Iubirea - comentata de mari scriitori romani si internationali referat






Si vis amari,ama!”  -Seneca-

Iubirea             

           

            Iubirea este o muzica a carui frmusete nu se pierde, este durerea plina de tandrete ce odata experimantata, nu poate fi uitata. Daca vrei sa afli despre dragoste, intreaba-l pe cel ce-o venereaza, intreaba privighetoarea ce s-a indragostit de trandafir sau fluturele ce-si sacrifica viata fara sa ezite pentru fracara soarelui Dar daca vei reflecta asupra ei, vei innebuni datorita complexitatii acestui sentiment.

Conform “Micului dictionar enciclopedic”, iubirea este “faptul de a iubi”, “sentiment erotic pentru o persoana de sex opus”, “sentiment puternic de simpatie, de admiratie si de afectiune pentru cineva”,inrudite ca sens fiind termenii “eros” si “amor”. In “Dictionarul de filozofie”, ea apare ca “termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului. Iubirea se manifesta in aspiratia dezinteresata si patrunsa de abnegatie catre obiectul sau: o persoana sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesionala sau sociala. Nasterea si dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric si individual, este intim legata de formarea personalitatii. Iubirea dintre sexe vizeaza persoana umana in plenitudinea sa fizica, morala si intelectuala, in frumusetea individualitatii sale unice si irepetabile, fiind generatoare de fericire autentica numai in aceasta calitate. Natura si rolul indeplinit de iubire in viata oamenilor a primit in istoria culturii interpretari variate. Una dintre cele mai vechi interpretari este aceea mitologica-cosmologica, in care iubirea apare ca o forta cosmica grandioasa, generatoare si creatoare (Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului si al teluricului, al finitului si infinitului in romantismul german, forta motrice si diriguitoare a evolutiei la Ch. Peirce). Distingand genuri diferite ale iubirii si considerand-o pe cea spirituala (rationala) ca superioara, numerosi ganditori i-au atribuit virtuti cognitive fundamentale (cunoasterea frumosului ideal ca atare, identificare a iubirii si cunoasterii la Platon, accederea catre culmile lumii inteligibile, beatitudinea iubirii divine la M. Ficino, libertate interioara izvorata din cunoasterea rationala, <<amor dei intellectualis>> la Spinoza, penetrarea continutului ideal sau absorbirea in noi a lucrului cunoscut ca o contopire erotica la F. Schlegel).

Victo Hugo o considera “chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scanteie divina si ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului”.

“Iubirea misca soarele si celelalte stele”,dupa cum afirma Dante, inca de acum miliarde de ani,de la povestea lui Adam si Eva,fiind probabil unul din primele sentimente ce au patruns in sufletul oamenilor deoarece avem nevoie de dragoste caci ”viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat,scartaietor si sfasietor”(Victor Hugo).

Acest sentiment cunoaste numeroase clasificari. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familiala (fraterna, filiala, paterna, materna, maritala) si de dragoste religioasa (adoratie, veneratie). “Viata si literatura ne arata ca iubirea poate fi fulgeratoare, nebuna, iresponsabila, sau dimpotriva ascunsa, platonica, grava, metafizica, razbunatoare. Iubirea poate fi vulgara, carnala, dar tot ea poate atinge nu o data zonele cele mai inalte ale spiritualizarii fiintei”.

Iubirea este cea mai veche tema literara insrisa in toate mitologiile si religiile lumii.Conform acestora,ea incepe chiar din momentul Crearii lumii deoarece Dumnezeu ne-a facut din iubire. In mitologia greaca, Geea este pamantul fertil,al perpetuarii vietii, reprezentand partea feminina iar Uranus este cerul,puterea suprema,ce poate crea timp si spatiu;magnetismul lor reciproc fiind prezentat si in poemul”Luceafarul”al lui Mihai Eminescu.

