Referate Meniu


 

referat psihologie, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre:

PSIHOSOCIOLOGIA MODERNA (1961–1989)


PSIHOSOCIOLOGIA MODERNA (1961–1989)

            Lucrarile de psihologie sociala reprezentative, care apartin trecutului apropiat, le-am asociat psihosociologiei moderne: expansiune si tensiune - par a fi coordonatele principale ale modernismului in domeniul cunoasterii interactiunii comportamentale. Sunt descoperite campuri noi ale psihologiei sociale: Serge Moscovici - reprezentarile sociale; Erik H. Erikson - identitatea personala; Henri Tajfel si John C. Turner - identitatea sociala; Bibb Latané si John Darley - comportamentul prosocial; Ellen Berscheid  si Elaine Walster (Hatfield)  - atractia interpersonala si inca multi altii.

            Ceea ce in perioada clasica a psihologiei sociale era armonie, acum devine contradictie, tensiune interna. Revolutia cognitiva din anii ’80 pune totul sub semnul intrebarii; experimentul isi pierde tronul, din „cale regala“ a cunoasterii psihosociologice devine doar una din magistralele apropierii de adevar. Constructia teoretica a domeniului se amplifica, se mentin insa decalajele zonale. In tarile foste comuniste, psihologia sociala, dupa o perioada de interdictie, din 1948 pana in 1965, a fost relansata in conditiile ideologizarii fortate. Romania nu a facut  exceptie de la acest mers al lucrurilor. Totusi, in perioadele de relaxare ideologica, in tara noastra s-au facut cercetari de psihosociologie concreta si au aparut lucrari teoretice care isi pastreaza (aproape) nestirbita valoarea stiintifica. Sub conducerea lui Traian Herseni a inceput a se contura o scoala psihosociologica romaneasca.

1961

·       In primul an al deceniului al saptelea, Tamotsu Shibutani face sinteza abordarilor interactioniste in psihosociologie: „Society and Personality. An Interactionist Approach to Social Psychology“ (New Jersy, 1961).

·       Urie Bronfenbrenner lanseaza  paradigma  imaginii in oglinda, conform careia „ne atribuim virtuti si atribuim altora vicii”. Aplica paradigma imaginii in oglinda in relatiile sovieto-americane: americanii spun aceleasi lucruri rele despre rusi, pe care le spun si rusii despre americani (The Mirror Image in Soviet-American Relations: A Social Psychologist’s Report, in „Journal of Social Issues“, 1961, nr. 17, pp. 45 -56).

·       Theodore M. Newcomb  publica lucrarea „The Acquaintance Process“ (New York, Holt, Rinehart and Winston, 1961), in care propune teoria simetriei in comunicarea interpersonala.

·       In 1961 se tipareste editia definitiva a lucrarii lui Gordon W. AllportPattern and Growth in Personality“(New York, Holt, Rinehart and Winston, 1961), tradusa in limba romana sub titlul „Structura si dezvoltarea personalitatii“ (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1981). Lucrarea reprezinta revizuirea substantiala a volumului „Personality: A Psychological Interpretation“(1937) si trateaza fenomenele personalitatii din punct de vedere psihologic: „Personalitatea, definita ca organizare distincta a structurilor de adaptare, nu este formata la nastere, dar se poate spune ca incepe la nastere“ (p. 93). Un capitol special (cap. 8) este consacrat relatiei dintre cultura, situatie si rol. Autorul afirma: „cultura modeleaza personalitatea“ (p. 174). Capitolul „Perceptia persoanei“ (cap. 20) este realizat intr-o maniera autentic psihosociologica, discutandu-se despre: accesibilitatea celuilalt, primele impresii, diferentele de sex, sursele de eroare in perceptia persoanei.

·       Lucrarea „Psychoanalyse: son image et son public” (Paris, P.U.F., 1961), de Serge Moscovici,  marcheaza inceputul „erei reprezentarilor sociale” in psihosociologie.

·       Herbert  H. Kelman  (Process of Opinion Change, in „Public Opinion Quarterly“, 1961, nr. 25, pp. 57 - 78) creeaza o tipologie a influentei prin comunicare: internalizarea (bazata pe credibilitatea sursei), identificarea (datorata atractivitatii sursei) si complianta (legata de puterea persoanei care comunica).

·       George  Caspar  Homans  publica lucrarea „Social behavior: Its elementary forms“ (New York, Harcourt, Brace & World, 1961), in care se regasesc elementele fundamentale ale teoriei echitatii. Cand indivizii sau grupurile sunt recompensati proportional cu contributia, care o au la realizarea unui scop, atunci exista echitate.  Conform acestei teorii, echitatea unui schimb sau a unei distributii rezulta din compararea aportului (de exemplu, calitatea si cantitatea muncii) cu beneficiul realizat (de exemplu, remunerarea muncii). Teoria echitatii  s-a  imbogatit  prin  studiile  realizate  de  J. S. Adams  (1965), E. Walster, E. Berscheid si G. W. Walster (1973, 1978) s.a. Aceasta teorie explica atat relatiile interindividuale, cat si relatiile dintre grupuri. George Caspar Homans  considera ca totdeauna comportamentul uman poate fi analizat in functie de rentabilitate (pay off), cantitatea si calitatea sa depinzand de cantitatea si calitatea gratificatiilor si penalizarilor pe care le aduce. Comportamentul social  este analizat cu ajutorul regulei dreptatii distribuite, formulata astfel: „Individul, in relatie de schimb cu altul, se asteapta ca recompensa fiecaruia sa fie proportionala cu costurile - cu cat recompensele sunt mai mari, cu atat mai mari sunt costurile - si recompensele nete sau profiturile fiecaruia sa fie proportionale cu investitiile lui -  cu cat sunt mai mari investitiile, cu atat mai mari sunt profiturile“ (Morton Deutsch si Robert M. Krauss, Le Théories en psychologie sociale, Paris, Mouton, 1972, p. 124). Teoria conduitei  sociale  elementare a fost elaborata sub influenta conceptiei lui Burrhus Frederic Skinner (1904 - 1990) privind invatarea  programata, in care intarirea rezulta din satisfactia pe care si-o procura individul prin verificarea raspunsului corect la o intrebare.

·       Muzafer Sherif  si colab. realizeaza experimentul din tabara de vara de la Robbers Cave (Oklahoma), in care adolescentii au fost pusi in situatii generatoare de conflict (competitie intre grupuri), fapt ce a dus la coeziunea in interiorul grupului si  in situatii care au condus la cooperare intre grupuri, prin fixarea unor scopuri supraordonate („Intergroup Conflict and Cooperation: The Robbers Cave Experiment”, Oklahoma, University of Oklahoma Book Exchange, 1961).

·       Albert Bandura (1925 - ?), impreuna cu D. Ross si S. A. Ross, publica rezultatele cercetarilor experimentale care au verificat ipoteza imitarii de catre copii a modelelor agresive din filme (Transmission of Aggression through Imitation of Aggresive Models, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1961, nr. 63, pp. 575 - 582).

·       O data cu inceputul deceniului al saptelea apar si sintezele privind leadership-ul: „Leadership and Interpersonal Behavior“ (New York, 1961), lucrare editata de Luigi Petrullo  si  Bernard Bass.

·       Muzafer Sherif  si Carl I. Hovland   expun  teoria judecatii sociale  (Social Judgement, New Haven, Yale University Press, 1961), care stipuleaza ca schimbarea atitudinala depinde de pozitia initiala a subiectului: daca mesajul contraatitudinal este inalt discrepant, atunci probabilitatea schimbarii atitudinale este  redusa. Mai usor se accepta atitudinile apropiate de atitudinile initiale.

·       Seymour Feshbach (1961) evidentiaza, printr-un studiu experimental, faptul ca vizionarea filmelor cu scene de violenta are efect de catarzis. Subiectilor de experiment enervati le-au fost proiectate filme fie cu secvente de box, fie neutre. Subiectii de experiment care au vizionat filme neutre au dovedit ulterior mai multa agresivitate decat cei care urmarisera filme cu secvente din meciurile de box. (The Stimulating versus Cathartic Effects of a Vicarions Aggressive Activity, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1961, nr. 63, pp. 381 - 385). Aceasta concluzie este contrazisa de studiile  lui Leonard  Berkowitz (1965).

1962

·       Volumul „Explorations in Cognitive Dissonance“ (New York, Willey, 1962), de Jack Brehm  si  Arthur R. Cohen,  include studiul facut de acesta  din  urma  prilejuit  de  interventia brutala a politiei,  in  toamna  anului  1959, in  campusul  Universitatii  Yale  din  New  Haven. Arthur R. Cohen  a cerut mai multor studenti care dezaprobau actiunea politiei sa scrie un articol cu titlul: „De ce se justifica interventia politiei“, in care sa exprime o atitudine favorabila fata de cele intamplate. Unor studenti stabiliti prin hazard  li s-a promis si li s-a platiti 10 dolari pentru articol,  altora 5 dolari, 1 dolar si, in fine, 50 de centi. Dupa redactarea articolului toti studentii din experiment au fost rugati sa-si exprime atitudinea fata de interventia politiei pe o scala cu sapte trepte: de la absolut nejustificata (1) la absolut justificata (7). Asa cum experimentatorii prevazusera, cu cat remuneratia este mai mica, cu atat  schimbarea  atitudinala  in favoarea politiei este mai mare. Rezultatele verifica aceasta predictie: evaluarea medie a interventiei politiei a fost de 2,32 pentru grupul platit cu 10 dolari, de 308 pentru grupul platit cu cate 5 dolari, de 3,47 pentru grupul platit cu cate 1 dolar si, in fine, de 4,54 pentru grupul studentilor care au primit numai cate 50 de centi. Pentru grupul de control (fara redactarea articolului) evaluarea interventiei politiei a fost de 2,70. Teoria intaririi, dominanta la data efectuarii experimentului, prevedea o relatie directa intre marimea remuneratiei si amploarea schimbarii atitudinale. Lucrurile nu s-au intamplat insa asa. Teoria disonantei cognitive  explica rezultatele experimentului relatat astfel: a scrie un articol favorabil politiei reprezinta un act disonant. Dar ce nu fac oamenii pentru bani ?! Studentii care au primit o suma mai mare de bani (10 sau 5 dolari) au iesit  din situatia de disonanta datorita motivatiei reprezentata de bani, putandu-se in continuare raporta critic la actiunea politiei. Dar studentii care au primit o recompensa mica au ramas intr-o stare de disconfort psihic (disonanta), neputand justifica scrierea articolului contra-atitudinal. Ei au iesit din situatia de disonanta prin schimbarea atitudinii: si-au pus de acord atitudinea cu comportamentul. Acest experiment devenit clasic a generat si alte interpretari teoretice: Daryl Bem (1965) - teoria  autoperceperii eului; Milton J. Rosenberg (1965) - explicarea rezultatelor prin evaluarea de sine; Harold  B. Gerard  si colab., (1974) - teoria pragurilor justificarii angajarii intr-o actiune; J. M. Nuttin (1975) - teoria caracterului  insolit  al  situatiei  (vezi Willem Doise; J.-C. Deschamps, G. Mugny, Op. cit., pp. 205 - 224). In acelasi volum Jack W. Brehm si Arthur R. Cohen comunica rezultatele cercetarilor lor experimentale in problematica disonantei cognitive. Intr-unul din experimente s-a urmarit verificarea consecintelor alegerii intre doua eventualitati, mai precis  reducerea disonantei  postalegere, stiut fiind ca alegerea intre mai multe posibilitati uneori este urmata de reevaluari ale avantajelor/dezavantajelor alegerii. Vor incerca subiectii de experiment sa sporeasca elementele consonante si sa reduca elemente disonante? Rezultatele experimentului conduc spre un raspuns afirmativ, ceea ce inseamna ca oamenii incearca sa-si justifice alegerea facuta cautand post-hoc argumente cat mai puternice in sprijinul ei. Cu cat alegerea s-a facut intre evenimente si obiecte cu acelasi nivel de dezirabilitate (sau apropiat), cu atat pledoaria ulterioara este mai puternica.

·       Este creat un al doilea institut national de sondare a opiniei publice in Franta: „Société Française d’Enquête par Sondage“ (SOFRES). In 1983, Elisabeth Dupoirier a initiat seria publicatiilor SOFRES sub titlul „Opinion publique“ (1984 - 1986) si apoi din 1987 „L’État de l’opinion“. In 1990, SOFRES il avea ca director pe Olivier Duhamel, profesor la Universitatea Paris I.

·       Charles Osgood analizeaza strategia de reducere a tensiunilor internationale prin initiative unilaterale de dezamorsare a conflictelor militare. Pentru aceasta strategie se propune denumirea GRIT, reprezentand initialele expresiei: Graduated Reciprocal Reduction in Tension (Ch. Osgood, An Alternative to War or Surrender, Urbana, University of Illinois Press, 1962).

·       Mihai Ralea  si T. Hariton (Traian Herseni) propun in „Sociologia succesulu i“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1962) o „teorie generala a succesului“, fondata pe ideologia marxist-leninista. Lucrarea - dupa cum afirma autorii - „constituie un studiu neincercat nicaieri” pana la acea data. Autorii inteleg prin succes „o sanctiune premiala de varf”, „orice premiere favorabila pe care o face societatea sau clasa sociala unei actiuni individuale sau colective” (p. 16). Cele trei trasaturi fundamentale ale succesului ar fi: intensitatea, raspandirea si durata. Dincolo de aspectele ideologice „fortate”, in lucrare se regasesc idei generoase, informatii „de prima mana”, abordari psihosociologice valoroase, mai ales daca avem in vedere epoca in care lucrarea a fost scrisa.

·       Stanley Schachter si Jerome E. Singer studiaza experimental rolul atribuirii pentru emotii, ca si relatiile dintre determinantele cognitive, sociale si fiziologice ale starilor emotionale. Experimentul demonstreaza ca societatea ofera elemente de cognitie pentru interpretarea starilor fiziologice vagi. S-au manipulat activarea neurofiziologica si explicatiile furnizate individului. Unei parti din subiectii de experiment li s-a injectat epinefrina, o substanta care produce palpitatii, tremuraturi si pete rosii pe fata. Cealalta parte a subiectilor era injectata cu o substanta inofensiva. Toti subiectii erau informati ca scopul experimentului ar fi fost acela de a verifica efectul substantei injectate (numita conventional suproxina) asupra vederii. Subiectii carora li se administreaza epinefrina primeau informatii diferite: 1) explicatie adecvata (vor simti palpitatii, vor avea tremuraturi, se vor inrosi la fata); 2) explicatie inadecvata (le vor amorti picioarele, vor avea prurit si dureri de cap); 3) nu vor primi nici o explicatie. Grupul de control format din subiectii carora li se injectase o substanta inofensiva (placebo) era informat ca nu vor simti nimic deosebit. S-au creat doua situatii experimentale: una euforica si alta iritanta (un complice al experimentatorului facea diferite comunicari sau dadea raspunsuri sarcastice, enervante). Cercetatorii observau printr-o oglinda falsa comportamentul subiectilor. Apoi, se administra un  chestionar cu ajutorul caruia se putea stabili daca subiectii de experiment s-au simtit multumiti  sau iritati. S-a constatat ca in functie de caracteristicile situatiei sociale aceeasi stare fiziologica va fi resimtita ca agreabila sau dezagreabila (S. Schachter si J.E. Singer, Cognitive, Social and Psysiological Determinants of Emotional State, in „Psychological Review“, 1962, nr. 69, pp. 379 - 399).

·       Irving L. Janis si R. F. Terwilliger  intreprind experimente de laborator pentru verificarea relatiei dintre apelul la frica si comportament: un mesaj infricosator are eficienta mai mica decat un mesaj care induce un sentiment de frica moderat (in cazul consecintelor fumatului).

·       Lucrarea lui Jean Stoetzel,La Psychologie Sociale“ (Paris, Flammarion, 1963), a influentat predarea psihologiei sociale in universitatile din Romania. Dupa un scurt istoric al psihologiei sociale, lucrarea analizeaza relatiile individului cu cultura, procesele de socializare, invatarea sociala, comportamentele si conditiile sociale, personalitatea, relatiile interpersonale, comportamentele in grupurile mici, comportamentele colective, multimile, opinia publica.

·       Donald T. Campbell  publica lucrarea „Experimental and Quasi-Experimental Designs for Research“ (Chicago, Rand McNally, 1963).

·       Henri Tajfel si L. A. Wilkes (1963) demonstreaza printr-un experiment efectul categorizarii asupra perceptiei. Stimulii (segmente de dreapta de diferite lungimi) apartinand aceleiasi categorii sunt perceputi foarte asemanatori (accentuarea asemanarii), in timp ce stimulii apartinand unor categorii diferite sunt perceputi ca fiind foarte diferiti (accentuarea diferentelor). Acest model general al stereotipurilor intergrupale a fost verificat in cercetarea stereotipurilor sociale (Classification and Quantitative Judgement, in „British Journal of Psychology“, 1963, nr. 54, pp. 101 - 114).

·       Elliot  Aronson  si Merrill J. Carlsmith publica in  Journal of Abnormal and Social Psychology “(1963, nr. 66, pp. 584 - 588) studiul „Effect of Security of Threat on the Devaluation of Forbidden Behavior“. Ipoteza de la care s-a pornit in studiul experimental, dedusa din teoria  disonantei  cognitive, prevedea ca o amenintare slaba va antrena o depreciere mai puternica a actiunii dorite, decat o amenintare severa. Designul experimental a fost urmatorul: copii de 4-5 ani sunt familiarizati cu experimentatorul si cu un numar de cinci jucarii. S-a stabilit prin comparare pe perechi ordinea de preferinta a jucariilor. Experimentatorul a plasat pe o masa jucaria clasata pe locul doi al preferintelor, celelalte jucarii ramanand pe podea. Sub un pretext oarecare, experimentatorul parasea camera, spunandu-le copiilor ca se pot juca cu jucariile ramase pe podea, dar ca le este interzis sa se atinga de jucaria de pe masa. Jumatate din copii erau preveniti ca, in caz de neascultare, experimentatorul se va supara si va pleca luand toate jucariile; celeilalte jumatati  a grupului de copii li se atragea doar atentia ca experimentatorul se va supara daca se vor folosi de jucaria interzisa. Printr-o oglinda falsa (geam cu vedere unilaterala) experimentatorul urmarea comportamentul copiilor. In niciuna din situatiile experimentale copiii nu au folosit jucaria interzisa. S-a procedat apoi la reevaluarea jucariilor (ordinea de preferinta). Rezultatul: opt copii din totalul de 22 au atribuit un rang mai scazut jucariei interzise printr-o amenintare usoara, in timp ce in conditia  de amenintare severa nici un copil nu a scazut rangul jucariei interzise. Elliot Aronson  si Merrill  J. Carlsmith (1974) au extins concluziile acestui experiment, sustinand ca amenintarea cu o pedeapsa usoara ar putea sa fie mai eficace pentru asimilarea valorilor sociale decat amenintarea cu o pedeapsa severa. Problema importantei amenintarilor a fost  studiata si de B. Ostfield  si P. A. Katz (1969), ca si de A. Clémance (1989).

·       In ex-U.R.S.S. incep preocuparile sistematice de psihologie sociala. A. G. Kovalev publica „Predment i problemi sotialnoi psihologhii“ (1963), B. G. Ananiev si B. P. Lomov (red.), „Problemi obscei i industrialnoi psihologhii“ (1963). „Sub influenta acestor contributii, larg cunoscute la noi in tara, reincep si in tara noastra unele preocupari de psihologie sociala“ (Ana Tucicov-Bogdan, 1984, p. 130).

·       Albert Bandura si R. H. Walters „conceptualizeaza fenomenele sociale in cadrul teoriilor moderne ale invatarii“ si, pe baza cercetarilor de laborator, a observatiilor din mediul natural si din clinicile pentru copiii si adolescenti, propun o teorie originala despre imitatie: teoria contiguitatii mediata prin stimul (Social Learning and Personality Development, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1963).

·       Din punct de vedere etologic, dupa Konrad Lorenz (1963), oamenii, ca si animalele, au un instinct pentru lupta, care ar explica  agresivitatea. In lucrarea „Das Sogenannte Böze. Zur Naturgeschichte der Aggresion“ (Viena, Verlag dr. G. Borotha-Schoeler, 1963), Konrad Lorenz apreciaza ca agresiunea „este un instict ca oricare altul si, in conditii naturale, este menit si el sa contribuie la mentinerea vietii si a speciei“ (K. Lorenz, Asa-zisul rau. Despre istoria naturala a agresiunii, Bucuresti, Editura Humanitas, 1998, p. 6).

·       Stanley Milgram (1933 - 1984) realizeaza primul studiu experimental asupra obedientei. Subiectii de experiment erau convinsi ca participa la un studiu privind invatarea. Ei trebuiau sa aplice socuri electrice din ce in ce mai puternice celor care greseau. „Complicele” experimentatorului, care putea fi auzit, dar nu putea fi vazut, isi exprima durerea prin gemete si strigate de protest. Subiectii de experiment isi exprimau dezacordul prin raset nervos si grimase, dar continuau sa aplice socuri electrice tot mai periculoase (in realitate, aparatele generatoare de curent electric erau trucate). S-a constatat ca 62% din subiectii de experiment au aplicat la ordin socuri electrice „fatale”, dand dovada de obedienta. Acest experiment a pus in evidenta faptul ca nu intotdeauna comportamentul este determinat de atitudine (Some Conditions of Obedience to Authority, in „Human relations“, 1963,  vol. 18, pp. 57-76).

1964

·       Paul F. Secord si Carl W. Backman publica un tratat:„Social Psychology“(New York, McGraw-Hill Book Comp). Sunt relevati factorii sociali in procesele perceptual-cognitive, se analizeaza procesele de influentare sociala si de structurare a grupurilor, problemele psihosociale ale individului si sistemului social, socializarea. Lucrarea este structurata in cinci parti: 1) Factorii sociali in procesele perceptual-cognitive (perceptia sociala, perceptia persoanei); 2) Procesele de influentare sociala (organizarea atitudinilor si schimbarea comportamentala) procesele schimbarii atitudinilor, persuasibilitatea si rezistenta la persuasiune, comunicarea persuasiva si structura sociala); 3) Procesele si structura de grup (atractia interpersonala, puterea sociala, status si comunicare, emergenta normelor si conformarea, leadership-ul, productivitatea grupului si satisfactia, relatiile intergrupuri); 4) Individul si sistemul social (rolurile sociale, conflictul de rol, rezolvarea conflictelor de rol); 5) Socializarea (procesele invatarii sociale, internalizarea si structura sociala, self si personalitate). Tratatul de psihologie sociala al lui Paul F. Secord  si  Carl W. Backman  a cunoscut mai multe editii si a fost mult timp manualul universitar standard in domeniu.

·       Tatiana Slama-Cazacu (n. 1920) publica lucrarea „Comunicarea in procesul muncii“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1964).

·       Alfred Sauvy sustine ca „Opinia publica este un arbitru, o constiinta, un tribunal. Este focul interior al unei natiuni”. („L’Opinion publique”, Paris, P. U. F., 1964, p. 5).

·       William J. McGuire prezinta tehnica inocularii pentru inducerea rezistentei la persuasiune: expunerea persoanelor la un mesaj contraatitudinal slab sporeste rezistenta fata de un mesaj contraatitudinal puternic, pentru ca indivizii au posibilitatea de a elabora contraargumente. Tehnica inocularii  psihosociologice prezinta analogii cu vaccinarea medicala si este similara procesului de avertizare in legatura cu intentia de influentare atitudinala (Inducing Resistance to Persuasion: Some Contemporary Approaches, in Advances in Experimental Social Psychology, L. Berkowitz, ed., vol. I, New York, Academic Press, 1964).

·       Sub conducerea lui H. Himmelweit (1918 - 1989) ia fiinta la London School of Economics and Political Science  un Departament de psihologie sociala. H. Himmelweit, primul profesor de psihologie sociala la vestita London School, s-a preocupat in mod deosebit de psihosociologia mass-media si comunicarea sociala.

·       Peter R. Hofstätter publica lucrarea „Sozialpsychologie“ (Berlin, Walter de Gruyter & Co., 1964). Sumarul lucrarii include sase capitole: 1) Rolul psihologiei sociale; 2) Pozitii teoretice; 3) Metode de cercetare; 4) Teoreme ale psihologiei sociale; 5) Procesul de socializare; 6) Teoreme ale dinamicii grupului. Peter R. Hofstätter apreciaza ca psihologia sociala incepe cu lucrarile lui William McDougall  si Edward A. Ross, in 1908.

1965

·       Morton Deutsch si Robert M. Krauss publica lucrarea „Theories in Social Psychology” (New York, Basic Books, 1965). Autorii analizeaza rolul teoriei in psihologia sociala, abordarile in perspectiva psihologiei formei (S. Asch, F. Heider), teoriile campului (K. Levin, L. Festinger), teoriile intaririi (N. Miller, J. Dollard, C. Hovland, A. Bandura, B. F. Skinner, G. Homans, J. W. Thibaut, H. Kelley), teoriile psihanalitice (S. Freud), teoriile rolului (G. H. Mead, R. K. Merton, E. Goffman). Lucrarea a fost tradusa in 1972 in limba franceza si a fost bine cunoscuta de psihosociologii din Romania.

·       Theodore M. Newcomb, in editia a doua a lucrarii „Social Psychology“ (New York, Holt, Rinehart and Winston, Inc., 1965), utilizeaza termenul de „contingenta comportamentala“ pentru a desemna influenta intercomportamentala. Lucrarea lui Theodore M. Newcomb  a fost tradusa in limba franceza (Paris, P.U.F., 1970) si a circulat in anii 1970 in mediile universitare romanesti, ca manual de psihologie sociala.

·       In anul universitar 1965/1966 se reintroduce psihologia sociala in invatamantul superior din Romania. La sectiile de psihologie si sociologie ale Universitatii Bucuresti, cursurile de psihologie sociala, sustinute de Pantelimon Golu „delimiteaza o parte masiva consacrata tratarii bazelor filosofice ale acestei noi psihologii, indeosebi contributiei marxism-leninismului la dezvoltarea psihologiei sociale ca stiinta si problemelor generale teoretico-metodologice, adaugand in continuare o serie de teme clasice ale acestei ramuri, ca: influenta factorilor socioculturali asupra perceptiei, memoriei, gandirii si inteligentei, comportamentelor afective; relatiile interpersonale; comunicarea ca forma a interactiunii interculturale; psihologia grupurilor mici, aspecte psihosociale ale motivatiei in situatiile de grup, metode si tehnici de cercetare in psihologia sociala“ (Ana Tucicov-Bogdan, 1984, p. 118).

