуствовать себя как побитая собака. [Soloviov, 1976].

O alta metoda a traducerii frazeologismelor este metoda analogiei, metoda pe larg aplicata si care este considerata una dintre cele mai bune. Analogia reprezinta cazurile cind : a) cuvintele expresiilor celor doua limbi sunt foarte apropiate ca sens. De ex. despre cineva norocos in diferite limbi avem expresii formate din cuvinte si notiuni diferite: rom: s-a nascut cu stea in frunte; rusa : родится в рубашке (s-a nascut in camasa); engleza : be born with a silver spoon in one’s mouth (a se naste cu lingura de argint in mina) s.a.      b) cuvintele expresiilor frazeologice sunt diferite, dar semnificatie este aceeasi .   c) are loc o transformare de tip analogic: romana : la sfintu – asteapta – rus. : когда рак свистнет на горе (cind racul va suiera in virful dealului) – engleza : when the moon turn green cheese (cind luna se va transforma in brinza verde) s.a.

Aceasta metoda este mai frecvent utilizata decit echivalenta semantica, mai ales cind expresia din limba – sursa exista in limba  - tinta : tot o expresie cu aceeasi semnificatie.

Posibilitatea de a reda expresiile frazeologice prin analogie cu expresivitatea lor, care nu au puncte comune in limbile sursa, tinta se explica, in principiu, prin faptul ca acestea in marea lor majoritate sunt niste metafore sterse sau „semisterse” si sunt percepute inconstient de purtatorii limbii, de ex. in expresia ruseasca : остатся с носом vorbitorul de limba rusa  nu vede nici un „nas” , mai ales ca nici nu-i sensul lui obisnuit , la fel si expresia romaneasca a ramine cu buzele umflate nu are nici o legatura cu „buzele”.

De multe ori astfel de expresii care sunt traduse printr-un procedeu numit traducere  antonimica sau concretizare, generalizare. [Vlahov, Florin, p. 237]. De ex. in franceza : la pelle se moque du fourgon (ride farasul de cociorva); in romana : ride hirb de oala sparta, in rusa: не смейся горох , мы не лучше бобов (nu ride mazare ca nu esti mai bun decit bobul).

La traducerea povestilor lui Creanga a fost utilizata si aceasta metoda:

„ n-am incotro : mort-copt            „Хоть кровь из носу,

trebuie sa te eu cu mine, daca          понять тебя надоб, раз

zici ca stii bine  locurile pe aici.”        уж тебе эти места

(Povestea lui Harap – Alb,p. 101)     так хорошо знакомы.

Dictionarul frazeologic pentru aceasta expresie da urmatoarea explicatie : во что бы не  стало, care , dupa parerea noastra , este cea mai adecvata pentru expresia din exemplul de mai sus.

      „Celui mai mare ii venea                   Ну  вот пришла пора

vremea de insurat, si baba,               старшему женится. Погуяв

simtind asta umbla val-virtej             это , завертелась старуха

sa-i gaseasca mireasa.”                     балчком в поиске невесты.

(Soacra cu trei nurori, p. 9)

Pentru aceasta expresie frazeologica dictionarul atesta : носится вихрем; потерять голову credem  ca pentru a mentine nuantele stilistice si expresive frazeologismul ales de autor este mai adecvat.

„In sfirsit isi ia el inima                Наконец собрался с духом

in dinti ti se duce la curte”          и на боярский дом

(Povestea lui Stan Patitul, p. 75)

„Vina nu era a lui , si ce-au            Не его вина, что вышла

cautat pe nas le-a dat.”                   братцам их дурь боком.”

(Capra cu trei iezi, p. 44)

„ nu poti s-o intorci cu                   „Плечом не повернешь
      umarul, macar sa te pui                       его , хоть разорвись.”

in ruptul capului.”

(povestea lui Harap – Alb, p. 112)

Ia-l de pe capul meu si-l               Унеси ты моё горе! Брось

zvirle in cireada boilor si a               ты петуха в стадо.”

vacilor”

(Punguta cu doi bani, p. 29)

„Dar ce Dumnezeu? Parca                Ну что за чертб словно

au intrat in pamint.”                         сквозь землю провалились.”

(Capra cu trei iezi)

„capetenia dracilor, voind             „ Скараоцкий порешил

a-si face mendrele ..       в такой день потешится на свой лад.”

(povestea lui Stan Patitul, p. 67)

„Alt stapin in locul meu nu mai         Другой господин на моем

face brinza cu Harap – Alb, cit ii      месте камни не сбросил бы

lumea si pamintul.”                    c Белым Арапом во веке веков

(Povestea lui Harap – Alb, p. 115)

Ii venise acum si lui Danila              Пришел и на Данилову

apa la moara.”                                     улицу праздник.

(Danila Prepeleac, p. 46)

 Pentru acest frazeologism dictionarul da expresiile дождаться удобного случая si  будет и на нашей улицет праздник, expresie utilizata si de traducator. (S. Moldovan)

„De-acum du-te pe apa                       Катись, пропадай!

simbetei!”

