Compunere referat






Marturia unui tanar care a practicat yoga si s-a intors la ortodoxie (Gheorghe V.)

La indemnul duhovnicului meu, am pornit la scrierea acestor randuri cu gandul de a impartasi si altora tulburatoarea experienta traita de mine prin practicarea de yoga, tantra-yoga, dianetica, qi-qong, vindecare bioenergetica, vorbire cu supra-eul, meditatie pozitiva, regimuri alimentare bionaturiste. Aceste randuri le scriu atat pentru cei ce practica acestea, cat si pentru cei care nu le practica, in dorinta de a le arata unde si cum se poate gresi si, mai ales, unde se poate ajunge.

Mai intai voi prezenta cauzele care m-au condus spre aceste practici: in primul rand, a fost vorba de educatia primita in familie. Traind in plin comunism, parintii au orientat formarea mea intelectuala spre normele si perceptele materialismului stiintific. In al doilea rand, a fost vorba de caracteristicile mele sufletesti. Eu am fost un baiat timid, tacut, rusinos, relativ calm, cam fricos, destul de slabut din punct de vedere fizic, cu o fizionomie obisnuita si avand o inteligenta medie. Eram iertator, inclinat spre a face bine, eram putin idealist, insa orgolios, imi placea sa-i judec pe altii, sa ma inalt, sa domin si preferam sa visez, sa las gandurile sa-mi zboare.

Alti factori care au contribuit la receptivitatea fata de practicile orientale au fost: lecturarea din abundenta a literaturii stiintifico-fantastice si vizionarea filmelor pe aceasta tema, a literaturii in care sunt descrise mistere ale civilizatiei omenesti, carti despre OZN-uri, muzica electronica contemporana, filmele cu arte martiale, in care se putea vedea superioritatea spirituala a orientalilor fata de europeni sau americani.

Toti factorii enumerati mai sus stimuleaza imaginatia tanarului, il fac sa viseze si sa creada ca, in afara de realitatea pe care o stie, mai exista si altele nestiute, pline de mister, exotism si supranatural. In aceste conditii eu am primit de la un coleg de serviciu o revista de propaganda a practicilor, exercitiilor si universului yoghin. La scurt timp, am avut posibilitatea sa citesc si cel de-al doilea numar al revistei.

Cand am citit aceste reviste, am ramas uimit. Nici in cea mai buna carte stiintifico-fantastica nu gasisem un univers, o lume si o realitate mai uluitoare si mai fascinanta decat cea pe care o propuneau aceste doua reviste. Pentru mine a fost extraordinar sa descopar ca in afara lumii obisnuite, in care traim, exista o alta, ca ce este stiut de mine si de lume in general este doar o infima si mutilata parte a realitatii si ca aceasta realitate este una spirituala.

Dar evenimentul cel mai adanc, cel mai important care s-a petrecut cu mine, cu sufletul si mintea mea cand am citit aceste reviste, a fost acela al intalnirii cu Dumnezeu. Atunci am aflat si simtit cu tot sufletul ca exista Dumnezeu, ca el ne-a creat si ne iubeste; ca adevarata ratiune a vietii este cea de progres spiritual, de neincetata slefuire spirituala, pentru a ajunge sau a ne apropia de eliberare, adica a fi buni si nu rai, de a fi asemanatori cu Dumnezeu si nu doar niste creaturi din carne si oase, care se zbuciuma fara nici o ratiune si scop intre momentul nasterii si cel al mortii.

O viata intreaga refuzasem sa cred ca exista Dumnezeu, pentru ca nimeni nu stiuse sa-mi explice existenta Lui intr-un mod logic si stiintific, intr-un mod care sa ma scoata din realitatea inconjuratoare care il nega pe Dumnezeu si sa ma duca intr-una in care existenta Divinitatii sa se descopere de la sine, sa fie demonstrata logic, faptic, sa se impuna intuitiv si prin dovezi. Nimeni nu-mi vorbise pana atunci ca exista un univers sufletesc, ca trupurile noastre nu sunt decat un suport material pentru suflet, ca adevaratul om sunt eu cel sufletesc, sunt eu cel care anima acest trup cu viata si il foloseste ca un suport in aceasta lume materiala. Dumnezeu exista, El a creat lumea cea vazuta si cea nevazuta, El a creat tot ce vietuieste, El a creat omul. Omul este alcatuit din trup si suflet. Dupa moartea pamanteasca sufletul nu moare. Oamenii trebuie sa lupte cu ei insisi pentru a deveni mai buni, mai plini de iubire, mai frumosi sufleteste.

