Lostrita

Vasile Voiculescu

Prozator matur, “perfect stapan pe mijloacele sale si care nu datoreaza nimic poetului” – Nicoalea Manolescu, Vasile Voiculescu poate fi integrat odata cu publicarea romanului “Zahei Orbul” galeriei de mari scriitori precum Sadoveanu, Galaction, Edgar Allan Poe, Thomas Mann. In 1966 apar postum cele doua volume de proza “Capul de zimbru” si “Ultimul berevoi”, volume ce dezvaluie o lume fascinanta, mitica. Doua directii majore se disting in proza lui Voiculescu: pe de o parte povestirile magice unde dam peste solomonari, carturarese, vrajitori, schimnici, precum “Lostrita”, “Ultimul Berevoi”, “Pescarul Amin”, “Iubire magica”, “In mijlocul lupilor”, iar pe de alta parte povestirile anecdotice, in stilul literaturii medievale, cum ar fi “Ispitele parintelui Evtiemie”, “Chef la manastire”, “Ciorba de bolovan”.

Tema fundamentala insa a operei lui Voiculescu ramane moartea lumii magice in bratele civilizatiei moderne, idee surprinsa prin intercalarea in povestire a unor teme precum vanatoarea sau pescuitul.