(Ivan Turbinca, p. 167)

„Pentru baba, fata mosneagului    „Для старухи старикова дочь

era piatra de moara in casa        что мельничный жернов в

(Fata babei si fata mosneagului)     горнице

Gasirea echivalentelor potrivite in limba tinta cere ca traducatorul sa cunoasca bine aceasta limba, pentru a reda cit mai potrivit toate nuantele (sau aproape toate) stilistic marcate.

Uneori, traducatorul, negasind in limba tinta o expresie adecvata, este nevoit sa recurga la „crearea cuvintelor noi” [Vlahov, Florin, p. 237], alcatuieste un frazeologism de-al sau in sensul celui pe care il traduce. Daca aceasta „imitatie” este acceptata de cititor, inseamna ca traducatorul a reusit sa redee continutul si stilul expresiei care a fost tradusa intr-o forma frazeologica.

Frazeologismele individuale, daca sunt „facute” cu maiestrie, au aceleasi caracteristici ca si expresia frazeologica adevarata, deosebindu-se doar prin aceea ca ele nu sunt reproductive. Traducatorul le creeaza in timpul lucrului sau si este putin probabil, ca ele sa se fixeze intr-atit, incit sa intre in limba. Mai precis aici este vorba despre o traducere contextuala. DE ex. :

„ numa-i sclipeau rautacioasei       и глаза у нее загорелись

ochii in cap si plesnea de ciuda.”    от зависти чуть не лопатся.

(Punguta cu doi bani, p. 30)

„Mie unui stiu ca nu-mi sufla            Зато мне никто на борщ

nimeni in bors”                                 дуть не станет.

(Povestea lui Harap Alb, p. 116)

Tot aici la traducerea contextuala , traducatorul poate modifica unele expresii in structura lor, sa adauge alti componenti cu ajutorul mijloacelor fonetice (rima) s.a. Aceasta cale poate fi numita traducerea lexico – frazeologica.

Traducerea propriu-zisa presupune urmatoarele procedee: a) transpunerea lexicala, cind este pastrat sensul, dar redat sub un alt aspect neutru: b) calcul lingvistic prin care se pastreaza si cuvintele si forma expresiei; c) traducerea discriptiva, printr-o perifaza neutra sau stilistic marcata.

[I. Condrea, P. 63]

Cercetatorii Vlahov si Florin mentioneaza tot aceste procedee si unul nou – traducerea contextuala.

Aceasta metoda este utilizata atunci cind pentru frazeologismul din limba – sursa nu poate fi gasit altul , echivalent potrivit in limba tinta.

Traducatorul recurge la procedeul traducerii lexicale atunci cind sensul frazeologismului nu este cifrat intr-atita , incit sa nu poata fi redat cu alte cuvinte in alta limba. De multe ori aceasta traducere lexicala a expresiei frazeologice este redata printr-o imbinare libera, de aceea mai este numita o „traducere libera”. [Vlahov, Florin, p. 238]

Dar, totusi, la traducerea lexicala a expresiilor frazeologice, traducatorul trebuie sa se apropie de frazeologism, sa redee macar unele elemente ale expresiei traduse.

Asemenea exemple intilnim la traducerea povestilor lui Creanga:

Cercati voi marea cu degetul     „Ладно, ладно, пытаите море

dar ia sa vedem cum ii da de fund?”                               пальцем.”

(Povestea lui Harap Alb. p. 133)

„Numai iaca au inceput a              „Откуда ни возьмись тучами

curge furnicile cu droaia, cita         муравьи собрались. Было их

pulbera si spuza, cita frunza si       сколько пыли и пепла, травы

iarba.” (povestea lui Harap Alb,p. 135)     и листьев.

„Incepe a tine de fata ca scaiul       Прилип к девице как

de oaie.”                                          чертополох к овце.”

(Povestea lui Stan Patitul, p. 82)

„ s-apuca zdravan cu miinele        Руками за облака хватился

de tortile cerului, casca o gura cit   рот шире ворот розявил, да

o sura, si cind chiuie odata”           как чикнет.”

(Danila Prepeleac, p.42)

Si inca multe alte cazuri de acestea, uneori reusite, uneori nu, de ex. :

„Daca vrei sa mai vezi soarele cu   „Если хочешь еще на солнце

ochi si sa mai calci iarba verde.”смотреть,зеленую траву топать.”

(Povestea lui Harap Alb, p. 102)

Acest frazeologism a fost tradus mot-a-mot in rusa si dupa parerea noastra nu este cea mai buna varianta. Sau in exemplul : „ lipsesti dinaintea mea si du-te unde-a dus surdul roata si mutul iapa” (Danila Prepeleac, p. 38) – „Изчезни с глаз моих и ступай, куда глухой колесо котил и немой кабылу гнал”. Aceasta expresie nu este cunoscuta vorbitorilor de limba rusa si tradusa mot-a-mot isi pierde din nuantele sale expresive, si inca va ramine de ghicit daca va intelege cititorul rus ce a vrut sa spuna autorul sau nu. Aceeasi situatie e si in exemplul :

Ia coada cu dubala, cumatre lup, „В дубильный чан тебя

ca nu-i chip!”                                 куманек.волк!