Dumnezeu ne iubeste si are grija de fiecare dintre noi in orice clipa. Cand, dupa o viata traita dupa fel de fel de modele false, artificiale, pline de rau, care te duc pana la disperata situatie de a te intreba: 'Dar oare ce rost are viata aceasta a mea, pentru ce traiesc?”, iti sunt prezentate aceste adevaruri, atunci sufletul, strigand de bucurie ca a gasit sau regasit adevaratul sens al vietii si adevarul despre Dumnezeu si realitatea in care traieste, fuge si imbratiseaza pe cel ce i-a deschis ochii asupra acestora, adica, in cazul meu, asupra sistemului de practici si credinte orientale yoghine.

Insa, alaturi de aceste adevaruri, de care sufletul meu fusese despartit atata amar de vreme si de care era atat de insetat, adevaruri pe care orice crestin ortodox le invata la cel mai elementar nivel, existau multe alte cunostinte si lucruri care erau adevarate doar pentru cei care practicau sau invatau pe altii sa practice yoga, adica: credinta in reincarnare, in existenta corpurilor omenesti invizibile pentru privirea oamenilor obisnuiti, credinta intr-un univers fizic, astral, cauzal, credinta ca scopul vietii este acela de a te elibera de orice dorinta lumeasca ca in final sa te unesti cu divinitatea, fiind o parte din ea.

Deci, pe langa adevarurile si sensurile de viata pe care sufletul meu le cauta de mult timp, eu am imbratisat si acceptat de bune si restul de credinte si practici care alcatuiesc sistemul filozofico-religios yoghin. Multe din credintele si practicile yoghine erau stranii, contradictorii, greu de inteles si crezut. Multe erau dovedite ca fiind adevarate prin dovezi ce nu puteau fi verificate, sau chiar pareau dubioase. Insa eu mi-am zis ca n-am inca nivelul spiritual ca sa realizez si sa inteleg adancimea adevarurilor si intelepciunii yoghine.

Pentru ca citisem in revistele de yoga ca universurile invizibile si cel vizibil sunt brazdate de o multime de energii insesizabile pentru oamenii obisnuiti si care nu erau detectabile de catre aparatele construite pana in prezent, mi-am zis ca acestea trebuie sa fie energiile cu care lucreaza pentru insanatosire bioenergeticienii. Si intr-adevar, cand am fost la o sedinta tinuta de doamna Ana Pricop in cadrul cercului de Holoterapie, am crezut ca nu gresisem. La Casa Tineretului, unde am asistat prima data la o sedinta de dezengramare hibrida, dupa o ora si jumatate de privit la cei ce se dezengramau, am crezut ca am nimerit intr-un salon de la spitalul de nebuni. Care mai de care se tavalea cuprins de spasme, atunci cand retraia engramele, unii urlau de durere, unii suceau mainile altora, in timp ce altii le suceau picioarele, pentru a-i face sa retraiasca mai din plin engramele; altii rageau ca niste animale injunghiate, cativa, mai linistiti, vorbeau de ti se infiorau urechile, altii radeau ca nebunii sau ca istericii, careva plange in cea mai mare disperare. La sfarsit, toti s-au linistit, au facut meditatie, pareau foarte destinsi si relaxati.



I-am povestit doamnei Ana despre toate experientele avute de mine de cand incepusem sa practic qi-qong si dezengramare dianetica si despre cei trei maestri ai mei, despre faptul ca luasem legatura cu supra-eul. Mi-a raspuns ca este foarte bine, ca si ea, si altii au maestri in astral si cauzal, ca toti marii maestri yoghini, tibetani si de qi-qong, au maestri in celelalte universuri, care ii ghideaza si ii indruma, si, deci, sa merg inainte pana voi deveni propriul meu maestru. Numai sa fiu cu bagare de seama ca exista entitati si spirite negative, care imita foarte bine supra-eul sau pe maestri si pot sa-ti trimita niste mesaje care sa te duca la prostii. De aceea, inainte de a trece la o actiune, trebuie sa analizam foarte bine orice mesaj sau comunicare si sa vedem daca vine de unde trebuie. Cu privire la rezultatele la care am ajuns, mi-a zis ca e foarte bine si ca pot sa-i dau bataie inainte. (Deci se accepta prezenta fortelor malefice, satanice, a dracilor, dar masurile care se iau sunt minime si oricand poti fi inselat - n.n.).

