Lirica existentiala este ilustrata de Psalmi. Definit ca poet aflat intre "credinta" si "tagada", Tudor Arghezi a creat- intre anii 1927-l967 -l6 psalmi publicati in mai multe lume de poezii: 9 psalmi fac parte din lumul de debut, "Cuvinte potrivite", iar ceilalti din lumele "Frunze", "Poeme noi", "Silabe", "Noapte". Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, o poezie "monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina". (G.Calinescu)
Sursele de inspiratie:
. Cei 151 de psalmi cuprinsi in "Psaltirea" lui David, poet religios reprezentativ, creatorul acestei specii; cuvantul psalm vine de la grecescul "psalmos", care inseamna compunere poetica biblica cu caracter de rugaciune, oda, elegie sacra;
. O alta sursa o reprezinta cei 4-5 ani petrecuti de Arghezi ca monah si apoi secretar al episcopului de Muntenia, prilej cu care intra in contact direct cu creatiile lui David, dar si mediteaza la relatia spirituala dintre om si Dumnezeu.
Tema generala a celor saisprezece psalmi o constituie raportul spiritual dintre om si Divinitate, definirea omului si a Divinitatii, precum si relatiei dintre acestia, perceputa si exprimata filozofic de poet. in Psalmi, Arghezi exprima o viziune complexa asupra legaturii spirituale dintre om si-Dumnezeu, are atitudini foarte variate privind atat omul, cat si Divinitatea, care intruchipeaza mai multe ipostaze. Pe langa cei saisprezece "Psalmi" fara titlu, care sunt identificati dupa primul vers al poeziei, Arghezi a mai creat si alte poeme de factura existential-religioasa: "Psalm de tinerete", "Psalmlstul", "Psalmul de taina"si "Psalmul mut".
Eugen Simion desprinde patru teme esentiale care se manifesta in "Psalmii" arghezieni: religioasa, gnoseologica, etica si estetica. Tudor Arghezi incearca sa se apropie de Dumnezeu priri negatie, osciland mereu intre "credinta" si "tagada", cerand, uneori imperativ, alteori smerit, do palpabile din partea acestuia privind existenta Sa. "Psalmii" arghezieni sunt conceputi sub forma unor dialoguri imaginare cu Dumnezeu, intr-un limbaj patetic sau acuzator, cu speranta sau cu deznadejde, fapt interpretat de critica literara ca trufie a artistului de a scormoni cu mintea misterul universal care-l fascineaza, de a se convinge prin do concrete asupra existentei abstracte a fortei supreme.
Tudor Arghezi ilustreaza in "Psalmi" un raport direct al omului cu divinitatea, percepandu-l pe Dumnezeu in cele mai surprinzatoare ipostaze, in functie de starea poetica interioara.
