Opera lirica, Figuri de stil, demonstratie pastel, imn, doina, poezia erotica referat






Portofoliu

Opera lirica

cls. a VIII a E

Opera lirica

Def    opera literara in care autorul isi exprima direct sentimente-

le si gandurile .

Caracteristici:

1)sentimente,idei,conceptii,atitudini exprimate direct.

2)compozitia textului liric: secvente lirice,planuri,tablouri.

3)eul liric marcat in text prin pronume si verbe la persoana I sau

sugerat prin stari lrice.

4)mijloace expresive:fonetic,lexical,morfologic,sintactic,stilistic

(figuri de stil).

5)imagini artistice:auditive,vizuale,olfactive,sinestezia.

6)cadrul liric:coordonate spatiale si temporale subiective.

7)atmosfera lirica: romantica,melancolica,apasatoare,sumbra,so-

lemna,plina de voie buna,optimista,pesimista.

8)modul de expunere:descrierea,monologul,confesiunea,meditatia.

9)elemente prozodice:strofe,masura versurilor,rima,ritm.

Figuri de stil:

Explicarea unei figuri de stil:

1)Ce figura de stil este

2)din ce este alcatuita

3)Ce imagine sugereaza

4)semnificatia ei in text     idei,sentimente,insusiri ale unui perso-

naj.

1)Aliteratia=repetarea aceleiasi litere,de obicei consoane(sau silabe),cu efect imitativ(onomatopeic).

Ex:”Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit” arata groaza lui Pasa Hassan  deoarece perspectiva mortii il inspaimanta foarte tare,aceasta aliteratie formand o imagine vizuala.

                                                       (G.Cosbuc-Pasa Hassan)

2)Comparatia=consta in alaturarea a doi termeni(obiecte,persoa-

ne,actiuni)cu scopul de a le evidentia trasaturile asemanatoare si de a da o mai mare claritate si expresivitate limbajului.

Ex:”somnoros pe nas ca popii glasuieste”sugereaza descrierea bondarului care este identificat cu un preot ,iar aceasta figura de stil formeaza o imagine vizuala.

                                    (M.Eminescu-Calin(file din poveste))

3)Epitetul=determinarea unui substantivsau verb prin adjectiv,

adverb etc.,menit sa exprime acele insusiri ale obiectului care in-

fatiseaza imaginea lui asa cum se reflecta ea in simtirea si fantezia scriitorilor.

Ex:”Si tot vazduhul era plin /De cantece ciripitoare.”,acest epitet este singurul care realizeaza o imagine auditiva din poezia “Vara”,care sugereaza prezenta pasarilor.

                                                  (G.Cosbuc-Vara)

4)Enumeratia=consta in insusirea unor termeni de acelasi fel,in scopul amplificarii ideii exprimate.

Ex:”Patria sint dealurile cu struguri,

        Apele cu pesti de argint si de aur,

        Muntii cu creste pietroase,cu prapastii adinci,

        Cu ciute si cerbi,cu mistreti si cocosi…”, enumeratia arata frumusetile patriei noastre cu toate elementele naturii din perspec-

tiva autorului,formand o imagine vizuala. 

                                                   (Zaharia Stancu-Patria)                             



5)Metafora=este o figura de stil prin care se trece(de regula,prin intermediul unei comparatii subintelese)de la sensul obisnuit al unui cuvant la un sens nou.

Ex:”Traieste-nfricosatul vifor”da o expresie nelinistii,nostalgiei,

dorurilor,nazuintelor populare,al caror a fost interpretat de Goga.

                                                     (Octavian Goga-Plugarii)

6)Hiperbola=consta in exagerarea intetionata a dimensiunilor(in plus sau in minus)unei fiinte,ale unui lucru,ale unui fenomen cu in-

tentia de a-l impresiona pe cititor.

Ex:”Si vorba-i e tunet,rasufletul ger”,se observa ca aceasta hiper-bola infatiseaza chipul impunator al lui Mihai,maretia sa .