Am ajuns pana acolo incat puteam sa misc obiecte, sa ajut pe cei bolnavi. Astfel, o colega de serviciu mi-a povestit despre fratele ei, care era grav bolnav, si m-a rugat sa o ajut daca pot. Ajuns acasa, supra-eul a intrat in legatura cu mine si mi-a zis ca trebuie sa ma duc sa-l vindec pe acel om, cu precizarea ca de acum incolo tot ceea ce fac - fac in numele lui Dumnezeu, aceasta fiind o misiune incredintata de Dumnezeu, si ca voi primi forta si mijloacele necesare implinirii ei. Am efectuat in ziua aceea aproape 6 ore de exercitii de tip qi-qong si dezengramari, ajungand la un potential energetic deosebit de mare (stiam acum sa-l si masor).

A doua zi, am mers la acel bolnav, care era atat de topit de boala, incat picioarele sale nu erau mai groase decat mainile mele. I-am dat foarte multa bioenergie si a putut sa-si miste mana si piciorul care erau paralizate.

Incurajat de astfel de rezultate, am repetat sedintele de trei ori in decurs de cinci zile cu aceleasi efecte. Supra-eul ma punea sa lucrez cat mai mult qi-qong si dezengramari, pentru a-mi mari potentialul bioenergetic. De asemenea, el mi-a indicat in aceasta perioada alti oameni cu care trebuie sa lucrez si sa-i vindec. Aveam mare incredere in supra-eul meu pentru ca, datorita lui, realizasem tot ce era bun de cand ma apucasem de practicile energetice.

Tot el imi permise accesul la cunoasterea pura si la puteri paranormale. In acest fel mi s-au relevat alte chakras-uri in configuratia corpurilor energetice, care erau stiute numai de marii maestri bioenergeticieni (sapte centri principali despre care afla orice incepator plus inca patru centri principali si mai multi centri secundari). Apoi am invatat sa anihilez entitatile negative.

In acele zile a urmat o avalansa de revelatii in domeniul cunoasterii universului bioenergetic, un sir de dezengramari cu patrunderi in vietile anterioare, chiar si in prima viata traita de mine pe pamant acum 136786 de ani pe continentul antedilurian.

Intr-o zi de joi, supra-eul ma avertizase ca Dumnezeu ingaduise sa-mi fie deschisa vederea spirituala a lumilor invizibile si, pe masura ce voi lucra pentru curatirea impuritatilor fizice si spirituale, voi vedea din ce in ce mai clar realitatile din lumea astrala - univers energetic invizibil pentru oamenii obisnuiti.

Aceste metode mi le perfectionasem sub asistenta supra-eului in sedintele de vindecare ale bolnavului afectat de paralizie, iar rezultatele le vazusem cu ochii mei si eu, si cei ce asistau; bolnavul restabilindu-se oarecum, incepand sa-si miste mana si piciorul paralizat, desi cu greutate si dureri mari. Ii revenise pofta de mancare, se mai intarise putin.

Tot atunci supra-eul m-a invatat sa operez pe corpurile energetice, asa-zisa chirurgie energetica, facand bolnavului cateva transplanturi energetice. Va dati seama ce mandru eram de mine, ca Dumnezeu ma invrednicise cu o asemenea misiune si ca imi daduse asemenea puteri si cunostinte in domeniul bioenergetic! Tot atunci mi s-a dat un alt nume si era suficient sa-l pronunt, ca un noian de energie sa se reverse asupra mea.

Din cand in cand, ma fulgera un gand de frica, cum ca ceea ce fac eu nu e bine, ca este o nebunie, dar imediat alungam acel gand, stiind ca eu sunt trimisul lui Dumnezeu si ca am de indeplinit misiunea pe care mi-o incredintase, fiind si multe intamplari care confirmau acest lucru. Ceea ce m-a convins pe deplin ca ce fac eu e bine, a fost faptul ca am reusit sa vindec instantaneu o migrena foarte puternica unei colege de birou. Alt lucru care m-a facut sa cred ca tot ce fac e bine a fost diagnosticarea facuta tot atunci unui coleg, care fusese la medic cu o zi inainte si-i spusese acelasi lucru pe care i l-am spus eu (avea un rinichi cazut si o coasta fisurata). El a recunoscut, inmarmurit, ca asa este.





