Termeni literari si figuri de stil

Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce compun o imagine unitara ca sens.

Ex.: ,,Miorita’’: ,,Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea’’ - se sugereaza conceptul filosofic de moarte.

Aliteratia: e figura de stil care consta in repetarea unui sunet sau unui grup de sunete, de obicei din radacina cuvintelor cu efect onomatopeic si expresiv.

Ex.: ,,Scrisoarea III’’ de M. Eminescu : ,,Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie/ Urla campul si de tropot si de strigat de bataie’’

Comparatia: e o figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se evidentia in mod surprinzator si original trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensblizeaza si emotioneaza ctitorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei do termeni: ca, precum, parea, ca si, asemenea etc.

Ex.: ,,Trecut-au anii ca nor lungi pe sesuri…’’ (M. Eminescu)

,,Un trandafir in vai parea’’ (George Cosbuc)

Enumeratia:  e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei.

Ex.: ,,Eram asa de obosit/ De primaveri,/ de trandafiri/ de tinerete/ si de ras/ … / Eram asa de obosit/ si sufeream./ Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.’’ (,,Leaganul’’ de L. Blaga)

Epitetul: exprima un calificativ, o insusre sau o caracteristica a unui substantiv sau verb pentru a infatisa imaginea lui asa cum se reflecta in simtirea si fantezia autorului

-        epitetul simplu: ,,Cu trupu-nalt, cu parul cret’’ (G. Cosbuc)

-        epitetul dublu, triplu: ,, Luna pe cer trece-asa sfanta si clara’’ (M. Eminescu)

-        epitetul metaforic: ,,Si te-a dus dulce minune’’(M. Eminescu)

-       

Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza marindu-se sau micsorandu-se trasaturile unei fiinte, a unui lucru, fenomen sau eveniment peste limitele lor fizice pentru a-l impresiona pe ctitor.

Ex.: ,,Salutam smerit si cu inima gamalie’’  (L. Blaga)

Imaginea artistica: (termen literar) e un produs al imaginatiei artistului prin care acesta ilustreaza viata printr-un limbaj estetic abstract putand astfel crea – in planul fanteziei – lumea din nou, cu mijloacele specifice fiecarei arte: culoarea (pictura), sunetul (muzica), cuvantul (literatura). Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza.

Ex.: In ,,Pasteluri’’ V. Alecsandri apeleaza la imagini auditive: ,,In paduri trasnesc stejarii’’ si imagini vizuale :,, Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare’’, imbinate artistic, pentru a crea un tablou impresionant al unei nopti de iarna.

Interogatia retorica: e figura de stil constand in adresarea unei intrebar (sau unei serii de intrebari) la care nu se asteapta raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a scriitorului.

Ex: ,,Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?/ N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa’’ (M. Eminescu)

Inversiunea: e figura de stil prin care se schimba topica obisnuita a cuvintelor, in scopul de evidentia o idee, o trasatura, o insusire, un obiect etc.

Ex.: ,, Si din a haosului vai’’ (M. Eminescu)

Invocatia (retorica): e figura de stil care exprima o adresare, o chemare pe care poetul o face catre un personaj abstract sau imaginar (invocarea muzei, a lui D-zeu etc.) pentru o rugaminte sau un ajutor

Ex.: ,, In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta’’ (,,Rugaciune’’ de O. Goga)

Metafora: e figura de stil care transfera sensul propriu al unui cuvant unui sens figurat, asemanator obiectului respectiv, realizta ca o comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc termenii specifici (ca, precum), de aceea se mai defineste si ca o comparatie prescurtata.

Ex.: ,,Lunatu, stapana a marii, pe a lunii bolta luneci’’ (M. Eminescu)

Blaga numeste doua tipuri de metafora: metafora plasticizanta (,,Un zbor de lastun/ Iscaleste peisajul’’) s metafora revelatorie (,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’).

Oximoron: e o fgura de stil care consta in asocierea ingenioasa si surprinzatoare, in aceeasi sintagma a doua cuvinte care exprima notiuni contradictorii.

Ex.: ,,Suferinta tu, dureros de dulce’’ (M. Eminescu)

Personificarea: e figura de stil prin care se atribuie necuvantatoarelor, lucrurilor, elementelor naturii, unor concepte abstracte insusir sau maifestari proprii omului.

Ex. ,,Seara pe deal buciumul suna cu jale/ Apele plang…’’ (M. Eminescu)