Bogdan Petriceicu Hasdeu ( 26 februarie
1838 -
25 august 1907 )
Intemeietor al lingvisticii, filologiei si lexicologiei noastre
stiintifice, Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a nascut la data de 26 februarie 1838
la Crastinesti, in fostul judet Hotin. A fost cel dintai istoric roman care a
publicat in Arhiva istorica a Romaniei , editata tot de el, documente slave
si izvoare rusesti, poloneze si sarbesti, privitoare la istoria tarilor romane.
B. P. Hasdeu a activat si in domeniul arhivistic, ocupand
functia de director general al Arhivelor Statului de la data de 17 mai 1876
pana la 1 aprilie 1900.
Descendent
dintr-o veche familie boiereasca cu preocupari culturale, Hasdeu a primit din
familie o cultura aleasa, specifica clasei sociale de care apartinea. A studiat
pana in anul 1856 la Vinita, Rovno, Camenita, apoi la Chisinau, unde tatal sau
fusese numit profesor. Si-a continuat studiile la Universitatea din Harkov, in
domeniul juridic. Profesorii acestei universitati i-au insuflat conceptia
cercetarii metodice, obiecte, bazata pe fapte, utilizata apoi in activitatea sa
istorica.
Dupa
Conferinta de Pace de la Paris (18/30 martie 1856), B. P. Hasdeu trece in
Moldova, stabilindu-se la Iasi. In aceasta perioada in Iasi, se desfasurau
lupte pentru realizarea Unirii si pentru crearea unui stat constitutional
modern. Hasdeu se implica in lupta unionista, alaturandu-se taberei
progresiste, devenind implicit un adept al lui Alexandru Ioan Cuza, al
proiectelor sale de modernizare a societatii si adversar coalitiei
conservatoriste.
Venit in Moldova in 1856, B. P. Hasdeu a
reprezentat o aparitie insolita in peisajul istoriografic romanesc, unind o
eruditie fara precedent cu o sclipitoare inteligenta si un remarcabil spirit
combativ.
Cu
sprijinul lui Cuza este numit la 18 ianuarie 1860 profesor de istorie si
statistica la liceul din Iasi, precum si custode la Biblioteca Nationala, apoi
bibliotecar al Universitatii, de la 22 ianuarie 1862. In anul urmator, tot cu sprijinul lui Cuza, este
transferat la Bucuresti si numit la 18 august 1863 membru in Comisia
Documentala, institutie aflata in parteneriat institutional cu Arhivele
Statului.
La
propunerea Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, el deschide la 14
octombrie 1874 un curs liber de filologie comparata asio-europeana, suspendat
mai apoi de catre Titu Maiorescu, in calitatea sa de ministru al Cultelor si
Instructiunii Publice, iar la 4 iunie 1876 se redeschide ca urmare a deciziei
lui Gh. Chitu, noul ministru in functie.
Reputatia
sa de cercetator stiintific atat in tara cat si in strainatate faceau din
Hasdeu un candidat pentru functia de director general al Arhivelor Statului,
post pe care il va ocupa
incepand cu data de 17 mai 1876l. Tot in acelasi an Camera Deputatilor ii
creaza o catedra proprie la Universitatea din Bucuresti, iar la 13 septembrie
este ales membru al Academiei Romane, sectia filologie. Recunoasterea
internationala ca om de stiinta este reprezentata de onorurile primite, fiind
ales la 1883 membru al Academiei de Stiinte din Petesburg, iar in 1895 membru
onorific al Academiei din New York.
Astfel, in 1864 N. Kretulescu, ministrul
Justitiei, Cultelor si Instructiunii Publice ii incredinteaza sarcina de a
umple lacuna ce exista pana atunci in organizarea Arhivelor Statului si de a
tipari Arhiva istorica a Romaniei - cea dintai carte a slavisticei la
romani - din care pana la 1876 apar patru tomuri. Materialul documentar editat a fost clasificat astfel: 1.
Documente inedite ne-romanesti; 2. Documente inedite romanesti; 3. Documente
publice romanesti; 4. Fragmente documentare .
In momentul in care B. P. Hasdeu a preluat conducerea Directiei Generale a Arhivelor Statului,
institutia functiona in baza Regulamentului din anul 1872 fiind organizata in
doua sectii: Sectiunea istorica si de stat si Sectiunea Bunurilor
publice. Prima sectie era condusa de Eduard Coni, arhivist clasa I si
prelua, pastra si dadea spre folosire materiale documentare create de
institutiile administrative, legislative si judecatoresti, precum si documente
de o importanta deosebita cum ar fi titlurile de proprietate ale mostenitorilor
de bunuri funciare aflati in conflict de succesiune conform articolului 750 din
Codul Civil. Sectiunea istorica si de stat conducea in acelasi timp
secretariatul si biblioteca documentara. Cea de-a doua sectie a D.G.A.S.,
condusa de D. G. Pesacov prelua, pastra, prelucra si dadea spre folosite
materiale documentare create de asezamintele ecleziastice, ale caror mosii
devenisera prin secularizare proprietatea statului, titlurile proprietatilor
achizitionate de stat prin cumparare, donatie sau schimb, actele comemorative
si de fundatie, precum si sigiliile scoase din uz.
Materialul arhivistic preluat pana in anul
1876 - in cantitate apreciabila - era adapostit in camerele si chiliile de la
fosta manastire Mihai Voda, care devenisera inca de atunci arhipline. Pe langa aceasta, in cateva camere din acest local mai
functionau Comisia culorii de verde si Legiunea a IV-a de garda civica.
La interventia lui Hasdeu pentru eliberarea lor, la data de 4 august 1876,
Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice face cunoscut Arhivelor Statului
ca vor fi eliberare anul urmator, deoarece era nevoie de o rectificare a
bugetului Ministerului de Interne in care sa figureze banii de chirie pentru
imobilile unde se vor muta cele doua institutii. Lipsa de spatiu pentru
depozitarea materialelor documentare rezulta clar din rezolutia lui Hasdeu pe
adresa Ministerului de Interne prin care era anuntat ca, datorita reducerii
cheltuielilor statului, institutiile mentionate mai sus nu se vor mai muta: spre
stiinta, raspunzandu-se ministerului ca este peste putinta de a mai primi
dosare in depozit, fiind lipsa absoluta de local .
Pe langa lipsa de spatiu, localul
Arhivelor Statului se afla intr-o stare deplorabila, rapoartele repetate ale
lui B. P. Hasdeu catre minister in acest sens fiind doveditoare. Astfel,
intr-un raport din 3 februarie 1878 se arata ca localul Arhivelor si, cu
deosebire partea in care se conserva actele proprietatilor statului, este departe
de a indeplini conditiunile unui edificiu destinat pentru o asemenea pretioasa
institutie, deoarece camerele depozitelor nu numai ca sunt asezate pe beciuri
desfundate, dar se poate comunica cu interiorul lor prin niste galerii si
coridoare seculare care nu prezinta nici o soliditate.
Dupa numeroase interventii ale lui
Hasdeu, ministerul, abia in martie 1880 anunta ca va trimite pe arhitectul
Savulescu sa faca un deviz pentru repararea camerelor eliberate de Comisia
culorii de verde, incaperile corpului de garda si a localului vechi,
precum si pentru o parte din mobilierul cancelariei. Devizul se intocmeste insa abia in septembrie si
ministerul aproba suma de 1500 de lei. Aceasta suma a ajuns doar pentru cateva
tencuieli in camera birourilor, reparatii de mantuiala la o parte din acoperis
si ceva mobilier pentru cancelarie.
Cu
o reparatie de mantuiala si fara nici un raspuns pozitiv din partea
ministerului la numeroasele rapoarte alarmante ale lui B. P. Hasdeu, localul
Arhivelor Statului continua sa se ruineze. La 30 iulie 1891 s-a prabusit tavanul
din coridorul camerelor de serviciu, iar la 24 decembrie acelasi an o
furtuna a ridicat acoperisul de pe localul corpului de pompieri.
Cutremurul
din 29 august 1893 a provocat daramarea mai multor rafturi, astfel ca peste
100.000 de dosare venind unele peste altele au intrerupt comunicarea in
depozite si amenintau sa se darame si celelalte. Reordonarea dosarelor fiind
imposibila din cauza lipsei de spatiu, Hasdeu cere ministerului inchirierea
caselor lui P. Cecropide situate in strada Mihai Voda. Ministerul este nevoit sa
acorde inchirierea si dupa montarea rafturilor se transporta aici o parte din
arhiva si publicatiile Arhivelor Statului, care se vor pastra aici pana la cladirea
unui nou local. Ruinarea continua a sediului Arhivelor Statului si nenumaratele
rapoarte ale lui B. P. Hasdeu privind deteriorarea materialelor documentare
determina ministerul sa prezinte Camerei Deputatilor un proiect pentru
construirea unui local al Arhivelor Statului in jurul manastirii Mihai Voda si
cere lui Hasdeu la 11 iulie 1881 sa se consulte cu arhitectul Al. Savulescu,
dand acestuia si indicatiile necesare. Pe 23 martie 1883 este invitat de
minister sa participe la lucrarile comisiei instituite pentru concursul in
vederea examinarii proiectului pentru localul Arhivelor Statului intocmit de
numitul arhitect.
Apreciind materialele documentare la justa lor valoare,
Hasdeu manifesta o deosebita grija pentru conservarea in bune conditii si
neinstrainarea lor. La patru luni de la preluarea conducerii Arhivelor
Statului, decide ca documentele anterioare anului 1700 sa nu fie scoase din
Arhive, ci sa se elibereze copii legalizate de pe ele, iar toate condicile cu
copii de acte ale diferitelor manastiri sa fie concentrate la biblioteca sub
denumirea de Manuscripte.
Tot
in vederea conservarii materialelor documentare, Hasdeu comanda la 10
septembrie 1892 un aparat fotografic pentru efectuarea de copii fotografice de
pe unele acte istorice importante, devenite aproape ilizibile din cauza
vechimii .
B. P. Hasdeu venise la conducerea Arhivelor Statului cu o
experienta acumulata prin munca efectuata direct cu materialele documentare de
la Comisia Documentala, unde a indeplinit functia de membru si totodata de
translator al documentelor slave. Asa se explica ca in procesul de ordonare si
integrare la fonduri a materialelor documentare se remarca o deosebita
operativitate. S-a straduit ca Arhivele Romaniei sa devina un centru de cultura
pentru elaborarea operelor de istorie, literatura si folclor dupa modelul
Arhivelor si bibliotecilor unde cercetase in anii studentiei. Cea mai
frumoasa misiune a Arhivelor este aceea de a inlesni pe barbatii de stiinta in
cercetarile lor istorice sublinia Hasdeu.
Faima Arhivelor Romaniei crestea peste hotare pe masura
ce Hasdeu edita studii de istorie, filologie si folclor prin intermediul
publicatiilor Istoria critica a romanilor, Columna lui Traian,
precum si in cele trei volume din Cuvente den batrani
. Arhivele din Romania (cu toata pasivitatea de care dadea
dovada statul), prin pasiunea si munca asidua depusa de Hasdeu , erau cunoscute
si apreciate peste hotare, iar Regatul sarbo-croato-sloven urma sa-si
organizeze Arhivele sale dupa modelul de functionalitate al celor romanesti.
Activitatea
stiintifica a lui Hasdeu in calitatea sa de director general al Arhivelor
Statului s-a concretizat in cele trei volume din Cuvente den batrani (1878-1881),
editatarea Cronicii lui Zilot Romanul si Etymologicum magnum romaniae
in 4 volume (1886-1898), ultima reprezentand prima incercare de realizare a
unei enciclopedii nationale . Incredintarea intocmirii acestei opere s-a datorat unei
comisii din cadrul Academiei Romane, compusa din Titu Maiorescu, Vasile
Alecsandri si B. P. Hasdeu. Comisiunea a socotit ca intre barbatii cunoscuti
prin lucrarile lor filozofice si lingvistice, precum sunt d. Baritiu, Roman si
Quintescu, acela care ar putea duce cu mai multa energie si succes aceasta
sarcina ar fi d. Hasdeu, cunoscut prin lucrarile sale lingvistice si prin
cunostintele sale filologice declara fruntasul Junimii, Titu
Maiorescu.
Hasdeu editase documente din Arhivele Statului in Arhiva
istorica a Romaniei (1864-1865), unde mai publicase, impreuna cu A. Papiu
Ilarian (Tezaur de monumente istorice), intr-un numar mai mare documente
sau fragmente din biblioteci straine, misiune incredintata de Ministerul
Cultelor si al Instructiunii Publicel .
Atasamentul
acestuia fata de Arhive rezulta din propria sa marturie. In noiembrie 1884
fiind ales deputat de Craiova din partea Partidului National Liberal, declara: Jurnalele
au publicat ca mi-am dat demisia de la Arhiva pentru a ramane deputat. E
minciuna. De Arhiva nu ma las odata cu capul. Maine ma duc la Camera, fac un
discurs si-mi dau demisia din deputat. Daca Camera va refuza, atunci raman si
deputat si arhivist..
Activitatea
lui B. P. Hasdeu ca director general al Arhivelor Statului a fost una pozitiva.
Ea se concretizeaza in primul rand prin grija pe care a avut-o pentru pastrarea
in conditii bune a materialelor documentare, straduindu-se sa procure cele mai
adecvate mijloace de conservare existente, sa se construiasca un local
corespunzator, precum si in actiunea intreprinsa pentru inapoierea materialelor
imprumutate. Este cel dintai conducator al Arhivelor care depisteaza materiale
documentare privind istoria Romaniei in arhivele straine si obtine copii de pe
ele, care au fost publicate, nefiind pastrate in depozitele Arhivelor Statului.
Din initiativa lui s-a creat colectia de manuscrise, formata din toate condicile
de documente in copii sau original ale asezamintelor clericale.
Istoricul este un ouvrier si un artist totdodata, scrie el in 1865, in prefata primei editii a lui Ioan-voda
cel Cumplit. Acel interesant text noteaza principiile artei sale de
istoric, atent nu numai la critica documentelor, dar si la compunerea lor in
intreguri care sa aiba o perspectiva si un colorit . Prin Ioan-voda
cel Cumplit, Istoria tolerantei religioase in Romania (1868 - ed.
II) si mai ales prin Istoria critica a romanilor (din care nu au aparut
decat doua volume - 1873, 1875) Hasdeu a contribuit la deschiderea unor noi
orizonturi de cercetare si la diversificarea metodelor de cercetare, metoda analogica
a lui M. Kogalniceanu fiind inlocuita cu cea experimentala, caracterizata
de tendinte comparatiste si implicare integrationista in istoria generalal . In Istoria critica a
romanilor Hasdeu a dovedit extraordinara sa pregatire de istoric, adancind,
sub toate raporturile fundamentele istoriei nationale prin puterea de sesizare
a faptelor dar si prin folosirea unui numar foarte mare de izvoarel .
Bibliografie :
Ø
Tudor
Vianu, Arta prozatorilor romani, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973.
Ø
Ion Constantin Chitimia, Bogdan Petriceicu
Hasdeu, istoriograf in Grigore Brancus (coord.), "Biblioteca critica" B.
P. Hasdeu, Editura Eminescu, Bucuresti, 1972.
Ø Mihai Regleanu, Bogdan Petriceicu Hasdeu in Directia Generala a
Arhivelor Statului din Romania, Figuri de arhivisti, Bucuresti, 1971.