Pana la urma, colegii si-au dat seama ca am luat-o razna si au anuntat salvarea pentru a merge la spitalul de psihiatrie. Eu am acceptat aceasta ca pe o misiune de anihilare a entitatilor negative care bantuiau spitalul. Pe drum, supra-eul mi-a sugerat sa-i pun mana la ochi soferului ca sa le arat celor de fata ca nu se intampla nimic, pentru ca noi suntem acum in lumea astrala, unde nu se poate intampla nimic rau, si am facut-o. Bine ca soferul a oprit repede si nu s-a intamplat nimic grav. Toti cei din masina s-au uitat stupefiati la mine, dar si-au dat seama ca nu e nimic neobisnuit pentru un om care era dus la spitalul de psihiatrie.

Am fost internat, iar dupa doua zile mama s-a dus la doamna Ana sa o roage sa ma scoata din starea in care eram. Ea a venit, mi-a ars o palma si m-a dezengramat o jumatate de ora, spunandu-mi la sfarsit sa nu mai vorbesc cu supra-eul si sa nu mai primesc nici o revelatie, caci entitatile negative, care puteau imita foarte bine vocea supra-eului si in genere a oricui, m-au pacalit si m-au adus in starea in care eram. M-a sfatuit sa stau linistit si sa ma mai odihnesc, sa nu ma mai gandesc absolut la nimic legat de bioenergie si ca totul va fi bine. Mi-a zambit incurajator si a plecat. ( Lipsa aceasta de responsabilitate se manifesta la toti indrumatorii pseudo-spirituali: G. Bivolaru si D. Bozaru la yoga, precum si la cei de la Sahadja-Yoga si Elta Universitate - n.n.). Doctorii de la spital si, de altfel, din toata lumea, spuneau ca nu eram nici primul, nici ultimul care, angajandu-se in acest fel de practici, ajungea la ei la spital. Eu, insa, nu i-am crezut pe ei, ci pe doamna Ana, convins fiind ca nu practicile in sine duc spre asa ceva, ci aplicarea lor gresita. Dealtfel, convenisem cu doamna Ana ca dupa o perioada de relaxare sa ma apuc din nou de aceste practici, dar de acum incolo, cu experienta si cu lectia capatata, voi sti sa ma feresc de astfel de greseli. Si tot amandoi am tras concluzia ca Dumnezeu a vrut sa ma incerce in acest fel, ca sa-mi arate orgoliile negative care ma stapaneau.

Cand am fost din nou la doamna Ana acasa, rugand-o sa ma testeze din punct de vedere bioenergetic, sa vada daca m-am refacut si daca pot sa ma apuc iarasi de qi-qong, mi-a raspuns ca pot sa incep sa lucrez, dar foarte putin, ca sa vedem mai intai reactiile organismului. Am mai intrebat cum voi putea sa recunosc daca este supra-eul meu sau nu si ea mi-a raspuns ca, atunci cand supra-eul ma va contacta in gand, voi sti si voi simti pur si simplu ca este el, si nu altul. Acestea fiind zise, a lucrat asupra mea cu bioenergie cam un sfert de ora, dupa care a cazut intr-o transa profunda. Ca sa n-o deranjez, am ramas alaturi de ea, lasandu-mi gandurile la voia intamplarii, si mi-a venit in minte imaginea mea cand eram copil mic, iar la un moment dat, eu, cel de la varsta de patru ani, s-a intors spre mine, m-a privit si m-a intrebat, spunandu-mi pe nume: ''Ce mai faci? Sunt eu, supra-eul tau! Adevaratul tau supra-eu! In sfarsit, am reusit sa fim fata in fata''. Uimit de cele ce auzisem si vedeam, am exclamat: ''Bine, dar din cauza ta am ajuns la spital!''. „'Nu din cauza mea - mi-a raspuns el - caci de mine nu ai mai ascultat inca de cand au inceput cursurile de vindecare bioenergetica de la clubul CFR''. „'Si de ce nu m-ai tras de urechi, de ce nu m-ai avertizat ca ascult de cei rai?''. „Din cauza orgoliilor in care erai blocat, nu am mai avut acces la tine si nu ai vrut sa ma mai auzi. De acum, insa, ai sa ma recunosti si nu ai sa ma mai respingi. Te voi contacta mai tarziu. Sa stii ca mi-a fost dor de tine!''. Zicand acestea, copilul din mintea mea a disparut si s-a asternut peste mine o liniste cum nu mai fusese in capul meu niciodata!

