Alexandru Lapusneanul
- povestire pe momente ale subiectului -
Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori
romani care folosesc drept sursa trecutul istoric al poporului nostru,
realizand prima nuvela istorica valoroasa din literatura
romana, “Alexandru Lapusneanul”. Autorul
infatiseaza ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul, ani caracterizati prin razbunare plina de
cruzime a voievodului impotriva boierilor tradatori.
Titlul
nuvelei aduce in prim-plan personalitatea impresionanta a personajului
principal, Alexandru Lapusneanul, ramas in istorie mai ales prin
a doua sa domnie. El apare drept tipul domnitorului tiran, a carui cruzime
este determinata de dorinta sa de razbunare fata de
boierii tradatori.
Nuvela este
structurata pe 4 parti, fiecare fiind precedata de un moto,
care concentreaza printr-o replica sugestiva continutul
fiecarei parti.
Expozitiunea
: Primul capitol sub motoul “Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu…” relateaza episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in
Moldova, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la
conducerea tarii de afla Stefan Tomsa care-l
inlaturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Voda. La
randul sau Lapusneanul fusese izgonit de la scaunul
tarii de catre Despot-Voda. El izbutise sa aune
osti turcesti si venise
acum in Moldova cu gandul de a izgoni “pre rapitorul Tomsa”.
Aceiasi
boieri care-l tradase in prima domnie venisera acum sa-l
intampine aproape de granita: vornicil Motoc, postelnicul
Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia se
inchina in fata lui Lapusneanul, dorind sa-l
convinga sa renunte la tron deoarece “tare este
linistita iar iar norodul nu te vrea nici te iubeste”.
Intriga:
Manios cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este
hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei, raspunzand boierilor
cu fermitate:”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”(…) si
daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi (…).
Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto “Ai
sa dai sama, doamna!…” si incepe cu inscaunarea lui Lapusneanul care nu
intampina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise in Valahia.
Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima
masura pe care o ia Lapusneanul este aceea de a arede toate
cetatile Moldovei in afara de Hotin cu scopul de a starpi “cuiburile
feudalitatii”si sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai
mca banuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila.
Doamna Ruxandra incearca sa-l induplece sa crute
vietile boierilor, gandindu-se la credinta in Dumnezeu si
lacrimile jupaneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea,
doamna Ruxandra ii relateaza vorbele unei jupanese vaduve cu 5 copii,
care a amnintat-o ca va da seama pentru faptele voievodului, in
timp ce-I arata capul insangerat al boierului ucis infipt intr-o
teapa.
Afland de frica sotiei sale si auzindu-i
rugamintea, Lapusneanul ii promite ca a doua zi ii va da un
leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea
privelisti sangeroase.
Punctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol “Capul lui
Motoc vrem…”. Alexandru Lapusneanul facuse de stire
tuturor boierilor sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie,
dupa care erau cu totii invitati sa pranzeasca la
curte cu scopul de a impaca pe domnitor cu boierii. La ospatul
de impacare de la curtea domneasca, Lapusneanul
porunceste sa fie ucisi 47 de boieri ale caror capete sunt
asezate dupa ranguri, intr-o urisa piramida.
Vazand acesta dovada de cruzime, doamna Ruxandra lesina
neacceptand aces “leac de frica”.
In
acest timp, putinii slujitori aflati in curte venise la portile
curtii domnesti. Acestia au inceput sa strige “Capul lui
Motoc vrem”. Lapusneanul il dadu pe Motoc
multimii si intr-o clipa il facu bucati, pedepsind
astfel un alt boier tradator.
Deznodamantul:
coincide cu ultimul
capitol care are ca moto “De ma voi scula pre voi am
sa popesc si eu…”. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a
mai taiat capetele boierilor, dar nascocise alte moduri de a-I
schingiui pe banuiti: scotea ochi, taia maini.
Aflat in cetatea Hotinului, domnitorul se imbolnaveste
grav si doreste sa se calugareasca. Mitropolitul
ii indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. Auzindu-si
numele de calugar ii alunga cu jigniri si
amenintari pe fratii sai intru credinta :
“M-atapopit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa
popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru
bucati impreuna cu tancul ei!”
Ingrozita
de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxandra
accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului ei otrava in
bautura.
Alexandru
Lapusneanul, lasand o pata de sange in istoria Moldovei, a
fost inmormantat la manastirea Slatina unde se vede si astazi
portretul lui si al familiei sale.