(Capra cu trei iezi, p. 23)

La acest tip de traducere (traducerea lexicala) desi nu se utilizeaza frazeologisme, textul tradus aer conotatii stilistice evidente, care demonstreaza ca si asemenea cazuri expresivitatea poate fi redata, de exemplu:

„ ca ne asteapta omul         „ а то нас царский слуга ожидает

imparatului cu masa intinsa si cu   стол покрыл, обьятия раскрыл.”

bratele deschise.”

(povestea lui Harap Alb, p. 127)

Alt procedeu utilizat la traducerea propriu-zisa este traducerea descriptiva. La utilizarea acestui procedeu se obtine, de obicei, un text neutru (in functie de stilul general al operei) in comparatie cu valoarea stilistica a originalului. De exemplu:

„Ca doar pe-acolo m-a purtat   „Я туда по своей воле летал

dorul

(Povestea porcului, p. 59)

„Las’ca v-am gasit eu ac de      „Вот и разделся я с вами.”

cojoc.”

(Povestea lui Harap Alb, p. 128)

„Poat ma mai asteapta si altii sa  „Меня может , еще и другие

le dau ravase de drum.”                ждут, чтобы благословила я

                                                      их на дорогу.

(Ivan Turbinca, p. 166)

„Ia , acum mai vii de-acasa       „Вот теперь разумно говоришь

fatul meu.”                                           сынокю

(povestea lui Harap Alb, p. 112)

 

norocul ii curgea girla.”        разбогател он стократно

(Stan Patitul, p. 73)                       и тысячекратно

La traducerea exemplelor de frazeologisme , intilnite in povestile lui Creanga nu totdeauna s-a gasit expresie cu caracter neutru, deoarece in opera lui Creanga intilnim foarte multe expresii stilistic marcate. La traducerea exemplelor de mai sus s-a pastrat aceasta particularitate . Se intilnesc si multe inovatii stilistice, care contribuie destul de reusit la redarea plastica a unor expresii, de exemplu :

„Eu ma las putin, ca mi-a         А я маленько прикорну,

trecut ciolan peste ciolan cu      потому что после вашей

nunta voastra.”                         свадьбы косточка у меня поет.

(Soacra cu trei nurori, p. 10)

„Iedul cel mare si cui cel       От старшего и среднего житья

mijlociu dau prin bat de         не было.”

obraznici ce erau

(Capra cu trei iezi, p. 17)

Traducerea frazeologismelor printr-o sintagma neutra stirbeste , bineinteles , din expresivitate:

„Apoi, da, tata, cum a dat        Да уже как привелось,отец.

tirgul si norocul.”

(povestea lui Harap Alb, p. 97)

Un procedeu la care se recurge foarte des este calchierea – „cea mai tipica influenta a unei limbi asupra alteia, fiindca, practic, cuvintele pot fi sau calchiate sau imprumutate. Situatia frazemelor se  deosebeste intr-o anumita masura, fiindca ele se imprumuta foarte rar, trecind dintr-o limba in alta mai mult pe calea calchierii. Aceasta este cauza principala care a determinat faptul ca majoritatea calcurilor din compartimentul lexicului sunt cele frazeologice.”

[A. Palii , p. 81]

Acest procedeu consta in pastrarea fidela a sensului , dar mai ales forma expresiei sau imbinarii de cuvinte in original. Sintagmele calchiate sunt, de obicei, cele „facute”, despre care s-a vorbit mai sus. Partea negativa a acestui procedeu consta in faptul ca la calchiere frazeologismele isi pierd din expresivitate si chiar semnificatie, de exemplu:

juruieste-i cerul si pamintul.”  что хочешь пообещай-

                                                        хоть небо,хоть землю.

(Stan Patitul, p. 83)

„Бабка же, завалившись спать   „Baba, care se culcase odata

вместе с курами                        cu gainile

                   (Soacra cu trei nurori, p. 11)

Daca autorul folosea , in primul exemplu, in locul „хоть небо, хоть землю” expresia care este si in limba rusa „сулить  золотые горы  , textul isi pastreaza expresivitatea  sa din limba – sursa.

Aici calcul nu si-a atins scopul comunicarii si nu este transparenta pentru cititori. Cititorii rusi nu cunosc expresia „обещай небо и землю” .

DE multe ori se calchiaza frazeologisme , obtinindu-se expresii, care stirnesc zimbetul , de exemplu in conditiile Republicii Moldova deseori se intilneste expresia calchiata потенул цепленок сна de la frazeologismul  a trage un pui de somn sau зеленые кони на стену pentru expresia frazeologica cai verzi pe pereti si altele .