Shakespeare I-a aduc cel mai frumos omagiu prin “Romeo si Julieta”,piesa in care el ii surprinde esenta,apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandrete si intelegere,transformandu-I in simbolul iubirii adolescentine ce sfarseste prin sacrificiul suprem deoarece ea nu putea fi continuata in aceasta viata;Julieta este “stapana”si “sfanta”lui Romeo. Autorul intelege ca iubirea presupune o reciprocitate de sentimente,o certitudine a placerilor ce nu pot fi afectate de nimic si ca ea nu traieste decat atata vreme cat cei indragostiti isi vor continua povestea din dupa moarte.Dragostea este vesnica decat daca este frumoasa si veridica,ea fiind un templu al eternitatii,un lacas ce asteapta un abur de dorinta.

In opinia lui Jose Ortega y Gasset, “ o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele – bunaoara departarea – ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta e simptomul adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt”.



In literatura laica romana, mitul erotic este unul dintre miturile fundamentale, alaturi de mitul pastoral, mitul estetic si mitul etnogenezei. Tema iubirii este cel mai bine ilustrata in creatia lui Mihai Eminescu. Conform opiniei lui George Calinescu, in opera lui Eminescu exista patru ipostaze diferite ale iubirii: iubirea paradisiaca, iubirea demonica, iubirea mortuara si iubirea elegiaca. In poeziile sale, tema iubirii se contopeste, deseori, cu tema naturii si a jocului. Jocul inocent, neintentionat, este transformat in joc sentimental. Acesta nu pastreaza toate caracteristicile unui joc. Spatiul si timpul desfasurarii activitatilor ludice sunt clar mentionate: intalnirea indragostitilor are loc in codru, “la isvorul / Care tremura pe prund” sau “sara pe deal”, “sub un salcam”. Codrul are un important rol protector: coroanele copacilor sai formeaza o cupola, „crengi plecate”, iar trunchiurule lor ii ascund pe indragostiti de privirile celorlalti oameni („De mi-i da o sarutare / Nime-n lume n-o s-o  stie”). Din acest punct de vedere, poate fi asociat unui labirint. Intrarea in codru este o trecere de la profan la sacru, la o lume pura, a sentimentelor. Padurea devine unic martor al iubirii, un martor etern, ce da impresia unei fiinte inteligente.

“Jocul” ii absoarbe cu totul pe jucatori. Ei se izoleaza de restul lumii (“vom fi singuri - singurei”) si se cufunda in uitarea de sine (“ore intregi spune-ti-voi cat imi esti de draga”, “vom visa un vis ferice […] adormind de armonia / Codrului batut de ganduri”). Iubitii se asaza langa un copac, refacand armonia cuplului edenic. Prin faptul ca isi are radacinile infipte in pamant, iar crengile sale se indreapta spre cer, orice copac poate fi considerat un „axis mundi”, simbol al eternitatii si al regenerarii periodice. Salcamul reprezinta un element ascensional, de reper, un copac sacru, ce are rol de protector, ca martor al iubirii dintre indragostiti. Teiul este un arbore deosebit prin florile sale. Caderea lor formeaza o ploaie vegetala si da nastere unui cumul de senzatii vizuale, motorii, auditive, olfactive si tactile.

Timpul si dragostea sunt cele doua coloane ce strabat marea literatura, in jurul carora graviteaza viata umana: ca in sonetele lui Vasile Voiculescu,viata este limitata de timp, dar dragostea poate spori numarul de ani. Una celeilalte se opun, dragostea poate “eterniza”timpul ce este doar”circulabil,reversibil si recuperabil”;iubirea implinita poate regenera viata apusa si se poate “inalta” deasupra realitatii profane si poate recupera starea de imperfectiune si de atemporalitate.

Putem afirma, astfel, ca tema iubirii prezinta o valoare culturala incontestabila, dovedita de numarul impresionant de opere care au abordat acest subiect,ea este si va ramane tema fundamentala a literaturii tuturora prezentului, trecutului si viitorului.

“Bogatia,gloria si puterea sunt fum,neant. Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic. Doar dragostea ne face egali cu zeii”.(H.Sienkiewicz)

 Drumul catre iubirea deplina,implina este unul greu,plin de primejdii…Cand un copil invata sa mearga, fiecare cazatura este un pas spre a invata sa mearga. Copilul nu incepe sa mearga de cand s-a nascut. El trebuie sa treaca prin diferite etape pentru a invata sa mearga.

