Constientizarea spatiului cu accent pe suprafete, nivele,
directii, extinderi si traiectorii
Aceasta a treia tema se
concentreaza pe folosirea spatiului si pe dezvoltarea unei constientizari a
locului unde corpul se afla in spatiu in timpul miscarii. Pe masura ce se dezvolta facilitatea de a
varia si controla folosirea spatiului, copilul isi extinde dibacia in
realizarea unei misari efective si eficiente.
Astfel, chiar daca obiectivul este pe spatiu, copilul trebuie sa fie
responsabil si sa inteleaga unde se afla corpul sau in spatiu.
Dezvoltarea temei 3
Zone:
general, personal.
Niveluri:
inalt, mediu, scazut.
Directii:
inainte, inapoi, in lateral, sus, jos.
Traiectorii: sol, aer, drept, ocolit.
Extensii: departe, aproape, mic, mare.
Zone:
spatiu general.
Zone - spatiu personal.
Spatiul personal este cel care
inconjoara individual spatiul pe care partile corpului il pot atinge in timp ce
se intind in toate directiile. Acest
spatiu personal inconjoara corpul in timp ce se deplaseaza sau cand
stationeaza. Miscarea "nelocomotoare" este accentuata cel mai adesea pentru a dezvolta
un sentiment fata de marimea spatiului personal al elevului. De aceea, scopul introducerii spatiului
personal drept continut este de a-i ajuta pe copii sa prinda sensul acestei
sfere si sa-l foloseasca la maximum in timpul miscarii.
Intrucat miscarea "nelocomotoare"
este atat de potrivita pentru a-i obisnui pe copii cu spatiul personal, ea ar
trebui sa fie o parte componenta a lectiei care implica miscarea locomotoare
prin spatiu general pentru a ajuta ritmul lectiei. Aceasta practica ii tine pe copii in
activitate, totusi ofera o relaxare prin schimbarea naturii activitatii. Mai important, cand se predau cele mai multe
concepte, este util pentru invatare daca predam contrastul pe care il implica
acest concept. Cand se preda spatiul, se
obtine o perspectiva mai clara a spatiului general si al celui personal, cand
copilul le poate contrasta in cadrul aceleiasi lectii.
Mostre de experiente de invatare:
1. Deplasati-va prin sala, cautand si
miscandu-va prin spatiile goale;
2. Pe masura ce va deplasati prin camera, vedeti
cat de aproape puteti fi unul langa altul fara sa va atingeti, apoi
indepartati-va.
3. Cautati un loc, indepartati-va direct spre
el, apoi rapid gasiti un alt loc (de fiecare data cand va miscati inspre un loc
nou, schimbati modalitatea de deplasare , diferiti pasi de deplasare, de mers, de dans, de alergare).
4. In propriul vostru spatiu vedeti cum puteti
duce diferite parti ale corpului in toate spatiile din preajma voastra.
5. Pe cont propriu, combinati deplasarea cu
miscarea in spatiul vostru personal (profesorul poate stabili timpul specific
de deplasare si de activitate in spatiul propriu, in mod verbal sau cu semnale
de toba sau tamburina).
Analiza
Aceasta tema poate fi
experimentata de copii foarte mici. Ea
este devreme adaugata la program si poate fi cuplata eficient cu continutul de
la prima tema. Cand introduceti aceasta
tema la copiii mai mici, care au putina experienta in gimnastica educativa sau
chiar deloc, s-ar putea sa doriti sa combinati imediat primele doua teme. Accentul, in fiecare caz, este in ajutarea
copiilor sa foloseasca spatiul general liber si sa recunoasca fie cum miscarile
lor ar avea nevoie de restrangere, cand suprafata este mica, fie cum sunt mai
liberi sa se miste in spatii mai extinse.
Miscarea nonlocomotoare se adauga pentru a-i ajuta sa recunoasca
cantitatea de spatiu pe care miscarea lor o poate cuprinde si a-i ajuta sa foloseasca
spatiul personal mai eficient.
Cand copiii lucreaza pe aceasta
tema, o puteti considera o provocare continua pentru a-i ajuta sa-si
concentreze atentia asupra miscarilor lor, evitandu-i pe ceilalti. Copilul neatent tinde sa se uite in jur si sa-si
urmeze prietenii si uita sa-si controleze propriile miscari. Acest copil are, adesea, reactii care nu sunt
conforme cu capacitatile lui. Uneori
ajuta sa adaugati mai multa organizare, de exemplu, schimbari de nivele,
directii, activitati sau parti ale corpului pentru a ajuta copilul sa ramana
mai atent la sarcina de lucru.
Nivele
In gimnastica, nivelele, la fel
ca si continutul spatiului, sunt introduse in primul rand pentru a-i provoca pe
copii sa-si desprinda picioarele si sa foloseasca extremele in nivele - inalt
si jos. Nivelele, de asemenea, adauga
alte mijloace de a varia miscarea in timp ce-ti controlezi corpul. In timpul zborului, copiii intra in nivelul
inalt. Cand coboara la
sol, ei sunt in nivelul de jos. Nivelul
dintre jos si inalt este numit mediu.
Nu uitati ca nivelele sunt
relative. De exemplu, un copil poate fi
intr-o pozitie joasa, echilibrata si intelege conceptul de nivel prin ridicarea
unei parti a corpului mai sus decat restul.
Cand nivelul inalt devine un
obiectiv, copiii il asociaza cu saritura, mai ales daca ei se deplaseaza. Accentul ar trebui sa se puna, de asemenea,
pe siguranta si eficienta in aterizare.
Miscarea copiilor poate fi mult
intensificata, ajutandu-i pe copii sa se diferentieze intre ei si sa dezvolte
abilitatea pentru aterizari elastice si aterizari unde picioarele raman pe
podea. Ei au nevoie de ocazii permanente
de a practica ambele tipuri si de a identifica faptul ca primul tip este
folosit mai ales cand se doreste continuarea avantului si cel de al doilea tip,
cand avantul urmeaza a fi redus.
Mostre de experiente de invatare.
1. pe masura ce va deplasati,
schimbati constant nivelele.
2. Selectati o modalitate de deplasare si
observati daca puteti sa o parcurgeti in toate cele trei nivele.
3. In timpul deplasarii, observati cat de sus
puteti sa va ridicati picioarele.
4. Sarind inalt peste obstacolul dumneavoastra,
executati o aterizare lina si nemiscata si lasati ca aterizarea urmatoare sa va
proiecteze sus, in aer.
5.Ganditi-va la o
traiectorie si vedeti cum puteti sa va miscati in acea traiectorie, dar
schimbati directia in care va deplasati.
6.Pe masura
ce va deplasati de-a lungul covorului
aratati o schimbare hotarata in traiectoria voastra
7.Aranjati cercuri
sau alte obstacole care sa va ajute sa lucrati la schimbarea
traiectoriilor. Apoi aratati o varietate
de modalitati de deplasare in timp ce va miscati in jurul obiectelor schimband
traiectoriile.