·       W. Wilson, N. Chun  si M. Kayatani  (1965) demonstreaza experimental ca intr-o situatie de competitie reprezentarile au un caracter selectiv si justificativ. In experiment subiectii sunt pusi in situatia de competitie (joc cu miza) cu alte cupluri si in situatia de cooperare cu alti parteneri (impartirea castigurilor). Inainte si dupa situatiile create se cere descrierea partenerilor si competitorilor pe baza unei liste de 22 de trasaturi de personalitate, vizand atractia interpersonala, aptitudinile si motivarea. S-a constatat ca, dupa interactiunea conflictuala, imaginea cuplurilor devine semnificativ mai negativa, in timp ce imaginea partenerilor, dupa interactiunea de cooperare, devine semnificativ mai pozitiva. Astfel, printr-un mecanism de protectie, se creeaza o imagine a celuilalt care justifica discriminarea; celalalt grup este facut responsabil de situatia de conflict. Paradigma experimentala imaginata  de W. Wilson, N. Chun si M. Kayatani a fost utilizata si de Willem Doise (1969), iar explicatia distorsiunii imaginii celuilalt grup a fost preluata de R. A. Levine  si D. T. Campbell  (1972) in legatura cu  sociocentrismul.

·       Elaine Walster (Hatfiel) demonstreaza printr-un experiment psihosociologic relatia dintre perceptia altuia (din punct de vedere al atractivitatii fizice) si  stima de sine (The Effect of Self-esteem on Romantic Liking, in „Journal of Experimental Social Psychology“,1965, nr. 1, pp. 184 - 197). La experiment au participat femei care trebuiau sa completeze teste de performanta. In camera de asteptare, fiecare facea cunostinta, ca din intamplare, cu un student foarte atractiv („complice“ al experimentatorului), care in final ii propunea o intalnire. Persoanele de sex feminin din experiment erau facute sa creada ca au obtinut rezultate foarte bune, unele, si rezultate foarte slabe, altele. Apoi, aratandu-li-se cinci fotografii, intre care si a studentului „complice“, li se cerea sa evalueze atractivitatea persoanelor din fotografie. Rezultatul: femeile care credeau ca au obtinut rezultate foarte slabe la testele de performanta (avand, deci, mai putina stima de sine) l-au apreciat pe studentul „complice“ mai atractiv decat femeile care credeau ca au avut succes la testele de performanta.

·       A luat fiinta, in cadrul Institutului de Psihologie  al Academiei R. S. Romania, un sector de psihologie sociala, condus de Traian  Herseni. Initial, din colectivul de cercetatori faceau parte: Georgeta Dan-Spanoiu, Vasile V. Nicolau, Gheorghe Zbaganu, Anton Tabachiu, Ligia Ghergut. S-au integrat apoi in colectivul de cercetatori Septimiu Chelcea, Nicolae R. Radulescu, Catalin  Zamfir, Boris  Zderciuc s.a.

·       J. S. Adams, prin studiul „Inequity in Social Exchange“ inclus in volumul coordonat de Leonard BerkowitzAdvances in Experimental Social Psychology“ (New York, Academic Press, 1965), aduce contributii semnificative la teoria echitatii. Exista inechitate cand beneficiile (recompensele) nu sunt proportionale cu aportul (contributiile). Perceptia inechitatii induce disconfort psihic si tendinta de a actiona pentru stabilirea sau restabilirea echitatii. Aceasta se poate  realiza pe doua cai: pe cale cognitiva sau pe cale actionala  pentru modificarea schimbului.  Calea cognitiva  este urmata, de regula, de cei avantajati (indivizi, grupuri): prin distorsiune cognitiva ei reduc valoarea contributiilor celorlalti sau sporesc valoarea beneficiilor primite de acestia. Modalitatea actionala  este preferata de membrii grupurilor dezavantajate: ei cer compensatii. J. S. Adams a demonstrat ca disconfortul psihic si tendinta de impunere a echitatii se manifesta mai puternic la cei dezavantajati decat la cei avantajati, care traiesc un sentiment de vinovatie.

·       Apare primul numar al revistei „Journal of Personality and Social Psychology“ ca publicatie a Asociatiei Americane de Psihologie (American Psychological Association). In prezent, aceasta  revista este editata in trei sectiuni separate: atitudini si cognitie sociala - editor Abraham Tesser (Universitatea din Georgia), relatii interpersonale si procese de grup - editor Norman Miller (Universitatea din Carolina de Sud), procesele personalitatii si diferentele individuale - editor Russel G. Geen (Universitatea din Missouri).

·       O serie de specialisti sovietici, precum P. Rojin, B. P. Paraghin, B. Porosnev  s.a., teoretizeaza  psihosociologia  marxist-leninista  ca stiinta si raporturile ei cu alte stiinte sociale.

·       Milton J. Rosenberg (Society and the Adolescent Self-image, New Jersey, Princeton University Press, 1965), verifica printr-un experiment o alta explicatie pentru rezultatele experimentului realizat de Arthur R. Cohen  (1962) bazat pe teoria disonantei cognitive. Aceasta noua explicatie ar consta din preocuparea subiectilor de experiment de a pastra o imagine de sine buna. In experimentul lui Milton J. Rosenberg  se separa „psihologic“ faza comportamentului contraatitudinal (scrierea unui eseu in favoarea unei masuri nepopulare) de faza masurarii atitudinilor (variabila dependenta). In  aceste conditii se evidentiaza o corelatie directa intre marimea remuneratiei si schimbarea atitudinala. Willem Doise, Jean-Claude Deschamps si Gabriel Mugny considera ca „studiind sistematic diferentele intre procedurile experimentale folosite de cercetatori par sa excluda plauzibilitatea interpretarii avansate de Milton J. Rosenberg, ceea ce nu inseamna ca explicatia in termenii disonantei se  impune“ (Psihologie sociala experimentala, Iasi, Editura Polirom, 1996).

·       Drama psihologiei. Eseu asupra dezvoltarii psihologiei ca stiinta“, (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1965), de Vasile Pavelcu (1900 - 1983), a marcat gandirea psihologica din Romania. S-au organizat simpozioane si dezbateri in presa - semn al originalitatii lucrarii ce cuprinde si referiri psihosociologice: psihologia implicita, poporul - psiholog, mitologie si psihologie, psihologia vietii cotidiene s.a. „Drama psihologiei“ a cunoscut o a doua editie revazuta si adaugita (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1972).

·       Leonard  Berkowitz  pune in evidenta efectele nocive ale expunerii la scene de violenta in emisiunile Tv. (Some Aspects of Observed Aggresion, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1965, nr. 2, pp. 359 - 369).

·       Isi incepe aparitia, in S.U.A., publicatia Asociatiei Americane de Psihologie, „Journal of Experimental Social Psychology“.

·       Robert B. Zajonc realizeaza experimente pe animale care probeaza existenta fenomenului de facilitare sociala  si la nivel infrauman: pestii „antrenati“ sa parcurga un labirint inoata mai repede cand au ca „martori“ pesti din aceeasi specie plasati intr-un acvariu alaturat (Social Facilitation, in „Science“, 1965, nr. 149, pp. 269 - 274).

·       Jack W. Brehm prezinta teoria reactantei psihologice, conform careia amenintarea restrangerii comportamentelor noastre accesibile genereaza o stare emotionala orientata spre redobandirea libertatii. Intensitatea  reactantei psihologice  variaza in functie de trei factori: importanta pentru individ a comportamentelor amenintate cu eliminarea, proportia comportamentelor amenintate cu eliminarea, in raport de totalul comportamentelor accesibile, si intensitatea amenintarii de eliminare a comportamentelor. Pentru ca sa apara reactanta psihologica nu este nevoie ca amenintarea sa fie directa; este sufiecient ca individul sa observe eliminarea efectiva a unui comportament la o alta persoana pentru ca sa se instaleze sentimentul de reactanta (J. W. Brehm, A Theory of Psychological Reactance, New York, Academic Press, 1966).

·       Sociologul american Tamotsu  Shibutani  lanseaza teoria zvonului ca „tranzactie colectiva, implicand o diviziune a muncii intre participanti, fiecare din acestia avand contributii diferite” (Improvised News. A Sociological Study of Rumor, New York, The Bobbs-Merrill Company, Inc., 1966, p. 13). In conceptia acestuia, zvonurile sunt fenomene sociale la care participa mai multe persoane, conform unei „diviziuni a muncii“, pentru ca ele sa circule. Astfel, pot fi identificate in emergenta zvonurilor rolurile de: mesager (cel care aduce informatia in grup), analist (cel care interpreteaza informatia plasand-o intr-un context), scepticul (care cere probe pentru ca informatia sa fie acceptata), protagonistul (persoana afectata de zvon, victima), agitatorul (care incita, indeamna la actiune), auditoriul (persoanele care asista la dezbaterea stirilor), liderul (care decide). Dupa Tamotsu Shibutani, zvonurile reprezinta rezultatul punerii in comun a resurselor intelectuale ale grupului pentru a da un sens faptelor importante pentru viata grupului, dar ambigue. Lucrarea prezinta conceptiile alternative despre zvonuri si abordeaza probleme precum: insuficienta canalelor formale pentru stiri, conditie a aparitiei zvonurilor, rezolvarea de probleme prin deliberare - mecanism al constructiei zvonurilor, sugestibilitatea si contagiunea comportamentala si transmiterea zvonurilor, formarea credintelor populare, manipularea politica a zvonurilor. In Romania zvonurile au fost analizate in perspectiva psihosociologica de Septimiu Chelcea (1994) si  Gheorghe Aradavoaice (1995).

·       Cu lucrarea lui Muzafer SherifGroup Conflict and Cooperation: Their Social Psychology“ (Boston, Houghton Mifflin, 1966) isi incepe cariera teoria conflictelor reale, care explica relatiile intergrupuri pornind de la ideea  ca indivizii sunt agenti rationali si raporturile dintre grupuri sunt functionale. Grupurile se afla in raporturi de cooperare sau de conflict. Concurenta pentru obtinerea unor resurse (bunuri, hrana, teritorii, pozitii sociale superioare etc.) poate genera conflicte intergrupuri. Cooperarea apare cand grupurile adera la  scopuri supraordonate. Motivele obiective (controlul resurselor) conduc la formarea prejudecatilor si la favorizarea in-group-ului. Rezultatele si concluziile experimentelor lui Muzafer Sherif, desfasurate cu incepere din 1953, au fost confirmate de numeroase cercetari si experimente. „Teoria conflictelor reale“ propune o viziune diferita de cea a teoriilor individualiste, care cautau explicarea conflictelor intergrupuri prin raporturile interpersonale si completeaza ipoteza conform careia contactul  intergrupuri  ar fi suficient pentru rezolvarea conflictelor. S-a reprosat teoriei conflictelor reale ca porneste de la premisa ca totdeauna conflictul are efecte negative si ca, deci, trebuie evitat. In situatiile de inegalitate si injustitie, conflictul poate conduce la instaurarea unor relatii echitabile. De asemenea, s-a atras atentia ca in situatiile sociale concrete conflictele intergrupuri (etnice, religioase etc.) au o istorie indelungata, iar constituirea unui nou in-group poate fi perceputa ca o amenintare la pastrarea  identitatii  grupurilor.

·       Mihai Ralea si Traian Herseni  publica  primul tratat de psihologie sociala din Romania: „Introducere in psihologia sociala“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1966). Sunt consacrate capitole intregi contributiei lui K. Marx si Fr. Engels  la psihologia istorica si la psihologia colectivitatilor, fiind identificate elemente de psihologie sociala in operele lui V. I. Lenin. In acelasi timp, lucrarea face incursiuni pertinente in operele lui Homer, Aristotel, Montaigne, Pascal, La Bruyère, cautand filoanele gandirii psihosociologice. De asemenea, sunt semnalate contributiile lui J. M. Baldwin, G. H. Mead, Ch. Cooley, Margaret Mead, R. Linton, K. Lewin, J. L. Moreno  la afirmarea psihologiei sociale ca stiinta. Lucrarea are un caracter enciclopedic si a influentat dezvoltarea psihosociologiei in Romania. Autorii considera ca psihologia sociala „studiaza fenomenele psihosociale, fenomene complexe, in acelasi timp psihice si sociale, cum sunt fenomenele psihice colective, relatiile psihice interpersonale, modelele sociale de comportament, fenomenele psihice provocate de situatiile sociale, viata culturala sau spirituala, sub toate aspectele ei interioare” (p. 19).

·       Jonathan L. Freedman si S. C. Fraser,  (Compliance without Pressure: The Foot-in-the-door Technique, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1966, nr. 4, pp. 195 - 202), studiind complianta, au constatat ca oamenii tind sa accepte pretentiile mai mari ale altora daca anterior au acceptat solicitari mai mici. Ei au numit acest fenomen  piciorul  in usa (foot-in-the-door). Intr-o serie de experimente cei doi autori au evidentiat ca procentul persoanelor care accepta o solicitare costisitoare (de exemplu, montarea pe gazonul din gradina casei a unui panou de mari dimensiuni ce-i invita pe automobilisti la  prudenta) creste de la 16,7% la aproape 76% daca anterior respectivele persoane au fost de acord cu o actiune putin costisitoare (sa expuna in fereastra de la strada un afis de mici dimensiuni continand indemnul „Conduceti prudent !“). Experimentele au verificat persistenta efectului de supunere fara constrangere si in conditiile in care formularea celor doua solicitari era facuta de una si aceeasi persoana sau de persoane diferite, imediat (cateva zile) sau la un interval mai mare de timp (doua saptamani) si in conditiile in care cele doua solicitari se refera la aceeasi tema sau la teme diferite, ce implica alte tipuri de actiuni. S-au dat explicatii alternative acestei tehnici (R.-V. Joule, Le Pied-dans-la porte: un paradigme à la recherche d’une théorie, in „Psychologie française“, 1987, nr. 32, pp. 301 - 306). W. Dejong (1979) a propus interpretarea paradigmei in cadrul teoriei autoperceptiei elaborata de Daryl J. Bem (1967).

·       In lucrarea „The Hidden Dimension” (New York, Doubleday, 1966), antropologul Edward Hall initiaza discursul despre spatiul personal, acea zona tampon perceptibila doar cand este transgresata. Antropologul american mentionat distinge patru zone („zonele de distanta Hall”): distanta  intima  (50 cm), distanta ce o pastram cand vorbim cu prietenii; distanta  personala (75 cm), distanta pentru conversatiile obisnuite; distanta sociala  (2 m), spatiul personal de care avem nevoie cand intram in relatii oficiale cu alte persoane; distanta publica (10 m) ce separa in comunicare persoanele cu statusuri sociale inegale. Zonele de distanta Hall  variaza in functie de cultura si de apartenenta la gen.

·       Elaine Walster (Hatfield) si colab. prezinta in studiul „Importance of Psysical Attractiveness in Dating Behavior“, („Journal of Personality and Social Psychology”, 1966, nr. 4, pp. 508 - 516), rezultatele unui experiment natural din care a rezultat ca atractivitatea  fizica (frumusetea) influenteaza mai mult decat similaritatea opiniilor si atitudinilor formarea diadelor. S-a organizat un bal pentru studenti. Perechile de  dansatori, constituite la intamplare, au fost evaluate de un juriu. Dupa doua ore si jumatate de la inceperea dansului, s-a cerut studentilor sa isi spuna opinia despre atractivitatea fizica a partenerilor. Sase luni mai tarziu, studentii care facusera evaluari pozitive continuau sa se intalneasca cu partenerul (partenera) lor.

·       Este lansat termenul de etologie umana  (Irinäus Eibl-Eibesfeldt si Hans Hass, Zum Projekt einer ethologisch orientierten Untersuchung menschlichen Verhaltens, Max Planck-Ges, 1966, nr. 6, pp. 383 - 396). Dupa Irinäus Eibl-Eibesfeldt, etologia umana studiaza programarea genetica a comportamentelor umane, unitatea transculturala a genului uman.

·       Julian B. Rotter (1916 - ?) definitiveaza o scala pentru masurarea locului controlului (locus of control), cunoscuta sub denumirea Rotter Internal-External Control Scale si utilizata in numeroase cercetari prin care se verifica legatura dintre perceperea sursei de intarire a comportamentului in interiorul sau in exteriorul persoanei si trasaturile de personalitate (cautarea si utilizarea informatiilor, sensitivitatea, sentimentul controlului asupra situatiilor etc.) sau factorii de context social (rezistenta la persuasiune, influenta sociala, schimbarea atitudinala etc.).

·       Gabriel Mugny si Stamos Papastamou (1966/1967) verifica printr-un experiment ipoteza ca interpretarea in termeni psihologici a comportamentului unui deviant determina o influenta redusa din partea acestuia asupra grupului. In experiment au participat 88 de elevi din Elvetia. Se cerea exprimarea opiniei privind poluarea. In chestionarul utilizat erau incluse 16 propozitii  referitoare la aceasta problema: 8 itemi incriminau industria si 8 itemi acuzau cetatenii. Subiectii de experiment isi exprimau opiniile pe o scala cu 7 trepte de intensitate pentru fiecare item. Dupa o saptamana de la completarea chestionarului, elevii erau pusi sa citeasca un text referitor la poluare. Grupul experimental era intr-o situatie de psihologizare, cerandu-se subiectilor sa-si faca o imagine despre caracteristicile psihologice ale autorului respectivului text. Grupul de control nu primea o astfel de instructiune, ci era indemnat sa se concentreze asupra continutului, pentru a rezuma textul cat mai corect cu putinta. Dupa lectura, ambele grupuri de elevi raspundeau din nou la chestionarul de opinie administrat anterior si apoi descriau personalitatea autorului textului citit, folosindu-se de o lista cu 40 de adjective. In fine, rezumau textul citit. Rezultatul experimentului:  in conditii de psihologizare schimbarea de opinie a fost + 0,464 si imaginea autorului +1,489, iar in conditii de nepsihologizare schimbarea opiniei a inregistrat valori mai mari, ca si imaginea autorului (+ 0,763 si, respectiv, + 2,943). S-a verificat ca atribuirea psihologica diminueaza influenta potentiala a deviantului. Psihologizarea, alaturi de biologizare, (pentru ca este negru, femeie, tigan etc.) si de sociologizare (pentru ca este taran, somer, politician etc.), reprezinta o forma a naturalizarii, iar aceasta constituie „unul din mecanismele prin care un sistem social se poate imuniza impotriva deviantilor, ruinandu-le credibilitatea“ (Gabriel Mugny, Devianta, in Psihologie sociala experimentala, W. Doise, J.-C. Deschamps, G. Mugny, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 65).

·       Robert B. Zajonc scrie in „Social Psychology: An Experimental Approach“ (Belmont, Wadsworth, 1966) ca psihosociologia este produsul acestui secol si al acestei generatii: 90% din datele psihologiei sociale au fost inregistrate in ultimii douazeci de ani.

1967

·       In „The Multinational Society: Some Research Problems“ (1967), Otto Klineberg exploreaza sursele de conflict si identifica modalitatile de reducere a conflictelor in societatile heterogene din punct de vedere etnic.

·       Milton Rokeach elaboreaza un test de valori  care ii va purta numele si care va impulsiona cercetarea empirica a valorilor sociale. Testul de valori Rokeach a fost tradus, adaptat si aplicat in Romania in cercetarile conduse de Paul Popescu-Neveanu.

·       Achim Mihu publica lucrarea „Sociometria. Eseu critic“ (Bucuresti, Editura Politica, 1967), ce va impulsiona aplicarea testului sociometric in studiul grupurilor mici  in Romania.

·       Robert  Sommer experimenteaza relatia dintre dispunerea elevilor in clasa scolara si participarea la discutie. Posibilitatea contactului vizual sporeste participarea la discutie. Elevii din randul intai, banca din mijloc, sunt de doua ori mai activi la discutii decat colegii lor din ultimul rand, din bancile laterale (R. Sommer, Classroom Ecology, in „Journal of Applied Behavioral Science“, 1967, nr.3, pp. 489 - 503).

·       S. Valins foloseste tehnica feedback-ului fals pentru  a demonstra experimental ca atribuirea  influenteaza procesele afective. Subiectii de experiment trebuiau sa evalueze fotografiile unor femei, in timp ce auzeau bataile inimii acestora inregistrate pe o banda magnetica (erau inregistrari intamplatoare, necorelate cu fotografiile prezentate). Fotografiile asociate cu un ritm cardiac accelerat (tahicardie) au fost considerate mai atractive (Emotionality and Information Concerning Internal Reactions, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1967, nr. 6, pp. 458 - 463).

·       Hadley Cantril publica studiul „Sentio, Ergo Sum: Motivation Reconsidered“ (Journal of Psychology, 1967, nr. 65, pp. 91 - 107), in care se afirma ca „este mult mai important sa se analizeze probleme cruciale cu metode oarecare, decat sa se studieze probleme banale cu metode precise“. Aceasta remarca ar trebui sa figureze in toate tratatele de metode si tehnici de cercetare psihosociologica.

·       Martin Fishbein publica lucrarea „Attitude Theory and Measurement“ (New York, Wiley, 1967).

·       Desmond Morris  critica abordarile antropologiste in studiul comportamentului uman (pentru ca au evitat evidentul si pentru ca au cautat radacinile culturale ale populatiilor atipice), ca si abordarile psihologiste (pentru ca au studiat specimene aberante sau esuate, altfel n-ar fi trebuit sa se apeleze la psihiatri). In lucrarea sa, „The Maked Ape“ (1967), tradusa in limba romana (Maimuta goala, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1991), cercetatorii sunt indemnati sa studieze comportamentele umane din culturile contemporane majore si activitatile care au corespondent la alte specii (hranirea, inmultirea, ingrijirea descendentilor, somnul).

·       Theodore M. Newcomb reia dupa 25 de ani studiul atitudinilor sociale si politice ale studentilor „Colegiului Bennington” (Persistence and Change: Bennington College and its Students After Twenty-five Years, New York, Wiley, 1967).

·       Daryl J. Bem propune teoria autoperceptiei (Self-perception: An Alternative Interpretation of Cognitive Disonance Phenomena, in „Psychological Review“, 1967, nr. 74, pp. 183 - 200) care sustine ca in urma autoobservatiei noi inferam atitudinile noastre pornind de la propriile comportamente, tot asa cum ne dam seama de atitudinile altora observand comportamentele lor.

·       J. W. Berry studiaza comparativ conformarea in functie de modul de asigurare a subzistentei. Populatia din Sierra Leone, cultivatoare de orez, s-a constatat ca este mai sensibila la norma de grup decat populatia de eschimosi din Insulele Baffin, in principal vanatori si pescari (Interdependence and Conformity in Subsistence-level Societies, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1967, nr. 7, pp. 415 -418).

1968

·       Herbert C. Kelman explica influenta atractivitatii celui care comunica asupra auditoriului prin tendinta publicului de a se identifica in mare masura cu sursa atractiva.

·       Robert Rosenthal  si L. F. Jacobson prezinta o trecere in revista a peste 250 de cercetari experimentale privind  efectul Pygmalion (in „Scientific American“, 1968, nr. 218, pp. 19 - 23). Asemenea situatiei din legenda antica greaca, in care Pygmalion o zamisleste pe Galateea din dragoste, in mediul scolar, dar nu numai, cei care evalueaza nivelul cunostintelor si, mai general, al dezvoltarii aptitudinilor, prin increderea acordata si prin solicitarea mai frecventa, ii fac pe cei testati sa obtina rezultate superioare.

·       D. Peabody elaboreaza o tehnica de masurare a distorsiunilor evaluative in reprezentarile intergrupale. Investigatia se desfasoara in Filipine asupra unor grupuri de chinezi si de filipinezi care se descriu pe ei insisi si unii pe altii. S-a constatat ca subiectii manifesta o abatere evaluativa sistematica in favoarea propriului grup si ca exista o anumita obiectivitate in evaluarile celor doua grupuri in ceea ce priveste  caracteristicile descriptive (D. Peabody, Group Judgements in the Philippines: Evaluative and Descriptive Aspects, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1968, nr. 10, pp. 290 - 300).

·       Elliot  Aronson  face sinteza cercetarilor privind disonanta cognitiva,  atragand atentia asupra justificarii, ca explicare rationala, atribuite unei conduite sau credinte. Pentru ca actele comportamentale realizate nu se mai schimba, spre a reduce disonanta cognitiva este necesara schimbarea atitudinala, deci, se impune justificarea. S-a analizat astfel: justificarea insuficienta, suprajustificarea si efortul de justificare (Dissonance Theory:  Progress and Problemes, in Theories of Cognitive Consistency: A Source Book, Skokie IL, Rand McNally, 1968).

·       Roger G. Barker defineste psihologia mediului inconjurator sau psihologia ecologica (environmental psychology) ca studiul influentei mediului asupra comportamentelor umane. Situatia specifica (locul comportamentului) impune comportamente previzibile (Ecological Psychology: Concepts and Methods for Studying the Environment of Human Behavior, Stanford C.A., Stanford University Press, 1968).

·       In studiul „Attitudinal Effects of Mere Exposure“ („Journal of Personality and Social Psychology“, 1968, nr. 9), Robert B. Zajonc atrage atentia asupra efectului simplei expuneri: cu cat este mai familiar obiectul atitudinii, cu atat atitudinea este mai pozitiva. Efectul simplei expuneri (mere exposure efect) explica unele situatii de atractie interpersonala: cu cat intalnesti mai des o persoana, cu atat iti formezi o atitudinea mai pozitiva despre ea.

·       Asociatia japoneza pentru dinamica grupului publica primul numar al revistei „The Japanese Journal of Experimental Social Psychology“.

·       Se tipareste lucrarea „Identity: Youth and Crisis“ (New York, Norton, 1968), de Erik H. Erikson (1919 - 1996), in care autorul, pe baza  observatiei propriei vieti, dar si a experientei sale de psihoterapeut, atrage atentia asupra importantei identitatii pentru echilibrul psihic al indivizilor umani. Spre deosebire de alte fiinte care au o identitate a lor (au caracteristici care le diferentiaza), doar oamenii dobandesc un sens al identitatii. Erik H. Erikson face distinctie intre caracteristicile culturale, invatate ale identitatii sinelui (ego identity) si caracteristicile universale, ale speciei, care se schimba odata cu varsta si cu dobandirea experientei. Problema crizei identitatii (identity crisis) in cadrul ciclului vietii (de exemplu, in trecerea de la stadiul adolescentei la cel al tineretii) a suscitat controverse.

·       Intr-o cercetare asupra unui numar de 156 de studenti carora li s-a aplicat testul „Cine sunt eu ?“, cu instructiunea de a raspunde de cincisprezece ori la rand la aceasta intrebare, C. Gordon (1968) a constatat ca in 82% din cazuri se indica varsta si in 72% apartenenta la grup (masculin/feminin). Autorul mentionat stabileste un numar de cinci categorii de raspunsuri care acopera conntinuumul de la polul social la polul personal. Astfel, se disting raspunsuri referitoare la: 1) caracteristici  atribuite prin nastere (sex, nationalitate, religie); 2) caracteristici  dobandite  (profesie, apartenenta politica); 3) identificarile abstracte (convingerile ideologice); 4) interese si activitati (interese culturale, activitati artistice); 5) caracteristicile personalitatii (valori morale, competente) (Self-Conceptions: Configurations of Content, in The Self in Social Interaction, C. Gordon si K. Gergen, eds., New York, Wiley, 1968).

·       William J. McGuire, studiind atitudinile si schimbarea atitudinala, ajunge la urmatoarele concluzii: schimbarea atitudinala este influentata de factorii de personalitate, in sensul ca persoanele cu stima de sine inalta isi schimba mai greu atitudinile, copiii sunt mai influentabili decat adultii, diferentele legate de apartenenta la gen sunt nesemnificative (in Handbook Social Psychology, aflata, in 1985, la a III-a editie).