Similar, indragostitul are de trecut printr-o multime de etape inainte de a invata sa iubeasca cu adevarat. La inceput, mental, refuza cu desavarsire. Uneori exista atata neliniste in corp incat iti vine sa fugi, sa lasi totul balta. Mintea isi pune in fata tot felul de piedici, isi infatiseaza persoana iubita sub tot felul de aspecte. Ignora-le. Sunt hatisurile ILUZIEI. Norii se vor imprastia. Soarele va ramane in toata splendoarea sa. Bobocul Dragostei se va deschide.

Toate acestea sunt pasi pe Calea Dragostei. Nu poti elimina aceste etape. Uneori suntem adevarati copii si cum bine stim, inainte de a putea alerga, copilul nu poate elimina anumite trepte ale invatarii, precum sa se intinda pe jos, sa stea in sezut, sa cada. Dar fiecare pas este spre inainte.

Chiar si esecurile noastre ne conduc spre reusita cu conditia sa continuam.

Cel ce nu vrea sa alerge, acela nu va cadea niciodata, cel ce vrea sa iubeasca cu adevarat acela va cunoaste adevarata Dragoste. Motivul tau exista, intentia exista, sinceritatea exista pentru a realiza telul si, desigur, caderile inerente sunt de asemenea acolo.

Lucrurile nu raman niciodata stabile in aceasta lume instabila (Si de ce ar ramane?). Bucuriile si tristetile vietii se deruleaza potrivit destinului nostru iar acest ciclu este in parte responsabil pentru eforturile si esecurile noastre, pentru intensitatea sentimentelor noastre. In ciuda acestora, indragostitul isi mentine eforturile si lasa restul in mainile lui Dumnezeu. Indragostitul nu trebuie sa se simta descurajat, dezamagit de esecuri si cazaturi. Ele ne ofera posibilitatea de a ne incerca puterea, capacitatea si resursele.

Si sa nu uitam ca un adevarat indragostit niciodata nu se plange. El iubeste. Se simte cu adevarat  bogat. Caci bogat este numai acel ce pastreaza cu tarie in inima sa, dragostea pentru semenii sai





Cel ce iubeste cu adevarat nu isi permite sa-si iroseasca timpul framantandu-se pentru probleme marunte. Chiar lucrurile ce atarna greu numai au puterea de a-i tulbura ori sa-l faca sa-si piarda echilibrul. Indragostitul iubeste. Atunci cand devii un indragostit, adevarata batalie a inceput. Te lupti cu tine insuti. Te reconstruiesti. Este o brava si hotarata batalie. Sa nu disperi ori sa dezertezi din 'postul' tau. Daruieste-ti Dragostei, trupul, mintea si sufletul. Batalia este insuportabila dar recompensa este mareata, la fel, victoria este sigura. Tu vei invinge iar ego-ul tau va fi complet supus. Dragostea este cu tine, oriunde te-ai afla, ca sa te ghideze, deci nu lasa disperarea si deznadejdea sa te cuprinda.

Dar nu uita ca…”daca vrei sa fii iubit, iubeste!”.

Bibliografie

1. Chevalier,Jean- „Dictionar de simboluri”, Editura Artemis, Bucuresti,1994

   Gheerbrant,Alain

2.Soare,Hadrian –“Limba si literatura romana”,Clasa aIX-a,Indrumator

 Soare,Gheorghe    pentru manualele alternative,Editura

                               Carminis,Pitesti,2002

3.„Mic dictionar enciclopedic”, Editura enciclopedica romana, Bucuresti, 1972

4.”Dictionar de filozofie”,Editura Politica,Bucuresti,1978

5.„Mari teme literare”, dictionar – antologie de texte pentru clasa a IX-a, Editura Paralela 45, Pitesti, 2002 

6 .Hugo, Victor, „Cugetari”, Editura Albatros, Bucuresti, 1982










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani