La un semn,un tarm de altul,leganind vas de vas,se leaga

Si in sunet de fanfare trece oastea lui intrega;

Ieniceri,copii de suflet ai lui Alah si spahii

Vin de-ntuneca pamintul la Rovine in cimpii; 57265jqd55xkh1l

Raspindindu-se in roiuri,intind corturile mari...

Numa-n zarea departata suna codrul de stejari.

Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n virf de bat.

Baiazid,privind la disul ,il intreba cu dispret: qk265j7555xkkh

-Ce vrei tu?

-Noi?Buna pace!Si de n-or fi cu banat,

Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.

La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort

Un batrin atit de simplu,dupa vorba,dupa port.

-Tu esti Mircea?

-Da-mparate!

-Am venit sa mi te-nchini.

De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini.

-Orice gind ai imparate,si oricum vei fi sosit,

Cit suntem inca pe pace,eu iti zic:Bine-ai venit!

Despre partea inchinarii insa,doamne,sa ne ierti;

Dar acu vei vrea cu oastea si razboi ca sa ne certi

Ori vei vrea sa faci intoarsa de pe-acuma a ta cale,

Sa ne dai un semn si noua de mila mariei-tale...

De-o fi una de-o fi alta...Ce e scris si pentru noi,

Bucurosi le-om duce toate,de epace de-i razboi.

-Cum?Cind lumea mi-e deschisa, a privi gindesti ca pot

Ca intreg aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?

O,tu nici visezi,batrine,citi in cale mi s-au pus!

Toata floarea cea vestita a intregului apus,

Tot ce sta in umbra crucii,imparati si regi s-aduna

Sa dea piept cu uraganul ridicat de Semiluna.

S-a-mbracat in zale lucii cavalerii de la Malta,

Papa cu-a lui trei coroane,puse una peste alta,

Fulgerele adunat-au contra fulgerului care

In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamint si mare.

N-au avut decit cu ochiul ori cu mina semn a face

Si Apusul isi impinse toate neamurile-ncoace;

Pentru-a crucii biruinta se misca riuri-riuri,

Ori din codrii rascolite,ori stirnite din pustiuri;

Zguduind din pace-adinca ale lumii inceputuri,

Inegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,

Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii,

Tremura inspaimintata marea de-ale lor corabii!...

La Niscopole vazut-ai cite tabere s-au strins

Ca sa steie inaintea-mi ca si zidul neinvins.

Cind vazui a lor multime,cita frunza,cita iarba,

Cu o ura nempacata mi-am soptit soptit atunci in barba,

Am jurat ca peste dinsii sa trec falnic,fara pas,

Din pristolul de la Roma sa dau calului ovas...

Si de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag?

Si,purtau de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneg?

-De-un mosneg,da,imparate,caci mosneagul ce privesti

Nu e om de rind,el este domnul Tarii Rominesti.

Eu nu ti-as dori vreodata sa-nece spumegind a tale ostii.

Dupa vremuri multi venira,incepind cu acel oaspe

Ce din vechi se pomeneste,cu Dariu a lui Istape;

Multi durara,dupa vremuri,peste Dunare vrun pod,

De-au trecut cu spaima lumii si multime pe norod;

Imparati pe care lumea nu pute sa-i mai incapa

Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamint si apa

Si nu voi ca sa ma laud,nici ca voi sa te-nspaimint,

Cum venira,se facura toti o apa s-un pamint.

Te falnesti ca inainte-ti rasturnat-ai valvirtej

Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?

Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus?...

Ce-i mina pe ei in lupta,ce-au voit acel Apus?...

Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,

A credintii biruinta cata orice cavaler.

Eu?Imi apar saracia si nevoile si neamul...

Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,riul,ramul,

Mi-e prieten numai mie,iara tie dusman este.

Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste;

N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid

Care nu se-nfioreaza de-a ta faima,Baiazid!