Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si parnasianismului.Precursor al simbolismului in Franta este considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les fleurs de mal"("Florile raului") si "Les Corespondeces"("Corespondente").
In Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile restei "Literatorul" a lui Alexandru Macedonski", care s-a edentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai putin ca poet simbolist. Reprezentantii romani ai simbolismului au fost : Ion Minulescu, George Bacoa, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, etc.
Tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate. Raportul dintre simbol si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate obligatorie a simbolismului. Poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite.
George Bacoa(1881-l957), pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in sptembrie 1881 la Bacau.Pseudonimul de Bacoa il imprumuta de la numele roman al orasului Bacau. Temele fundamentale ale liricii bacoveniene sunt lumea orsului de proncie, a targului sufocant, singuratatea(solitudinea), natura bacoana, care este de fapt o stare de spirit, iubirea si moartea.
"Plumb" de George Bacoa este o arta poetica simbolista. Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun ziunea despre lume si ata a unui autor, despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant-
Stam singur in cavousi era vant
Si scartaiau coroanele de plumb
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig
Stam singur langa mort si era frig
Si-i atarnau aripile de plumb."
Poezia "Plumb" de G. Bacoa deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916. Poezia se inscrie in universul liric specific bacoan, al " atmosferei de plumb, in care pluteste obsesia mortii si o descompunere a fiintei organice"(Eugen Lonescu).
Tema poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze si sa inteleaga valoarea artei adevarate. Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitiv, fara a avea vreo solutie de evadare.
