Logo referatele carte



Motivele literare care apar in balada populara Miorita



 

Miorita

          Capodopera absoluta a literaturii noastre populare, dovada geniului artistic al

poporului roman, este rezultatul unui proces de creatie seculara, textul baladei

armonizand un numar variabil de motive poetice cu existenta independenta in folclor.

          'Miorita' sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica, prin transfigurare  artistica la rang de valoare general-umana.

          Datarea genezei baladei este de fapt imposibila, pentru ca ea este rezultatul unei contaminari succesive intre temele majore ale folclorului nostru.

          Tema baladei 'Miorita' o constituie o drama din viata pastoreasca, din timpul transhumantei.

          Subiectul este simplu: conflictul se naste intre trei ciobani:

 'Unu-i moldovan/Unu-i ungurean/Si unu-i vrancean'. Cel moldovean, mai vrednic:

'are oi mai multe/Mandre si cornute/Si cai invatati/Si caini mai barbati'. Ceilalti doi,

cu sufletul cotropit de invidie, si-au pus in gand sa-l omoare pe cel moldovean.

          O miorita nazdravana il instiinteaza pe baci de complotul pus la cale.

Se pune astfel in evidenta o prima semnificatie a operei: infruntarea dintre bine si rau. Deznodamantul nu ne este cunoscut; nu stim daca ciobanul a fost omorat, dar ii

cunoastem gesturile, atitudinea, gandurile in fata mortii.

          Partea lirica, urmand celei epice, contine testamentul baciului si rugamintea

adresata mioritei de a alina durerea maicutei sale.

          Din intreaga poezie izbucneste navalnic, ca un fluviu, vitalitatea dintotdeauna

a omului din popor, dragostea oierului fata de indeletnicirea sa, fata de arta, de viata,

de natura si, mai ales, iubirea filiala pentru mama sa.

          In structura compozitionala a baladei se pot distinge doua mari parti: una epica,

in care sunt narate faptele, si una lirica si dramatica, in care se exprima gandurile si sentimentele ciobanasului aflat in fata mortii.

          Motivele fundamentale pe care se sprijina balada sunt:

                    1·  motivul transhumantei

                    2·  motivul complotului

                    3·  motivul mioarei nazdravane

                    4·  motivul testamentului

                    5·  motivul maicutei batrane

                    6·  motivul alegoriei moarte-nunta

          In text, cele sase motive se distribuie in trei parti. Prima parte corespunde

motivelor transhumantei si complotului, cea de-a doua apartine celui de-al

treilea motiv, iar ultima parte celor trei motive finale. Cele trei parti sunt legate

 sintactic prin conjunctiile 'dar' si 'iar' cu valoare adversativa sau copulativa.

          Prima parte, o adevarata expozitiune, are un caracter epic, ce reprezinta

imaginea cadrului natural in care se succed faptele. Astfel, personajele sunt

plasate in spatiul romanesc, intr-o atmosfera de calm si seninatate specifica

inceputurilor. Metaforele ne introduc intr-o natura de basm, intr-un loc al fericirii

in care pastorul se simte linistit.

          Ciobanii sunt prezentati vag la inceput, fiind incadrati in coordonatele

spatio-temporale carora apartin, pentru ca din primele versuri se deduce si timpul

desfasurarii actiunii. E toamna, tarziu, cand turmele coboara la iernat, intr-o

miscare mereu repetata numita transhumanta.

          In secventa urmatoare, epicul devine intunecat de gravitatea complotului.

Echilibrul se strica. Se creaza un contrast puternic intre atmosfera paradisiaca

din primul tablou si dramatismul situatiei, sugerat de complot-intriga.

          Hotararea de omor este determinata de cauze economice, de invidia data de

averea mai mare a ciobanului moldovean, care e mai 'ortoman'. Faptele cu valoare informativa sunt enumerate cu o detasare obiectiva. Poetul anonim se abate de la acest

ton o singura data cand, printr-un dativ etic ('ca sa mi-l omoare'), marcheaza

 participarea sa afectiva la cele relatate, dar si dramatismul situatiei in care se afla

ciobanasul. Partea a doua a baladei, desfasurarea, este dramatica in totalitate ca urmare

a comportamentului mioritei.

          Autorul staruie mai intai asupra nelinistii oii nazdravane, evidentiind

zbuciumul ei puternic si rau prevestitor 'Dar cea miorita/Cu lana plavita/De trei zile-ncoace/Gura nu-i mai tace/Iarba nu-i mai place'. Dramaticul are acum ca modalitate fundamentala de expresie dialogul. Prin dialog se releva relatia stransa dintre animalul credincios si stapan, reciprocitatea sentimentelor dintre ei, perfecta armonie

dintre om si profesiunea sa.

          Acum intervine elementul fabulos, de basm, prin personificarea mioarei,

ce ii aduce la cunostinta ciobanului hotararea de omor. Tensiunea dramatica este

gradata. Printr-un limbaj afectiv, oita isi indeamna stapanul: 'Da-ti oile-ncoace'

sau 'Iti cheama s-un cane'. Complotul este comunicat abia la sfarsit, cu grija de

 a nu speria: 'Ca l-apus de soare/Vreau sa mi te-omoare'. Autorul popular utilizeaza diminutivele exclusiv in momentele de mare intensitate lirica ('bolnavioara', 'fluieras', 'draguta', 'ciobanel'), pentru a spori substanta dramatica a baladei.

          Raspunsul baciului, construit in partea a trei a baladei, da contur

confruntarii omului cu moartea, capacitatii acestuia de a patrunde tainele universului.

Acum se structureaza motivul testamentului si al alegoriei moarte-nunta.

          De aici incolo, creatorul popular converteste totul intr-un emotionant

monolog liric, prin care ciobanasul isi exprima ultimele dorinte inaintea

presupusei morti.

          Sentimentul de profunda dragoste fata de viata este oglindit de

atasamentul fata de indeletnicirea sa. Ciobanul nu isi poate imagina despartirea,

chiar si dupa moarte, de stana, oile sau cainii sai.

          Folosirea paralelismului, evidenta in pasajul fluierelor, este un procedeu

caracteristic intregii poezii folclorice. Stihurile sunt acum un fel de refrene,

laitmotive ce apar la intervale egale, puse in evidenta anaforica

 (repetarea unor cuvinte la inceputul versurilor) a diminutivului 'fluieras' si

 a adverbului 'mult'.

          Dramatismul creste, pe fondul unei seninatati a confruntarii omului

cu moartea, sentiment izvorat din intelegerea profunda a alcatuirii universului,

din experienta mitica, retraita, a baciului moldovean, atingand culmile tragismului in metafora totala, absoluta 'cu lacrimi de sange'.

          Urmatorul motiv, cel al alegoriei moarte-nunta, adevarat punct culminant,

este si partea cea mai concentrata ca substanta poetica.

          Dorinta ciobanului este ca lumea sa afle ca petrecerea sa din viata a fost o nunta, la care insa 'a cazut o stea' (semnificand inchiderea perspectivei fericirii). Se mai  realizeaza aici si o incarcatura poetica maxima, constand in incifrarea alegorica a unei realitati etnografice: mortilor tineri, necasatoriti ('nelumiti') li se organizeaza inmormantarea ca o nunta.

          Apar acum si simbolorile nelipsite din ceremonialul nuptial: mireasa, nasii, preotii, lautarii si nuntasii, ca si obiectele rituale traditionale (cununa, lumanarile), ce sunt figurate prin elemente al cadrului natural (brazi, paltinasi, munti, pasari) si cosmic (soarele, luna, stelele). Contopirea cu natura, in virtutea unei vechi credinte traditionale, este sugerata de enumerarea de elemente naturale.

          Apare insa aici si sentimentul tragic izvorat din neputinta de a stabili dupa moarte legaturi cu mediul uman, reprezentat de mama. Motivul maicutei batrane da glas dragostei si grijei pentru mama pe care nu vrea s-o indurereze. Cunoscand bine semnificatiile, ea nu trebuie sa afle despre caderea stelei, amanunt care i-ar dezvalui imediat realitatea petrecuta.

          Momentul, dramatic prin excelenta, prilejuieste o descriere portretistica deosebita, ce sporeste lirismul. Poetul popular o evoca pe maicuta intr-o chinuitoare cautare. Gesturile sale: 'Din ochi lacrimand/Pe camp alergand/Pe toti intreband/Si la toti zicand' sunt expresia iubirii materne. Nu este vorba aici de o mama anume, ci de personificarea dragostei plina de ingrijorare si sacrificiu a mamei eterne.

          Imaginea mamei este conturata numai printr-un epitet ('batrana') si un detaliu vestimentar ce indica lumea oierilor ('cu braul de lana'). Zbuciumul fiintei indurerate este foarte bine evidentiat de cele patru verbe la gerunziu, aflate in rima, care prin grupul sonor

'-and', sugereaza un lung geamat dureros. Efectul este impresionant din punct de vedere stilistic-eufonic si da motivului o functie estetica.

          Portretul ciobanul, de o frumusete parca ireala, este comunicat in text prin intermediul stilului direct, transfigurat de sentimentele mamei. El exprima idealul de cuceritoare barbatie pe care si l-a format, de-a lungul veacurilor, poporul nostru: 'Mandru ciobanel/Tras printr-un inel;/Fetisoara lui/Spuma laptelui/Mustacioara lui/Spicul graului/Perisorul lui/Pana corbului/Ochisorii lui/Mura campului'. Frumusetea fizica a ciobanasului este o completare a frumusetii morale. Iubirea de natura, dragostea de viata, de munca zilnica, grija cu care se gandeste la soarta oilor si a mamei sale sunt calitati sufletesti pe care poetul popular tine sa le puna in evidenta.

          Balada se incheie simetric prin repetarea alegoriei moarte-nunta, ce accentueaza caracterul liric.

          'Miorita' face loc, dupa ultimul vers, meditatiei asupra sensului ei adanc, mai indepartat, un sens filozofic. Privind moartea ca pe un fenomen natural, ciobanul se gandeste la destinul lui si al celor apropiati (oile, mama) in eventualitatea mortii. El este preocupat de savarsirea tuturor oranduielilor traditionale, pentru implinirea lui ca om (nunta cosmica) si pentru a-si asigura prezenta postuma in mediul pastoral, atat de familiar.

          Originea 'Mioritei' nu este cunoscuta. Ea poate sa fi pornit de la un fapt real, ori sa fi fost, la inceput, doar un bocet, un colind, sau chiar rezultatul intreg al fictiunii. Cert este ca 'Miorita' este numai a noastra, a romanilor.

          Balada este o specie a genului epic popular in versuri, cunoscuta si sub denumirea de cantec batranesc, cu un subiect fantastic, legendar, istoric sau familiar, ale carui versuri se canta sau sunt recitate, acompaniate la un instrument (balade: fantastice, vitejesti, istorice, haiducesti, pastoresti, familiale).

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
Olimpiu Nusfelean
   - Automobilul marii

Cauta referat
Scriitori romani