Lucian Blaga

Gorunul

Оn limpezi depгrtгri aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimг un clopot
si-n zvonuri dulci
оmi pare
cг stropi de liniste оmi curg prin vine, nu de sвnge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mг-nvinge
cu aripi moi atвta pace
cвnd zac оn umbra ta
si mг dezmierzi cu frunza-ti jucгusг?

O, cine stie? - Poate cг
din trunchiul tгu оmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
si linistea
ce voi gusta-o оntre scвndurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picurг оn suflet -
si mut
ascult cum creste-n trupul tгu sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipг care trece,
gorunule din margine de codru.

Eva

Cвnd sarpele intinse Evei marul, оi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
оncet, nespus de оncet,
ceva ce nu se spune оn scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si eva n-a voit sг-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.

Mugurii

Un vant de seara
aprins saruta cerul la apus
si-i scoate ruji de sange pe obraji.
Trantit in iarba rup cu dintii-
gandind aiurea-mugurii
unui vlastar primavaratic.
z
Imi zic: "Din muguri
amari infloresc potire grele de nectar"
si cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

(1919)

Lumina

Lumina ce-o simt
navalindu-mi оn piept cвnd te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata оn ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adвnc de viata?

Nimicul zacea-n agonie
cвnd singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sг fie lumina!"

O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-avanturi, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci -- cine stie?

Lumina ce-a simt navalindu-mi
оn piept cвnd te vad -- minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata оn ziua dintai.