Sateliti naturali, artificiali, de televiziune referat






SATELITI NATURALI

v      LUNA

Multi isi inchipuie ca Luna a fost mereu la fel, ca infatisarea ei de astazi este infatisarea ei din totdeauna. Altii, dimpotriva, cred ca luna este cu mult mai “ noua “ decat este in realitate. Filozoful Aristotel povesteste ca “ barbarii , care populau initial Arcadi, fusesera invinsi is izgoniti … inainte de aparitia lunii “. Pentru a-is sublinia vechimea, pe care o socoteau un temei de mandrie, Arcadienii insisi isi spuneau “ Proselenes “, adica “ mai vechi decat luna “. Ei credeau ca stramosii lor cei mai indepartati traisera intr-o vreme cand Pamantul nu avea inca satelit natural.

            Ca toate corpurile ceresti, satelitul Pamantului e produsul unei evolutii indelungate, iar la suprafata lui, geologii Lumii, sau mai  precis selenologii, identifica formatii “ tinere “ is “ batrane “.

            Ceea ce ne intereseaza in primul rand in ceea ce ne priveste istoria Lumii, este felul in care s-a nascut acest corp ceresc. Din pacate, in aceasta privinta ca is in multe altele, nu exista o parere unanim acceptata, ci mai multe teorii.

            Parerile mai vechi despre originea Lumii se bazeaza pe ipoteza ca Luna “ s-a rupt “ din masa nesolidificata a Pamantului. Dupa aceasta ipoteza, botezata de savanti “ rotationara “, separarea Lunii de planeta noastra s-a datorat marii viteze initiale de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe. Aceasta viteza, care era is mai mult sporita de procesul de contractie a materiei planetare, a facut ca, prin actiunea fortei centrifuge Pamantul sa ia tot mai mult o forma alungita, iar apoi o parte din masa lui sa se desprinda din trupul planetei. Evadarea nu a avut insa un succes deplin. Forta de atractie a Pamantului a retinut-o pe “ fugara “ transformand-o in satelit terestru.

            Cercetarile insa au dovedit ca aceasta ipoteza nu corespunde realitatii; un fragment astfel desprins s-ar fi departat pentru totdeauna de Pamant,  asa cum rezulta din calculele foarte precise.

            Dupa o alta ipoteza, care a fost is ea contestata, Luna s-a rupt din materia inca lichida sau plastica a Pamantului, sub influenta Soarelui. Soarele ar fi produs un fel de flux gigantic, care pana la urma a dus la separarea din masa principala a unei portiuni planetare.

            Stiinta a ajuns la concluzii destul de precise in privinta fazelor prin care a trecut Luna in formarea ei.

            Astronomii Sarov, Barabasev is Pariski impart istoria Lumii in cinci perioade :

1.     Perioada cea mai veche, de la care nu au ramas decat putine urme;

2.     Perioada veche. Ramasitele ei sunt unele formatii muntoase, in mare parte distruse;

3.     Perioada medie, in care au aparut cea mai mare parte dintre circurile care se observa is astazi;

4.     Perioada noua in care s-au format marile;

5.     Perioada cea mai noua, in care s-au format circurile de pe fundul marilor is cele din interiorul Muntilor Inelari.

Dintre incercarile mai vechi de a da o explicatie formarii ciudatelor formatii lunare, unele au fost complet abandonate. Nimeni nu mai sustine depilda astazi, ca muntii Lunii sunt recifuri coraliere sau ca relieful lunar ar fi rezultatul eroziunii unor ghetari.

In general se considera ca formatiunile lunare cu nuante rosiatice sunt mai noi. Aceasta s-ar explica prin oxidarea progresiva a compusilor ferosi datorita gazelor emanate cu prilejul eruptiilor vulcanice.

Este probabil ca la suprafata Lunii nu avem de-a face cu roci primare, ci cu roci care s-au format datorita influentei chimice a atmosferei dealtadata, a marilor varietati de temperatura is a caderi meteoritilor. Analiza gradului de reflectare a razelor solare duce la presupunerea ca ar putea fi vorba de roci vulcanice, cu lava, granit, bazalt,  diabaz.

Savantii rusi au fost primii care au alcatuit harti selenografice ale satelitului terestru. Astfel savantul A.V. Habakov este autorul unei uriase harti a  Lunii, pe care muntii sunt marcati cu trei culori diferite, dupa vechimea lor.

Dupa parerea lui Habokov, formarea lanturilor muntoase ale Lunii se datoreaza comprimarilor is dilatarilor succesive ale globului lunar care au dus la aparitia a numeroase linii de rupere. In acelasi chip s-au format is fisurile, care brazdeaza in mai multe locuri, suprafata satelitului pamantesc.

Una dintre cele mai dificile probleme care i-au framantat pe cercetatorii Lunii, era aceea a originii muntilor inelari.

Dupa o terorie care a fost elaborata de G.K. Gilbert, R.Proctor, F. Nolke, A. Danjon is altii, circurile ar fi mari palnii ( cratere ) meteorice, cavitati produse de caderea unor meteoriti mari.