                                          (George Cosbuc-Pasa Hassan)

7)Personificarea=consta in atribuirea de insusiri omenesti,unui fenomen,lucru etc.

Ex:”Blind tainele vi le desface/Din sinu-i milostiva glie,/Caci toata floarea va cunoaste/Si toata frunza ei va stie” sugereaza comuniunea ancestrala dintre natura si taran,formand o imagine vizuala.

                                               (Octavian Goga-Plugarii)

8)Antiteza=consta in opozitia (contrastul)dintre doua personaje,

forte,idei,situatii etc. in scopul unei mari puternice reliefari reci-

proce.

Ex:”Fratilor,acesta-i satul meu…”(Tudor Soimaru)

       “E un sat ca oricare altul…”(Cantemir-bei)

9)Inversiunea=se realizeaza prin schimbarea ordinii obisnuite a cuvintelor in propozitie sau in fraza,in scopul comunicarii “mai expresive” a ideii.

Ex:”Aduceri aminte/M-or troieni cu drag/De-atunci inainte/Cum n-oi mai fi pribeag”aceasta inversiune da o mai mare expresivitate

schimband si sunetul melodios al poeziei.

                                            (M.Eminescu-Mai am un singur dor)

10)Repetitia=se realizeaza prin reluarea de mai multe ori a unui cuvant,a unei expresii,a unui vers etc.,urmareste realizarea unei impresii puternice.

Ex:”Stapane,stapane/Iti cheama s-un cane”sugereaza ca oita ii dezvaluieste pastorului complotul si il sfatuieste sa-si ia niste masuri de aparare,formand o imagine vizuala.

                                              (M.Eminescu-Miorita)

“In miezul verii” de George Cosbuc – pastel(primele 2 strofe)

            In lirica sa inchinata frumusetilor pamantului romanesc,G.

Cosbuc descrie natura in toate anotimpurile.Cu toate acestea,ano-

timpul preferat al poetului ramane vara:”Noapte de vara”, “In miezul verii”,”Vara”.

            Poezia “In miezul verii”este un pastel,deoarece apartine creatiei lirice,prezinta un tablou din natura si sunt exprimate sentimente fata de peisajul respectiv.

           Tema poeziei reiese din titlu,poetul descrie un tablou,natu-

ra intr-o zi de vara,in amiaza,folosind ca mod de expunere descri-

erea.

        Cadrul descrierii este vast,iar ca elemente descriptive se gasesc universul inaltimilor “soare” si universul terestru “holde”,

“culmea”,”valea”,”campii”,”lunca”.

         Privelistea infatisata in prima strofa vizualizeaza campia acoperita de grane,strabatuta de un drum serpuitor,nesfarsit,care creeaza o iluzie optica de extindere a liniei de orizont.Drumul personificat apare ca “O fasie nesfarsita/Dintr-o panza”.Epitetul “nesfarsita”ii da adancime tabloului,transformand imaginea fotografica intr-un spatiu tridimensional.

            Specifica zonei de ses,movila apare ca o culme singuratica,

pierduta in imensitatea holdelor,unicitatea ei este sugerata de

epitetul personificator “ratacita”.In adjectivul pronominal

nehotarat “toata” se regasesc elemente de flora si fauna,specifice campiilor surprinse la amiaza,in miez de vara.Incremenirea naturii in acest moment al zilei este sugerat de epitetul personifi-

cator “adormita”.

           Elementul uman lipseste din aceasta strofa,dar folosirea   adjectivelor provenite din verbe la modul participiu specifice oamenilor :”ratacita”,”adormita”transforma “toata valea”,”toa-

ta culmea”intr-un imens organism uman.

           Linistea personificata stapaneste peste campii,raspandind o stare de somnolenta.Soarele,elementul cosmic dominant in poezie,

reprezentand focul,actioneaza asupra tuturor celorlalte elemente ale vietii: pamantul-“campii”,”lunca”, apa-“fantana”, aerul-“boare”.