Nu dupa mult timp, si doamna Ana a iesit din transa si i-am povestit ce s-a intamplat, la care ea m-a intrebat: „'Si tu ce ai simtit, el e sau nu?''. I-am raspuns ca da, e el. „'Atunci el e! - a zis ea, intarindu-mi convingerea. - Numai sa ai grija ca totdeauna tot ce-ti spune sa treci prin filtrul ratiunii, caci oricand spiritele rele pot sa substituie supra-eul, incercand sa ne transmita mesaje si comenzi cu care vor sa ne faca rau, sau sa ne puna sa facem rau. Deci, fii foarte atent!''. Am plecat de la ea bucuros ca pot din nou sa lucrez si ca, in sfarsit, de acum inainte voi sti sa vorbesc cu adevaratul meu supra-eu. De acum incolo eu urmam sa primesc mesajele supra-eului sub forma propriilor mele ganduri sau prin imagini, ce imi apareau in minte; am invatat sa recunosc gandurile si imaginile care imi erau trimise de supra-eul meu.

Doamna Ana recomanda tuturor participantilor la curs sa efectueze foarte mult qi-qong si dezengramare, pentru a ajunge cu nivelul de vibratie in spectrul indigo. Abia dupa aceea vor avea siguranta ca sunt in stare sa lucreze asupra altora pentru vindecare sau sa vorbeasca cu supra-eul fara a fi bruiati. Am discutat personal cu ea despre identificarea mea cu supra-eul si despre etapele pe care le-am parcurs in comunicare cu el si m-a incurajat sa merg inainte, pentru ca acum, spunea ea, procedam corect.

Intr-o zi, maestrul din astral, Sri Yukeshwar, mi-a cerut sa fac impreuna cu doamna Ana o excursie pe Muntele Ceahlau. Era intr-o zi de miercuri. Joi am fost la doamna Ana acasa si i-am raportat ce imi spusese maestrul si supra-eul meu, rugandu-o sa se consulte cu supra-eul ei si sa vada daca mergem sau nu. Raspunsul a fost afirmativ. I-am spus ce-mi ceruse maestrul sa facem: sa plecam in lunea urmatoare pe Ceahlau, sa lucram impreuna exercitii de dezengramare si energizare, dupa care sa ne reintoarcem miercuri. Alte amanunte ni le va comunica maestrul atunci cand vom ajunge pe munte. A ramas stabilit sa plecam luni.



Cu o saptamana inainte, supra-eul mi-a facut cunoscut ca de fapt engramele pe care le scoteam noi prin dezengramare erau niste fiinte vii, avand fel de fel de forme, si ca ele parazitau corpurile noastre energetice, hranindu-se cu energia noastra si influentandu-ne negativ. Am fost invatat sa le simt si sa le anihilez. Metoda era foarte puternica si rezultatele spectaculoase; chiar doamna Ana aproband-o si mirandu-se de eficacitatea ei.

Incepand din aceasta perioada, a inceput sa invete doamna Ana de la mine. Era, de fapt, uimita si ea la ce nivel de cunoastere aveam eu acces si ce cunostinte imi fusesera revelate de supra-eu. Intr-una din dezengramari, il vazusem cu ochii mintii chiar pe Satana, stapanul dracilor, dandu-mi tarcoale, insa maestrii si supra-eul imi pusesera la indemana arme de lumina spirituala foarte puternice cu care puteam sa-l alung.

Sambata, cu doua zile inainte de plecare, in cursul unei meditatii mi s-a aratat in chip de om Dumnezeu Tatal Ceresc si a vorbit cu mine, numindu-ma fiul Lui si felicitandu-ma pentru marele progres spiritual pe care-l facusem, spunandu-mi ca voi fi cel mai mare vanator de diavoli pe care l-a cunoscut vreodata omenirea. Am cazut la pamant si nu-mi venea sa cred ce vazusem si auzisem!