Aici fidelitatea in traducere nu este lucrul cel mai bun. De aceea a fost formulata si cunoscuta butada : „Traducerea ca si femeia – daca-i fidela nu-i frumoasa si daca-i frumoasa nu-i fidela.”

In cazul cind calchierea  se realizeaza cu maiestrie , cititorul nu realizeaza caracterul artificial al frazeologismului , de exemplu:

Buna sa-ti fie inima, cumatre    Да будет добром сердце твое

   cum ti-e cautatura.”                  как добр твой взгляд.

(Capra cu trei iezi, p. 23)

„ ma Chirica ce spui tu?        Да ты что несешь – то, Кирикэ?

parca pentru asta mi-as pune    За свою жену я голову на заклад

capul la mijloc.”                        положу.

(Stan Patitul, p. 83)

„Si pe la cintatul cucosilor   Когда запели петухи.”

(Povestea lui Harap Alb, p. 112)

„Dar sa stii ca eu dorm             Но знай сон мой заячий

iepureste!”

(Soacra cu trei nurori, p. 10)

Daca se aplica in mod judicios si rational procedeul calchierii frazeologice este pastrat caracterul figurat al frazeologismului. Prin urmare, „folosite cu iscusinta si la locul cuvenit, calcurile frazeologice ajuta la realizarea unei traduceri de o inalta tinuta artistica.” [Soloviov, p. 52]. Dar oricit nu s-ar spune ca calchierea nu este un procedeu bun , totusi putem afirma ca ea constituie „o posibilitate de completare a „celulelor libere” , ce prezinta invintalul potential al sistemului fiecarei limbi.” [Soloviov, 1968, p. 28]

Prin urmare, calcurile sunt acceptabile numai atunci, cind limba are  nevoie de ele, adica in cazul in care nu dubleaza mijloace originale de exprimare.

Calchierea frazeologica consta din trei operatii [Soloviov, 1968, p. 108], care formeaza un tot unitar si se presupun reciproc: 1) traducerea partilor componente ale modelului ; 2) formarea complexului sonor al calcului din materialul folosit pentru traducere; 3) imitarea raportului semnificant: semnificat al modelului.

Deci, calcul frazeologic reprezinta frazeologismul creat artificial in laboratorul traducatorului. Dar nu orice calc frazeologic, realizat mecanic add litteram poate fi calificat drept bun.

O serie de calcuri facute nu chiar bine, dupa parerea noastra, se intilnesc in traducerile povestilor lui Creanga:

„ nu cumva sa-ti iasa vreo    того и гляди, зверь наподает,

dihanie ceva inainte sa-ti         и тропу жизни твоей оборвет.

scurteze cararile.”

(Povestea lui Harap Alb, p. 98)

Dupa ce umbla ea nu se       Нет, не проглотить ей того, на

maninca.”                                что разевает!

(Povestea porcului, p. 62)

„ in ciuda Spinului, ca sa-i   „безбородому назло, чтобы           

punem venin pe inima.”           сердце у него ядом облилось.

(Povestea lui Harap Alb, p. 119)

„ ca tare mi-i negru inaintea    потомучто в глазах у меня и

  ochilor.”                                      так темно.”

(p. 114)

„Ia mai ingaduiti oleaca, mai   „Потерпите маленько

ca doar nu v-au ras soarecii in     Не мыши у вас начевали в

pintece.”                                       желудке.

(p. 122)

„ numai Cel-De-Sus stie cit    „Один господь всевечный знает

am tras de cind mama care m-a сколько мне перетерпеть с того

facut a pus miinele pe piept.”     дня как сложила я своей     

                                                    матушке руки на груди.

(Fata babei si fata mosneagului, p. 148)

„ nici somnul nu-l fura, era      сон его не брал-так плохо

cum e mai rau.”                            было ему.

(Stan Patitul, p. 81)

„ dar acum apucase a cinta      „Да уже курица в дом петухом

 gaina in casa lui”                       поет

(Fata babei si fata mosneagului, p. 146)

Dar avem si calchieri bune , efectuate cu maiestrie incit nu se observa caracterul lor artificial:

„Unii zic asa ca femeia-i sac         Вот одни говорят, что жена

fara fund.”                                     это бочка бездонная.”

(Povestea lui Stan Patitul, p. 66)

Ca mi-ati scos peri albi de cind    а то уже я поседел от вас.

ati venit.”

(Povestea lui Harap Alb, p.138)

„ ca te-am sters de pe fata           а не то сотру тебя с лица

pamintului.” (p. 102)                        земли

„Cind v-a intreba pe voi, sa dati      А спросит, все на меня

 vina pe mine si”                            валите.

(p. 13)

„Fa cum stii, numai sa nu ne bagi    „Делай, как знаешь только

si pe noi in belea.”                             нас не впутывай.

(p. 13)

„ si-i era drag ca ochii din cap.”  и полюбил  его луще глаза

                                                                своего.

(Stan Patitul, p. 73)

Deci, calchierea iscusita poate fi acceptata ca o traducere buna. Uneori cititorul nici nu poate sa-si dea seama e un frazeologism autentic sau ii un calc frazeologic.

Calchierea mai este numita traducere literala sau textuala. Uneori aceasta traducere este utilizata ca o completare a redarii frazeologismului prin analogie, de ex. :

„si nu-mi tot spuneti cai verzi pe       „ да не морочьте мне

pereti”(p. 88)                                 голову всякой ерундой

„Iar cauti saminta de vorba, mai       „Сново семя разговора

Buzila?” (p. 130)                               ищещь?”

„Ei las’ca ti-oi da eu tie de               „Вот задам я тебя жару.”

de cheltuiala, mai crestatule”

(p. 28)

Calchierea expresiilor metaforice ne permite sa sesizam imaginea din frazeologismul din original, de ex.:

„ un stapin ca piinea cea buna” „Хозяин у тебя

                                                          ноидобрейший!

(p. 77)

Un alt procedeu intilnit la traducere este omiterea frazeologismului in cazuri cind acestea nu se opt traduce. Astfel, de cazuri observam si in traducerea povestilor lui Creanga:

„Dar calul n-o mai intreba de ce   но не стал ее спрашивать

e cojocul, se repede”                     конь, кинулся

(povestea lui Harap Alb, p. 106)

„De aceea fuge lumea de dinsul     „поэтому все бегут, когда

de-si scoate ochii                        он появляется.

(p. 108)

„Si nenorocita, iesind cu nepus in   „И бедняжка вышла,

masa si necajita ca vai de ea”        несчастная”

(Povestea porcului, p. 61)

Dupa cite observam  in unele cazuri cind expresia este omisa textul isi pierde din nuantele sale expresive, de exemplu in cazul primului exemplu nu este clar ce intreaba calul (in traducerea exemplului). Aceeasi situatie este si in exemplul doi. Textul romanesc este mai expresiv, ia traducerea ruseasca a pierdut aceasta caracteristica, traducatorul dind o varianta neutra.

Expresia cu nepus in masa este intilnita si in alta poveste – povestea lui Harap Alb, transpusa in rusa de un alt traducator - G. Perov care a fost tradusa printr-un cuvint neutru „поспешно” :

„ Si vazindu-se el (imparatul Ros) cuprins de asa cruzime, s-a sculat cu nepus de masa” (p. 135) -  Чуствуя зуд вуд во всем теле, поспешно поднялся царь с постели .  ”(p. 104)

                 TRADUCEREA IDIOMELOR

O problema deosebita pe care o intilneste traducatorul este redarea idiomelor dintr-o limba in alta. Dupa cum am spus mai sus idiomele au la origine un fapt istoric autentic, in procesul dezvoltarii limbii ele au capatat un sens generalizator si apare in limba doar cu sensul figurat. Ele se intrebuinteaza ca un tot intreg si vorbitorul n-are posibilitatea de a schimba locul elementelor componente. Aceasta a si generat probleme intilnite la redarea lor in alta limba. Deci, una din particularitatile idiomelor constituie „intraductibilitatea lor” sau „intraductibilitatea sensului lor literal”.

[Fiodorov, p. 161]

Traducerea literala idiomelor este neacceptata deoarece elementele componente si-au pierdut sensul lor initial, utilizindu-se doar sensul figurat al intregului idiom.

Pentru idiomele unei limbi pot sa corespunda dupa sens idiome intregi din alte limbi, care pot sa serveasca drept o traducere a lor si care nu corespund, desigur, cu sensul cuvintelor din dictionar, sensul primar a cuvintelor componente a idiomului, de ex. : engl. „it rains cats and dogs” (ploaie torentiala), franceza „il pleuts des hallebrdes” (tot despre ploaie torentiala), ; rom  toarna ca  cu galeata”; sau printr-o imbinare libera de cuvinte, de ex.: engl. : „cat my dogs!”.

Inca o posibilitate fireasca din punct de vedere semantic constituie expresiv, cuvinte, imbinari libere sinonimice cu idiomul, de ex.: a taia frunze la ciini, a bate apa in piuaa trindavi, a nu face nimic ;

Dar trebuie sa avem in vedere ca intre idiome si expresiile metaforice sunt cazuri de caracter intermediar, care prezinta un grad mai mic de „sudare” a elementelor componente, decit un idiom „autentic” si mai mult decit o expresie metaforica. De aceea idioma, mai bine spus sensul idiomei, este redat printr-o expresie metaforica, de ex.:

„D-apoi nu stiti ca matusa-i    Вы же знайте, что наша тетушка

moarta de cind lupii albi si s-a  давно умерла, и в прах

facut oale si ulcioare, sarmana” обратилась, бедняжка.

(Capra cu trei iezi, p. 19)

Gasirea sinonimului idiomului face posibila traducerea acolo in original avem un cuvint lipsit de nuante caracteristice idiomelor, dar conditiile contextului in gasesc loc.

Idiomele la fel ca si expresiile metaforice sunt utilizate , mai ales, in literatura artistica, pentru a reda vorbirea populara. Deci, multe idiome vom intilni in opera marelui nostru povestitor Ion Creanga, deoarece, dupa cum s-a mai spus mai sus, opera sa este scrisa intr-un limbaj popular, iar tezaurul frazeologic popular, din care fac parte si idiomele, s-a format, mai ales, in limbajul popular. Dar cele mai multe expresii , vorbe cu tilc, idiome, proverbe, zicatori si altele intilnim, in primul rind in folclor.

Idiotismele intilnite in povestile lui Creanga au fost traduse in mod diferit, deoarece dupa cum am mai spus ele ocupa primul loc prin intraductibilitatea lor.

Idiome redate printr-o traducere neutra:

„Atunci, voi va faceti moarte-n   Вы знать ничего не знаите

papusoi, sa nu spuneti nici laie    и  ведать не ведайте.

nici balaie.”

(Soacra cu trei nurori, p. 15)

Aici avem mai degraba o traducere a sensului idiomului.

„Pentru baba, sita noua nu mai  Новому ситу на гвозде висеть

avea loc in cui.”                           нечего.

(Soacra cu trei nurori, p. 10)

In acest exemplu avem o traducere pur lexicala, care desi este buna, totusi si-a pierdut din semnificatia sa din original si inca nu se stie daca cititorul rus va intelege sensul expresiei:

Exemplu:

„Se vede ca mi s-a apropiat funia„Видать конец мне приходит

la par.”

(povestea lui Harap Alb, p. 118)

tot a fost tradus printr-o expresie neutra sensul idiomului, care va fi inteleasa de cititorul rus.

Un idiom intilnit in povestea „Ivan Turbinca” a fost tradus in rusa tot printr-un idiom, care, dupa parerea noastra nu este  adecvat contextului:

„Dar se vede ca pina acum le-a   „ВидатьНашла коса на

fost si lor valeatul.”                       камень.”

(p. 157)

Pentru Нашла коса на камень- dictionarul frazeologic roman-rus da expresia a-si gasi nasul, expresia crengiana aer ca sens „pina acum au avut de trait , le-a sosit sfarsitul si deci, idiomul rusesc nu este adecvat pentru cel din original.

O alta problema la traducere constituie comparatiile – expresiile comparative. Un rol important la traducerea acestor comparatii „traditionale” il joaca imaginea care sta la baza acestui frazeologism, care trebuie  redata impreuna cu coloritul national si in unele cazuri cu foarte multe conotatii.

La Creanga intilnim un sir se frazeologisme – comparatii, care au fost traduse in mod diferit. Cel mai bine ar fi traducerea imaginii tot printr-o imagine asemanatoare, dar uneori aceasta traducere poate pierde din acele caracteristici cunoscute de vorbitorii limbii – surse sau aceasta imagine poate avea o legatura simbolica. De ex. , in romana vom spune „cinta ca o priveghetoare”, iar vorbitorilor de limba rusa li este cunoscuta expresia „поет как жаворонок” (cinta ca o ciocirlie).

In povestea lui Harap Alb intilnim un exemplu de traducere a imaginii prin imagine:

„Caci era (fata imparatului) boboc  Была она, как бутон

de trandafir in luna lui mai.”            майской розы.”

(p. 141)

tremurind ca varga de frica.”     задрожал как лозинка

                                                          на ветру

(p. 68)

O alta posibilitate este substituirea imaginii din limba sursa cu una obisnuita din limba – tinta, de exemplu.

„Ma baba, maninci ca in tirgul      „Слушай, баба, у тебя что ни

lui Cremene.”                                  день, то масленица.

(p. 27)

Expresia ruseasca este cunoscuta vorbitorilor rusi astfel traducatorul a redat originalul in asa mod, ca sa fie inteles de cititorul rus , dar sa fi tradus mot-a-mot nu era sa fie inteles ce-i cu tirgul si cine-i Cremene.

Un alt procedeu la traducerea frazeologismelor – comparatii este renuntarea la traducerea frazeologica si inlocuirea unitatii traduse cu o comparatie libera, printr-o metafora s.a. , de ex. :

„ si apoi iese iute ca scinteia   Пробежал словно искорка

si se duce”                                и

(p. 69)

„Ma roaga, nebunii de-a lui,       

cite-n luna si in stele

(p. 125)

„ si rodea in nurori, cum roade

cariul in lemn.”

(p. 14)

Ultimul exemplu reprezinta o calchiere nu chiar reusita.

Exemplul de mai jos a fost tradus printr-o expresie care poarta aceeasi semnificatie ca si originalul, si are aceleasi nuante expresive:

„ si sa ingrijesti de calul meu

ca de ochii din cap

(p. 103)

Iar in urmatorul exemplu printr-o expresie libera, neutra :

gura babei umbla cum umbla 

melita”(146)

Unele au fost calchiate unde mai bine , unde nu prea (le-am expus mai sus).

Frazeologismele – epitete au fost redate tot prin epitete:

„Cu Spinul tot am dus-o cum am 

dus-o ciine-ciineste pina acum.”

(p. 118)

„Mosneagul , fiind un gura-casca  „Старик был размазня        

se uita la coarnele lui.”                размазней

(p. 146)

„ sunt dobitoace, care trebuie     „Если диких зверей не

tinute in friu                               держать в узде

(p. 104)

        „ parca nu te-as fi crezut asa      никогда не думала что

slab de inger                               ты такой малодушный.

(p. 111)

Repetitiile au fost traduse in mod diferit:

- printr-un cuvint:

„Atunci se ie tiptil-tiptil pe       Крадучись пробирался он по

urma ei”                                    следу

(p. 68)

- printr-o expresie libera :

„ si tot cercind el ba ici, ba        Но уж больно упрямый  был

colea, ”                                     чертенок-повсюду шастал

(p. 68)

O serie de frazeologisme au fost traduse printr-un cuvint, redind sensul expresiei. Aici este utilizat procedeul explicarii ; de exemplu:

„Atunci lui Ipate i s-a suit tot     Проснулся Ипат на зорьке

parul in virful capului de frica.”  и обомлил.”

„Parintii feteio dau cu mineci largiотдали ему дочь свою.”

(p. 82)

i se aprind lui Ipate al nostru  Влюбился наш Ипат –

calciile                                         дальше некуда!

(p. 79)

„Stiu ca am tras o durdura buna   „Здорово намаялись, пока

cautindute .”                                    тебя изловили.”

(p. 137)

„Harap Alb, mai prinzind oleaca  „Белый Арап,

la inima                                     приобродившись немного.”

(p. 106)

„Aici se afla Fat-frumos pe care   „Туд живет Фэт-Фрумос,

il cauti tu de-atit amar de vreme.”  кого ты искала так долго.

(p. 60)

Traducatorul da o varianta neutra , explica sensul expresiei , astfel cititorul de limba rusa intelege ce are in vedere autorul originalului.

Deci, dupa cum am vazut , pentru o traducere buna trebuie sa se aleaga metoda sau procedeul de traducere cel mai adecvat, pentru ca textul sa fie receptionat in acelasi mod atit in original cit si in traducere.

                                CONCLUZII

Asemanarea exterioara a traducerii cu originalul inca nu este o marturie ca aceasta traducere este de buna calitate. Doar exista atitea  opere care in original ii fac pe cititori „plinga tinguitor” , dar la o traducere „absoluta”, literala apare ca o insirare de cuvinte fara sens. Deci, sarcina traducatorului, dupa cum am vazut mai sus, este de a nu lipsi pe cititor de placerea „receptionarii” textului tradus.

O serie de probleme cu care se ciocneste traducatorul apar, mai ales, la redarea frazeologismelor dintr-o limba in alta, deoarece fiecare limba are expresii specifice doar ei. Totusi intilnim citeva expresii frazeologice care au aceeasi forma si semnificatie in citeva limbi. De ex. a fi cu ochii in patru se intilneste in mai multe limbi balcanice : romana, aromana, albaneza, bulgara si neogreaca.

Astfel, pentru o interpretare cit mai buna a textului este necesar ca traducatorul sa posede cunostinte si abilitati in minuirea mijloacelor de exprimare.

La analiza exemplelor pe care le-am adus in lucrare am observat ca unele au fost traduse conform mesajului din original, cu toate conotatiile , adica s-a gasit un echivalent stilistic total sau partial, dar si cazuri cind traducatorul a folosit un echivalent in limba rusa, care nu este potrivit. De asemenea se intilnesc cazuri de calchiere gresita, traducind expresia fidel si pastrind forma ei exterioara :

„что хочешь пообещай-    juruieste-i cerul si pamintul.”

хоть небо, хоть землю.                                         (p. 83)

Unele frazeologisme nu au fost traduse in nici un fel, pur si simplu, au fost omise, dindu-se o varianta neutra textului si nu cea expresiv – stilistica din original. Astfel, textul isi pierde din semnificatie, expresivitate si din coloritul stilistic. Asemenea cazuri nu sunt multe.

„De aceea fuge lumea de dinsul  „Поэтому все бегут , когда он

de-si scoate ochii                      появляется.

In restul cazurilor frazeologismul a fost tradus in rusa fie printr-un echivalent total sau partial, traducerea considerindu-se cea mai buna , fiindca echivalentul rusesc exprima toate nuantele stilistice, fie printr-o expresie neutra sau chiar printr-un singur cuvint, de ex. :

„ si pe urma se asterne  pe somn  „ да как захрипел, что

si de unde incepe a mina porcii la jir.”               держись.”