·       Otto Klineberg  si colab. aplica tehnicile de analiza a continutului asupra textelor utilizate in scolile catolice din Italia si din Spania. Se constata ca referintele la evrei si la protestanti erau, la acea data, preponderent negative, fapt ce explica partial tensiunile interetnice (Religione e Pregiudizo, Bologna, Cappelli, 1968).

·       Stanley Schachter, studiind comportamentul de hranire, stabileste ca persoanele normale acorda atentie semnalelor interne, in timp ce persoanele obeze ignora aceste semnale, orientandu-se in comportamentul de hranire dupa semnele externe (mananca, desi nu le este foame, doar pentru ca a sosit ora de masa). In perspectiva psihanalitica, este lansata ipoteza reducerii anxietatii prin actul de a manca (Obesity and Eating, in „Science“, 1968, nr. 161, pp. 751 - 756).

1969

·       E.M. Bannester analizeaza in studiul „Sociodynamics: An Integrative Theorem of Power, Authority, Interfluence and Love“ („American Sociological Review“, 1969, nr. 34, pp. 374 - 393) puterea sociala, abilitatea  de a influenta comportamentul altor persoane si capacitatea de a rezista influentei altora. Puterea sociala  se bazeaza pe controlul asupra resurselor.

·       Alex Inkeles si Daniel Levinson (1969) studiaza caracterul national prin determinarea personalitatii modale.

·       Irving M. Piliavin si colab. au demonstrat experimental ca tendinta de ajutorare a victimelor creste cand situatia in care se gasesc acestea este neambigua (Good Samaritanism: An Underground Phenomenon? in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1969, nr. 13, pp. 387 - 411).

·       Henri Tajfel  abordeaza formarea stereotipurilor ca erori cognitive (cognitive biases) in procesarea informatiilor, ca urmare a accentuarii categorizarii (Cognitive Aspects of Prejudice, in „Journal of Social Issues“, 1969, nr. 25, pp. 79 - 97).

·       Herbert  Blumer analizeaza comportamentul colectiv, propunand ipoteza reactiei circulare : in starea de multime, expresia emotiilor unei persoane sporeste emotia persoanelor care observa aceasta expresie emotionala si astfel, la randul lor, persoanele care si-au sporit starea emotionala sunt surse pentru sporirea emotiilor primei persoane. Astfel se explica fenomenul de contagiune in situatia de multime (Outline of Collective Behavior, in Readings in Collective Bahavior, Chicago, Rand McNally, 1969, pp. 65 - 88).

·       Y. Amir lanseaza  ipoteza contactului  in relatiile interetnice: fiind in contact, sporeste interactiunea si se reduc prejudecatile, pentru ca membrii grupurilor etnice pot constata ca sunt asemanatori si pentru ca se intalnesc frecvent; conform ipotezei simplei expuneri, oamenii incep sa se simpatizeze reciproc (Contact Hypothesis in Ethnic Relations, in „Psychological Bulletin”, 169, nr. 71, pp. 319-342).

·       Philip Zimbardo  realizeaza experimente care pun in evidenta rolul deindividualizarii in comportamentele social nedezirabile. Analizeaza comparativ individualizarea, ratiunea si ordinea versus deindividualizarea, impulsurile si haosul (The Human Choice: Individuation, Reason and Order versus Deindividuation, Impulse, and Chaos, Nebraska, University of Nebraska Press, 1969). Philip Zimbardo considera ca „Suntem cu totii asasini potentiali“.

·       Apare, la Paris, lucrarea „La Notion de rôle en psychologie sociale” (Paris, P.U.F., 1969) de A. M. Rocheblave-Spenle, in care sunt sintetizate datele de cercetare privind sistemul rol-statusuri-lor sociale  (M. Weber, G. H. Mead, R. Linton, H. Hyman, R. K. Merton, W. Mills, T. Parsons, R. Bastide, J. Stoetzel).

·       William G. McGuire identifica patru functii ale atitudinilor: utilitara sau adaptativa, economica sau de cunoastere, expresiva si functia de aparare a eului (Innate and Physiological Aspects of Attitude, in Handbook of Social Psychology, G. Lindzey si E. Aronson, eds., vol. 3, editia a 3-a, Mass., Addison-Wesley, 1969).

·       Otto Klineberg  si Marisa Zavalloni publica „Nationalism and Tribalism Among African Students: A Study of Social Identity“ (Paris, Mouton, 1969) pe baza investigatiilor comparative in sase universitati din: Etiopia, Ghana, Nigeria, Senegal, Uganda si Zair.

·       J.M. Rabbie si M. Horwitz  (Arousal of Ingroup-outgroup Bias by a Chance Win or Lass, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1969, 13, pp. 269 - 277) studiaza experimental sociocentrismul. Persoanele venite la laboratorul experimental sunt impartite aleator in doua  grupe: albastrii si verzii. Aceasta simpla divizare este suficienta pentru favorizarea grupului de apartenenta. In experiment unul dintre grupuri era renumerat, iar altul nu. S-a cerut descrierea atmosferei din propriul grup si din celalalt grup. Membrii grupului remunerat, ca si cei ai grupului frustrat (neremunerat) isi descriu coechipierii mai favorabil si apreciaza atmosfera din propriul grup ca fiind mai buna. Concluzia: a impartasi aceeasi soarta conduce la o evaluare favorabila a grupului de apartenenta. J. M. Rablie interpreteaza schimbarea atitudinala prin teoria anticiparii interactiunii: anticiparea interactiunii cu persoanele care au trait aceeasi experienta de viata produce o stare afectiva pozitiva. Notiunea de soarta comuna  este centrala in teoria lui  J. M. Rablie  privind relatiile intergrupuri.

·       Ellen Berscheid si Elaine Walster (Hatfield) publica „Interpersonal Attraction“ (Massachusetts, Addison-Wesley Publishing Company, Inc., 1969). Este prezentata regula  reciprocitatii simpatiei si se analizeaza valoarea similaritatii, curtarea si iubirea ca fenomene psihosociale. Lucrarea, in afara introducerii, are sapte capitole: atractivitatea, recompensele, satisfactiile, regula reciprocitatii simpatiei, similaritatea, cooperare versus competitie, curtarea si iubirea.

·       Robert Sommer (Personal Space, New Jersey, Prentice-Hall, 1969) analizeaza importanta spatiului personal, acea zona ce inconjoara corpul uman, ca o anvelopa invizibila, ce nu permite intruziunea altor persoane fara ca acest lucru sa nu genereze disconfort psihic. Spatiul personal variaza in functie de cultura, tip de relatii si de situatia concreta.

·       Traian Herseni, prin  lucrarea „Psihosociologia organizarii intreprinderilor industriale“ (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1969), familiarizeaza publicul romanesc cu teoriile si cu problematica psihosociologiei conducerii. Bazata pe o ampla bibliografie occidentala, lucrarea contribuie la conturarea domeniilor psihosociologiei industriale si organizationale.

·       Jean Maisonneuve considera ca relatiile interpersonale cuprind asteptari (atitudini de receptare) si aporturi (initiative). Pornind de la aceste elemente, in relatiile interpersonale pot exista compatibilitate si incompatibilitate (Psycho-sociologie des affinités, Paris, PUF, 1969).

·       James C. Davies propune teoria curbei in J pentru explicarea comportamentelor colective: trebuintele persoanelor cresc continuu, dar posibilitatile societatii de a le satisface sunt limitate. Se produce astfel o deprivare relativa. Cand aceasta devine semnificativa si cand oamenii dobandesc capacitatea de a se organiza, pot fi initiate miscari sociale si chiar revolutii (The J-curve of Rising and Declining Satisfaction as a Cause of Some Great Revolutions and a Containde Rebellion, in The History of Violence in America: Historical and Comparative Perspectives, H.D. Graham si T.R. Gurr, eds., New York, Praeger, 1969).

·       William J. McGuire  propune, prin analogie cu vaccinarea, tehnica inocularii: pentru a spori rezistenta fata de mesajele persuasive, persoanele pot fi expuse unor mesaje contraatitudinale slabe, astfel incat acestea sa caute contraargumente pentru a respinge mesajele persuasive puternice (The Nature of Attitudes and Attitude  Change in Handbook of Social Psychology, G. Lindsey si E. Aronson, eds., Addison-Wesley, 1969).

1970

·       Ralph K. White atrage atentia asupra iluziei varfului negru al puterii  (black top): nivelul inalt al puterii este perceput ca fiind foarte rau, in timp ce populatia, desi controlata si manipulata, are atitudini favorabile inamicului puterii. Astfel se ajunge la condamnarea doar a varfurilor puterii si la credinta ca, scapati de sub controlul puterii, oamenii se vor asocia inamicului acesteia ( Nobody Wanted War: Misperception in Vietnam and Other Warss, Garden City, Doubleday, 1970).

·       Stanley Milgram, studiind experienta vietii urbane, introduce conceptul de stimul supraincarcat, designand multitudinea stimulilor senzoriali (vizuali, acustici, olfactivi etc.) care ii bombardeaza pe citadini. Au fost identificate efectele specifice ale stimulului supraincarcat: reducerea responsabilitatii sociale pentru bunastarea celorlalti, neincrederea in straini, sentimentul anonimatului, impolitetea, frecventa ridicata a comportamentelor de rol in detrimentul contactelor personale (Stanley Milgram, The Experience of Riving in Cities, in „Science“, 1970, nr. 167, pp. 1461 - 1468)

·       Volumul al VII-lea din „Handbuch der Psychologie in 12 Bänden“ (Göttingen, Verlag für Psychologie, Dr. C. J. Hogrefe, 1970) este consacrat psihologiei sociale.

·       Achim Mihu publica lucrarea „Sociologia americana a grupurilor mici“ (Bucuresti, Editura Politica, 1970), oferind o sinteza a cercetarilor in domeniu. Sunt prezentate teoriile globale si partiale privind  grupul  mic.

·       Henri Tajfel (1920 - 1982), primul profesor de psihologie sociala la Universitatea Bristol, comunica rezultatele cercetarilor sale experimentale privind discriminarea dintre grupuri: propriul grup etnic este, de regula, considerat superior. Acest fenomen a fost numit  etnocentrism (Experiments in Intergroup Discrimination, in „Scientific American“, 1970, nov., pp. 96 - 102).

·       Ia fiinta in Germania la Institutul Max Planck primul Laborator de etologie umana, sub conducerea lui Irinäus Eibl-Eibesfeldt.

·       Richard Christie si Florence L. Geis publica „Studies in Machiavellianism“ (New York, Academic Press, 1970), in care este analizata personalitatea machiavelica (termen introdus in psihosociologie de Richard Christie in anii 1950). O astfel de personalitate este caracterizata de neutralitatea afectiva si de detasare morala in relatiile interpersonale. Machiavelismul  coreleaza pozitiv cu dogmatismul, cu agresivitatea si cu externalismul. Pentru masurarea machiavelismului au fost elaborate scale,  dintre care cele mai cunoscute sunt scalele Mach IV si Mach V. Dupa cum au stabilit Richard Christie si Florence L. Geis, gradul de machiavelism  sporeste la adolescenta, se stabilizeaza la adulti si incepe sa descreasca dupa varsta de 40 de ani (vezi Grand Dictionnaire de la Psychologie, Larousse, Paris, 1991,          p. 447).

·       Daryl J. Bem analizeaza in „Belief, Attitudes and Human Affairs“ (Belmont, Books/Cole, 1970) structura orizontala si verticala a atitudinilor (atitudini primare, secundare si tertiare), atragand atentia asupra rolului acestei structuri in schimbarea atitudinala. De asemenea, pentru a putea evalua rezistenta la schimbare, trebuie cunoscut locul atitudinii respective in sistemul atitudinal (centralitatea atitudinii).

·       In volumul „La Psychologie sociale. Une discipline en mouvement“ (Paris, La Haye, Mouton, 1970), de Denise Jodelet, J. Viet si Ph. Besnard, se apreciaza de catre Serge Moscovici ca obiectul central, exclusiv al psihosociologiei il reprezinta „toate fenomenele legate de ideologie si de comunicare, ordonate pe planul genezei, al structurii si al functiei lor“ (p. 62). Prin ideologie autorul intelege sistemele de reprezentari si de atitudini.

·       Bazandu-se pe observatie, dar si pe cercetari experimentale, Bibb Latané  si  John M. Darley (The Unresponsive Bystander, New York, Prentice Hall, 1970) constata ca prezenta spectatorilor reduce probabilitatea ajutorului acordat victimelor sau persoanelor care il solicita. Ei au denumit acest fenomen  difuziunea  responsabilitatii  (bystander apathy). Bibb Latané si John M. Darley au fost intrigati de relatarea din presa scrisa despre o crima petrecuta intr-un cartier rezidential din New York. In martie 1964, intr-o noapte, tanara Catherine Genovese, intorcandu-se de la serviciu, a fost atacata pe strada si batuta bestial de un psihopat. Timp de o jumatate de ora cat s-a luptat cu atacatorul, cerand mila si strigand dupa ajutor, nu a intervenit nimeni, desi - asa cum s-a constatat ulterior - 38 de persoane privisera din spatele ferestrelor scena terifianta. Cei doi psihosociologi americani au formulat ipoteza: cu cat sunt mai numerosi cei ce asista la producerea unui accident, cu atat sunt mai reduse sansele ca cineva sa intervina. Ipoteza a fost verificata experimental. Bibb Latané si John M. Darley au cerut unor studenti sa participe voluntar  la un experiment, in care trebuiau sa redacteze un raport despre viata intr-un campus universitar. Subiectii de experiment puteau sa ia legatura prin interfon cu o persoana (complice al experimentatorilor) care, chipurile, ar fi suferit chiar in timpul convorbirii o criza de epilepsie (in realitate, inregistrata pe banda de magnetofon). Cand participantii credeau ca sunt singuri cu victima interveneau pentru ajutor in proportie de 85 la suta; spre deosebire de situatia in care credeau ca inca alte patru persoane aflau despre criza de epilepsie si cand au intervenit dupa proportie de 31 la suta. Intr-un alt experiment cei doi psihosociologi au solicitat mai multi studenti de la Universitatea Columbia sa raspunda la intrebarile dintr-un chestionar, in situatie individuala si in prezenta a altor doua persoane (complice ale experimentatorilor) care realizau aceeasi sarcina. Prin instalatia de aerisire a inceput sa se introduca in camera de experiment fum (dioxid de titan). Cand erau singuri, 75 la suta din studenti ieseau din camera de experiment si anuntau pericolul; cand erau in prezenta altora (a complicilor, care continuau sa completeze chestionarul imperturbabili), subiectii de experiment nu au reactionat decat in proportie de 10 la suta. Dupa Bibb Latané si John M. Darley difuziunea responsabilitatii  s-ar datora proceselor de inhibitie a spectatorilor (care nu doresc sa para idioti in fata altora) si ignorantei impartasite (daca nimeni nu reactioneaza, de ce s-o fac tocmai eu?).

·       Este finalizata o ampla cercetare psihosociologica de teren vizand reflexul in planul relatiilor interpersonale al proceselor de industrializare si urbanizare intr-o comunitate rurala. Sunt analizate fenomene psihosociale precum: memoria colectiva, obiceiurile si credintele, atitudinea fata de pregatirea scolara, efectul de „strainare“. Lucrarea „Industrializare si urbanizare. Cercetari de psihosociologie concreta la Boldesti“ (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1970), aparuta sub redactia lui Traian Herseni, se inscrie in traditia cercetarilor realizate in perioada interbelica de „Scoala sociologica de la Bucuresti“ de sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti.

·       In Elvetia,  apare primul numar al revistei „Zeitschrift für Sozialpsychologie“. Revista (trimestriala) este editata in prezent de: Michael Diehl, Klaus Fiedler, Dieter si Wolfgang  Stroebe.

·       Lucrarea lui R. L. BirdwhistellKinesics and Context (New York, Ballantine Books, 1970) pune in discutie raportul dintre comunicarea  verbala  si comunicarea  nonverbala. Este propus termenul de kinezica, desemnand „studiul aspectelor comunicative ale miscarilor corporale invatate si structurate“ (dupa Psihologie sociala, Ioan Radu, coord., 1994, p. 190). R. L. Birdwhistell estimeaza ca in comunicare mijloacele verbale nu poarta mai mult de 35% din semnificatiile vehiculate, restul semnificatiilor fiind transmise prin alte infrasisteme decat  limbajul  verbal.

1971

·       Reunind studiile sale experimentale privind componenta sociala a starilor emotionale, Stanley Schachter publica volumul „Emotion, Obesity and Crime“ (New York, Academic Press, 1971), concluzionand ca „o stare emotionala este o functie a unei stari de excitatie fiziologica si a factorilor cognitivi referitori la aceasta stare de excitatie. Factorii cognitivi exercita, intr-un fel, o functie directiva. Perceptiile care vin de la situatia imediata, interpretata prin experienta din trecut, furnizeaza cadrul in care individul isi intelege si claseaza sentimentele. Factorii cognitivi determina cand starea de excitatie fiziologica trebuie definita ca manie, bucurie etc.“ (W. Doise, J.-C. Deschamps, G. Mugny,  Psihologie   sociala  experimentala, Iasi, Editura Polirom, 1976, p. 227).

·       W. Ryan  studiaza fenomenul de invinovatire a victimei (Blaming the Victim, New York, Random House, 1971), care consta in atribuirea responsabilitatii persoanei care sufera un act de injustitie. Acest mod de a gandi inhiba simpatia fata de victima si reduce probabilitatea acordarii ajutorului. Fenomenul de invinovatire a victimei se asociaza credintei intr-o lume dreapta - teorie elaborata de Melvin Lerner (1966).

·       A. Mehrabian si S. Diamond  studiaza relatia dintre spatiul construit si comunicarea sociala. Se face distinctie intre spatiul socioped  si spatiul sociofug. Dispunerea spatiala a persoanelor (cu posibilitatea de a se privi reciproc) influenteaza comunicarea. Cand persoanele care comunica se pot privi in ochi  timpul pentru discutii este mai indelungat (A. Mehrabian si S. Diamond, Seating Arrangement and Conversation, in „Sociometry“, 1971, nr. 34, pp. 281 - 289).

·       Analizand aproape 150 de studii referitoare la  predictia comportamentala pe baza atitudinilor, Icek Ajzen si Martin  Fishbein (1971) ajung la concluzia ca o astfel de predictie este posibila daca exista o similaritate a entitatilor atitudinale si comportamentale.

·       La Londra se editeaza primul numar al revistei „European Journal of Social Psychology“.

·       Georgeta Dan-Spanoiu (n. 1927) comunica rezultatele cercetarilor sale de psihologie sociala concreta efectuate in decursul anilor 1967 si 1968 in lucrarea „Relatiile umane in grupurile de munca industriala“ (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1971).

·       Daniel Stokols introduce in psihosociologie distinctia intre densitate si aglomeratie. Studiaza influenta factorilor de stres din mediul inconjurator (aglomeratia, noxele etc.) asupra comportamentului si sanatatii oamenilor (On the Distinction between Density and Crowding: Some Implications for Future Research, in „Psychological Review”, 1972, nr. 79, pp. 275 - 278).

·       Anthony N. Doob si Dennis T. Regan editeaza volumul „Readings in Experimental Social Psychology” (New York, Meredith Corporation, 1971). Sunt reunite studii despre: 1) Perceptia persoanei; 2) Afiliere si emotii; 3) Aspecte ale disonantei cognitive; 4) Schimbarea atitudinilor; 5) Obedienta, complianta si conformare; 6) Influenta grupurilor; 7) Agresivitatea; 8) Unele probleme practice.

·       Henri Tajfel  propune  paradigma  grupurilor  minimale, un model experimental in care sunt excluse cauzele subiective si obiective ale „discriminarii“. Desi repartitia persoanelor intr-un grup experimental sau in altul este arbitrara (prin tragere la sorti, de exemplu), subiectii constientizeaza apartenenta la un grup chiar  daca acesta nu este deloc sau minim definit.  S-a constatat, de exemplu, ca subiectii de experiment au oferit mai multi bani in-group-ului decat out-group-ului. Acest compartament de  favorizare a in-group-ului  s-a observat atat la barbati, cat si la femei, indiferent de varsta, precum si la persoanele apartinand unor culturi diferite (Tajfel, H., Flament, C., Billing, M & Bundy, R.P., Social Categorization and Intergroup Behavior, in „European Journal of  Social Psychology“, 1971,  nr. 1, pp. 149 - 178).

·       In S.U.A. isi incepe aparitia revista „Journal of Applied Social Psychology“, editata si in prezent.

·       Arnold H. Buss, analizand agresivitatea, introduce distinctia intre agresivitatea instrumentala, prin care se urmareste dobandirea unor bunuri sau a unor avantaje, si agresivitatea emotionala, care se datoreaza directionarii comportamentului impotriva altor persoane, pentru reducerea tensiunii psihice (Aggression Pays, in The Control of Aggression and Violence, J. L. Singer, ed., New York, Academic Press, 1971).

1972

·       Edward E. Jones  si Richard E. Nisbett  ajung la concluzia ca fenomenul de atribuire depinde de pozitia persoanei (participant sau observator). Primii tind sa atribuie esecul unor factori exteriori, ceilalti inclina sa explice esecul prin caracteristicile persoanei (The Actor and the Observer: Divergent Perception of Causality, in Atribution: Perceving the Causes of Behavior, E.E. Jones, ed., New Jersey, General Learning Press, 1992).

·       Luarea  deciziilor majore in situatii sociale dramatice face obiectul unei carti celebre, „Victims of Groupthink“ (Boston, Houghton-Mifflin, 1972),  de Irving L. Janis. Analizand procedurile de luare a deciziilor in comisiile guvernamentale americane, Irving L. Janis  demonstreaza ca in astfel de situatii intervin dinamici sociale care pot impiedica raportarea adecvata  la realitate, intervenind diferite reorganizari cognitive. Analizand modul de luare a deciziilor in grupul de experti condusi de Presedintele S.U.A., J. F. Kennedy, care au hotarat rasturnarea, in 1961, de la putere a lui Fidel Castro cu ajutorul exilatilor cubanezi, Irving L. Janis a identificat factorii care au condus la decizii irationale prin instalarea gandirii de grup: iluzia invulnerabilitatii, supraincrederea, credinta in justetea cauzei, minimalizarea adversarului, tendinta exagerata de asumare a riscului. Gandirea de grup apare datorita supunerii oarbe a membrilor grupului fata de un lider puternic.

·       In perioada 1970-1977, Aurora Perju-Liiceanu  publica in „Revista de psihologie       (nr. 1/1970, nr. 4/1975, nr. 3/1977) rezultatele cercetarilor sale de psihosociologie a creativitatii colectivelor stiintifice.

·       Henri Tajfel prezinta teoria categorizarii sociale (La catégorisation sociale, in Introduction à la psychologie sociale, Moscovici, S. (ed.) Paris, Larousse, 1972). Daca indivizii sunt repartizati experimental in doua categorii, comportamentul lor devine discriminator: subiectii sunt tentati sa favorizeze propriul grup si sa defavorizeze celalalt grup. Fenomenul categorizarii este legat de discriminare si de stereotipuri. Sociocentrismul designeaza tendinta de favorizare a propriului grup. Teoria categorizarii sociale  s-a dezvoltat prin aportul orientarii cognitiviste in psihosociologie. In aceasta perspectiva, categorizarea reprezinta o activitate cognitiva prin care persoanele si obiectele asemanatoare sunt incluse in aceeasi clasa (categorie). Henri Tajfel (1959) a demonstrat experimental ca exista tendinta de a accentua asemanarile  (fenomene de asimilare) dintre entitatile aceleiasi categorii. In acelasi timp, se manifesta si tendinta accentuarii contrastelor dintre membrii categoriilor diferite (fenomenul de contrast). Pe baza fenomenelor de asimilare si de contrast, Muzafer Sherif  si Carl  I. Hovland (Social Judgement: Assimilation and Contrast Effects in Communication and Attitude Change, New Haven, Yale University Press, 1961) au analizat judecatile cu privire la opinii. S-a constatat o accentuare a asemanarilor dintre opiniile pe care o persoana le accepta si o accentuare a deosebirilor pe care nu le accepta. Muzafer  Sherif  a pus la punct o „tehnica a categoriilor sociale“ cu ajutorul careia poate fi masurata intensitatea atitudinilor. Daca nu se sugereaza numarul categoriilor pe care subiectii trebuie sa le utilizeze, persoanele noi, angajate in problema pusa in discutie utilizeaza mai putine categorii, apeland de regula la o modalitate bimodala (admis-respins). Persoanele mai putin angajate utilizeaza, in general, mai multe categorii pentru clasificarea opiniilor exprimate de altii. Astfel de persoane sunt considerate moderate. In cadrul teoriei categorizarii sociale s-au realizat, cu incepere din 1970, cercetari aprofundate privind modelele de categorizare pe baza prototipurilor (prototipicalitatea).

·       Kenneth J. Gergen, Mary M. Gergen  si K. Meter studiaza constructia sociala a relatiilor de ajutorare (Individual Orientations to Prosocial Behavior, in „Journal of Social Issues“, 1972, nr. 28, pp. 105 - 130).

·       Catalin Zamfir  (n. 1939) publica „Metoda normativa in psihosociologia organizarii“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972).

·       Daca ar exista numai norma reciprocitatii, samariteanul nu ar fi ajuns bunul  samaritean - afirma Leonard Berkowitz, care propune explicatia comportamentului prosocial prin norma responsabilitatii sociale. Aceasta norma se aplica selectiv: mai mult persoanelor care au ajuns victime fara sa fi avut control asupra situatiei. Intervine aici din plin  atribuirea  cauzalitatii  (Social Norms, Feelings, and Other Factors Affecting Helping and Altruism, in Advances in Experimental Social Psychology, vol. 6, L. Berkowitz, ed., New York, Academic Press, 1972).

·       Karen K. Dion comunica rezultatele unui experiment care pune in evidenta rolul atractivitatii fizice in aprecierea copiilor din punctul de vedere al bunei lor educatii (Physical Attractiveness and Evaluations of Children’s Transgressions, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1972, nr. 24, pp. 207 - 213). S-au aratat studentilor fotografiile unor copii despre care exista prezumtia  ca au comis diferite obraznicii. Studentii din experiment au  acceptat cu usurinta ca acei copii care nu erau atractivi din punct de vedere fizic (nu erau frumosi) au comis acte reprobabile, dar respingeau ideea ca si cei atractivi au comis astfel de fapte. Evidentierea unei astfel de prejudecati are semnificatie in viata sociala, de exemplu, pentru interviurile de selectie in vederea ocuparii unor locuri de munca.

·       Elliot Aronson publica lucrarea „The Social Animal“ (New York, W.H. Freeman and Company, 1972), aflata, dupa douazeci de ani, la cea de-a sasea editie. Lucrarea, considerata „Biblia psihologiei sociale americane“, analizeaza ce este psihologia sociala si prezinta in editii succesive probleme precum: conformarea, comunicarea in masa, propaganda si persuasiunea, autojustificarea, agresivitatea umana, prejudecatile, comunicarea interpersonala. Autorul considera ca psihologia sociala este o stiinta tanara, desi multe din enunturile lui Aristotel despre fenomenele sociale sunt de interes psihosociologic. Primul experiment psihosociologic  sistematic este cel realizat de Norman Triplett (1898) - considera autorul, care semnaleaza in cuvantul introductiv ca majoritatea problemelor discutate se bazeaza pe datele experimentelor psihosociologice: „metoda experimentala reprezinta calea cea mai buna pentru intelegerea fenomenelor complexe“ (p. X).

·       Scoala de la Palo Alto propune un model de analiza a comunicarii in care orice comportament echivaleaza cu un mesaj. Chiar tacerea reprezinta, in functie de context, un mesaj. Cuvantul, gestul, privirea, mimica etc. se integreaza intr-un mod de comunicare, iar analiza trebuie sa vizeze mesajul atat in ceea ce priveste continutul, cat si relatia, ceea ce presupune  o  analiza  multinivelara  a  comunicarii.  In   acest   sens  P. Watzlawick, J. Helmick-Beavin  si  D. Jakson vorbesc despre metacomunicare  (Un logique de la communication, Paris, Editions  du  Seuil, 1972). 

·       Martina S. Horner atrage atentia asupra fenomenului frica de succes. In anumite conditii, succesul poate avea consecinte negative asupra persoanei care il dobandeste: persoanele de sex masculin, dar mai ales cele de sex feminin pot avea o atitudine ambivalenta (satisfactie si frica) fata de succes, mai ales daca acesta este dobandit in activitati care se abat de la expectanta sex-rolurilor (Martina S. Horner, Toward and Understanding of Achievement- related Conflicts in Women, in „Journal of Social Issues“, 1972, nr. 28, pp. 157 - 176).

·       Lawrence S. Wrightsman si colab. publica „Social Psychology in the Seventies“ (Monterey, Books/Cole Publishing Company, 1972), un tratat de psihologie sociala organizat in jurul a doua teme centrale: natura umana si complexitatea comportamentului social. Lucrarea are cinci parti: 1) Teorii, metode si orientari; 2) Factorii sociali in dezvoltarea personalitatii, motivelor si abilitatilor; 3) Atitudinile sociale si schimbarea atitudinilor; 4) Procesele interpersonale si de grup; 5) Aplicatii ale psihologiei sociale la problemele contemporane. Lawrence S. Wrightsman  subliniaza ca psihologia sociala este foarte sensibila la schimbarea sociala. Psihologia sociala din anii 1970 este diferita  de cea din anii 1960 sau 1950. Drogurile, violenta stradala, libertatea sexuala, singuratatea sunt teme de actualitate in psihosociologie si abordate in aceasta lucrare, considerata de

·       David  C. Glass  si  J. E. Singer  au studiat stresul  urban, provocat in mod deosebit de zgomote (Urban Stress, New York, Academic Press, 1972). Daryl J. Bem drept tratatul de psihologie sociala al anilor 1970.

·       R. Driscoll  si colab. studiaza consecintele interventiei parintilor cu scopul de a controla sentimentele de iubire ale copiilor lor. Introduc in psihosociologie discursul despre efectul Romeo si Julieta (Parental Interference and Romantic Love, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1972, nr. 24, pp. 1 - 10).

·       In lucrarea „Ethnocentrism: Theories of Conflict, Ethnic Attitudes and Group Behavior“ (New York, Willey, 1972),  R. A. Levine  si  D. T. Campbell pun in evidenta existenta unui stereotip universal ce ar sta la baza sociocentrismului. Astfel, autostereotipul  se fondeaza pe credinta ca noi suntem mandri, ne respectam pe noi insine si onoram traditiile stramosilor nostri, suntem loiali, cinstiti si demni de incredere, suntem curajosi, ne aparam drepturile si proprietatea, suntem morali si curati. Heterostereotipul contine trasaturile diametral opuse: ei sunt egoisti si egocentrici, isi urmaresc doar propriile interese, sunt exclusivisti, nu au sentimentul cinstei si moralei, sunt agresivi si expansionisti, ostili, imorali si murdari (vezi W. Doise, J.C. Deschamps, G. Mugny, Psihologie sociala experimentala, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 23). Studiile etnologice ale lui R. A. Levine si D. T. Campbell  au o mare actualitate si in prezent, ajutand la intelegerea si la detensionarea relatiilor interetnice in spatiul ex-comunist al Europei Centrale si de Est. In aceeasi lucrare este prezentata paradigma conflictului realist de grup declansat de competitia pentru resursele existentiale limitate.

·       Studiul lui Kenneth GergenMultiple Identity“ (in „Psychology Today“, 1972, nr. 5, pp. 31 - 35) atrage atentia, impotriva simtului comun, ca eul nu reprezinta o structura rigida, ci ca el este flexibil, adaptabil, capabil sa raspunda adecvat la situatii diferite.

·       La Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iasi, la Facultatea de Filosofie-Istorie, se introduce in planul de invatamant psihologia sociala. Titularul cursului este Adrian  Neculau.

·       Jane A. Piliavin si Irving M. Piliavin  releva factorii comportamentului prosocial: gradul de urgenta, claritatea nevoii de ajutor, apropierea fizica de victima, gradul de identificare cu victima, durata observarii victimei (Effect of Blood on Reactions to a Victim, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1972, nr. 23, pp. 353 - 361).

1973

·       Reluand si dezvoltand problematica din „Introducere in psihologia judiciara“ (1957), Tiberiu Bogdan publica in 1973 lucrarea „Probleme de psihologie judiciara“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973). Sunt analizati infractorul si victima din punct de vedere psihosocial,insistandu-se asupra caracterului achizitionat (invatat) al comportamentului  agresiv si a tendintei spre generalizare a agresivitatii achizitionate. Facand istoricul cercetarilor psihologice consacrate marturiei, autorul prezinta propriile cercetari efectuate in 1955 (experimentul din Halele Obor din Bucuresti) prin care s-a demonstrat ca apelandu-se la „relatarea spontana si la interogatoriu obisnuit se poate reconstitui (prin „mozaicare“) intreaga realitate obiectiva“ (p. 154).

·       Lee Ross si colab. constata ca barbatii in  situatia de aglomeratie  reactioneaza mai negativ decat femeile. Aceasta constatare nu a fost confirmata si de alte studii.

·       Stanley Milgram, impreuna cu R. L. Shotland, realizeaza o serie de experimente psihosociologice privind legatura dintre violenta din programele Tv si comportamentul agresiv (Television and Antisocial Behavior: Field Experiments, New York, Academic Press, 1973).

·       Apare lucrarea „Psihologie generala si psihologie sociala“ (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2 vol., 1973), de Ana Tucicov-Bogdan (n. 1925), in care sunt abordate teme precum: mediul social si ereditatea sociala in structura personalitatii, schimbari in senzorialitatea umana datorita unor factori de munca, de grup si de  personalitate. Asa cum declara autoarea, „lucrarea continua intentiile operei lui Mihai Ralea si Traian Herseni“ si urmareste imbinarea explicatiilor psihologiei generale cu datele psihologiei sociale. Astfel, de exemplu, problematica psihosociologica a limbajului este intregita de abordarea psihosociologica a comunicarii interumane, analizandu-se procesele comunicarii sociale, comunicarea in grup restrans, retelele de comunicare in masa. Ana Tucicov-Bogdan considera psihologia sociala a „o ramura tanara in sistemul stiintelor psihologice“ (p. 30) si o defineste ca „psihologie a activitatii individului in ceea ce este el influentat de ceilalti indivizi si de normele din colectivitate“ (p. 34).

·       Irinäus Eibl-Eibesfeld  evidentiaza radacinile biologice ale unor comportamente sociale (Der Vorprogrammierte Mensch, Viena, Molden, 1973).

·       In Fiji (dominion independent in cadrul Commowealthului), Universitatea Pacificului de Sud incepe editarea revistei internationale „Social Behavior and Personality“.

·       Analizand atractia interpersonala, Irwin Altman  si D. Taylor remarca rolul sinceritatii reciproce: suntem atrasi de persoanele care dovedesc aceeasi sinceritate pe care ne-o permitem noi insine       (Social Penetration: The Development of Interpersonal  Relationships, New York, Holt, Rinehart & Winston, 1973).

·       A. A. Lazarus analizeaza asertivitatea, capacitatea de a-i influenta pe altii. Tehnica, preluata din psihoterapie, cuprinde patru elemente: refuzul de a comanda, avansarea cererii ca un favor, exprimarea sentimentelor pozitive, amorsarea conversatiilor de convenienta. Exista astazi  scale de asertivitate.

·       Konrad Lorenz publica lucrarea „Die Acht Todsünden der zivilisierten Menschheit” (München, R. Piper & Co., 1973), in care atrage atentia asupra pericolelor pentru omenire reprezentate de: suprapopulare, pustiirea spatiului vital, intrecerea oamenilor cu ei insisi, moartea termica a simturilor, sfaramarea traditiei, receptivitatea la indoctrinare si de armele nucleare. Lucrarea a fost tradusa in limba romana sub titlul „Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate” (Bucuresti, Editura Humanitas, 1996).

·       In acelasi an se tipareste si o alta lucrare a lui Konrad Lorenz : „Die Rückseite des Spiegels. Versuch einer Naturgeschichte menchlichen Erkenne“ (München, Piper, 1973). Cel care va primi in 1973 Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina sustine ca intre evolutia filogenetica a diferitelor specii de animale si evolutia culturala a omenirii exista asemanari izbitoare. Informatia culturala constituie „a doua natura“ a omului.

·       Sub coordonarea lui Traian Herseni apare lucrarea „Psihologia colectivelor de munca. Intreprinderea industriala“ (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1973). In „Prefata“, Traian Herseni defineste psihologia sociala ca „studiu al influentelor psihice reciproce dintre oameni in cadrul relatiilor dintre ei, fie direct, de la persoana la persoana (relatiile interumane sau interpersonale, numite uneori si relatii psihologice), fie indirect, prin intermediul unor colectivitati, organizatii sau institutii (familie, asezare, popor, natiune, stat s.a.m.d.), adica in cadrul anumitor structuri si procese sociale, dupa anumite norme si valori culturale (p. 7). In afara contributiilor la psihologia sociala a randamentului muncii si a grupei de munca, este analizata geneza atitudinii fata de sine si fata de ceilalti, discutandu-se problemele socializarii, afiliatia si teoria compararii sociale, structura self-ului.

·       Morton Deutsch realizeaza o sinteza a studiilor privind rezolvarea conflictelor (The Resolution of Conflict: constructive and destructive processes, New York, Yale, 1973).

·       M. M. Clifford si Elaine Walster (Hatfield) publica studiul „The Effect of Physical Attractiveness on Teacher Expectation“ (in „Sociology of Education“, 1973, nr. 46, pp. 248 - 258), in care demonstreaza experimental existenta prejudecatilor legate de atractivitatea fizica. Cei doi psihosociologi americani au solicitat unui numar de profesori din patru sute de scoli sa se pronunte in legatura cu calitatile psihomorale ale uni elev (necunoscut lor), pe baza unei fise psihologice. Un grup experimental a primit fisa psihologica insotita de fotografia unui copil atractiv, iar celalalt grup experimental a primit aceeasi fisa psihologica, insotita de fotografia unui copil lipsit de farmec. Primul grup experimental a apreciat ca elevul  a carui fisa psihologica a examinat-o este inteligent, istet, in timp ce al doilea grup experimental nu a facut o astfel de apreciere. Prejudecata ca o persoana frumoasa este si inteligenta functioneaza in societatea contemporana, ca si in trecut. Aristotel spunea: „Frumusetea este mai importanta decat orice scrisoare de recomandare“.

·       E. Rosch introduce conceptul de „prototip“ pentru a designa structura interna a categoriilor cu care se opereaza in psihologia cognitiva. Este considerata prototip unitatea cea mai reprezentativa pentru categoria luata in considerare.  Prototipul poate fi considerat un „rezumat cognitiv“ al respectivei categorii. El reflecta, in fond, „aerul de familie“ al ansamblului categoriei (E. Rosch, On the Internal Structure of Perceptual and Semantic Categories, in T. E. Moore, Cognitive Development and the Acquisition of Language, New York, Academic Pres, 1973, pp. 111 - 144). In psihosociologie, notiunea de prototip este utilizata in analiza cognitiei sociale a perceptiei sociale, in mod deosebit (N. Cantor si W. Mischel, 1979; D. Buss si K. Craig, 1983).

·       Nicolae Margineanu dezvolta modelul bio-psiho-socio-cultural al personalitatii in lucrarea „Conditia umana” (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973). In prezentarea cartii, autorul afirma: „persoana umana este o structura bio-psiho-sociala care se adapteaza in mod constient la lume si la societate, cu cauzalitatea proprie cea mai ridicata, realizand salturile cele mai mari in directia Binelui, Adevarului si Frumosului”. Este o lucrare de psihologie social-culturala (p. 6), in care sunt tratate subiecte precum: psihologia, sociologia si antropologia culturala a persoanei, integrarea sociala a Eului, increderea in viata si frica de viata, ereditatea socio-culturala, pluralitatea rolurilor sociale, atitudinile sociale, conflictele socio-culturale s. a.

·       Zick  Rubin  analizeaza  iubirea din punct de vedere psihosociologic (Liking and Loving: A Invitation to Social Psychology, New York, Random House, 1973) si elaboreaza o  scala  pentru  masurarea  iubirii. Zick Rubin considera ca iubirea are doua componente: eros - corespunzator iubirii- pasiune si agape - corespunzator  iubirii-camaraderie (in terminologia utilizata de Ellen Bersheid si Elaine Walster).

·       Incepand din 1973, Petru Panzaru publica o serie de studii si articole privind psihosociologia propagandei: „Mecanismele sociale si psihosociale ale actiunii de convingere“ (1973), „Cu privire la eficacitatea propagandei“ (1977), „Propaganda si educatie“ (1978) s.a.

·       Kenneth Gergen postuleaza ca psihologia sociala nu este decat o ramura (domeniu) a istoriei contemporane, care consta in cercetarea sistematica a istoriei actuale (Social Psychology as History, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1973, nr. 26, pp. 309 - 320).

·       Philip G. Zimbardo  conduce experimentul din subsolul Universitatii Stanford in care se simula relatia prizonier/gardian. Subiectii din experiment (gardienii)      si-au exercitat autoritatea in mod traumatic asupra prizonierilor (subiecti voluntari in experiment). Desi proiectat sa dureze doua saptamani, experimentul a trebuit - din aceasta cauza - sa fie intrerupt dupa sase zile (On the Ethics of Intervention in Human Psychological Research: With Special Reference to the Stanford Prison Experiment, in „Cognition“, 1973, nr. 2, pp. 243 - 256).

·       Apare lucrarea „Psihosociologia organizarii si a conducerii“(Bucuresti, Editura Politica), de Catalin Zamfir.

·       Elliot Aronson  editeaza volumul „Reading about The Social Animal“ (New York, W.H. Freeman and Company, 1973), in care sunt adunate studiile „complementare si suplimentare“ lucrarii sale din 1972: cercetari clasice si contemporane, cu subiecte strict delimitate sau cu extensie panoramica. Lucrarea este structurata pe opt capitole tratand: 1) Reflectii despre procesul de cercetare stiintifica (Elliot Aronson); 2) Conformare si obedienta (Solomon Asch, Stanley Milgram, John M. Darley si C. Daniel Batson, Philip Zimbardo); 3) Comunicarea in masa, propaganda si persuasiunea (James M. Dabbs, Richard L. Miller, Craig Haney, David P. Phillips); 4) Cognitia sociala (Douglas T. Kenrick, Michael Ross, Russel H. Fazio, Michael D. Storms); 5) Autojustificarea (Elliot Aronson, Jonathan L. Freedman, Danny Axsom, Chris Dickerson); 6) Agresivitatea umana (Leonard Berkowitz, Russell G. Geen, Dane Archer, Ronald W. Rogers, Neil M. Malamuth); 7) Prejudecata si atribuire (Carl O. Word, Doré Butler, Claude Steele, Muzafer Sherif, Elliot Aronson, T.F. Pettigrew); 8) Simpatia, iubirea si sensitivitatea interpersonala (Elaine Walster Hatfield, Sara B. Kiesler, Mark Snyder, Donald G. Dutton, Margaret Clark). In 1995 a aparut editia a saptea a acestui volum, cu sumarul si autorii mentionati.

1974

·       Harold B. Gerard, E. S. Conolley si R. A. Wilhelmy propun modificarea teoriei disonantei cognitive, aratand ca angajarea indivizilor intr-o actiune depinde de mai multi factori, iar justificarea comportamentului contraatitudinal are trei praguri. Disonanta ar opera numai la nivelul primelor doua praguri, iar dincolo de al treilea prag remuneratia suplimentara conduce la o schimbare atitudinala in sensul pozitiv, favorabil comportamentului realizat. Se ajunge astfel la o curba in U care aproximeaza relatia dintre marimea remuneratiei si schimbarea atitudinala. E. S. Conolley (1970) demonstrase deja  experimental existenta unei astfel de relatii.

·       Mark Snyder (The Self-monitoring of Expressive Behavior, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1974, nr. 30, pp. 526 - 537) introduce conceptul de „control al eului“ pentru a desemna acordul eului cu mediul inconjurator si cu alte persoane. Un control al eului ridicat presupune flexibilitate si o probabilitate sporita de a face fata situatiilor. Persoanele cu un control al eului scazut au un comportament constant si prezinta o similitudine a eului public si a eului privat.

·       D. J. Stang, A.  Heingartner si  J. V. Hall fac experimente cu stimuli vizuali sau auditivi; pe baza acestor experimente se demonstreaza ca expunerea repetata la aceiasi stimuli conduce la o atitudine favorabila.

·       Sub semnatura lui  Pantelimon  Golu (n. 1934) se tipareste primul curs universitar de „Psihologie sociala“ (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1974), in care, dupa ce sunt discutate problemele teoretico-metodologice ale psihologiei sociale (obiectul de studiu, raporturile cu celelalte stiinte, sistemul psihologiei sociale si actualitatea cercetarilor psihosociologice), se prezinta contributiile lui K. Marx, Fr. Engels  si V. I. Lenin  la fondarea „psihologiei sociale ca stiinta“. Sunt identificate etapele evolutive ale psihologiei sociale, expunandu-se „punctele de vedere“ ale lui A. Comte, G. Tarde, E. Durkheim. Se acorda un loc central problematicii persoanei in psihologia sociala (influenta factorilor socioculturali asupra acesteia, statusul si rolul social al persoanei, nivelul de aspiratii etc.). Relatiile interpersonale, comunicarea, perceptia interpersonala, psihologia grupurilor mici si fenomenele de masa contureaza domeniul psihologiei sociale in viziunea titularului disciplinei de la Universitatea Bucuresti.

·       Sandra Lipsitz Bem propune un model de masurare a masculinitatii/feminitatii (Bem Sex-Role-Inventory) si identifica situatia unor persoane care obtin scoruri ridicate atat la masculinitate, cat si la feminitate si pe care le numeste androgine  psihologica (The Measurement of Psychological Androgyny, in „Journal of Consulting and Clinical Psychology“, 1974, nr. 42, pp. 155 - 162).

·       Preferinta interpersonala” (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1974), de Dinu Grama, trateaza o tema de psihosociologie aplicata la industrie, viata de grup. Autorul trece in revista teoriile atractiei interpersonale (psihanalitica, fenomenologica, sociometrica, psihosociologica si axiologica) si propune un model de diagnoza a grupurilor din punct de vedere al preferintei interpersonale, bazat pe tehnicile sociometrice.

·       Stanley Milgram introduce noi variabile (prestigiul institutiei, apropierea/departarea experimentatorului de subiectul de experiment, ordinul direct sau prin telefon) in experimentul devenit clasic asupra obedientei (Obedience to Authority, New York, Harper & Row, 1974).

·       Erik H. Erikson  publica lucrarea „Dimensions of a New Identity“ (New York, Norton, 1974), in care este analizat conceptul de identitate, asimilat  supraeului, rezultat al internalizarii normelor sociale in procesul socializarii.

·       Nicolae Radu  (n. 1929) si colab. investigheaza grupurile scolare (Teoria grupurilor si cercetarea colectivelor scolare, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1974).

·       Ioan Nicola publica lucrarea „Microsociologia colectivului de elevi“ (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1974).

·       Robert A. Baron si Donn Byrne publica manualul universitar „Social Psychology: Understanding Human Interaction” (Boston, Allyn and Bacon, inc., 1974). Cele treisprezece capitole ale lucrarii trateaza despre: 1) Intelegerea comportamentului social; 2) Perceptia sociala: cunoasterea altora si a noastra insine; 3) Atitudinile, schimbarea atitudinilor si cognitia sociala; 4) Prejudecatile si discriminarea; 5) Atractia interpersonala si iubirea; 6) Influenta sociala: schimbarea comportamentului altora; 7) Comportamentul prosocial: ajutorarea celorlalti; 8) Agresivitatea: natura, cauzele si controlul ei; 9) Schimbul social; 10) Grupurile si comportamentul individual: comsecintele apartenentei; 11) Environment si comportament; 12) Aplicatii ale psihologiei sociale; 13) Comportamentul sexual: cea mai intima forma de interactiune sociala. Ca definitie de lucru, autorii propun: „psihologia sociala este domeniul stiintific care studiaza modul in care comportamentul, simtirea sau gandirea unui individ sunt influentate sau determinate de comportamentul si/sau de caracteristicile altor persoane” (p. 7). In ceea ce priveste etapele de evolutie ale psihologiei sociale, autorii disting: 1) Aparitia psihologiei sociale (1908, 1924, 1935, 1939); 2) Decadele de crestere (1940, 1950, 1960); 3) Psihologia sociala la rascruce (1970, 1980); 4) Psihologia sociala in anii 1980: diversitate si aplicabilitate (p. 15).

·       Henri Tajfel publica studiul „Social Identity and Intergroup Behaviour“, (in „Social Science Information“, 1974, 13, pp. 65-93) in care este schitata  teoria identitatii sociale. Depasind limitarile teoriilor psihosociologice individualiste, Henri Tajfel considera ca identitatea  sociala reprezinta structura psihologica ce permite legatura dintre individ si grup. Identitatea  sociala  deriva din constiinta apartenentei la unul sau la mai multe grupuri sau categorii sociale (natiuni, grupuri etnice si religioase, profesii etc.). Omogenitatea perceptiilor si uniformitatea comportamentelor pot explica interiorizarea normelor si valorilor in-group-ului, prin identificarea individului cu grupul din care face parte.

·       Robert A. Hinde publica volumul „Biological Bases of Human Social Behavior” (New York, McGraw-Hill, 1974).

·       Henri H. Stahl (1901-1991) publica lucrarea „Teoria si practica investigatiilor sociale“, 2 vol. (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1974), in care sintetizeaza experienta de cercetare stiintifica de teren a fenomenelor si proceselor sociale, inclusiv psihosociologice: observarea opiniilor, tehnicile anchetelor verbale etc.

·       Ellen Berscheid si Elaine Walster (Hatfield)  studiaza atractia  interpersonala  si ajung la concluzia ca barbatii prefera partenere atragatoare din punct de vedere fizic, iar femeile manifesta preferinta pentru barbatii cu nivel inalt de scolaritate si cu posibilitati de castig ridicate. In analiza psihosociologica a iubirii, fac distinctie intre iubirea-pasiune (eros) si iubirea-camaraderie (agape) (Physical Attractiveness, in Advances in Experimental Social Psychology, L. Berkowitz, ed., vol. 7, New York, Academic Press, 1974).

·       Catalin Mamali (n. 1945) publica lucrarea „Intercunoasterea“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1974), in care abordeaza probleme privind metodologia cercetarilor psihosociologice (statusul subiectului in cercetarea psihosociala, tehnica autochestionarii), precum si o serie de fenomene psihosociologice (transparenta si transpatrunderea, intercunoasterea si comportamentul interpersonal).

·       Eeleonore E. Maccoby si C. Jacklin analizeaza un numar de aproximativ 1400 de studii punand diferentele psihologice dintre Anexe, publicate in revistele de specialitate. Cei doi autori ajung la urmatoarele concluzii in ceea ce le priveste pe femei comparativ cu barbatii: sunt mai socialbile, mai influentabile, au un respect de sine mai putin accentuat, invata pe de rost si au performante superioare in sarcinile simple, respective, sunt mai putin motivate de reusita sociala, sunt „auditive”, in timp ce barbatii sunt „vizuali”. S-a mai constatat ca femeile au aptitudini verbale mai dezvoltate, iar barbatii au performante superioare la testele de aptitudini vizual-spatiale si matematice; sunt mai agresivi decat femeile. Interesul pentru tema diferentelor psihologice dintre sexe este mentinut de miscarea feminista, aparuta in anii ’60 (The Psychology of Sex Differences, Stanford, Staford University Press, 1974).

·       Isi incepe aparitia publicatia trimestriala„Personality and Social Psychology Bulletin“ a Asociatiei americane de psihologie. Revista publica, in special, studii teoretice si metodologice relevante pentru interfata personalitate si psihologie sociala. Sunt publicate, de asemenea, studii experimentale, studii de caz, cercetari bazate pe observatie, simulare, analiza continutului comunicarii s.a.m.d.

·       George Levinger sugereaza existenta a trei niveluri in relatiile dintre doua persoane: atitudini si impresii unilaterale (lipsa interactiunii), contact de suprafata (atitudini bilaterale, unele interactiuni), mutualitate (minora, moderata sau majora) (A 3-Level Approach to Attraction: Toward an Understanding of Pair-Relatedness, in Foundations of Interpersonal Attraction, T.H. Huston, ed., New York, Academic Press, 1974).

·       Adrian Neculau (n. 1938) analizeaza in lucrarea „Introducere in dinamica grupurilor” (Iasi, Universitatea „Al. I. Cuza”, 1974) relatiile interpersonale si influenta lor asupra muncii, integrarea socioprofesionala si opiniile despre statusul social de muncitor).

·       Fred E. Fiedler si M. M. Chemers publica lucrarea „Leaderschip and Effective Management“ (Glenview, Scott, Foresman and Co., 1974).

·       A. Tversky si D. Kahneman introduc termenii de „euristica de reprezentativitate” (deductia ca doua obiecte asemanatoare actioneaza in acelasi fel) si „euristica de disponibilitate” (tendinta de a considera evenimentele mai usor disponibile in memorie ca fiind mai frecvente, mai probabile si mai eficiente in cauzal) (Judgement under Uncertainty. Heuristics and Biasses, in „Science”, 1974, nr. 185, pp. 1124-1131). Existenta erorilor produse de cele doua tipuri de euristica il determina pe Serge Moscovici, sa vorbeasca despre mentalitatea prelogica a lumii civilizate (Psychologie sociale des relations à autrui, S. Moscovici, ed., Paris, Nathan, 1994).

1975

·       Septimiu Chelcea (n. 1940) elaboreaza o lucrarecu caracter metodologic: „Chestionarul in investigatia sociologica“ (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1975). Este prezentata evolutia sondajelor de opinie publica.

·       Mark  Snyder si T.C. Monson  propune caracterizarea persoanelor dupa modul in care fie situatia, fie dispozitiile interne ghideaza comportamentul. Primele au un autocontrol ridicat (High self-monitors), celelalte un autocontrol scazut  (Low self-monitors). Aceasta distinctie va servi pentru predictia comportamentelor pe baza atitudinilor. Pentru persoanele cu autocontrol scazut, relatia atitudine-comportament este mai consistenta (Persons, Situations, and the Control of Social Behavior, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1975, nr. 32, pp. 637 - 644).

·       Jean-Paul Codol explica formarea identitatii personale prin procesul de diferentiere evaluativa care implica un fenomen de conformare superioara de sine, numit de autor efectul P.I.P. (Primus Inter Pares) (Effect PIP et complit des normes, in „Anée Psychologique“, 1975, nr. 75, pp. 127 - 145).

·       Mielu  Zlate (n. 1937) publica lucrarea „Psihologie sociala si organizationala industriala. Grupul primar de munca“ (Bucuresti, Editura Politica, 1975). Sunt prezentate inceputurile psihologiei sociale industriale si directiile actuale de cercetare, formarea grupurilor de munca si dinamica lor, precum si comunicarea in grupurile de munca din  intreprindere.

·       John W. Thibaut  si L. Walker formuleaza  teoria  justitiei  procedurale (Procedural Justice: A Psychological Analysis, New Jersy, Erlbaum, 1975), care completeaza teoria echitatii. John W. Thibaut  si colab. au observat ca perceptia echitatii/inechitatii nu depinde numai de rezultatul distributiei resurselor, ci si de corectitudinea modului de luare a deciziei ce premerge distribuirea. Faptele de observatie, ca si studiile experimentale sustin ideea ca o decizie este considerata justa, indiferent de efectele ei asupra individului, daca se considera ca s-a procedat corect. Ascultarea partilor implicate, inaintea luarii deciziei, face ca decizia sa fie perceputa ca fiind justa. Justetea deciziilor, conform teoriei lui John W. Thibaut, depinde de controlul pe care il au indivizii asupra procedurilor de luare a deciziilor. Exista un control expresiv, care consta din posibilitatea indivizilor de a-si sustine punctele de vedere proprii. In viata sociala, controlul expresiv este ilustrat prin instruirea votului universal (dreptul de a alege reprezentantii politici). Exista, de asemenea, un control decizional exercitat chiar asupra procedurilor de lucru a hotararilor in ceea ce ii priveste. Cercetarile psihosociologice recente au aratat ca persoanele care au exercitat un control expresiv percep decizia ca fiind justa, chiar daca nu au avut posibilitatea exercitarii si a controlului decizional. Teoria justitiei procedurale  se afla in analiza conflictelor intergrupuri, considerandu-se ca la originea conflictelor se afla distribuirea inegala a controlului expresiv si decizional intre grupurile rivale.

·       Morton  Deutsch demonstreaza ca teoria echitatii  nu opereaza beneficii in toate situatiile de schimb sau de distributie. In locul proportionalitatii dintre contributii si beneficii, in anumite situatii, se recomanda regula egalitatii sau regula distribuirii dupa nevoi. Cand se urmareste stabilirea unor relatii de cooperare este preferabila regula egalitatii, indiferent de aportul fiecaruia.  Aceasta regula este preferabila si in distributia resurselor simbolice (de exemplu, informatii) sau resurselor sociale (de exemplu, afectiune). Distribuirea dupa nevoi este preferabila in relatiile de prietenie, dupa cum remarca Morton  Deutsch (Equity, Equality and Needs, in „Journal of Social Issues“, 1975, nr. 31, pp. 137 - 149).

·       Michel  Argyle publica lucrarea „Bodily Communication” (Londra, Methuen, 1975).

·       Irwin Altman publica lucrarea „The Environment and Social Behavior” (Monetery, Books/Cole, 1975), in care descrie urmatoarele tipuri de teritoriu: teritoriul primar, spatiul folosit in exclusivitate de o persoana sau de un grup restrans o lunga perioada; teritoriul  secundar, spatiul utilizat in comun o perioada de timp mai scurta; teritoriul public, utilizat de toti. Exista tendinta oamenilor de a personaliza spatiul, marcandu-l.

·       Mielu Zlate analizeaza grupul primar de munca in lucrarea „Psihologie sociala si organizationala industriala“ (Bucuresti, Editura Politica, 1975).

·       Apare lucrarea lui  Jozef  M. NuttinThe Illusion of Attitude Change“ (Londra, Academic Press, 1975), in care sunt comentate rezultatele unei serii de 13 experimente vizand relatia dintre remuneratie si schimbare atitudinala. Jozef M. Nuttin  si colaboratoarea sa Annie Beckers regasesc in unele experimente relatia prezisa de teoria disonantei cognitive: remuneratia mai slaba  determina o schimbare atitudinala favorabila, in concordanta cu comportamentul realizat. In alte experimente relatia remuneratie-schimbare atitudinala este curbiliniara. Datele experimentale il conduc pe Jozef  M. Nuttin la ipoteza caracterului insolit al recompensei sau al situatiei drept cauza a schimbarii atitudinale. In situatii bizare subiectii sunt tentati sa extraga declaratia despre atitudinea lor din ceea ce au declarat in scris (eseul contraatitudinal). „Acest efect de contaminare a raspunsului este determinat de natura surprinzatoare a unor stimuli stranii, originali, incomozi sau  disonanti care preced raspunsul atitudinal si sporesc dominanta relativa si impactul raspunsurilor mai recente asupra raspunsurilor atitudinale care urmeaza“ (J.M. Nuttin, Op. cit., p. 156, dupa W. Doise, J.-C. Deschamps, G. Mugny, Psihologie sociala experimentala, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 218). Ipoteza caracterului insolit confera o natura asociationista atitudinilor, nemafiind  intelese ca dispozitii spre actiune, ci doar ca impact al raspunsurilor anterioare asupra raspunsurilor urmatoare. Acest impact este in functie de: natura raspunsurilor precedente; gradul de perturbare; continuitatea temporala intre raspunsuri.

·       Referitor la predictia comportamentului pe baza atitudinilor, R. Norman formuleaza ipoteza: daca in structura atitudinii componenta afectiva este consistenta cu cognitia, atunci predictia poate fi realizata.

·       Aurora Perju-Liiceanu, studiind grupurile de cercetatori stiintifici, identifica opt factori caracteristici pentru relatiile interpersonale: onestitatea, potentialul de intimitate, acceptanta, potentialul de utilitate, intarirea ego-ului, stima, similaritatea si schimbul social ritualizat.

·       Robert  B. Cialdini si colab. experimenteaza tehnica usa in fata (The door-in-the face technique) pentru obtinerea compliantei: a cere initial exagerat de mult, apoi mai putin, exact atat cat este nevoie (A Reciprocal Concessions Procedure for Inducing Compliance: The Door-in-the-face Technique, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1975, nr. 31, pp. 206 - 215). Pentru a obtine complianta, intervalul dintre prima si cea de-a doua solicitare trebuie sa fie mic. In experiment, elevii unui colegiu au fost intrebati daca accepta sa supravegheze timp de doua  ore un grup de handicapati aflati intr-o vizita la o gradina zoologica. Au acceptat 17% din cei intrebati. Unui alt grup de elevi i s-a spus: „In mod obisnuit, recrutam voluntari dintre elevi, pentru a lucra fara plata, in calitate de consilieri la Centrul de detentie a minorilor. Serviciul consta in doua ore de munca saptamanal, timp de doi ani“. Apoi a intrebat: „Cine se ofera?“ Fireste, nimeni nu a acceptat. A urmat imediat solicitarea de a supraveghea grupul de handicapati. De aceasta data aproximativ jumatate din elevi au acceptat (apud  Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Bucuresti, Editura Nemira, 1997, p. 34). Robert B. Cialdini apreciaza ca tehnica usa in fata se bazeaza pe norma reciprocitatii care ar orienta comportamentele de negociere: daca percepi ca ti s-a facut o concesie, ai tendinta sa faci si tu o concesie. Robert Miller avanseaza o alta explicatie: contrastul perceptiv. Prin contrast, cea de-a doua solicitare pare mai rezonabila decat prima (Perceptual Contrast versus Reciprocal Concession as Mediators of Induced Compliance, in „Canadian Journal of Behavior Science“, 1976, nr. 8, pp. 401 - 409).

·       Lucrarea lui Werner HerknerEinführung in der Sozialpsychologie“ (Berna, Verlag Hans Huber, 1975) va cunoaste pana in 1991 cinci editii revazute si adaugite, marcand astfel aparitia temelor de cercetare in psihologia sociala.

·       Martin Fishbein si Icek Ajzen  propun un  model al predictiei comportamentului  pornind de la atitudini. Psihosociologul american considera ca actele comportamentale sunt in acord cu intentiile declarate. Dar intentiile sunt influentate de atitudini si de presiunea sociala. La randul lor, atitudinile depind de valoarea rezultatului asteptat si de previziunea rezultatelor. Presiunea sociala depinde de credinta ca si alti oameni gandesc la fel (credinta normativa) (Belief, Attitude, Intention, and Behavior: An Introduction to Theory and Research, Reading, MA, Addison-Wesley, 1975).

·       Uriel G. Foa si E. B. Foa publica lucrarea „Resource Theory of Social Exchange” (New Jersey, General Learning Press, 1975) in care analizeaza comportamentul pe baza schimbului social. In diferite culturi, oamenii schimba intre ei urmatoarele resurse: iubire, servicii, bunuri, bani, informatii, status social. Principiul echitatii impune reciprocitate si echilibru in schimbul social.

1976

·       Lucrarea „Social Influence and Social Change“, de Serge Moscovici, aparuta la Londra in 1976 la Editura Academic Press, introduce o noua paradigma in psihosociologie: influenta minoritatii asupra majoritatii. Minoritatea poate influenta majoritatea daca este consecventa, daca este perceputa de majoritate ca fiind flexibila, daca respectiva minoritate corespunde spiritului  timpului  si nu are un status social dublu (de exemplu, homosexuali si militanti pentru recunoasterea casatoriilor intre persoane de acelasi sex). Lucrarea va fi tiparita si in Franta sub titlul „Psyhosociologie des minorités actives“ (Paris, PUF, 1979).

·       Bertram Raven si Jeffrey Rubin publica volumul „Social Psychology: People in Groups” (New York, John Wiley & Sons, Inc., 1976). Cele zece capitole ale lucrarii trateaza despre: 1) Fiecare om – un psihosociolog; 2) Persoana in singuratate; 3) Spre altii si spre noi insine; 4) Simpatia si antipatia, prietenia si agresivitatea; 5) Interdependenta persoanelor; 6) Influenta interpersonala si puterea sociala; 7) Structura grupurilor; 8) Influenta grupului asupra comportamentului individual; 9) Performanta grupului si leadership-ul; 10) Conflict, armonie si tensiune intre grupuri.       

·       Jerry E. Phares (1976) realizeaza sinteza cercetarilor in domeniul internalismului/externalismului: W. James si J. B. Rotter (1958), B. Bettelheim (1960), J. B. Rotter (1961), J. E. Phares (1962), J. B. Rotter (1966), J. D. Scott si J. G. Phelan (1969), B. R. Strickland (1972), S. Nowichi si Strickland (1973), M. W. Stephens si P. Delys (1973), W. Mischel si R. Zeiss (1974) (Locus of Control in Personality, New Jersey, General Learning Press, 1976).

·       Revista „Sociometry“, fondata in 1937 de J. L. Moreno,  isi schimba numele in „Social Psychology“, iar un an mai tarziu, in 1979, apare sub denumirea „Social Psychology Quarterly“, ca revista a Asociatiei Americane de Sociologie.

·       Birtt L. Duncan comunica rezultatele unui experiment care relevaimportanta schemelor in interpretarea evenimentelor. Unor studenti albi li s-a prezentat o inregistrare video a unei altercatii dintre doua persoane, in finalul careia o persoana a agresat pe cealalta. Culoarea pielii (alb/negru) a agresorului si victimei era diferita de la un experiment la altul. La un interval de timp, s-a cerut studentilor sa evalueze violenta agresorului. Cand agresorul era negru, 70% din studenti apreciau ca acesta a avut un comportament violent, dar cand agresorul era alb proportia studentilor care apreciau ca acesta ar fi avut un comportament agresiv scadea pana la 13% (Differential Social Perception and Attribution of Inter-Group Violence, in „Journal of Personality and Social Psychology”, 1976, nr. 34, pp. 590-598).

·       Y. Amir demonstreaza efectul pozitiv al contactului  intergrupuri in conditiile cooperarii (The Rol of Intergroup Contact in Change of Prejudice and Ethnic Relations, in Towards the Elimination of Racism, P.A. Katz, ed., New York, Pergamon Press, 1976).

1977

·       Impactul vietii urbane asupra comportamentelor prosociale a fost pus in evidenta si prin studiul lui H. Takooshian  si colab. (Who Wouldn’t Help a Lost Child? in „Psychology Today“, 1977, nr. 10, pp. 67 -68). Un copil de sase ani pretindea ca s-a ratacit si-i ruga pe trecatori sa telefoneze acasa la el pentru a-i anunta pe parinti: orasenii au acordat ajutor in proportie de 46%, in timp ce neorasenii in proportie de 72%. Faptul ca in orase comportamentul prosocial se intalneste mai rar decat in mediul rural a fost relevat de trecerea in revista a 65 de cercetari pe aceasta tema (N. M. Steblay, 1987).

·       Germaine de Montmollin face sinteza cercetarilor psihosociologice privind influenta sociala (L’influence sociale, Paris, P.U.F., 1977). In psihosociologie, prin influenta sociala se intelege „modificarile in rationamentele, opiniile si atitudinile individului - sau ale grupului - ca urmare a luarii la cunostinta a rationamentelor, opiniilor si atitudinilor altor persoane fata de acelasi subiect (p. 8) (L’Influence sociale, Paris, P.U.F., 1977).

·       Lee Ross numeste „eroare fundamentala a atribuirii“ tendinta de a explica toate comportamentele altora prin factorii de personalitate si de a ignora factorii de context, situationali. Este o contributie la  paradigma  atribuirii (Distortions in the Attribution Process, in Advances in Experimental Social Psychology, L. Berkowitz, ed., New York, Academic Press, 1977) .

·       S. L. Duncan si D. W. Fiske prezinta o sinteza  a studiilor privind interactiunea directa (Face-to-Face Interaction, New Jersey, Erlbaum, 1977).

·       J. Rappaport contribuie cu lucrarea „Community Psychology: Values, Research and Action“ (New York, Holt, Rinehart and Winston, 1977) la conturarea unui nou domeniu al psihosociologiei: psihologia comunitatii care se ocupa cu sanatatea mintala a comunitatii, accentuand importanta conlucrarii si sprijinul social. Ca metoda, aceasta ramura a psihologiei incurajeaza cercetarea-actiune si studiul de caz. In S.U.A., psihologia comunitatii a fost recunoscuta inca din 1966 in cadrul Asociatiei Americane de Psihologie, iar la inceputul anilor ’70 si-au inceput aparitia revistele: „Journal of Community Psychology“ si „American Journal of Community Psychology“.

·       Adrian Neculau publica lucrarea „Liderii in dinamica grupurilor“ (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1977). Prezentand o sinteza a problematicii psihosociologice a grupurilor primare, inclusiv conducerea acestora, lucrarea s-a constituit intr-un punct de referinta pentru multi psihosociologi.

·       Albert  Bandura prezinta teoria invatarii sociale (Social Learning Theory, New Jersey, Prentice-Hall, 1977), in care un rol central il are imitatia. Achizitia noilor comportamente se poate realiza prin observarea modelelor. In cadrul teoriei lui Albert Bandura, intarirea nu joaca un rol important in achizitia raspunsurilor comportamentale.

·       R. Meadow a denumit prin „sindromul Münchausen“ situatia de nemultumire a femeilor care cauta refugiu in mancare, bautura etc., fac boli somatice si se prezinta la medic pentru consult.

·       Irving L. Janis publica, in colaborare cu L. Mann, lucrarea „Decision-making: A Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment“ (New York, Free Press, 1977).

·       Robert A. Baron defineste comportamentul agresiv ca fiind orice forma de comportament care are ca scop vatamarea sau jignirea altor persoane care sunt motivate sa evite un astfel de tratament” (Human Aggresion, New York, Plenum, 1977).

·       Stephen Worchel si colab. demonstreaza ca succesul in sarcinile de cooperare dintre grupuri are efecte benefice in rezolvarea conflictelor. In lipsa succesului are loc o depreciere a out-group-ului, caruia i se reproseaza esecul (Intergroup Cooperation and Intergroup Attraction: The Effect of Previous Interaction and Outcome of Combined Effort, in „Journal of Experimental Social Psychology“, 1977, nr. 13, pp. 131 - 140).

·       Problematica psihosociologica a negocierilor este prezentata de I. E. Morley si J. M. Stephenson  in lucrarea „The Social Psychology of Bargain“ (Londra, Allen & Unwin, 1977). Cei doi autori au demonstrat ca negocierile face-to-face sunt mai eficiente decat cele realizate la distanta, prin telefon, fara ca partenerii sa se vada reciproc. In cadrul negocierilor este important ca pozitiile grupurilor sa fie exprimate clar si partenerii sa poata interveni pentru lamurirea punctelor de vedere.

·       Mark Snyder, Elizabeth Tanke si Ellen Berscheid realizeaza o serie de experimente care arata ca o credinta eronata despre o persoana sau alta conduce la autorealizarea profetiei (self-Fulfilling prophecies) sau la ceea ce autorii au numit confirmare comportamentala (Behavioral confirmation). Unor studenti de la Universitatea Minesota le-a fost aratata fotografia unei tinere femei foarte atractiva (grupul experimental) si fotografia unei femei lipsita de atractivitate (grupul de control). Studentii au fost pusi sa vorbeasca la telefon cu persoanele din fotografie (in realitate, cu una si aceeasi persoana). Studentii din grupul experimental au apreciat intr-o masura mult mai mare decat cei din grupul de control caldura vocii persoanei cu care au conversat (Social Perception and Interpersonal Behavior: On the Self-Fulfilling Nature of Social Stereotypes, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1977, nr. 35 pp. 656 - 666).

·       D. Meichenbaum  descopera faptul ca oamenii deprimati, ca si cei lipsiti de motivatie de autorealizare, isi subestimeaza sansele de reusita si au o expectanta negativa.  El apreciaza ca si neajutorarea se invata, fapt pentru care propune termenul de neajutorare invatata (learned helplessness).

·       Samuel L. Gaertner si John F. Dovidio,  analizand formele mai subtile de rasism al albilor din S. U. A., studiaza experimental: neacordarea ajutorului persoanelor de culoare care au nevoie de el si actiunile simbolice impotriva negrilor (The Subttety of White Racism, Arousal, and Helping Behavior, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1977, nr. 35, pp. 691 - 707)..

·       Ion Radu (n. 1925) pune la dispozitia studentilor de la Universitatea din Cluj o parte din lectiile cursului de „Psihologie sociala“. Obiectul psihologiei sociale „il constituie - dupa I. Radu - studiul sistematic al unei clase de fenomene care tin de nivelul reflectarii spontane, adica de primul palier al constiintei sociale“ (p. 5). Lectiile multiplicate trateaza, in principal, urmatoarele teme: opiniile si atitudinile, imaginea de sine si perceptia sociala, problematica grupului mic.

·       Myron Rothbart si Pamela Birrell proiecteaza un experiment pentru a demonstra ca perceptia figurii umane este influentata de preconceptiile pe care le avem. Aceeasi fotografie, reprezentand chipul unui barbat, a fost prezentata unui grup experimental ca fiind a unui sef al Gestapo-ului si unui al doilea grup experimental ca fiind a unui luptator antinazist care a salvat de la moarte mii de evrei. In primul caz subiectii de experiment au declarat ca figura respectivei persoane exprima cruzime, iar in al doilea caz ca exprima bunatate (Attitude and Perception of Faces, in „Journal of Research Personality“, 1977, nr. 11, pp. 209 - 215).

1978

·       Alice H. Eagly, Wendy Wood si Shelly Chaiken  constata ca persoanele care pledeaza impotriva propriilor lor interese sau care adopta o atitudine antipopulista sunt percepute ca fiind mai sincere decat persoanele care aduc argumente in acord cu propriile lor interese. Persoanele din prima categorie influenteaza mai puternic schimbarea opiniilor(Causal Inferences about Communicators and their Effect on Opinion Change, in „Journal of             Personality and Social Psychology”, 1978, nr. 36, pp. 424-435).

·       Henri Tajfel publica un volum de studii pe problemele psihosociologiei minoritatilor etnice si ale relatiilor intergrupale. Identitatea sociala este definita ca „parte a eului individual (individual’s self-concept) care decurge din constiinta de membru al grupului social (sau grupurilor), impreuna cu semnificatia emotionala si axiologica asociata faptului de a fi membru“ (p. 63) al acestuia (sau acestora). (Differentiation between Social Groups: Studies in the Social Psychology of  Intergroup Relations, Londra, Academic Press, 1978).

·       In „Dictionar de psihologie” (Bucuresti, Editura Albatros, 1978), de Paul Popescu-Neveanu (1926 - 1994), se regasesc definitiile multor termeni de psihologie sociala, precum si o incercare de stabilire a obiectului de studiu: „fenomenele psihice legate de relatiile si interactiunile indivizilor, comportamentele lor in camp social, influentele acestuia asupra indivizilor si reactiile acestora, in genere fenomenele de psihism colectiv” (p. 586). Autorul opineaza ca s-a ajuns la un consens cu privire la obiectul psihologiei sociale si anume: „comunicarea intre persoane (in care rolul principal il are limbajul), relatiile interpersonale, grupurile mici, comportamentele in multime, fenomenele psihosociale de masa, opinia publica si informatia colectiva, psihologia claselor sociale, a popoarelor, a regiunilor, a satelor, a oraselor” (p. 587).

·       Tory Higgins si W.S. Rholes studiaza efectele autopersuasiunii (Saving is Believing, in „Journal of Experimental Social Psychology“, 1978, nr. 14, pp. 363 - 387).

·       In lucrarea „Cultura relatiilor interpersonale” (Bucuresti, Editura Politica, 1978), Elena Zamfir  prezinta teoriile psihologiei umaniste.

·       Willem Doise (n. 1935), Jean-Claude Deschamps (n. 1947) si Gabriel Mugny (n. 1949) publica lucrarea „Psychologie sociale experimentale“ (Paris, A. Colin, 1978), in care sunt comentate experimentele „clasice” din domeniile psihosociologiei  relatiilor dintre grupuri, influenta sociala, raporturile individ-societate si functionarea sociocognitiva. Cele 16 capitole trateaza: prejudecatile si diferentierea categoriala, definirea de sine si identitatea sociala, ancorarea sociala a judecatilor, devianta, normalizarea, decizia si polarizarea colectiva, conformismul si obedienta, influenta minoritatilor, subiectul uman - un individ interpretat si identificat, compararea sociala, atribuirea, reactanta psihologica, echilibrul cognitiv, disonanta cognitiva, starile emotive si corporale, construirea sociala a inteligentei.  In 1996, lucrarea a fost tradusa si in limba romana (Iasi, Polirom, 1996).

·       Robert  M. Baron  si  Judith Rodin constata ca nu proximitatea induce disconfort psihic, ci  interferenta comportamentala, limitarea alegerii comportamentului dorit, restrangerea controlului asupra situatiei (Perceived Control and Crowding Stress, in Advances in Environmental Psychology, New Jersey, Erlbaum, 1978).

·       Elaine Walster (Hatfield) si William G. Walster, abordand din punct  de vedere psihosociologic iubirea, introduce distinctia intre iubirea-pasiune si iubirea-camaraderie. Studiaza, de asemenea, expresia geloziei la barbati si la femei (A New Look at Love, Mass., Addison-Wesley, 1978).

·       Mark Snyder si S. W. Uranowitz demonstreaza experimental ca oamenii au tendinta de a stabili o concordanta intre obiect si categoria lui de apartenenta, reconstruind elementele astfel ca sa fie posibila apartenenta obiectelor la o categorie, pentru ca sa se justifice eticheta pusa. Subiectilor de experiment li s-au furnizat unele elemente din biografia unei tinere, Betty K. Imediat si la un interval de o saptamana grupele experimentale au mai primit un element din biografia lui Betty K. (faptul ca „imparte viata cu o alta femeie“ - grupul experimental A - si ca „imparte viata cu sotul sau“ - grupul experimental B). Grupul de control nu a mai primit nici o informatie suplimentara. S-a cerut apoi tuturor subiectilor de experiment sa reconstituie biografia tinerei, pe baza raspunsului la un chestionar cu intrebari la alegere. S-a constatat o diferenta neta intre grupurile experimentale si grupul de control, raspunsurile fiind concordante cu eticheta pusa (homosexualitatea) (Reconstructing the Past: Some Cognitive Consequences of Person Perception, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1978, nr. 36, pp. 941 - 950).

·       Colectivul de elevi ca grup social este investigat de Ioan Nicola cu ajutorul observatiei psihosociale, tehnicilor sociometrice, scalelor de atitudine si experimentului (Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1978).

·       Doi cardiologi americani, M. Friedman  si R. H. Rosenman, au identificat un stil comportamental care ar favoriza bolile cardiovasculare. Persoanele marcate de spiritul de competitie, de dorinta reusitei profesionale si sociale, hiperactive, nerabdatoare, care au sentimentul ca traiesc sub presiunea timpului ce trece prea repede si care se angajeaza in sarcini greu de atins apartin tipului A (ceilalti apartin tipului B). Type A Behavior Pattern (TABP) reprezinta o schema comportamentala care permite clasificarea persoanelor si intelegerea comportamentelor sociale: persoanele apartinand tipului A, de regula, vorbesc tare, gesticuleaza, au tendinta de a ii intrerupe pe interlocutori, se raporteaza ostil la altii. Nerabdarea, implicarea puternica in munca, spiritul de competitie caracterizeaza, de asemenea, persoanele apartinand tipului A. Acestea au, comparativ cu tipul B, performante superioare in sarcini obositoare, muncesc mai mult, actioneaza rapid, ignora distractiile si relaxarea, incearca sa obtina controlul asupra situatiei, simtindu-se puternic frustrati cand il pierd.

·       Mark R. Lepper si David Greene studiaza experimental reducerea motivatiei intrinseci, care conduce la scaderea performantelor in conditiile suprimarii recompenselor la copii (The Hidden Cost of Reward, New Jersey, Erlbaum, 1978).

·       L. A. Hayduk  (Personal Space: An Evaluative and Orienting Overview, in „Psychological Bulletin“,1978, nr. 85, pp. 117 - 143) imagineaza modelul tridimensional al spatiului personal, conform caruia forma cilindrica a spatiului personal devine trunchi de piramida cilindrica cu varful in jos, astfel ca diametrul inferior (la picioare) este mai mare decat diametrul superior al bazei (la nivelul capului si al trunchiului).

·       Sub redactia lui Martin Irle apar trei volume de studii psihosociologice, cu titlul „Kursus der Sozialpsychologie“ (Darmstadt, Luchterhand, 1978). Sunt reunite studii despre procesele de disonanta cognitiva, invatare sociala, judecata sociala, agresivitate, decizie colectiva etc.

·       E. Rosch si Barbara B. Lloyd  publica lucrarea „Cognition and Categorization“ (Hillsdale, New Jersey, Erlbaum, 1978) in care se propune un nou model de categorizare, asa-numitul model al prototipurilor sau al prototipicalitatii. Noul model admite ca entitatile (persoanele si obiectele)  apartin aceleiasi categorii intr-o masura mai mare sau mai mica. Entitatile cele mai reprezentative pentru o categorie sunt considerate „prototipuri“ si constituie punctul de referinta in judecatile despre celelalte entitati. Cercetarile mai recente in domeniul prototipicalitatii au evidentiat existenta mai multor niveluri ale categorizarii in functie de gradul de abstractizare. Se disting astfel trei niveluri (inalt, mediu, scazut) ale abstractizarii si, corespunzator, trei grade de includere a categoriilor. Categoriile cu nivel inalt de abstractizare (categorii de baza) cuprind cele mai multe entitati descrise ca asemanatoare si conduc la comportamente diferite fata de entitatile apartinand altei categorii. Categoriile cu nivel mediu de abstractizare, desi foarte bogate in caracteristici asemanatoare, nu genereaza diferentieri la fel de nete fata de entitatile aceleiasi categorii. In fine, categoriile cu nivel scazut de abstractizare grupeaza mai putine entitati si permit doar diferentieri nesemnificative. De exemplu, categoria „student“ este categoria de baza. „Student la medicina“, „student la sociologie“ etc.  reprezinta categoria intermediara, iar „student la medicina, in anul al II-lea“, „student la sociologie, in anul al II-lea“ constituie categoria cea mai concreta. Asa cum remarca Willem Doise (1994) ramane in sarcina psihosociologilor sa studieze „cadrele sociale ale categorizarii“, factorii care favorizeaza „modelul bimodal“ si „modelul prototipurilor“ in procesele de categorizare.

·       D. Zillman  abordeaza agresivitatea prin prisma teoriei atribuirii: daca oamenii atribuie frustrarea unor agenti accidentali, care nu intentioneaza sa produca frustrare, atunci s-ar putea ca reactia sa nu fie agresiva (Hostility and Aggresion, New Jersey, Erlbaum, 1978).

·       Elaine Walster (Hatfileld)  si colab. initiaza studiul psihosociologic al echitatii in relatiile interpersonale intime. Perceptia inechitatii conduce la reactii diferite: acceptarea ei, solicitarea unor compensatii sau declansarea unor actiuni pentru restabilirea echitatii (Elaine Walster Hatfield, William G. Walster si Ellen Berscheid, „Equity: Theory and research”, Boston, Allyn and Bacon, 1978).

·       Robert  B. Cialdini , J. T. Cacioppo, R. Basset, J. A. Miller experimenteaza „tehnica momelii” (amorsarea) pentru a obtine „supunerea fara presiune”: persoanele care au luat o decizie fara a cunoaste „costul real” sau pe baza unor avantaje fictive tind sa-si mentina decizia, chiar daca ulterior obtin informatii corecte. Explicatia amorsarii se bazeaza pe teoria angajamentului propusa de C. A. Kiesler (1971), conform careia doar faptele noastre ne angajaza. Ne angajaza cu atat mai mult, cu cat avem sentimentul ca am realizat faptele in conditiile libertatii de decizie. In manipularea comportamentala, tehnica momelii (amorsarea) poate fi utilizata in combinatie cu tehnica piciorului in usa si cu tehnica usii in fata (Low-ball Procedure for Producing Compliance: Commitment then Cost, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1978, nr. 36, pp. 463 - 476).

·       R. Dyson-Hudson si E. A. Smith dezvolta problematica teritorialitatii in relatie cu comportamentul uman (Human Territoriality: An Ecological Reassesment, in „American Anthropologist“, 1978, nr. 80, pp. 21 - 42).

·       Konrad Lorenz prezinta fundamentele etologiei in lucrarea „Vergleichende Verhaltensforschung“ (Viena, Springer Verlag, 1978): ca stiinta biologica, etologia studiaza comparativ comportamentele animale si umane intr-o perspectiva darwinista.

·       Steve W. Duck si G. Craig arata rolul similaritatii in stabilirea relatiilor de prietenie (Personality Similarity and the Development of Friendship: A Longitudinal Study, in „British Journal of Social and Clinical Psychology“, 1978, nr. 17).

·       St. Jones  propune integrarea abordarilor „emice” (din interior) si „etice” (din exterior) in etnopsihologie (Integra ting Ethic and Emic Approaches in the Study of Intercultural Communication, Londra, Sage, 1978).

1979

·       Bibb Latané, Kipling Williams si Stephen G. Harkins publica studiul Many Hands Make Light the Work: The Causes and Consequences of Social Loafing, in  Journal of Personality and Social Psychology“ (1979, nr. 37, pp. 822 - 832) rezultatele cercetarilor experimentale asupra fenomenului de franare sociala (lb. engl. social loafing), pus in evidenta  la sfarsitul secolului trecut de Max Ringelmann. Subiectii de experiment, in grupuri de cate doi, patru sau sase, erau pusi sa strige impreuna cat puteau de tare. Intensitatea zgomotului a crescut de 1,4 ori, de 2 ori si in grupurile de sase persoane de 2,4 ori (fata de intensitatea zgomotului produs de un individ care striga singur). Constatari de aceeasi natura s-au inregistrat si in grupurile reale.

·       Charles G. Lord, Lee Ross si Mark R. Leper formuleaza „teoria rolului determinant al informatiilor initiale“, conform careia evaluarea celorlalti depinde hotarator de primele impresii (Biased Assimilation and Attitude Polarization: The Effects of Prior Theories on Subsequently Considered Evidence, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1979, nr. 37, pp. 2098 - 2109).

·       Aparitia lucrarii lui Serge MoscoviciPsychologie des minorités actives“ (Paris, P.U.F., 1979) imbogateste teoria influentarii sociale: nu numai majoritatea poate exercita o influenta sociala, dar si indivizii singulari sau minoritatile, cu conditia sa adopte stiluri comportamentale adecvate scopului propus si sa existe un context social care sa permita manifestarea comportamentelor divergente in raport de majoritate. Notiunea de minoritate nu are in vedere, in primul rand, numarul redus de persoane, ci stilul comportamental, actiunea. Dupa Serge Moscovici stilurile comportamentale ale minoritatilor active se caracterizeaza prin: investitie (cheltuirea energiei, timpului, banilor etc. pentru atingerea scopului), autonomie (independenta de gandire si atitudine), consistenta (organizarea informatiilor), rigiditate (reactia majoritarilor fata de minoritari), echitate (preocuparea minoritarilor de a stabili relatii echitabile cu majoritarii). Pentru a influenta majoritatea, minoritatile active urmaresc ca actiunile lor sa fie vizibile si recunoscute ca o marca de originalitate. Fara a fi prin definitie progresiste sau reactionare, minoritatile  active  militeaza pentru schimbare sociala.

·       Augusto Palmonari  introduce in psihosociologie termenul de „identitati imperfecte” (Identita Imperfette, Bologna, Il Murbio, 1979).

·       Mihaela Roco face cunoscute rezultatele experimentelor sale de psihosociologie a creativitatii, atragand atentia asupra importantei relatiilor preferentiale in colectivele de cercetare stiintifica (Creativitatea individuala si de grup, Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1979).

·       R. T. Stein si T. Heller gasesc o corelatie semnificativa intre statusul de lider si apartenenta la gen: barbatii sunt mai orientati spre sarcina si sunt mai activi decat femeile, in timp ce acestea se angajeaza mai mult decat barbatii in activitati sociale pozitive (An Empirical Analysis of the Correlations beetwen Leadership Status and Participation Rates Reported in the Literature, in „Journal of Personality and Social Psychology”, 1979, nr. 37, pp. 1993-2002).

·       In revista „American Psychologist“ (1979, nr. 34, pp. 1085 - 1094) R. K. Unger publica studiul „Toward a Redefinition of Sex and Gender“, in care propune diferentierea intre caracteristicile de personalitate si comportamentele datorate factorilor biologici si cele puternic influentate de factorii socio-culturali. Termenul de gender include acele caracteristici care sunt influentate de environment, care sunt invatate in procesul socializarii.

·       Richard E. Petty si John T. Cacioppo studiaza experimental importanta avertizarii publicului expus unui mesaj persuasiv pentru rezistenta la schimbarea atitudinala. In acest caz, comparativ cu publicul neavertizat, se constata reducerea persuasiunii (Effects of Forewarining of Persuasive Intent and Involment on Cognitive Response and Persuasion, in „Personality and Social Psychology Bulletin“, 1979, nr. 5, pp. 173 - 176).

·       N. S. Jacobson  si G. Margolin  propun o teorie a casatoriei bazata pe invatarea sociala si pe principiul schimbului social. In acord cu aceasta teorie, este imaginata o terapie maritala care propune sporirea beneficiilor, facilitarea comunicarii si incurajarea negocierilor (Marital Theory: Strategies Based on Social Learning and Behavior Exchange Principles, New York, Brunner/Mazel, 1979).

·       Jean-Claude Deschamps  si Willem  Doise, observand ca in viata sociala persoanele apartin nu numai unor categorii exclusive (ori barbati, ori femei, ori tineri, ori varstnici), dar si unor categorii  incrucisate (de exemplu, barbati tineri, femei tinere etc.), formuleaza ipoteza diferentierii categoriale mai accentuate in conditiile categorizarii simple (categorii exclusive) decat in cazul categorizarii incrucisate. S-a cerut experimental unui numar de 80 de fete de varste intre 13 si 15 ani (40 in conditii de categorizare simpla si 40 in conditii de categorizare incrucisata) sa descrie persoanele din cele doua tipuri  de categorii (cu ajutorul unei liste de 32 de adjective). Rezultatul: diferentierea in situatia de categorizare simpla este mai accentuata, comparativ cu diferentierea in situatia de categorizare incrucisata (L’Effet du croisement des apparteneces catégorielles, in Expériences  entre groupes, W. Doise (ed.), Paris, Muton, 1979, pp. 293 - 326).

·       W. De Jong  explica fenomenul piciorul in usa prin tendinta persoanelor de a fi constante: o data ce au adoptat o atitudine, continua sa accepte atitudini sau comportamente similare din ce in ce mai puternice. Este vorba despre autoperceptia persoanelor (An Examination of Self-perception Mediation of the Foot-in-the-door effect, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1979, nr. 37, pp. 2221 - 2239).

·       In lucrarea „Marital Interaction” (New York, Academic Press, 1979), T. M. Gottman arata ca in cuplurile maritale satisfacute emotional, in caz de dezacord, partenerii recunosc validitatea si importanta argumentelor celuilalt, in timp ce in cuplurile maritale nesatisfacute, partenerii nu acorda atentie argumentelor celuilalt, aducand contraargumente, fapt ce blocheaza comunicarea. Este, in fond, vorba despre monologuri paralele.

·       G. Lemaine publica in volumul „Expérience entre groupes“ (Paris, Mouton, 1979), coordonat de Willem Doise, studiul „Différenciation sociale et originalité sociale“, in care demonstreaza experimental efectul stimulativ pentru grupul de apartenenta al confruntarii cu  out-group-urile ce au status social superior. Cand identitatea este amenintata indivizii cauta diferentierea si accentueaza eterogenitatea - sustine G. Lemaine.

·       R. A. Davidson  si  James J. Jaccard analizeaza relatia dintre nivelul informatiei initiale si consistenta atitudine-comportament dupa expunerea la informatii noi. Cu cat informatia initiala este mai bogata, cu atat mai putin va influenta informatia noua in sensul schimbarii atitudinale (Variables that Moderate the Attitude-Behavior Relation: Results of a  Longitudinal Survey, in „Journal of Persona lity and Social Psychology“, 1979, nr. 37, pp. 1346 - 1376).

1980

·       Malvin  J. Lerner studiaza atribuirea responsabilitatii si propune teoria credintei intr-o lume dreapta (belief in a just world). Conform acestei teorii, schitata in 1966,  fiecare primeste ceea ce merita si merita ceea ce primeste, astfel ca tindem sa atribuim responsabilitatea pentru situatia nefericita in care se gasesc chiar persoanelor care au ajuns in aceasta situatie datorita unor factori accidentali, pe care in nici un caz nu-i putea controla. Pentru a se proteja, oamenii cred ca lucrurile rele au o ratiune (The Belief in a Just World: A Fundamental Desilusion, New York, Plenum Press, 1980).

·       L. H. Fox si colab. aplica teoria rolului determinant al informatiilor initiale in explicarea „spaimei de matematica“: elevii care au impresia ca nu pot invata matematica raman cu aceasta impresie si au „spaima de matematica“ in pofida eforturilor educative (Women and the Mathematical Mystique, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1980).

·       M. D. Harvey elaboreaza un model de acordare a ajutorului, luand in calcul urmatoarele elemente: abordarea situatiei, interpretarea situatiei, constientizarea responsabilitatii si, in fine, realizarea comportamentului prosocial.

·       Vede lumina tiparului lucrarea colectiva (S. Chelcea, I. Marginean, St. Stefanescu, M. Zlate) coordonata de Catalin ZamfirDezvoltarea umana a intreprinderii“ (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1980). Pentru aceasta lucrare autorii au primit Premiul „P. S. Aurelian“ al Academiei R. S. Romania. Ideea centrala a lucrarii este ca fiecare organizatie industriala trebuie sa-si sporeasca preocuparile pentru perfectionarea sociala si umana. In acest scop se propune un model pentru diagnoza sistemului social al intreprinderilor. S-a folosit Instrumentul standardizat de diagnoza a organizatiilor,  elaborat de J. C. Taylor  si  D. G. Bowers (1972), pe care autorii lucrarii l-au adaptat pentru a corespunde intreprinderilor de tip  socialist. Astfel au fost retinute dimensiunile: colectivul de munca, stilul conducerii directe, climatul organizational, satisfactia muncii. Pentru fiecare dimensiune s-au specificat variabilele, traduse prin intrebari de chestionar pentru a estima pe o scala Likert  perceptia asupra diferitelor aspecte ale organizatiei (intreprindere). Cu mici modificari, modelul de diagnoza propus si experimentat riguros poate fi utilizat si azi in cercetarile de psihosociologie organizationala.

·       Elena Zamfir (n. 1940) publica volumul cu titlul „Cultura libertatii” (Bucuresti, Editura Politica, 1980), in care se discuta dimensiunile psihosociologice ale participarii si necesitatea crearii normelor, valorilor, practicii pentru o cultura a libertatii versus cultura tacerii.

·       Philipe J. Rushton demonstreaza cu ajutorul datelor experimentale ca persoanele care si-au insusit norma reciprocitatii se angajeaza mai frecvent intr-o relatie altruista decat cele care si-au interiorizat-o mai putin sau deloc (Altruism, Sociolization and Society, Englewood Cliffs, Prentice Hall, 1980).

·       In S.U.A., la New Jersey, apare publicatia periodica „Basic and Applied Social Psychology“.

·       Pavel Muresan (n. 1950) prezinta teoria lui Neal E. Miller si John Dollard (1941) despre invatarea sociala, teoria lui Albert Bandura (1962) privind imitatia, teoria celor doi factori ai imitatiei, propusa de O. Hobart  Mowrer (1960), tipologia comportamentelor interpersonale elaborata de Robert F. Bales (1970) si teoria invatarii sociale ca actiune psihosociala pusa in practica de A. S. Makarenco (1935). Lucrarea „Invatarea sociala“, de Pavel Muresan (Bucuresti, Editura Albatros, 1980), cuprinde si experimente originale privind  invatarea sociala  si inteligenta sociala.

·       Vede lumina tiparului lucrarea „Psihologia muncii. Relatii interumane“ (Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980), de Mielu  Zlate.

·       Susan T. Fiske  si P. W. Liville (What Does the Schema Concept Buy Us?, in „Personality and Social Psychology Bulletin“, 1980, nr. 6, pp. 543 - 557) remarca faptul ca pentru a putea interpreta informatiile ambigue si pentru a realiza expectatii cu privire la alte persoane,  grupuri sau evenimente noi recurgem la scheme (sau schemata). Schemele sunt, deci, structuri de cunostinte care simplifica si organizeaza informatiile sociale. Exista mai multe tipuri de scheme: scheme-persoana si scheme-situatie.

·       Elliot  Aronson  si Ayla  Pines,  pe baza anchetei psihosociologice, stabilesc corelatii intre gelozie si insecuritate, intre gelozie si imaginea de sine defavorabila. Persoanele geloase declara ca resimt mai puternic gelozia tocmai persoanele mai putin satisfacute de relatia pe care o au. Acesta poate fi numit paradoxul gelosului (nefericit in relatia cu o persoana, gelosul se teme sa nu fie parasit de aceasta).

·       B. Weiner stabileste ca atribuirea esecului se datoreaza  mai degraba lipsei unui efort sustinut decat unor abilitati reduse; aceasta conduce la intensificarea efortului si la rezultatele superioare in incercarile ulterioare (Human Motivation, New York, Holt, Rinehart & Winston, 1980).

·       Ion Dragan publica lucrarea „Opinia publica, comunicarea de masa si propaganda“ (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1980).

·       Apare lucrarea „Cognitive Social Psychology” (Londra, McGraw-Hill, 1980), de J. R. Eiser.

·       Anthony G. Greenwald introduce termenul de „inclinatii ego-totalitariene” (totalitarian-ego biases) pentru a desemna tendintele persoanei de a respinge mesajele in dezacord cu opiniile persoanle si de a le accepta pe cele care confirma opiniile initiale (The Totalitarian Ego: Fabrication and Revision of Personal History, in „American Psychologist“, 1980, nr. 35, pp. 603 - 618).

·       Robert B. Cialdini si Kenneth D. Richardson desfasoara experimente psihosociologice pentru verificarea relatiei dintre stima de sine si prejudecati. Persoanele care au trait o situatie umilitoare au mai multe prejudecati (Two Indirect Tactics of Image Management: Basking and Blasting, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1980, nr. 39, pp. 406 - 415).

·       Eduard Donnerstein constata ca filmele erotice agresive  genereaza comportamente agresive, cand  poten]ialele victime  sunt femei  (Aggresive Erotica and Violence  against Women, in „Journal of Personality and Social Psychology”, 1980, nr. 39, pp. 269-277).

·       Stroe Marcus si Ana Catina  publica lucrarea  Stiluri apreciative” (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1980).

·       Wolfgang Stroebe discuta in lucrarea „Grundlagen der Sozialpsychologie” (Stuttgart Klett-Cotta, 1980) obiectul, problematica si cercetarile psihosociologice.

·       Robert Sommer si H. Olsen experimenteaza asupra influentei mediului ambiant (confortabil / lipsit de confort) asupra comunicarii. Intr-un mediu ambiant confortabil, participarea la discutii antreneaza un numar de persoane de doua ori mai mare. Astfel, intr-o sala de clasa „confortabila“ 79% din totalul de 20 de studenti au participat la discutii, comparativ cu 37% cati au discutat intr-o sala de clasa lipsita de confort (R. Sommer si H. Olsen, The Soft Classroom, in „Environment and Behavior“, 1980, nr. 12, pp. 3 - 16).

·       Icek Ajzen si Martin Fishbein publica lucrarea „Understanding Attitudes and Predicting Social Behavior” (New Jersey, Prentice-Hall, 1980). In aceasta lucrare este prezentat un model al predictiei comportamentale (reasoned action model) luand in calcul evaluarea consecintelor comportamentale si probabilitatea aparitiei acestora, pe de o parte, si aprobarea colectiva a comportamentului, impreuna cu evaluarea celor care aproba sau dezaproba respectivul comportament, pe de alta parte. Modelul se centreaza pe intentia comportamentala  care este influentata de atitudinea fata de comportamentul previzibil si de interiorizarea de catre individ a normelor sociale. Teoria actiunii gandite (l’action réfléchie, reasonned action) propusa de cei doi autori se refera doar la actiunile intentionate ale indivizilor. In 1991, I. Ajzen va denumi teoria sa teoria comportamentului planificat  (theory of planned behavior).

1981

·       Se editeaza in Romania primul „Dictionar de psihologie sociala”, de Ana Bogdan-Tucicov, Septimiu Chelcea, Mihai Golu, Panteliomn Golu, Catalin Mamali si Petru Panzaru (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica). Autorii si-au propus sa prezinte conceptele de baza ale psihosociologiei, concomitent cu relevarea tendintelor si orientarilor din psihosociologie, si sa marcheze stadiul teoretic, metodologic si aplicativ al cercetarii psihosociologice romanesti si din alte tari. Dincolo de limitele ideologice si de unele lacune de informare, ca si de restrictiile spatiului tipografic, dictionarul a contribuit la unificarea terminologica a psihosociologiei in Romania.

·       J. A. Graham elaboreaza Testul de interactiune sociala pentru masurarea „competentei sociale”. Testul cuprinde „situatii sociale standard”, subiectii fiind rugati sa relateze cum s-ar comporta in astfel de cazuri (organizarea unei onomastici, prezentarea scuzelor pentru neexecutarea la timp a unei sarcini de serviciu etc.).

·       In lucrarea „Soumission et idéologies. Psychosociologie de la rationalisation“ (Paris, P.U.F., 1981), Jean-Léon L. Beauvois si Robert-Vincent Joule aduc o precizare importanta in definirea disonantei cognitive. Ei considera ca trebuie facuta o distinctie intre cognitiile generatoare si cognitiile care se refera la acestea sau la contrariul lor. Disonanta apare doar in conditiile in care sunt implicate cognitiile generatoare (de exemplu, constiinta de a fi angajat intr-o actiune, asa cum se intampla in experimentele in care variabila independenta consta din scrierea unui eseu contraatitudinal).

·       Bibb Latané lanseaza teoria impactului social, care explica influenta sociala a unor persoane asupra persoanei-tinta prin luarea in considerare a trei factori: forta surselor de influenta (statusul social, abilitatile, relatiile cu persoana-tinta), apropierea fizica de persoana-tinta si numarul surselor de influentare. Teoria impactului social prevede ca, in anumite conditii, influenta sociala conduce la independenta, nu la conformare: genereaza asertivitate, nu complianta; induce sfidarea autoritatii, nu supunere fata de autoritate (B. Latané si S. Wolf, The Social Impact of Majorities and Minorities, in „Psychological Review“, 1981, nr. 88, pp. 438 - 453). 

·       Studiul lui Thomas  A. WillsDownward Comparison Principle in Social Psychology” (in „Psychological Bulletin“, nr. 90, 1981, pp. 245-271) releva tendinta persoanelor a caror securitate sau confort psihic le sunt amenintate de a se compara cu alte persoane aflate intr-o situatie si mai dificila. Aceasta este teoria comparatiei descendente (downward comparison theory).

·       Cercetand efectul scopurilor supraordonate asupra conflictelor intergrupuri, Jean- Claude Deschamps  si  R. J. Brown  evidentiaza  necesitatea ca in actiunile de cooperare sa se  specifice si sa se faca o distinctie clara a rolului fiecarui grup, pastrandu-se astfel identitatea grupului.

·       Kenneth J. Gergen, psihosociolog american cu contributii semnificative in domeniul cunoasterii sociale, si Mary M. Gergen, cunoscuta pentru teoriile feministe si contributiile sale in analiza autobiografiilor sociale, au prezentat in „Social Psychology” (New York, Harcourt Brace Javanovich Inc., 1981) principalele teorii psihosociologice, cercetarile empirice de referinta si aplicatiile psihologiei sociale in viata cotidiana. Tratatul, tradus in limba franceza (1986), cu circulatie si in Romania, cuprinde capitole dedicate teoriilor si cercetarilor psihosociologice, constructiei realitatii sociale, sinelui, atractiei interpersonale, prejudecatilor si discriminarii, schimbarii atitudinilor, actiunii sociale pozitive, agresiunii, influentei sociale, schimbului si strategiei, interactiunii in grupuri, psihologiei sociale si sanatatii. Sumarul acestui tratat contureaza domeniul psihosociologiei moderne. Autorii definesc psihologia sociala ca „o disciplina care studiaza intr-o maniera sistematica interactiunile umane si fundamentale psihologice ale acestora” (p. 3).

·       Ion Chelcea (1902 - 1991) studiaza relatia dintre hrana de baza a poporului roman, istoria si caracteristicile psihologice ale romanilor. In perspectiva etnologica studiaza si  hrana rituala a romanilor (Cu privire la hrana de baza a poporului  roman, in „Studii si cercetari de etnografie si arta populara“, Bucuresti, 1981, pp. 401 - 428).

·       Kipling D. Williams, Stephen G. Harkins  si Bibb Latané demonstreaza experimental ca solutia pentru a invinge tendinta de franare sociala (social loafing) consta in a face identificabil aportul fiecaruia (Identificability as a Deterrent to Social Loafing: Two Cheering Experimets, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1981, nr. 40, pp. 303 - 311).

·       Richard E. Petty si John T. Cacioppo  trecand in revista cercetarile referitoare la persuasiune si la schimbarea atitudinilor, evidentiaza importanta credibilitatii sursei. Schimbarea atitudinilor este cu atat mai probabila cu cat credibilitatea sursei este mai mare si a fi credibil inseamna: a fi expert, onest, atractiv, similar cu receptorul (Attitudes and Persuasion: Clasic and Contemporary Approaches, Dubuque, William C. Brown, 1981).

·       Edward E. Jones si colab. studiaza variabilitatea  caracteristicilor psihice ale persoanelor din propriile grupuri (in-groups) si din alte grupuri (out-groups): membrii grupului din care facem parte sunt perceputi ca avand caracteristici mai diferentiate decat membrii altor grupuri. Ceilalti sunt toti „o apa si un pamant”, noi suntem fiecare o personalitate; ei identici, noi diferentiati (Perceived Variability of Personal Characteristics of In-Groups and Out-Groups: The Role of Knowledge and Evaluation, in „Personality and Social Psychology Bulletin“, 1981, nr. 7, pp. 523 - 528).

·       Apare lucrarea „Balanta motivationala si coevolutie” (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1981), de Catalin Mamali, lucrare centrata pe analiza relatiilor individ - individ, individ - societate, grup - grup, grup - societate. Autorul porneste de la ideea ca dezvoltarea structurilor motivationale reprezinta rezultatul coevolutiei actiunii interpersonale.

·       Donald  R. Kinder si David O. Sears introduc in psihosociologie termenul de „rasism simbolic” pentru a desemna o forma moderna, mai subtila de rasism, in care atitudinea fundamentala de adversitate este ascunsa. Aceasta forma de rasism i-ar caracteriza pe albii americani.

·       British Psychological Society  editeaza primul numar al revistei „British Journal of Social Psychology“.

·       In  Creativitatea generala si specifica” (Bucuresti, Editura Academiei R. S. Romania, 1981), Alexandru Rosca investigheaza factorii psihosociali (climatul, comunicarea, dinamica grupului) care influenteaza creativitatea in colectivele de cercetare stiintifica.

·       Este prezentata amplu teoria reactantei psihice (Sharon S. Brehm si Jack W. Brehm, Psychological Reactance: A Theory of Freedom and Control, New York, Academic Press, 1981). Conform lui Jack W. Brehm, daca o persoana percepe o limitare a libertatii sale de alegere, va reactiona in sensul redobandirii propriei libertati.

·       Shelley E. Taylor  propune abordarea stereotipurilor prin fenomenul de categorizare (A Categorization Approach to Stereotyping, in Cognitive Processes in Stereoty ping and Intergroup Behavior, D.L. Hamilton, ed., New Jersey, Erlbaum, 1981).

·       In cadrul teoriei atribuirii, Alice  H. Eagly, Shelly Chaiken si Wendy Wood  identifica doua tipuri de bias-uri, doua moduri de deformare a perceperii sursei mesajelor persuasive: eroarea de cunoastere (knowledge bias), data de suspectarea  sursei ca nu cunoaste cu exactitate realitatea, si eroarea de relatare (reporting bias), generata de credinta ca sursa nu doreste sa spuna ceea ce stie (An Attribution Analysis of Persuasion, in New Directions in Attribution Research, J. Harvey, W. Ickes si R. Kidd, eds., New Jersey, Erlbaum, 1981).

·       Nicolae Radu  publica  lucrarea „Dirijarea comportamentului uman” (Bucuresti, Editura Albatros, 1981), in care analizeaza relatiile dintre individ, grup, societate si context istoric si pledeaza pentru punerea de acord a „structurilor umane” cu „contextul social”. Sunt analizate trei directii de influentare a comportamentului uman: interventia directa, conditionarea globala si conditionarea totala. In final este schitata o teorie a dirijarii  comportamentului uman, cu accent pe problema invatarii societatilor.

·       Henri Tajfel publica lucrarea „Human Groups and Social Categories“ (Cambridge, Cambridge University Press, 1981).

·       Anchetand 150 de cupluri maritale, Gregory L. White gaseste ca gelozia este acompaniata de sentimente de dependenta si de inferioritate (A Model of Romantic Jalousy, in „Motivation and Emotion“, 1981, nr. 5, pp. 295 - 310).                  

·       Thomas A. Wills  gaseste o relatie intre stima de sine si prejudecatile persoanei: cu cat stima de sine este mai redusa, cu atat mai puternice vor fi prejudecatile (Downward Comparison Principle in Social Psychology, in „Psychological Bulletin”, 1981, nr. 90).

·       Russell  H. Fazio si Mark P. Zanna  avanseaza ipoteza celor doua surse in formarea atitudinilor: experienta directa cu obiectul atitudinii si experienta indirecta cu acesta. Experienta directa genereaza o consistenta marita atitudine-comportament. Autorii iau in discutie accesibilitatea atitudinilor pentru a face predictii despre consistenta atitudine-comportament (Direct Experience and Attitude-Bahavior Consistency, in Advances in Experimental Social Psycho logy, L. Berkowitz, ed., vol. 14, New York, Academic Press, 1981).

1982

·       Gustav Jahoda realizeaza, prin lucrarea „Psychology and Anthropology. A Psychological Perspective“ (Londra Academic Press Inc., 1982), o interfata intre psihologie si antropologie. In cele trei parti ale lucrarii sunt analizate: contextul, polul emotional si social, rolul cognitiv. O atentie deosebita se acorda fenomenelor si proceselor psihosociale, cum ar fi: socializarea, comportamentul social, personalitatea in raporturile ei cu cultura.

·       Este desfiintat abuziv Institutul de Psihologie al Academiei R. S. Romania, iar unor specialisti cu contributii in psihosociologie li se interzice dreptul de a profesa (Golu Mihai, Geta Dan-Spanoiu, Aurora Perju-Liiceanu, Marcu Stroe, Grigore Nicola, Gheorghe Neacsu, Maria Motescu, Ion Manzat, Irina Holdevici s. a.).

·       John E. Williams si Debra L. Best comunica rezultatele investigatiei efectuata in 25 de tari din toate continentele referitoare la stereotipurile legate de apartenenta la gen (gender). Acest stereotip este universal: se atribuie barbatilor caracteristici precum: dominanta, asertivitate, independenta, orientare spre sarcina, iar femeilor: sensibilitate, caldura sufleteasca, dependenta si orientare spre semeni (Measuring Sex Stereotypes: A Thirty Nation Study, Beverly Hills, Sage, 1982).

·       Philip Brickman si colab. propun un model al acordarii ajutorului in functie de perceptia responsabilitatii victimei pentru situatia in care se afla si pentru gasirea solutiei. Din corelarea acestor criterii rezulta patru modele de ajutorare: moral, iluminist, compensator si medical (Models of Helping and Coping, in „American Psychologist“, 1982, nr. 37, pp. 368 - 384).

·       Septimiu  Chelcea  prezinta constituirea psihosociologiei si arata rolul experimentului in dezvoltarea ei. Ca o ilustrare a metodei experimentale sunt prezentate experimentele autorului in domeniul propagandei cultural-stiintifice: eficacitatea mesajului cu o latura si cu doua laturi, circulatia informatiei in grup (Experimentul in psihosociologie, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982).

·       Pentru combaterea delincventei, J. O. Finckenaurer propune un model continand trei elemente: rapiditatea sanctiunii, certitudinea pedepsirii si severitatea acesteia. Absenta sau reducerea unuia din cele trei elemente determina ineficienta modelului.

·       Barry Schlenker si Mark Leary aplica teoria autoreprezentarii, care stipuleaza ca oamenii au tendinta sa se prezinte altora astfel incat sa le produca o buna impresie, la explicarea anxietatii in situatii sociale (Social Anxiety and Self-Presentation: A Conceptualization and Model, in „Psychological Bulletin“, 1982, nr. 92, pp. 641 - 669).

·       Henri Tajfel publica lucrarea de sinteza „Social Identity and Intergroup Relations” (Londra, Cambridge University Press, 1982).

·       Stephen G. Harkins si Richard E. Petty, experimentand in legatura cu efectul de franare sociala, au stabilit ca acesta este in functie de dificultatea sarcinii si modul de apreciere a randamentului: cand sarcina este complexa si fiecare trebuie sa aduca o contributie diferentiata, efectul de incetinire sociala este eliminat.

·       In studiul „Self-efficacy: Mechanism in Human Agency“ („American Psychologist“, 1982, nr. 37, pp. 122 - 147), Albert Bandura demonstreaza ca autoperceptia eului constituie un factor de succes. Persoanele care se percep eu-eficace fac fata mai bine stresului, evita depresiile si au performante superioare. 

·       Apare lucrarea „Masurarea in sociologie“ (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982), de Ioan Marginean, in care sunt prezentate tehnicile de sclare in studiul atitudinilor.

·       Willem Doise considera ca psihologia sociala dobandeste specificitate prin articularea celor patru niveluri de analiza a fenomenelor sociale: intraindividual, interindividual, pozitional, ideologic (L’Explication en psychologie sociale, Paris, P.U.F., 1982).

·       Mielu Zlate si Camelia Zlate publica lucrarea „Cunoasterea si activizarea grupurilor sociale” (Bucuresti, Editura Politica, 1982).

·       D. Bar-Tal stabileste notele definitorii ale comportamentului prosocial: intentionalitatea, libertatea alegerii (nu obligatie de serviciu), fara a astepta recompense externe (Secquential Development of Helping Behavior: A Cognitive-Learning Approach, in „Developmental Review“, 1982, nr. 2, pp. 101 - 124).

1983

·       Shelly Chaiken si Alice H. Eagly studiaza eficacitatea modalitatilor de comunicare (in scris, la radio, la televizor) in comunicarea persuasiva: mesajul video induce cea mai accentuata schimbare de opinie (Communication Modality as a Determinant of Persuasio: The Role of Communicator Salience, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1983, nr. 45, pp. 241 - 256).

·       In perspectiva cognitivista, Gabriel Mugny  si Willem Doise (Le Marquage social dans le dévelopment cognitif, in „Cahiers de Psychologie Cognitive“, 1983, nr. 30, pp. 86 - 106) releva interventia structuranta a semnificatiei sociale a sarcinilor cognitive.

·       P. A. Thoits  stabileste ca exista o relatie pozitiva intre sporirea numarului rolurilor sociale ale unui individ si starea de bine psihic a acestuia. Cu cat persoanele au mai multe roluri sociale, cu atat se simt mai satisfacute (Multiple Identities and Psychological Well-Being: A Reformulation and Test of the Social Isolation Hypothesis, in „American Sociological Review“, 1983, nr. 48, pp. 174 - 187).

·       Jeffrey D. Fisher si colab. studiaza reactiile persoanelor care primesc ajutorul, completand astfel analiza comportamentului prosocial (New Directions in Helping, vol. 1, Orlando, Academic Press, 1983).

·       J. C. Speaker si colab. stabileste existenta unei relatii intre locul controlului si obezitate: persoanele externaliste au tendinta de a deveni obeze.

·       Jean Stoetzel coordoneaza o ancheta psihosociologica in mai multe tari din Europa privind valorile sociale (Les Valeurs du temps présent, Paris, P.U.F., 1983).

·       Michael Argyle analizeaza competentele sociale (social skills) vazute ca pattern-uri comportamentale ale persoanelor capabile sa produca efectele dorite asupra altora. Dupa autorul citat, competentele sociale pot fi evaluate obiectiv si dezvoltate prin antrenament (The Psychology of Interpersonal Behaviour, Londra, Penquin, 1983).

·       David G. Myers publica un manual universitar de psihologie sociala, continand cinsprezece capitole: 1) Introducere in psihologia sociala; 2) Comportament si atitudini; 3) Explicarea comportamentului; 4) Credintele sociale; 5) Aplicatii: gandirea sociala in clinica; 6) Influentele culturale; 7) Conformarea; 8) Persuasiunea; 9) Influenta grupului; 10) Aplicatii: psihologia sociala in justitie; 11) Agresivitatea; 12) Altruismul; 13) Prejudecatile; 14) Atractia interpersonala; 15) Aplicatii: conflictele si instaurarea pacii. David G. Myers defineste psihologia sociala ca „studiul stiintific al modului in care oamenii gandesc despre, ii influenteaza si se relationeaza cu altii” (p. 3). Autorul considera ca psihologia sociala este un subdomeniu atat al sociologiei, cat si al psihologiei (p. 4) (Social Psychology, New York, McGraw - Hill Book Company, 1983).?

·       In S.U.A. apare primul numar al revistei „Journal of Social and Clinical Psychology“.

·       L.A. Hayduk  apreciaza ca singurul lucru sigur in domeniul spatiului social il constituie faptul ca nevoia subiectiva a spatiului propriu creste concomitent cu varsta, pana la 21 de ani. Diferentele culturale  si cele de apartenenta la gen (masculin/feminin) nu sunt semnificative (Personal Space: Where We Now Stand, in „Psychological Bulletin“, 1983, nr. 94, pp. 293 - 325).

1984

·       Lucrarea „Intoarcerea spre om” (Bucuresti, Editura Albatros, 1984), de Nicolae Radu, abordeaza relatia dintre oameni si tehnica, acceptand opinia lui Albert Schweitzer (1953) potrivit careia: pe masura ce devenim mai puternici din punct de vedere al dezvoltarii tehnicii, in aceeasi masura devenim mai inumani. Autorul puncteaza momentele esentiale ale relatiilor dintre tehnica si oameni si analizeaza drama umana a tranzitiei in satul interbelic, exemplificand cu seriile umane din satul Domnesti (judetul Arges) pe baza unei cercetari psihosociologice concrete.

·       Kay Deaux analizeaza atribuirea succesului diferentiat pentru barbati si pentru femei: ceea ce este abilitate in cazul barbatilor devine noroc pentru femei. In atribuirea succesului existastereotip legat de apartenenta la gen, care conduce la discriminare (From Individual Differences to Social Categories: Analysis of a Decade’s Research on Gender, in „American Psychologist”, 1984, nr. 39, pp. 105-116).

·       S. J. Breckler valideaza printr-o analiza computerizata modelul trifactorial (componentele cognitiva, afectiva, comportamentala) al atitudinilor, fiind astfel respins modelul unifactorial, sustinut, intre altii, de M. Fishbein si I. Ajzen (1980), J. T. Cacioppo  si R. Petty (1986), A. H. Eagly  si  S. Chaiken (1993).

·       Eduard E. Jones si colab. analizeaza stigmatizarea sociala din punct de vedere psihosociologic (Social Stigma: The Psychology of Market Relations, New York, Freeman, 1984).

·       Leonard Berkowitz constata ca observarea unor scene de violenta, in mass-media de exemplu, provoaca dezinhibarea restrictiilor fata de tendintele agresive. El numeste acest fenomen  banalizarea agresivitatii (Some Effects of Thought on Anti-and Prosocial Influences of Media Events: A Cognitive-Neoassociation Analysis, in „Psychological Bulletin“, 1984, nr. 95, pp. 410 - 427) .

·       Susan T. Fiske si Shelley E. Taylor (Social Cognition, Addison-Wesley, 1984) descopera ca informatiile frecvent sau recent activate sunt mai usor readuse in memorie, comparativ cu alte informatii stocate. Acesta este fenomenul de primig.

·       In lucrarea „Krieg und Frieden aus der Sicht der Sicht der Verhaltensforschung“ (München, Piper, 1984), Irinäus Eibl-Eibesfeldt prezinta succint metoda  si teoria etologica. Analizand agresivitatea umana, autorul afirma: „La multe specii de animale, agresivitatea intraspecifica este atat de ritualizata, incat vatamarea adversarului este evitata. Acelasi lucru este valabil si pentru agresivitatea interspecifica la om Structura motivationala a omului il face apt sa traiasca pacific in societatea de masa. Educatia pentru pace trebuie sa fie in primul rand o educatie a tolerantei in sensul disponibilitatii de a intelege“ (Irinäus Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea umana, Bucuresti, Editura Trei, 1995, p. 285).

·       Neil M. Malamuth si Edward Donnerstein studiaza cu ajutorul experimentului de laborator reactiile spectatorilor dupa vizionarea unor filme neutre, pur sexuale si violent-sexuale. Vizionarea filmelor cu continut agresiv conduce mai frecvent la  comportamente agresive, decat vizionarea unor filme neutre din punct de vedere sexual sau a unor filme pur erotice (Pornography ans Sexual Aggression, New York, Academic Press, 1984).

·       Jean-Paul Codol realizeaza studii asupra similaritatii in relatiile interpersonale, relevand importanta apartenentei categoriale (La Perception de la similitude Interpersonnelle: Influence de l’appartenance catégorielle et du point de référence de la comparaison, in „Année Psychologique“, 1984, nr. 84, pp. 43 - 56).

·       Este lansata  teoria celor cinci stadii, propusa de D. M. Taylor  si D. J. McKirnan (A Five-Stage Model of Intergroup Relations, in „British Journal of Social Psychology“, 1984,nr. 23, pp. 291 - 300). Cei doi psihosociologi britanici considera ca raporturile de dominare dintre grupuri parcurg invariabil cinci etape pana la dobandirea suprematiei unuia dintre grupuri. In primul stadiu relatiile dintre grupuri sunt rigide, iar indivizii nu se compara decat in cadrul in-group-ului. Membrii grupului defavorizat se autoinvinovatesc pentru situatia lor de inferioritate. In stadiul al doilea apare o ideologie de tip individualist: conditia sociala a indivizilor este rezultatul capacitatilor si eforturilor personale. Pe parcursul celei de-a treia etape indivizii cei mai dotati dobandesc o identitate sociala satisfacatoare. Daca nu reusesc, ei invoca dezavantajul apartenentei categoriale si adopta o pozitie de subordonare  a situatiei individuale  fata de situatia in-group-ului.  In cel de-al patrulea stadiu, membrii grupului defavorizat aplica diferite strategii de creativitate sociala. Ultimul stadiu, cel de-al cincilea, se caracterizeaza prin competitia dintre grupuri. Grupul dominant apreciaza ca nu exista bariere sociale inpenetrabile si accepta doar comparatiile interpersonale, in timp ce grupul defavorizat sustine ca frontierele intergrupale sunt impermeabile si nu accepta decat comparatiile dintre grupuri. Desi „teoria celor cinci stadii“ ale relatiilor de dominare dintre grupuri este sustinuta de date istorice si experimentale, este greu de crezut ca, indiferent de contextul socio-cultural, raporturile intergrupuri urmeaza toate aceleasi stadii, intr-o succesiune neschimbata.

·       Nicolae  Mitrofan  (n. 1946) publica lucrarea „Dragostea si casatoria” (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984).

·       Sub directia lui Serge Moscovici apare tratatul „Psihologie sociale” (Paris, P.U.F., 1984), la care isi aduc contributia unele din cele mai prestigioase nume ale psihosociologiei din Franta, S.U.A., Anglia, Elvetia, Germania si Belgia. In 1990, acest tratat se afla la cea de-a III-a editie. Coordonatorul tratatului propune o noua definitie a psihologiei sociale ca „stiinta a conflictului intre individ si societate (p. 6). Tratatul are patru parti: influenta si schimbarea atitudinilor (conformare si obedienta, inovatia si influenta minoritatilor, schimbarea atitudinilor, complianta si conversie), indivizii si grupurile (relatiile intime, creativitatea de grup, deciziile in grup, procesele de grup si juriile, relatiile intre grupuri), gandirea si viata sociala (epistemologia simtului comun, teoria atribuirii, sistemele de credinte si reprezentarile ideologice, reprezentarile sociale, stilurile de comportament si reprezentarile lor sociale, limbaj si comunicare), psihologia sociala si problemele sociale (rasism, prejudecati si discriminare, psihosociologia educatiei, comunicarea in masa, mase, multimi si densitate, stiinta si simtul comun).

·       John C. Turner  evidentiaza tendinta de a evalua mai pozitiv propriul grup, comparativ cu alte grupuri (Social Identification and Psychological Group Formation, in The Social Dimension: European Development in Social Psychology, H. Tajfel (ed.), Londra, Cambridge University Press, 1984).

·       Gheorghe Aradavoaice publica lucrarea „Climatul psihosocial in colectivele militare” (Bucuresti, Editura Militara, 1984), in care analizeaza raportul atitudine - comportament, opinia colectiva si climatul in colectivele de militari.

·       B. Rimé studiaza experimental importanta componentei nonverbale in cadrul comunicarii. In situatia experimentala, intre partenerii de dialog se instalau ecrane opace, eliminandu-se astfel aportul mimicii si gesturilor in comunicare. S-a constatat ca nu exista diferente notabile in comunicarea dintre partenerii aflati fata in fata si partenerii separati prin ecrane opace. Aceste rezultate experimentale contrazic estimarea facuta de R.L. Birdwhistell (1970), potrivit careia 65 - 70% din semnificatii se vehiculeaza prin modalitati de comunicare nonverbale. B. Rimé propune abordarea raportului verbal-nonverbal in cadrul comunicarii dupa modelul perceptiv figura/fond (vezi Langage et communication, in Psychologie Sociale, Serge Moscovici (ed.), Paris, P.U.F., 1984).

·       Marisa Zavalloni defineste „identitatea psihosociala” ca „mediul intern operator” constituit din: imagini, concepte, judecati referitoare la sine si la altul, la viata sociala (Identité sociale et conscience, Montreal, Les Presses de l’Université de Montreal, 1984).

·       Apare prima istorie a psihosociologiei romanesti: „Psihologia sociala in Romania” (Bucuresti, Editura Academiei R.S. Romania, 1984), coordonator Ana Tucicov-Bogdan (autori: S. Chelcea, P. Muresan, A. Neculau, N. Radu, Ana Tucicov-Bogdan). Sunt prezentate etapele dezvoltarii psihologiei sociale romanesti (Ana Tucicov- Bogdan), inceputurile unei viziuni psihosociale asupra manifestarilor umane la vechii carturari romani (A. Neculau), constituirea psihologiei sociale romanesti, psihologia sociala academica in Romania (Ana Tucicov-Bogdan), cercetarile de psihologie sociala in Romania dupa 23 august 1944 (A. T. - Bogdan si N. Radu), comportamentul de grup (N. Radu), contributiile la dezvoltarea metodei si tehnicilor de cercetare in psihosociologia romaneasca (S. Chelcea), cercetarea psihosociologica a grupurilor umane (A. Neculau), psihologia sociala in sprijinul muncii de propaganda culturala si politica (P. Muresan), psihologia organizarii si organizatiilor sociale (N. Radu), cercetari psihosociologice privind integrarea sociala si profesionala a tineretului (P. Muresan).

·       Jean-Claud Deschamps studiaza relatia dintre identitatea sociala  si diferentierea categoriala  (Identité sociale et différenciation catégorielle, in „Cahiers de Psychologie Cognitive“, 1984, nr. 4, pp. 449 - 474).

·       Alice H. Eagly  si Shelly Chaiken  prezinta intr-o maniera sistematica teoriile cognitiviste ale persuasiunii (Cognitive theories of persuasion, in L. Berkowitz (ed.), Advances in Experimental Social Psychology, vol. 17, Orlando, Academic Press, 1984).

1985

·       John C. Turner dezvolta teoria conflictelor reale, demonstrand esecurile repetate in competitia dintre  grupuri au ca efect diminuarea coeziunii si scaderea stimei de sine a membrilor grupului defavorizat (Failure and Defeat as Determinants of Group Cohesiveness, in „British Journal of Social Psychology“, 1995, nr. 23, pp. 97 - 111). Aceasta constatare explica nu numai gradul redus al coeziunii si stimei de sine a minoritatilor sociale dezavantajate, dar si - dupa opinia noastra - situatia unor colectivitati largi  (natiuni) care in istoria lor au inregistrat numeroase infrangeri. La fel se explica si autostereotipurile etnice negative mai accentuate ale grupurilor etnice dezavantajate.

·       S. Cohen si S.L. Syme (Social Suport and Health, Orlando, Academic Press, 1985) studiaza influenta suportului social (ca resurse pentru individ ce provin de la alte persoane) asupra starii de sanatate. Sunt analizate mai multe modele de suport social in functie de numarul contactelor sociale si de calitatea lor.

·       Stuart W. Cook  formuleaza cele cinci conditii minime necesare pentru ca tehnica punerii in contact a grupurilor etnice aflate in conflict sa produca efecte pozitive: 1) contactul sa se realizeze intre grupuri cu statusuri sociale sensibil egale; 2) caracteristicile manifeste ale grupului advers sa contrazica prejudecatile legate de el; 3) situatia de contact sa aiba ca obiectiv atingerea unui scop comun; 4) situatia de contact sa permita legatura directa dintre indivizi; 5) normele sociale in situatia de contact sa favorizeze cooperarea (Experimenting on Social Issues: The Case of School Desegregation, in „American Psychologist“, 1985, nr. 40, pp 452 - 460).

·       William J. McGuire realizeaza o sinteza teoretica asupra atitudinilor si schimbarii atitudinale, ce se va publica in editia a treia a tratatului de psihologie sociala editat de Gardner  Lindzey  si Elliot  Aronson (Handbook of Social Psychology, vol. 2, ed. 3, New York, Random  House, 1985).

·       Bella M. DePaulo si colab. comunica rezultatele unor cercetari privind detectarea minciunii pornind  de  la  comportamentul  nonverbal  (in  The Self and Social Life,  B. R. Schlenker, ed., New York, Mc Graw-Hill, 1985).

·       Robert B. Cialdini  realizeaza o sinteza a studiilor privind influenta sociala (Influence: Science and Practice, Glenview, Scott Foresman, 1985).

·       Vede lumina tiparului lucrarea lui G. PaichelerPsychologie des influences sociales“ (Paris, Neuchatel, Delachaux et Niestlé, 1985), in care este analizata influenta sociala  exercitata de minoritatile active de tipul miscarilor ecologiste si feministe.

·       Edward E. Jones  publica un studiu despre contributiile din ultimii 50 de ani ale specialistilor nord-americani la dezvoltarea psihologiei sociale (in Handbook of Social Psychology, G. Lindzey si E. Aronson, eds., vol 1, ed. 3, New York, Random House, 1985).

·       Rezultatele studiilor sale privind rezolvarea conflictelor sunt comunicate de Morton Deutsch in lucrarea „Distributive Justice: A Social Psychological Perpective“ (New Haven, Yale University Press, 1985). Teza principala a lucrarii sustine ca procesele si efectele conflictelor sociale  se afla la originea acestui tip de relatie sociale, iar cooperarea  este data de similitudinea credintelor si atitudinilor, altruismul, sinceritatea in relatiile interumane, diviziunea puterii, apararea intereselor comune, evitarea conflictelor de interese.

·       Manfred Vorwerg  realizeaza cercetari-actiune in situatii limita (cutremurul din Mexico City, septembrie 1985, si eruptia vulcanului Armero din Columbia, noiembrie 1985). Sunt puse in evidenta cinci faze ale comportamentelor colective: frica pentru pierderea vietii, comportament de fuga, activare, participare si epuizare emotionala.

·       P. W. Cheng si K. J. Holyoak explica dezvoltarea problemelor cognitive eronate prin activarea schemelor pragmatice, a regulilor generale de obligativitate si de permisiune. Astfel de organizari sociale, in conceptia autorilor, se invata, nu sunt native (Pragmatic Reasoning Schemes, in „Cognitive Psychology, 1985, nr. 17, pp. 285-313).

·       Robert S. Feldman publica „Social Psychology. Theories, Research, and Applications” (New York, Mc.Graw - Hill Book Company, 1985), cu urmatorul sumar: 1) Teorii si metode ale psihologiei sociale; 2) Perceptia persoanei, cognitiv sociala si atribuirea; 3) Aspecte sociale ale comunicarii verbale si nonverbale; 4) Formarea, mentinerea si schimbarea atitudinilor; 5) Prejudecati si discriminare; 6) Atractia interpersonala; 7) Comportamentul prosocial; 8) Psihologia sociala a influentelor asupra sanatatii; 9) Agresivitatea; 10) Influenta sociala; 11) Procesele de grup; 12) Abordarea psihosociologica a organizatiilor si locurilor de munca; 13) Psihologia sociala a legii si justitiei; 14) Schimbul social si comertul; 15) Mediul fizic: environment si comportament social. Robert S. Feldman defineste psihologia sociala ca „studiul modului in care gandirea, sentimentele si actiunile unei persoane afecteaza alte persoane” (p. 5), iar in ceea ce priveste teoriile psihosociologice autorul se opreste asupra abordarilor genetice, invatarii, cognitive, psihanalitice si a rolurilor.

·       Apare lucrarea lui Paul Ekman cu titlul „Telling Lies” (New York, W. W. Norton, 1985), in care se demonstreaza ca expresiile faciale si, in general, comportamentele nonverbale sunt foarte asemanatoare in culturi diferite.

·       D. Miell  si M. Le Voi (Self-Monitoring and Control in Dyadic Interactions, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1985, nr. 49, pp. 1052 - 1061) analizeaza managementul imaginii, abilitatea oamenilor de a modifica prin informatii verbale sau nonverbale imaginea pe care altii o au despre ei.

·       Andrew Baum, Jeffrey D. Fisher  si Jerome E. Singer publica manualul universitar „Social Psychology” (New York, Random House, 1985), preluand definitia data psihologiei sociale de Gordon W. Allport. Manualul are urmatoarea structura: 1) Domeniul psihologiei sociale; 2) Metodologia de cercetare; 3) Atitudinile si schimbarea atitudinilor; 4) Efectele sociale si functiile grupurilor; 5) Formarea impresiilor, cognitia sociala si managementul impresiilor; 6) Simptia si iubirea; 7) Comportamentul prosocial; 8) Agresivitatea; 9) Prejudecata si discriminarea; 10) Complianta si aplicatiile eil; 11) Psihologia sociala s legea; 12) Psihologia sociala si votarea; 13) Comportamentul social in mediul inconjurator; 14) Factorii psihosociali in stres; 15) Sanatatea si comportamentul social; 16) Mancarea, bautura si fumatul - aspecte psihosociologice; 17) Psihologia sociala a muncii.

·       C. G. Barnett si G. K. Baruch stabilesc, prin cercetari psihosociologice concrete, ca implicarea femeilor in mai multe roluri sociale (sotie, mama, salariata) are un efect psihic pozitiv daca postul de munca este bine platit (Women’s Involvement in Multiple Roles, Role Strain, and Psychological Distress, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1985, nr. 49, pp. 135 - 145).

1986

·       Albert Bandura prezinta teoria fondarii sociale a gandirii si actiunii (Social Foundations of Thought and Action: A Social Cognitive Theory, New Jersey, Prentice-Hall, 1986). In aceasta lucrare este analizat conceptul de „auto-eficacitate“ (self-efficacy). Persoanele cu un sentiment puternic al „auto-eficacitatii“ sunt mai persistente in actiunile lor, mai putin anxioase si depresive, au mai mult succes academic.

·       Willem Doise si Augusto Palmonari  editeaza un volum de cercetari teoretice si concrete privind reprezentarile sociale (L’Etude des représentations sociales, Neuchatel, Delachaux et Niestlé, 1986).

·       Dorel Abraham (n. 1945) proiecteaza si coordoneaza o ancheta psihosociologica privind comportamentul  populatiei bucurestene in cazul cutremurului din 31 august 1986. Rezultatele investigatiei vor fi publicate in revista „Viitorul Social” (1986, nr. 6, pp. 507-519).

·       Shelley E. Taylor publica lucrarea „Health Psycho logy“ (New York, Random House, 1986).

·       Andrew Michener  si colab. definesc psihologia sociala ca „studiul sistematic al naturii si cauzelor comportamentului social al omului“ (Social Psychology, San Diego, Harcourt, 1986, p. 7). Astfel, psihologia sociala studiaza impactul unei persoane asupra comportamentului si credintelor altei persoane (influenta sociala, persuasiunea), impactul grupului asupra comportamentului si credintelor unui membru al grupului (socializarea, conformarea), impactul unui membru al grupului asupra activitatii si structurii grupului (inovarea, leadership-ul) si impactul unui grup asupra activitatii si structurii altui grup (cooperarea si conflictul intergrupuri).

·       John T. Cacioppo, Richard E. Petty si M.E. Losch explica fenomenul de difuziune a responsabilitatii prin teama persoanelor care ar acorda ajutor de a nu fi conside rate de altii ca fiind la originea situatiei in care se gaseste victima. El a numit aceasta explicatie confuzia  responsabilitatii (Attributions of Responsability for Helping and Doing Harm: Evidence for Confesion of Responsability, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1986, nr.50, pp. 100 - 105).

·       Facand analiza literaturii de specialitate cu privire la comportamentul prosocial, Alice H. Eagly si Maureen Crowley gasesc ca acesta este legat de apartenenta la gen: barbatii, de regula, acorda ajutor, iar femeile, de obicei, primesc mai mult ajutor (Gender and Helping Behavior: A Meta-Analytic Review of the Social Psychological Literature, in „Psychological Bulletin“, 1986, nr. 3, pp. 283 - 308).

·       Gerard Duveen si Barbara Lloyd propun un model de studiere a diferentelor psihologice dintre sexe bazat pe teoriile psihosociologice europene: teoria reprezentarilor sociale a lui Serge Mossovici si teoria identitatii sociale a lui Henri Tajfel. Modelul elaborat postuleaza ca in copilarie se reconstruiesc reprezentarile sociale ale diferitelor grupuri  sociale legate de: sex, varsta, clasa sociala, etnie, religie. Dupa autorii citati, reprezentarile sociale ale sexelor se remarca printre primele reconstructii ale copiilor, inainte chiar de a atinge varsta scolarizarii (The Significance of Social Identities, in „British Journal of Social Psychology”, 1986, nr. 25, pp. 219-230).

·       In lucrarea „Metodologia cercetarii sociale“ (Bucuresti, Editura Stiintifica si Encilopedica, 1986), de Lazar Vlasceanu, sunt prezentate metodele si tehnicile investigatiilor sociologice si psihosociologice concrete: ancheta, analiza documentelor sociale, observatia, experimentul, scalarea (in colaborare cu Mihaela Vlasceanu).

·       G. Andreeva publica lucrarea „Psihologie sociale” (Moscova, Editions du Progres, 1986).

·       Paula M. Niedenthal si Nancy Cantor pun in evidenta, printr-un experiment, influenta componentei afective asupra componentei cognitive din structura atitudinilor.

·       Analizand presa americana, William J. McGuire constata ca unele categorii sociale sunt subreprezentate (tinerii, persoanele varstnice); introduce, pentru a designa acest fenomen, termenul de „invizibilitate sociala” (The Myth of Massive Media Impact: Savagings and Salvagings, in Public Communication and Behavior, vol. 1, G. Comstock, ed., Orlando, Academic Press, 1986).

·       In volumul  Prejudice, Discrimination, and Racism” (New York Academic Press, 1986), editat de John F. Dovidio si Samuel Gaertner, este inclus studiul „Stereotipuri si stereotipizare: o perspectiva asupra abordarilor cognitive”, semnat de David L. Hamilton, care marcheaza abordarea moderna a discriminarii. In conceptia editorilor acestui volum intre prejudecati si discriminare ar exista o relatie cauzala directa. Relatia este, insa, mai complexa, intervenind si alti factori micro si macrosociali (de exemplu, climatul psihosocial, legislatia etc.).

·       Charlan J. Nemeth ajunge la concluzia ca „Cei care sunt confruntati cu puncte de vedere minoritare sunt incurajati sa se intereseze de aspecte ale situatiei, gandesc intr-un mod mai divergent si au mai multe sanse sa descopere solutii noi sau sa elaboreze decizii noi” (p. 25). In contrast, persoanele confruntate  cu puncte de vedere majoritare se vor concentra asupra unor aspecte importante pentru pozitia majoritatii, vor gandi convergent si vor fi tentati sa accepte solutia propusa fara a incerca sa gaseasca solutii noi (Differential Contributions of Majority and Minority Influence, in „Psychological Review”, 1986, nr. 93, pp. 23-32).

·       La Londra, Institutul International de Psihologie Sociala Aplicata editeaza revista „Social Behavior“.

·       G. K. Baruch si G. C. Barnett  resping credinta comuna ca femeile maritate sunt mai fericite decat cele necasatorite. Intervine calitatea rolului social de femeie maritata. A fi casatorit(a) nu ofera garantia fericirii (Role Quality, Multiple Role Involvement and Psychological Well-Being in Midlife Women, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1986, nr. 51, pp. 578 - 589).

·       John T. Cacioppo si  Richard  Petty introduc paradigma rutei centrale si a rutei periferice in prelucrarea mesajelor persuasive. Persoanele foarte implicate si cele caracterizate printr-o gandire analitica receptioneaza mesajul evaluand calitatea argumentelor (ruta centrala), in timp ce persoanele neinteresate de discurs sunt influentate de atractivitatea celui care comunica, de numarul argumentelor si de structura mesajului (Communication and Persuasion: Central and Peripheral Routes to Attitude Change, New York, Springer, 1986).

·       Martin Seligman si P. Schulman studiaza importanta stilului explicativ optimist si a stilului explicativ pesimist in predictia comportamentala (Explanatory Style as a Predictor of Productivity and Quitting among Life Insurance Sales Agents, in „Journal of Personality and Social Psycho logy“, 1986, nr. 50, pp. 832 - 838).

·       Manualul universitar elaborat de Andrew H. Micherer, John D. DeLamater si Shalom H. Schwartz (Social Psychology, San Diego, Harcourt Brace Javanovich, Publishers, 1986) cuprinde optsprezece capitole: 1) Introducere in psihologia sociala; 2) Sinele si identitatea; 3) Socializarea; 4) Continuitate si schimbare in cursul vietii; 5) Comunicarea simbolica si limbajul; 6) Atitudinile; 7) Influenta sociala si persuasiune; 8) Perceptia sociala si atribuirea; 9) Autoprezentarea si managementul impresiei; 10) Altruism si agresiune; 11) Atractia interpersonala; 12) Coezivitatea grupului si conformarea; 13) Status si interactiune in grup; 14) Productivitea grupului si eficacitatea lidership-ului; 15) Conflictul intergrupuri; 16) Structura sociala si personalitate; 17) Comportamentul deviant si reactia sociala; 18) Comportamentul colectiv si miscarile sociale. Autorii considera ca „Psihologia sociala investigheaza comportamentul uman in context social” (p. 5). Cele patru teme majore ale psihologiei sociale ar fi: 1) Impactul unui individ asupra altui individ; 2) Impactul unui grup asupra unui membru al grupului; 3) Impactul unui individ asupra grupului lui; 4) Impactul unui grup asupra altui grup. Autorii propun urmatoarea definitie a psihologiei sociale: „Psihologia sociala poate fi definita ca domeniul de studiu sistematic al naturii si cauzelor comportamentelor sociale umane” (p. 7).

1987

·       Charles  Crocker si colab. pun in evidenta, printr-un studiu experimental, relatia dintre stima de sine si prejudecati. Manipuland stima de sine, ca variabila independenta, se constata un efect negativ asupra evaluarii celorlalti (variabila dependenta). Subiectii de experiment carora li se inducea un sentiment de inferioritate (comunicandu-li-se ca au obtinut rezultate slabe la un test de inteligenta) aveau tendinta sa-i aprecieze critic pe ceilalti, ca un efect compensator de crestere a stimei de sine (Downward Comparison, Prejudice, and Evaluations of Others: Effects of Self-Esteem Threat, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1987, nr. 52, pp. 907 - 916).

·       M. A. Baker  editeaza o colectie de studii pe problemele relatiei dintre apartenenta la gen (masculin/feminin) si performanta (Sex Differences in Human Performance, Londra, Wiley, 1987).

·       Stephen G. Harkins  si Richard E. Petty pun in evidenta faptul ca schimbarea atitudinala este mai puternica daca argumentele provin de la mai multe surse percepute ca fiind independente (Information Utility and the Multiple Source Effect, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1987, nr. 52, pp. 260 - 268).

·       Gustave-Nicolas Fischer publica un curs universitar introductiv de psihologie sociala: „Les Concepts fondamentaux de la Psychologie Sociale” (Paris, Bordas, 1987), in care psihologia sociala este definita ca „studiul relatiilor complexe dintre indivizi, grupuri, institutii intr-o societate data; acest sistem de relatii nu este determinat doar de variabilele persoanelor, ci si de campul social care ii imprima o forma proprie si da loc unor conduite caracteristice sub raport socio-cultural” (p. 6). Lucrarea are sase capitole: 1) Psihologia sociala: abordare si teorii; 2) Relatiile sociale; 3) Influenta sociala; 4) Reprezentarile sociale; 5) Comunicarea sociala; 6) Identitatea sociala.

·       Robert A. Hinde publica volumul „Individuals, Relationships and Culture” (Cambridge, Cambridge University Press, 1987).

·       Alice H. Eagly teoretizeaza interactiunea factorilor biologiei si culturali in producerea diferentelor in comportamentul social al femeilor, comparativ cu cel al barbatilor. Factorii biologici si socializarea conditioneaza diviziunea muncii bazata pe apartenenta la gen (masculin/feminin). La randul ei diviziunea muncii conditioneaza expectanta fata de rolul social atribuit femeilor si barbatilor, ca si abilitatile si credintele acestora. De aici ar decurge diferentele in comportamentele sociale ale femeilor, comparativ cu barbatii (Sex Differences in Social Behavior: A Social-Role Interpretation, New Jersey, Erlbaum, 1987).

·       Studiind influenta mediului asupra comportamentelor sociale, Robert A. Baron descopera ca introducerea unui miros placut intr-o incapere are efecte pozitive: sporirea increderii in sine, accentuarea tendintei de cooperare, modificarea scopurilor. De asemenea, ionizarea aerului sporeste atractia interpersonala si starea noastra psihica (Effects of Negative Irons on Interpersonal Attraction: Evidence for Intensification, in „Journal of Personality and Social Psychology“, 1987, nr. 52, pp. 547 - 553).

·       Danieli C. Batson monteaza un experiment la „Princeton Theological Seminary”, cunoscut sub denumirea „bunul samaritean”, dupa parabola biblica a lui Iisus. El a cerut studentilor sa se reculeaga reflectand la parabola bunului samaritean. Apoi au fost invitati sa participe, intr-o alta cladire a universitatii, la o conferinta pe aceeasi tema. Unora din studenti li s-a spus: „Mai dureaza cateva minute, dar puteti sa mergeti”; altora „Ati intarziat. Sunteti asteptati de cateva minute. Deci, ati  face mai bine sa va grabiti”. Pe drumul dintre cele doua cladiri ale universitatii, studentii au intanit un om prabusit la pamant, care tusea si gemea de durere. Aproximativ doua treimi din studentii primului grup (care nu se grabeau) i-au acordat ajutorul, in timp ce doar 10% din studentii grupului al doilea (care fusesera anuntati ca au intarziat) au manifestat un comportament prosocial (Prosocial Motivation: Is it Ever Altruistic?, in Advances in Experimental Social Psychology, vol. 20, L. Berkowitz, ed., Orlando, Academic Press, 1987).

·       Pe baza trecerii in revista a studiilor privind structura atitudinilor, Shelly Chaiken  si C. Stangor ajung la concluzia ca nu se poate stabili daca modelul trifactorial este mai adecvat decat modelul unifactorial (Attitudes and Attitude Change, in „Annual Review of Psychology“, 1987, nr. 38, pp. 575 - 630).

·       Lucrarea „Comportament si civilizatie” (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1987), coordonator Adrian Neculau, cuprinde capitole consacrate culturii, civilizatiei  si personalitatii (S. Chelcea si Rodica Atanasescu-Tugui), comunicarii umane (L. Soitu), autocunoasterii si intercunoasterii (L. Antonesei), comportamentului cotidian (A. Neculau), grupului si familiei, profesiei si timpului liber (V. Lascus), problematicii omului ca fiinta culturala (L. Antonesei), invatarii si creativitatii (P. Muresan), lecturii (M. D. Gheorghiu). Lucrarea are un caracter interdisciplinar si incearca „o sinteza asupra universului personal si interpersonal, a mediului psiho-social in care ne desfasuram viata si munca zilnica“ (p. 13).

1988

·       Michael J. Saks si Edward Krupat publica lucrarea „Social Psychology and its Applications“ (New York, Harper & Row, 1988), continand urmatoarele capitole: perceptia sociala si cognitia, sinele si personalitatea, socializarea si rolurile sociale, atitudinile si schimbarea atitudinala, atractia interpersonala si relatiile romantice, agresiunea si violenta, altruismul si comportamentul de ajutorare, influenta sociala, environment si comportament, grupurile mici si grupurile mari. Autorii accepta definitia psihologiei sociale propusa de Gordon W. Allport (1968), atragand atentia ca psihologia sociala se centreaza pe comportamentul indivizilor (nu pe grupuri sau institutii) si pe factorii sociali care influenteaza comportamentul (alte persoane, institutii, situatii, structuri si medii fizice si sociale create de om).

·       Alfred R. Lindesmith, Anselm L. Strauss si Norman K. Denzin publica un manual universitar de psihosociologie, care in trei ani a cunoscut sapte editii    (Social Psychology, New Jersey, Prentice Hall, 1988). Structura manualului este urmatoarea: 1) Domeniul psihologiei sociale; 2) Comportamentul uman simbolic si sociobiologia; 3) Natura limbajului; 4) Limbaj, grupuri si structura sociala; 5) Emotii si procesele de numire; 6) Perceptia, memoria, motivele si prezentarile; 7) Invatrea limbajului in prima copilarie; 8) Dezvoltarea sinelui; 9) Lumea sociala a copilariei; 10) Abordarea interactiunii; 11) Transformarile identitatii; 12) Sinele si lumea sa sociala; 13) Sexualitate si identitate; 14) Devianta, violenta si lumea devianta; 15) Boala, batranete si moarte. Autorii considera ca psihologia sociala „este studiul interactiunii dintre indivizi (lives) si structura sociala sau dintre biografie si societate” (p. 2). Psihologia sociala se intereseazade doua probleme fundamentale: cum creeaza oamenii ordinea sociala si, reversul, cum influenteaza ordinea sociala creata de ei comportamentele lor. Raspunsul la aceste probleme fundamentale genereaza domeniul de interes al psihosociologiei: 1) Stabilitate si schimbare in interactiunea umana; 2) Emergenta unor forme si pattern-uri noi ale interactiunii umane in viata cotodiana; 3) Conformare, conventionalism, devianta si putere sociala; 4) Ordine sociala, constrangere si libertate personala.

·       Mielu  Zlate  comunica rezultatele aplicarii testului  C.S.E. (Cine sunt eu ?), adaptat dupa testul W.A.Y. imaginat de Manford H. Kuhn si Thomas S. McPartland (1954). Se cere ca subiectii sa scrie o compunere despre ei insisi. Testul C.S.E. a fost aplicat pe un numar de 591 subiecti (elevi, studenti, personal didactic) de diferite varste, de sex masculin sau feminin. S-au identificat 27 de teme si 52 de subteme  ale cunoasterii de sine. Autorul considera ca proba propusa reprezinta un test de descriptie, analiza si elaborare  proiectiva, prin excelenta comprehensiv, avand virtuti cognitive, predictive si formative.

·       Jean-Noël Kapferer face sinteza datelor de cercetare privind psihosociologia zvonului. Lucrarea sa, „Rumeurs. Le plus vieux média du monde” (Paris, Editions du Seuil, 1988), va fi tradusa si va aparea la Editura Humanitas, in 1993.

·       In volumul „The Social Psychology of Intergroup Conflict: Theory, Research and Applications” (New York, Springer, 1988), editat de Wolfgang Stroebe si colab. Se prezinta problematica psihosociologica a stereotipurilor nationale si influenta lor in conflictele intergrupale.

·       Elaine Walster (Hatfield) publica studiul „Passio nate and Companionate Love” (Yale University Press, 1988).

·       Se tipareste la New York cea de-a cincea editie revizuita a lucrarii „The Social Animal“, de Elliot Aronson. In conceptia autorului obiectul de studiu al psihologiei sociale il constituie „influentele pe care oamenii le au asupra credintelor si comportamentelor altora“ (Social Animal, editia a V-a, New York, W.H. Freeman and Company, 1988, p. 6). Lucrarea trateaza: conformarea, comunicarea in masa, propaganda si persuasiunea, autojustificarea, agresivitatea umana, prejudecatile si stereotipurile, atractivitatea si comunicarea interpersonala. In final, sunt discutate problemele psihologiei sociale ca stiinta: se subliniaza rolul experimentului si se atrage atentia asupra problemelor etice legate de cercetarea psihosociologica.

·       Apare volumul „Introduction to Social Psychology. A  European Perspective” (Oxford, Basil Blackwell Ltd., 1988), editat de Miles  Hewstone, Wolfgang Stroebe, Jean -Paul Codol si Geoffrey M. Stephenson. Introducerea in istoria psihologiei sociale este realizata de Carl F. Grauman, care leaga inceputurile psihologiei sociale moderne de Völkerpsychologie si de psihologia maselor. Psihologia sociala moderna este analizata separat: in America si in Europa. Distinctiv fata de lucrarile americane similare, in acest volum colectiv Robert A. Hinde analizeaza relatia dintre etologie si psihologie sociala. In partea a II-a a tratatului de psihologie sociala in perspectiva europeana, se discuta despre constructia lumii sociale (cognitia sociala, teoria atribuirii si explicatia sociala, structura, masurarea si functiile atitudinilor, strategiile schimbarii atitudinilor). Partea a III-a reuneste contributiile psihosociologilor John M. Wiemann si Howard Giles (comunicarea interpersonala), Michael Argyle (relatiile sociale), Hans W. Bierhoff si Renate Klein (comportamentul prosocial), Amélie Mummendey (comportamentul agresiv), Janusz Grzelak (conflict si cooperare). In fine, ultima parte, cea de-a IV-a, trateaza problematica grupurilor sociale: performanta grupului (Henk Wilke si Ad  Van Knippenberg), influenta sociala si grupurile mici (Eddy Van Avermart), relatiile dintre grupuri (Rupert Brown). Epilogul, semnat de Geoffrey M. Stephenson, abordeaza aplicatiile psihologiei sociale (in medicina si in justitie). Pana in 1997 lucrarea aparuse in trei editii si fusese tradusa in sase limbi europene, precum si in limba japoneza.

·       Pantelimon Golu prezinta in lucrarea „Orientari si tendinte in psihologia sociala contemporana” (Bucuresti, Editura Politica, 1988) contributiile creatorilor de teorii psihosociologice pe plan mondial (N. Miller si J. Dollard, A. Bandura, G. Homans, J. W. Thibaut si H. H. Kelley, F. Heider, Th. Newcomb, L. Festinger s. a.) si dezvoltarea psihologiei sociale in Romania.

·       Geneviéve Paicheler  contureaza problematica psihologica a influentei sociale. Lucrarea sa „The Psycho logy of Social Influence“ (Cambridge, Cambridge University Press, 1988) abordeaza: sugestia, influenta minoritatilor, conflictelor, amnezia sociala, schimbarea sociala.

·       Fabio Lorenzi-Cioldi comunica rezultatele cercetarilor sale privind achizitionarea identitatii sociale. Indivizii dobandesc o identitate sociala prin diferentiere: ei sunt incadrati in grupuri si in categorii sociale in care exista relatii asimetrice, de dominare si de supunere. Lucrarea „Individus dominants et groupes dominés” (Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble, 1988) promoveaza modelul conflictului individ/colectivitate in abordarea identitatii sociale. Cele cinci capitole ale lucrarii trateaza: 1) Grupul contra identitatii individuale; 2) Grupul si identitatea individuala; 3) Efectele raportului de dominare: grupurile colectiei si grupurile agregat; 4) Identitatea individuala si identitatea sociala: androginia psihologica; 5) Efectele raportului de dominare: variatiile identitatii sociale.  

1989

·       Jean-René Ladmiral si Edmond Marc Lipiansky publica lucrarea „La Communication interculturelle” (Paris, Armand Colin, 1989). Lucrarea trateaza limbajul si comunicarea, cu accent pe bilingvism, identitatile si relatiile interculturale, subliniindu-se semnificatiile deschiderii spre alteritate, dinamica reprezentarilor sociale in contactele interculturale.

·       James A. Kulik si H. I. M. Mahler constata ca in situatiile de stres afilierea se face cu persoanele mai bine informate, mai competente (Stress and Affiliation in a Hospital Setting: Preoperative Roommate Preferences, in „Personality and Social Psychology Bulltetin“, 1989, pp. 183 - 193).

·       Elena Zamfir publica lucrarea „Incursiune in universul uman” (Bucuresti, Editura Albatros, 1989). Autoarea propune o regandire a fericirii si a  indicatorilor satisfactiei cu viata din perspectiva psihosociologica.

·       Pantelimon Golu analizeaza unele concepte-cheie ale psihologiei sociale (comportament, interactiune, influenta sociala, motivatie), derivarile conceptuale (comunicare si cunoastere interpersonala), atribuire si influenta sociala (conducerea), conceptele-cadru (persoana, cadrul interpersonal, grupul social), conceptele sintetice (mod de viata, constiinta sociala). De asemenea, in lucrarea „Fenomene si procese psihosociale” (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1989) este prezentat demersul de investigare a fenomenelor si proceselor psihosociale.

·       R. R. Holt  si B. Silverstein  studiaza imaginea dusmanului: adversarii au semnul minus la trasaturile de personalitate la care noi avem semnul plus (The Image of the Enemy, in „Journal of Social Issues“, 1989, nr. 45 (4).

·       Adrian Neculau abordeaza problematica psihosociologica a schimbarii in lucrarea „A trai printre oameni” (Iasi, Junimea, 1989). In viziunea autorului, „Termenul de schimbare poate sa acopere, in mod diferit, notiunile, operatiile, dorintele, temerile, scopurile cele mai diverse” (p. 85). In aceeasi lucrare ni se propune o perspectiva psihosociologica asupra personalitatii si a stilului persoanei. Este imaginat un model de abordare a calitatii psihosociale a vietii si se analizeaza cercetarea psihosociala - intre asteptare si oferta.

·       Iolanda Mitrofan (n. 1950) analizeaza disfunctiile diadei conjugale din perspectiva pihosociala (Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1989).

·       Leonard Berkowitz reformuleaza ipoteza frustrare-agresivitate prin includerea atribuirilor, invatarii anterioare si a mijloacelor instrumentale ca variabile intermediare (Frustration-Aggression Hypothesis: Examination and Reformulation, in „Psychological Bulletin“, 1989, nr. 106, pp. 59 - 73).

·       Psihosociologii britanici Peter Smith si Monir Tayeb comunica rezultatele unei anchete privind leadership-ul in India, Taiwan si Iran. S-a constatat ca liderii eficienti (guvernamentali, din banci si din mine) prezinta unele caracteristici comune: sunt sensibili la trebuintele subordonatilor lor si se concentreaza asupra modului in care progreseaza munca. (Organizational Structure and Pro cesses, in The Cross-Cultural Challenge to Social Psycho logy, M. Bond, ed., Newbury Park, Sage, 1989).

·       L. Cosmides contesta generalitatea schemelor pragmatice, considerand ca acestea pot fi reduse la regulile schimbului social, care sunt caracteristice speciei umane: calcularea raportului cost/beneficiu si depistarea trisorilor, a celor care nu platesc pentru beneficiile obtinute. In mod „cvasi-nativ”, ne conducem dupa regula: „Daca cineva isi ia partea sa de beneficiu, trebuie sa plateasca pretul” (The Logic of Social Exchange: Has Natural Selection Shaped how Humans Reason? in „Cognition”, 1989, nr. 31, pp. 187-276).

·       Denise Jodelet coordoneaza volumul „Les Représentations sociales” (Paris, P.U.F., 1989). Reprezentarile sociale constituie „o forma de cunoastere, elaborata social si impartasita, avand un scop practic si concurand la construirea unei realitati comune unui ansamblu social” (vezi Reprezentarile sociale, Bucuresti, Editura Stiintifica si tehnica S.A., 1995, p. 102).

·       Patricia Devine studiaza modul in care stereotipurile si prejudecatile afecteaza procesele cognitive si propune o diferentiere intre procesarea automata si procesarea controlata a informatiilor. Teoria procesarii in doua etape a informatiei arata ca un stereotip este activat automat in prezenta unui membru  al out-group-ului, dar acest stereotip poate fi ignorat datorita procesarii controlate (constiente) daca, de exemplu, respectiva persoana nu a suferit nici un prejudiciu din partea out-group-ului (Automatic and Controlled Processes in Prejudice: The Roles of Stereotypes ans Personal Beliefs, in Attitude Structure and Function, A.R. Pratkanis, S.J. Breckler si A.G. Greenwald, eds., New Jersey, Erlbaum, 1989, pp. 181-212).         




Copyright © Contact | Trimite referat