           Adjectivul provenit din verbul la participiu “arsi” creeza imaginea campilor cu iarba parjolita,cu flori amortite ale caror boboci nu au puterea sa infloreasca.Numele predicative “goala”,

“pustiu” sugereaza lipsa faunei in lunci si a oamenilor la fantana,

accentuand caldura excesiva din miez de vara,la amiaza.

           Sub razele arzatoare ale soarelui,nici vantul nu mai are puterea de a-si face simtita prezenta.Verbul cu forma negativa “nu se-ngana”introduce intr-un spatiu static,incremenit,in orele cele mai fierbinti ale zilei.

           Tabloul este static,totul pare pustiu,coplesit de arsita verii,

de aici reies sentimentele eului liric de melancolie,tristete,sentimen

te,prin care eul liric este marcat in text.Atmosfera lirica este apasatoare prin aliteratia consoanei “r”.

           Poezia “In miezul verii” este formata din strofe de 5 versuri scurte,cu masura de 4-8 silabe,cu rima preponderent imbratisata

si ritm trohaic.

           Avand aceste caracteristici,poezia este un pastel.

“Mult mi-e dor si mult mi-e sete”—doina

“Mult mi-e dor si mult mi-e sete         Tot voinicii merg pe-acasa

Sa vad frunza-n codru verde,              Si la para focului

Sa mai strang vreo sapte cete!             Zac de dorul codrului!

Primavara,muma noastra,                 Frunza verde de susai,

Sufla bruma din fereastra                 De-ar veni luna lui mai

Si zapada de pe coasta,                    Sa-mi aud ceriul tunand,

Sa vad iar verzind in cale,                 Sa vad norii fulgerand,

Sa ma las iar in cea vale                  Ierbulita-n sesuri dand!





Cu-o pereche de pistoale.               Sa mai vad focuri pe-afara,

Frunza-n codru cat se tine              Copilasi in pielea goala,

Toti voincii traiesc bine,                  Cai in campuri nechezand

Iara frunza daca-l lasa                   Si voinici pe plai suind!”

          Doina este expresia sufletului romanesc,fiind cea mai veche specie lirica populara si cea mai raspandita creatie populara.

         Asadar—“sufletul” poporului “e un izvor nesfarsit de fru-

moasa poezie”,iar “poeziile noastre populare compun o avere na-

tionala demna de a fi scoasa la lumina ca un titlu de glorie pentru natia romana”—iata ideile de baza ale acestor exceptionale afir-

matii facute de acel”rege al poeziei”,”bardul de la Mircesti”,Va-

sile Alecsandri.

          Creatia populara “Mult mi-e dor si mult mi-e sete”este o doina deoarece apartine creatiei lirice,are autor anonim,caracter oral,colectiv,sincretic si expresiv,in care sunt exprimate o varietate de sentimente.

              In poezie,care se gaseste in volumul “Poezii poporale” de Vasile  Alecsandri,este combinata expresia a doua sentimente la fel de puternice:dragostea neclintita pentru natura-prietena si do-

rinta patimasa a voinicului de a-si relua,o data cu infrunzirea

codrului,traiul liber si lupta pentru cei multi si saraci.

        Aceasta constructie poetica vibreaza idealurile de viata ale acelor reprezentanti ai poporului,care,intr-un timp de suferinta,de jale,au incercat sa implineasca singuri dreptatea.

           Una dintre trasaturile specifice existentei poporului roman este comuniunea om-natura,care este o legatura de nedesfacut,

prin care natura se incarca cu valori simbolice.Acest motiv literar se gaseste si in poezia “Mult mi-e dor si mult mi-e sete”,realizan-

du-se constructii precum “frunza-n codru verde”.

          Creatia literara incepe cu versurile “Mult mi-e dor si mult mi-e sete/Sa vad frunza-n codru verde,/Sa mai strang vreo sapte cete!”exclama haiducul,asteptand acel timp propice infaptuirii ac-

tiunilor lui de justitie,in numele poporului asuprit.Gandul,expri-

mat ca dor,ca dorinta arzatoare de fapt,vizeaza,deci,pe de o parte ,acea imagine a codrului,reinviat,iar pe de  alta ,modalitatea actiunii de lupta:sprijinul celor de-o seama-- cetele de haiduci,cu care urmeaza sa reia razboiul cel mare, impotriva nedreptatii.

          Imaginea “codrului verde” este legata de venirea primaverii

de aceea ,poetul anonim care este in ipoataza haiducului,aduce un splendid elogiu,care imbraca o rara forma poetica,anotimpului sinonim cu renasterea vietii:”Primavara,muma noastra,/Sufla bruma din fereastra/Si zapada de pe coasta”,acest context poetic fiind o personificare,se realizeaza pe baza unei imagini vizuale,pe cat de comuna in sistemul gandirii si al expresivitatii limbajului popular,pe atat de tandra,de delicata,de vaporoasa[Q1] .

           Imaginea obsesiva este,firesc,aceea a concretizarii dorului si a setei de haiducie.In consecinta ,poezia se realizeaza ,pana la sfarsit,ca o suita de versuri in care apar variate ipostaze ale prezentei haiducilor in mijlocul naturii,urmarindu-si misiunea lor de justitiari,dominant fiind aspectul vizual al imaginilor,impreg-

nate insa de o infiorata meditatie asupra rosturilor si aspectelor

vietii:”Sa vad iar verzind in cale,/Sa ma las iar in cea vale/Cu-o pereche de pistoale!”-exclama haiducul.

          Acea comuniune om-natura capata in poezie expresia unui consens deplin:”Frunza-n codru cat se tine/Toti voinicii traiesc bine,/Iara frunza daca-l lasa/Toti voinicii merg pe-acasa/Si la para focului/Zac de dorul codrului!”,contrastul sugerat de cele doua verbe “traiesc” si “zac” incarca intreaga imagine cu fiorul dramatic al opozitiei dintre viata-moarte:prezenta “voinicilor”,a haiducilor, in codrul verde insemnand viata pentru ei si pentru cei pe care ii apara,pe cand timpul petrecut “pe-acasa”,ascunsi ferin-

du-se de ochii stapanirii,poate fi privit ca boala,ca preludiu al sfarsitului.

            Poezia se incheie cu versuri care transmit o arzatoare stare de suflet,sugerata printr-un tablou in care se armoniaza imagini ce vizeaza fenomene ale naturii si aspecte ale vietii:”De-ar veni luna lui mai/Sa-mi aud ceriul tunand,/Sa vad norii fulgerand,/Ierbulita-

-n sesuri dand,/Sa mai vad focuri pe-afara,/Copilasi in pielea goala/Cai in campuri nechezand/Si voinici pe plai suind.”

Dinamismul tabloului,clocotul vietii de fapt,se realizeaza si prin prezenta,in aproape fiecare vers,a verbelor,cele mai multe dintre ele imbracand forma gerunziului si aflandu-se in pozitia de elemente care construiesc rima:”verzind”,”tunand”,”fulgerand”,

“nechezand”,”suind”.

            Eul liric este marcat in poezie prin pronumele “mi” si verbe la numarul singular,persoana I “vad”,”strang”,”las”,”a-

duc”, iar prin pronumele la pers. I, nr plural “noastra” sugereaza mutimea voinicilor care traiesc cu eul liric.

           Poezia este formata din 2 strofe polimorfe,rima mixta ,masura de 7-9 silabe,versuri scurte si ritm trohaic.

             Avand aceste caracteristici,poezia “Mult mi-e dor si mult mi-e sete” este o doina.


         

Desteapta-te ,romane!” de Andrei Muresanu—imn(primele 2 strofe)

             Textul imnului national al Romaniei este poezia “Un rasunet” de A. Muresanu care exprima solidaritatea si unitatea nationala a poporului nostru,fiind creat in timpul Revolutiei de la 1848 si raspandit pe foi volante ,cu titlul “Desteapta-te ,romane!”, devenind in scurta vreme un adevarat imn popular,melodia fiind adaptata dupa un cantec a lui Anton Pann.”Desteapta-te,romane!

este un imn national deoarece este un cantec solemn prin care se exprima solidaritatea si unitatea nationala a poporului romanesc.

               Prima strofa incepe printr-o invocatie retorica,adresata simbolic unui intreg popor,procedeul artistic des utilizat in poe-

ziile ce apartin specii literare,imnul.Imperativul verbului”desteap-

ta-te”,urmat de vocativul “romane”, contribuie decisiv la realiza-

rea unei atmosfere solemne,prin care sunt chemati la lupta,toti romanii impotriva “barbarii de tirani”,aceasta sintagma fiind un pleonasm,este folosit pentru a accentua cruzimea dusmanilor,de-

zumanizarea lor.Metafora hiperbolica “somnul cel de moarte” sugereaza mult prea lunga perioada istorica in care acest neam a trait “inlantuit”,acceptand suprematia altor popoare.

              Folosirea imperativului in metafora “croieste-ti alta soar-

te” releva ideea unei schimbari a destinului poporului romanesc, folosirea acelui mod sugerand un indemn.

            A doua strofa incepe cu prezentarea celor doua adverbe opuse “acum ori niciodata” care sugereaza curajul poporului de a lupta.

           Eul liric exprima solidaritatea si face un apel la romani,ei fiind din rangul romanilor,neam foarte curajos,care este dispus sa faca orice pentru a-si castiga suprematia:”Ca-n aste mini mai curge un singe de roman”.

             Ultimul vers se termina cu o invocatie retorica,”triumfator in lupte,un nume de Traian!” care indeamna pe romani sa fie

mandri de istoria lor si sa poarte cu “fala” numele de “triumfator.

             In versul “acum ori niciodata” este evocat trecutul glo-

rios,vazut ca “varsta de aur” a istoriei,in opozitie cu prezentul u-

militor din cauza asupririi nationale si sociale.

            Eul liric este marcat in poezie prin sentimentele de mandrie deoarece este roman si respect fata de tara lui.



         Fragmentul din poezie este format din 2 catrene,cu masura de 14-16 silabe,cu versuri lungi,rima incrucisata si ritm iambic.

        Avand aceste caracteristici,Poezia “Desteapta-te,romane!”

este un imn.

“Leoaica tanara ,iubirea”de Nichita Stanescu—poezie erotica

           Poezia “Leoaica tanara,iubirea” face parte din volumul “O

viziune a sentimentelor” din anul 1964,in care N. Stanescu,prin cuvantul poetic esential,vizualizeaza iubirea ca sentiment,ca stare extatica a eului liric.

            Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cos-

mica,prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.

          “Leoaica tanara,iubirea

           mi-a sarit in fata.

         Ma pandise-n incordare

          mai demult.

         Coltii albi mi i-a infipt in fata,

         m-a muscat,leoaica,azi de fata.

         Si deodata-n jurul meu, natura

         se facu un cerc,de-a-dura,

          cand mai larg,cand mai aproape,

        ca o strangere de ape.

         Si privirea-n sus tasni,

       curcubeu taiat in doua,

        si auzul o-ntalni

        tocmai langa ciocarlii.

        Mi-am adus mana la spranceana,

       la tampla si la barbie,

       dar mana nu le mai stie.

       Si aluneca-n nestire

        pe-un desert in stralucire

       peste care trece-alene

       o leoaica aramie

        cu miscarile viclene,

        inca-o vreme,

        si-nca-o vreme …”

         Tema o constituie consecintele pe care iubirea,navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice,le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.

          Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii,

vazute sub forma unui animal de prada agresiv,”leoaica tanara”,

explicitata chiar de poet prin aparitia apozitiei “iubirea”.

             Poezia este structurata chiar de Nichita Stanescu in trei secvente lirice,corespunzatoare celor trei strofe.

            Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire,

care ia forma agresiva a unei tinere leoaice,care ii sare “in fata”

poetului,avand efecte devoratoare asupra identitatii sinelui,infi-

gandu-si “coltii albi(…)in fata” si muscandu-l “de fata”.Pronu-

mele la persoana I,”mi”,”ma”,”mi”,”m”,potenteaza confesiunea eului liric in sensul ca poetul era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de iubire,care-l “pandise-n incordare/mai demult”,

dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic,sa aiba atata forta devastatoare “mi-a sarit in fata”,”mi i-a infipt in fata”,”m-a muscat(…)de fata”.

         Strofa a doua accentueaza efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou—iubirea,care degaja asupra sensibilitatii eului poetic o energie omnipotenta,extinsa asupra intregului univers(“Si deodata-n jurul meu,natura”).Forta

agresiva si fascinanta a iubirii reorganizeaza lumea dupa legile ei proprii,intr-un joc al cercurilor concretice,ca simbol al perfectiu-

nii:”se facu un cerc de-a dura,/cand mai larg,cand mai aproape,/

ca o strangere de ape”.Poetul se simte in acest nou univers ca un adevarat “centrum mundi”,un nucleu existential.

        Privirea, ca simbol al perspectivei sinelui,se inalta “tocmai langa ciocarlii”,sugerand faptul ca aparitia iubirii este o manifes-

tare superioara a bucuriei supreme,a fericirii,iar poetul este extaziat de noul sentiment neasteptat care-l copleseste:”Si privirea

-n sus tasni/curcubeu taiat in doua”.

          Strofa a treia revine la momentul initial,”leoaica aramie/cu miscarile viclene” fiind metafora iubirii agresive,insinuante,devo-

ratoare pentru eul liric si formand o imagine vizuala.Sinele poetic isi pierde concretetea si contururile sub puterea devastatoare a iu-

birii,simturile se estompeaza:”Mi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la barbie,/dar mana nu le mai stie”,poetul nu se mai recunoaste,simtindu-se confuz si bulversat de “atacul”surprinza-

tor al unui sentiment extrem de puternic.Iubirea,ca forma a spiritului,invinge timpul,dand stralucire si profunzime vietii “inc-o vreme,/si-nca-o vreme…”.

           Poezia este o romanta cantabila a iubirii,sentiment care se materializeaza,vizualizat de eul liric,stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii eului poetic,inaltandu-l in centrul lumii care,la randul ei,se reordoneaza sub forta miraculoa-

sa a celui mai uman sentiment.

        Imaginile poetice se individualizeaza prin transparenta,dina-

mism si sugestie semnificativa pentru “obiectul” iubire,intreaga poezie concentrandu-se intr-o metafora.

          Eul liric este marcat in text prin pronumele la persoana I : “mi”,”ma”,”m” , verbul la persoana I, numar singular “am adus” si adjectivul pronominal posesiv “meu”.

            Atmosfera este tensa prin aliteratia consoanei “r”,iar ca mod de expunere este monologul adresat.

          Iubita eului liric este in ipostaza leoaicei care il ia prin surprindere.

            Poezia este formata din 3 strofe ,prima senarie,a doua actava,iar a treia zecima,are masura de 3-9 silabe cu versuri scurte,fara rima si ritm.

           Avand aceste caracteristici,poezia “Leoaica tanara,iubirea

apartine creatiei lirice.


 [Q1]


loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu


















loading...



Cauta referat
Scriitori romani