Duminica dimineata, in cadrul altei meditatii, l-am vazut pe Iisus Hristos rastignit pe cruce si atunci supra-eul meu si intregul meu suflet mi-au spus ca eu sunt cel ce am fost atunci pironit pe cruce. De data aceasta am realizat ca asa este, ba chiar am simtit in palme durerea provocata de cuiele cu care ma pironisera atunci.

In tot timpul excursiei de pe Ceahlau eu am fost conducatorul, iar doamna Ana m-a urmat pas cu pas.

Singurul om care a mai stiut de adevarata mea personalitate in aceasta perioada a fost viitoarea mea sotie, careia i-am povestit toata excursia si tot ce a decurs din ea. Cred ca atunci ar fi fost singurul om in stare sa inteleaga si sa accepte cat de cat ca asa ceva ar fi fost posibil. Ea isi dadea seama de nefirescul si nebunia acestor lucruri, insa realiza si faptul ca daca m-ar fi contrazis, nu as fi acceptat nici un argument de-al ei si poate ar fi trebuit sa ne despartim. Faptul ca doamna Ana acceptase si aprobase tot ce eu ii povestisem despre mine si despre practicile mele bioenergetice, au facut-o pe de alta parte sa accepte ca, desi ea nu putea sa creada si sa faca asa ceva, altii erau in masura sa faca si sa simta acele lucruri.

Era o nebunie placuta, plina de romantism, de escapade misionare in numele lui Dumnezeu, care de fapt toate erau menite sa ne faca sa ne cunoastem mai bine si sa ne iubim mai mult. Sotia mea a intuit ca odata si odata ma voi trezi din aceasta nebunie si ca atunci vom ramane impreuna doi oameni simpli si obisnuiti.

Avalansa de revelatii si de trairi, care ne asaltau de mai bine de o luna, ne epuizasera. Erau deja cateva nopti in care dormisem foarte putin sau deloc. In aceste conditii, mergand in vizita la mama mea, mi s-a revelat ca ea ar vrea sa-mi faca mult rau. M-am suparat si am plecat. Pe drum, sotia mi-a atras atentia ca nu m-am purtat frumos cu mama. Atunci a aparut primul semn de intrebare. Pentru prima data mi-am dat seama de nebunia comportamentului meu, fiindca daca exista vreun lucru pe lumea asta de care sa fiu absolut sigur, era acela ca mama mea ma iubeste si imi doreste doar binele. Dandu-mi seama de nebunia acestei revelatii, am reusit in decursul unei ore sa realizez toata nebunia traita pana atunci. Si dintr-o data tot esafodajul pe care eu il construisem de atata amar de timp s-a prabusit, iar eu efectiv nu mai stiam cine sunt; daca nu eram de fapt Dumnezeu si nici Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci cine eram? Umblam asa prin casa, vorbind de unul singur

Atunci sotia si-a zis ca trebuie sa am un diavol in mine si a vrut sa-l descopere si sa-l alunge, si, intr-adevar, prin gura mea, din mine, a inceput sa vorbeasca un diavol! A inceput sa injure, sa tipe ca el nu pleaca, ca el sta de mult timp in mine si ca eu l-am chemat; a inceput sa ne ameninte, ne-a spus ca el este supra-eul care m-a condus atata timp. O ameninta pe sotie ca o s-o omoare si voia sa sara la ea, dar n-avea putere sa-mi foloseasca cum voia trupul, iar eu ma opuneam. Tot timpul cauta sa o scuipe si o injura groaznic, spunand ca o uraste si sa-l lase in pace, sa nu-l mai chinuie.

La un moment dat, mi-am recapatat stapanirea de sine si din clipa aceea am inteles ca tot ce facusem pana atunci era foarte rau.

Cu cateva ore inainte de asta, in timp ce eram acasa la mama si faceam o repriza de exercitii qi-qong, corpul fiindu-mi miscat de supra-eu, deodata am inceput sa execut un dans cu adevarat satanic. Sotia s-a uitat ingrozita la mine, la figurile pe care le faceam, la sunetele pe care le scoteam, la respiratia pe care o aveam atunci, la privirile absolut demonice pe care le aruncam in toate partile. Mi-a spus ca ii e frica de mine si ca ar fi bine sa ma uit in oglinda sa vad cum arat, iar cand m-am uitat, m-am speriat si eu de privirea mea.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani