ILUMINISMUL - miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a burgheziei referat



ILUMINISMUL

 

Iluminismul este o miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a burgheziei in ascensiune. De aceea a aparut mai devreme in tarile in care burghezia a evoluat mai repede (Anglia Franta) si s-a manifestat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice.

Trasaturile fundamentale ale iluminismului european care se pot modifica de la o tara la alta in functie de situatia creata sunt:

  • atitudinea antifeudala, antimonarhica (se duce o lupta impotriva monarhiei absolute); 36543ocj94gpz8d



  • toleranta religioasa;

  • pledoaria pentru egalitatea dintre popoare;

  • emanciparea individului prin cultura;

  • nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si sa educe omul; cp543o6394gppz

  • conceptul de drept national; etc.

Evenimentul care constituie punctul de origine al noii miscari este Revolutia Burgheza din Anglia (1688), cand parlamentul voteaza “Declaratia Drepturilor Omului”. Era pentru prima data in istorie cand monarhia a fost negata.

Iluminismul se va cristaliza din punct de vedere ideologic la jumatatea sec al XVIII – lea in Franta unde va avea drept reprezentanti filozofici si literati straluciti precum Diderot Rousseau, Voltaire, etc. Ei vor fi autorii unui volum in care sunt inserate principia ale iluminismului, numit Enciclopedia. Dintre lucrarile de referinta mai amintim “scrisori persane” (Monte Squien); “Carol al XII- lea” si “Ludovic al XIV-lea” (Voltaire) “Cugetari filozofice”, apoi romanele “Calugarita” si Nepotul lui Romian” (Diderot) etc.

In tarile romane situatia difera de la o provincie la alta. Dupa cum se stie Muntenia si Moldova se aflau sub conducerea domnilor fanarioti. Tot ce aparea nou in tarile avansate era impiedicat sa apara aici din interese politice. De multe ori eroul culturii universale s-a manifestat foarte tarziu in tarile romane, datorita piedicilor puse de domnii fanarioti.

In Transilvania situatia este aparte. In urma razboiului Austriaco – Turc, finalizat cu pacea de la Karlovitz (1699) Transilvania este integrata Austriei.

Datorita Reformelor religioase, catolicismul ramane cel mai puternic, iar Curtea Imperiala, sprijinitoare a catolicismului ofera nationalitatilor din imperiu sansa de a trece din starea de toleranta la drepturi egale cu celalalte confesiuni religioase acceptate de Curtea Imperiala (romano-catolici, luterani, calvini, unitarieni). Imparatul Austriei, Leopod I, da doua diplome cunoscute sub numele de “Diplomele Leopodine”, prin care propune popoarelor lipsite de drepturi religioase si sociale sa aleaga una din cele 4 confesiuni pentru a scapa de starea de toleranta. Romanii ortodoxi din Transilvania, cel mai mare numar de credinciosi din acest teritoriu, fara a fi siliti de nimeni au ales aderarea la romano-catolicism, acceptand primatul papal, cerand totodata Vaticanului ca slujba religioasa din biserici sa fie facuta in limba romana si in ritul rasaritean (grecesc) pentru a nu se pierde legatura cu confratii din Muntenia si Moldova. Astfel I-a nastere Biserica greco-catolica, care in perioada comunismului a fost scoasa in afara legii, de catre guvernul impus de Stalin, recapatandu-si dreptul in urma Revolutiei de la 1989.

Romanii ortodoxi din Transilvania au acceptat trecerea la catolicismul papal din doua motive bine intemeiate:

  • in primul rand asupra romaniilor s-a facut o presiune de deznationalizare, fie din partea reformistilor (calvin, luteran, unitarian), fie din partea sarbilor care au primit privilegii din partea Curtii Interioare si dreptul de a controla toata Biserica Ortodoxa din Imperiul Austro – Ungar.

  • In al II-lea rand, romanii au asteptat de mult sa se intoarca la matca(latinitate), adica la izvorul la care descand, in felul acesta au gasit prilejul favorabil de a prelua limba in care s-au format si de a o folosi in credinta strabuna. Romanilor le este oferita sansa de a studia la scolile luminate din occident (Roma, Viena) de unde au adus la timpul potrivit ideile iluminismului european in Transilvania.

Un rol deosebit de important in lupta pentru drepturile nationale si sociale ale romanilor din Transilvania indiferent de credinta lor (catolica sau ortodoxa) a fost Inochendie Micu Kelin, episcop al Bisericii Unite cu Roma, cu sediul la Blaj. El va deschide aici doua scoli in limba romana in care se vor forma intelectuali de talie intelectuala, atingand culmea prin coriferi acestei scoli: Samule Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu. Acestia vor studia la Roma si la Viena, au cautat izvoarele originii poporului roman si limbii romane, scriind cu acest prilej lucrari de o importanta covarsitoare “Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor” (Samuel Micu); “Hronica romanilor si a mai multor neamuri” (26 volume manuscris, de Gheorghe Sincai); “Istoria pentru inceputurile romanilor in Dachia” (Petru Maior).

Pe plan filologic (gramatical), carti de referinta raman “Elementa…”; “Lexiconul de la Buda” (primul dictionar etimologic din limba noastra).

Pe langa aceste domenii, istoric si filologic acesti reprezentanti au scris si carti cu caracter didactic, manuale scolare, carti stiintifice (despre agricultura, superstitii, etc). Au infiintat peste 300 scoli romanesti (Transilvania) in care s-au format o masa larga de intelectuali care vor fi supusi prin sintagma “Scoala Ardeleana” (Samuel Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Vasile Aaron, Ion Barac, Augus Trebonium Laurean, Radu Tempeia, Gheorghe Lazar, Ion Maiorescu, Simion Barnutiu, Aron Pumnul, Andrei Muresan, Familia Bogdanestilor, etc.)

Pe plan literar cel mai deseama reprezetant este Ion Budai-Deleanu, autorul poemului “eroi-comico-satiric”, “Tiganiada”, lucrare iluminista, in adevaratul sens al cuvamntului.

In felul acesta iluminismul european a fost receptat direct, numai de catre ardeleni, de aceea acest moment cultural, ideologic si politic al romanilor din Transilvania aflati in lupta pentru drepturi sociale, culturale si politice poarta numele de “Scoala Ardeleana”.