Pasivele circulante
Rentabilitatea pasivelor circulante este influentata de reducerea costurilor de procurare a resurselor si de cresterea preponderentei surselor atrase. Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante urmareste:
· eliminarea rupturii de stoc;
· eliminarea lipsei de lichiditate;
· eliminarea intrepunerilor accidentale in desfasurarea activitatii.
Toate aceste trei scopuri se realizeaza prin constituirea un ui stoc de siguranta.
Pentru pasivele circulante reducerea riscului presupune reducerea sau eliminarea deficitelor de capitalurilor temporar libere, care sunt solicitate de ciclul de exploatare si cresterea autonimiei financiare a ciclului de exploatare, urmarindu-se determinarea sau existenta fondului de rulment pentru ca firma sa realizeze in siguranta echilibrul financiar pe termen scurt.
Gestiunea ciclului de exploatare presupune:
1. determinarea necesarului de active circulante: nivelul activelor circulante se fundamenteaza in principal pe vanzarile previzionate, in functie de raportul vanzari si nivel al activelor circulante necesar realizarii cifrei propusa. Astfel in cadrul politicii activelor circulante vom avea 3 politici:
a. Politica ofensiva: care presupune indiferenta fata de risc, fiind promovata de acei manageri ce urmaresc cresterea cifrei de afaceri prin utilizarea unor stocuri minime. Aceasta politica se bazeaza pe existenta mai multor riscuri legate de: lipsa de stoc, lipsa de lichiditati, lipsa de (in)solvabilitate, mizandu-se pe obtinerea unei rentabilitati mari cauzata de o accelerare a rotatiei activelor circulante si pe o crestere a gradului de lichiditate al activelor circulante.
b. Politica defensiva (a conducatorilor prudenti): se caracterizeaza prin aversiune fata de risc, iar cifra de afaceri se realizeaza cu stocuri si lichiditate ridicate. Nu se accepta riscul rupturii de stoc curent, chiar daca se obtine o rentabilitate redusa. Pentru orice crestere a cifrei de afaceri vor creste si stocurile ce asigura continuarea activitatii (stocurile de sigurantp si cele curente).
c. Politica echitabila: armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc, iar cresterea volumului cifrei de afaceri se realizeaza cu un stoc a carui marime corespunde cu cea a cifrei de afaceri propusa. In acest caz stocul de siguranta se va determina la acel nivel ce egalizeaza costul ruturii de stocuri cu costurile excesive ale stocurilor peste nivelul maxim.
2. stabilirea surselor de finantare a ciclului de exploatare*.
Pentru pasivele circulante se pot determina 3 tipuri de politici:
1. Politica agresiva: finantarea activelor circulante se bazeaza numai pe resurse ciclice posibile de a fi mobilizate (credite pe termen scurt, datorii de exploatare), resurse ce sunt caracterizate prin costuri reduse, dar prezinta nesiguranta in reinnoirea lor (modificarea ratelor de dobanda a termenelor de rambursat, etc.).
2. Politica defensiva: finantarea activelor circulante se realizeaza numai din resurse proprii permenente ce sunt caracterizate prin costuri de procurare mari, dar prezinta o acoperire suficienta impotriva riscurilor de reinnoire a creditelor si de crestere a ratei dobanzii.
3.
Politica neutra:
se
bazeaza pe sincronizarea perfecta a scadentelor activelor circulante cu cea a
pasivelor circulante, rentabilitatea si riscul au aceeasi marime, dar sensuri
contrare, ele neutralizandu-si efectele. Politica
se bazeaza pe existenta unui
fond de rulment minim la nivelul unei cresteri minime consolidate a nevoii de
fond de rulment, astfel incat diferenta sau fluctuatia nevoii de fond de
rulment sa fie acoperite din resurse ciclice.
Stocurile pot fi privite atat din punct de vedere fizic, cat si financiar. Din punct de vedere fiziv stocurile reprezinta cantitati de materiale, productie, marfuri necesare in orice faza a ciclului de exploatare. Din punct de vedere financiar marimea stocurilor este data de masura capitalurilor necesare pentru constituirea si pastrarea lor. Pentru dimensionarea marimii stocurilor exista modelul Wilson-Whitin, care urmareste optimizarea marimii stocurilor pornind de la costul total ocazionat de formarea stocurilor si tinand seama de rentabilitatea dorita a fi obtinuta din activitatea de exploatare:
unde: N = necesarul anual al stocului respectiv
costul unitar pentru
pregatirea unei noi aprovizionari
pretul unitar de
aprovizionare
costul de depozitare
pe unitate de stoc
unde: i = interval de aprovizionare
t = timp
Modelul s-a fundamentat pe un caz particular de aprovizionare potrivit caruia intervalele intre aprovizionari sunt constante. In practica se intalnesc aprovizionari la intervale neregulate in timp si in cantitati variabile. Astfel se va putea determina intervalul mediu intre aprovizionari consecutive:
unde: 
cantitatile aprovizionate
intervalele posibile
de aprovizionare
Se determina atfel un stoc curent mediu:
La nivelul firmei se poate determina si un stoc de siguranta:
unde s = reprezinta intervalul de siguranta:
unde: cantitatea aprovizionata la termene intarziate
numarul de zile
intarziere fata de aprovizionare.