(p. 113)

„Bietii boisorii mei s-au dus ca    Пропали мои бычки.”

pe gura lupului.”

(p. 36)

Deci, un traducator iscusit trebuie sa cunoasca tezaurul frazeologic atit al limbii – surse cit si cel al limbii – tinte, pentru a gasi varianta cit mai adecvata textului din original, sa aleaga procedeul sau metoda de traducere cea mai buna intr-un caz sau altul ca sa poata „imite” originalul.

                             BIBLIOGRAFIE

1.    Avram M.  Gramatica pentru toti - Bucuresti, 1986

2.    Boroianu C. Conceptul de unitate frazeologica: tipuri de unitati in : Limba si Literatura , 1974, nr. 4

3.    Coltun Gh. Aspecte ale frazeologiei limbii romane – Chisinau, 1997

4.    Coltun Gh. Asupra corelatiei dintre expresiile frazeologice si partile  de vorbire – in : Cercetari de limba si literatura moldoveneasca – Chisinau, 1984

5.    Coltun Gh. Frazeologia limbii romane – Chisinau , 2000

6.    Coltun Gh. Studiu de stilistica frazeologica – Chisinau , 2001

7.    Condrea I. Comunicarea prin traducere – Chisinau, 2001

8.    Constantinescu –  Dobridor  Dictionar de termeni lingvistici – Bucuresti, 1998

9.    Corlateanu N. Limba moldoveneasca contemporana - Chisinau, 1977

10.Corlateanu Melniciuc I.  N. Lexicologia – Chisinau – 1992

11.Dictionar frazeologic roman – rus – Chisinau , 1996

12.Dimitrescu F. Locutiuni verbale in limba romana – Iasi, 1997

13.Dimitrescu C. Gramatica limbii romane explicate – Iasi, 1984

14.Iordan I. Limba romana contemporana – Bucuresti, 1956

15.Iordan I. Stilistica limbii romane – Bucuresti, 1975

16.Iordan I. Robu V. Limba romana contemporana – Bucuresti, 1978

17.Greimas Algirdas Julien  Proverbele si dictoanele in : Greimas A. Despre sens. Eseuri semiotice – Bucuresti, 1975

18.Melniciuc I. Intensitatea calitatii in constructii frazeologice – in : Probleme de stilistica si teorie a traducerii – Chisinau, 1972

19.Melniciuc I. Superlativul in limba romana – in : limba moldoveneasca – Chisinai, 1981

20.Mounin J. Les problemes theoriques de la traduction – Paris, 1963

21.Nica D. Locusiuni substantivale in limba romana – in : Limba romana, 1963, nr.5

22.Philippide Al. Gramatica elementara a limbii romane – Iasi, 1984

23.Philippide Al. Principii de istoria limbii – Iasi, 1984

24.Ponomariuc V. Unitati frazeologice moldovenesti de diferite origini – in : Probleme de lingvistica – Chisinau, 1988

25.Popescu I. Cuvinte inaripate – Chisinau , 1981

26.Sirul A. Probleme de traducere a frazeologismelor in : Cultivarea limbii – Chisinau , 1977

27.Soloviov V. Note despre traducerea frazeologismelor in Cultivarea limbii – Chisinau, 1977

28.Soloviov V. Calchierea frazeologismelor figurate  - in : Probleme de lexicologie si lexicografie – Chisinau, 1968

29.Soloviov V. , Soloviova V. Dictionar frazeologic moldovenesc – rus – Chisinau, 1976

30.Soloviov V. Frazeologia moldoveneasca ca disciplina lingvistica – in: Anale stiintifice – Chisinau, 1955

31.Vinogradov V.V. Основные типы фразеологических единиц в русском языке – Moscova , 1973

32.Vlahov S., Florin S. Непереводимое в переводе – Москва, 1986

33.Соловьов В.П.  К вопросу об сочетаниах в современном молдавском языке – Москва , 1952

34.Федоров А.В. Основы общей теории перевода – Москва, 1983

35.Чуковский П. Высокое искусство – Москва, 1988

36.Ларин Б.А. Очерки по фразеологии – Москва , 1977

                             

                           IZVOARE LITERARE

1.                  Creanga I. Povesti. Amintiri din copilarie. Povestiri – Chisinau, 1996

2.                  Крянгэ И. Избранное. – Кишинев, 1977

traducerea efectuata de :

Soacra cu trei nurori – S. Moldovan

Capra cu trei iezi – G. Perov

Punguta cu doi bani – E. Zlatova

Danila Prepeleac – S. Moldovan

Povestea porcului – I. Semenov

Povestea lui Harap Alb – G. Perov

Povestea lui Stan Patitul – I. Semenov

Fata babei si fata mosneagului – I. Semenov

Ivan Turbinca – G. Perov

 


1

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
Olimpiu Nusfelean
   - Automobilul marii

Cauta referat
Scriitori romani