Si pe Pamant corpurile meteorice produc uneori astfel de palnii. In statul Arizona ( S.U.A.) exista o gaura de acest fel, cu un diametru de peste 1 km. Dar pe planeta noastra craterele meteorice dispar de obicei, sub influenta apei, aerului, vegetatie. Cu totul altfel stau lucrurile in Luna, unde invelisul atmosferic lipseste cu totul. Acolo corpurile meteorice se izbesc cu gigantica lor viteza cosmica – zeci de km pe secunda - de rocile lunare, patrunzand adanc in sol. Craterele meteorice formate din astfel de izbituri naprasnice se conserva in Luna, lipsa actiunii distructive a aerului is a apei.

In sprijinul teoriei care considera ca muntii inelari drept palnii meteorice stau experientele care s-au facut in repetate randuri, pentru obtinerea artificiala, prin procedee analoge bombardamentului meteoric ( la o scara bineinteles mult redusa ), a unor astfel de formatii .

Dupa alta teorie, in sprijinul careia a adus argumente temeinice A.P. Pavlov, circurile sunt produsul activitatii interne a satelitului terestru. Acest savant sustine ca este cu neputinta sa se considere ca circuri uriase ( unele au, asa cum am vazut, peste 200 km ca diametru ) ar fi produse de caderea unor meteoriti. Ori, este limpede ca intre circurile mari is mici nu exista diferente structurale care sa ne faca sa le presupunem origini diferite. Dupa Pavlov, lava s-a revarsat din interior, prin deschizaturi largi, la suprafata Lunii, iar circurile sunt lava solidificata.

Unii savanti cred ca is marile ar fi imense bazine de magma impietrita, de culoare intunecata. Forma, in general circulara a marilor, ca is muntii care par “ scufundati “ in ele intaresc aceasta presupunere.

Se pare ca in trecutul intunecat al planetei noastre, cand magma fierbinte trosnea  mai des decat acum in adancul Pamantului, existau numeroase lacuri de lava. Urmele lor, incremenite is in parte distruse, sau pastrat in Peninsula Kamciatka, langa Neapole is in Insula Hawaii, din Pacific. Asemanarea acestor formatii cu circurile lunare este izbitoare.

Puterea de refelexie a fundului “ marilor” lunare este fioarte apropiata de puterea de reflexie a lavei vulcanilor Etna is Vezuviu, iar cenusa proiectata de vulcanii terestrii are un spectru de reflectie aproape identic cu cel al povarnisurilor circurilor lunare. Din cercetarile astrofizicienilor rusi, rezulta ca locurile cele mai intunecoase ale suprafetei lunare sunt formate, dupa toate probabilitatile din roci de natura vulcanica intunecate is poroase sau din cenusa vulcanica.

In insulele Hawaii exista un masiv intre – Maunaloua – care se ridica la peste 4000 m deasupra nivelului marii. Aici putem admira un splendit lac de lava, cu un diametru de peste 10 km. Ca is in cazul circurilor lunare, panta extraordinara a ridicaturii inelare e lina , iar cea interioara abrupta. Deasupra lavei lichide  plutesc in permanenta aburi fierbinti. Asa-zisele  “ eruptii ” sunt, in cazul acestui vulcan – lac, linistite. Ele constau la inceput doar dintr-o crestere a nivelului magmatic. Apoi, treptat, aburul se face tot mai des, un fum negricios invaluie totul, iar din masa vascoasa trosnesc limbi inalte de flacari. In sfarsit lava ajunge pana la inaltimea malurilor, le depaseste is  incepe sa se scurga de partea cealalta, depunandu-se is intarindu-se pe povarnisuri. Muntele creste astfel cu fiecare revarsare.

Mai exista o ipoteza, dupa care muntii inelari, sau o parte din ei, s-ar fi format datorita marii presiuni a unor gaze din interiorul astrului. Gazele ar fi rabufnit la suprafata, dupa ce au provocat un soi de umflaturi care s-au spart lasand in urma circurile.

Trebuie subliniat ca evolutia Lunii nu este un proces incheiat, asa cum cred unii. Ea continua is astazi, desi ritmul schimbarilor care se produc este cu mult mai lent decat alta data.

SATELITI ARTIFICIALI

Orice corp ceresc fara lumina proprie este satelit . Este luminos sau obscur , natural sau artificial, graviteaza pe orbita circulara sau eliptica in jurul altui corp ceresc (cu masa mai mare decat a primului )  sub actiunea a doua forte egale is de sens contrar ( forta de atractie universala is centrifuga).

Si planetele sunt sateliti – ai Soarelui . Acestea sunt corpuri ceresti fara lumina proprie , sateliti ai Soarelui , care se vad pe cer sub forma unui punct luminos datorita luminii Soarelui . Exista 9 planete mari : MERCUR , VENUS , PAMANT , MARTE , JUPITER , SATURN , URANUS , NEPTUN , PLUTON . 

Prin satelit artificial se intelege un corp creat de stiinta is tehnologia umana, care este lansat is plasat pe o orbita in jurul unui astru is evolueaza pe aceasta  potrivit legilor mecanicii ceresti.

Aportul satelitilor artificiali in sprijinul cunoasterii umane a fost extrem de important. Cu ajutorul lor s-a masurat compozitia is parametrii de stare ai atmosferei inalte, radiatiile cosmice, influenta lipsei de gravitatie asupra fiintelor vii, comunicatiile la distante mari etc.

Teletransmisia cu ajutorul satelitilor artificiali face posibila legatura directa intre cele mai indepartate puncte ale globului. Perfectionarea tehnicii de telecomunicatii cu ajutorul satelitilor a permis extinderea aplicatiilor sale practice sub forma transmiterii unor programe educationale pentru tarile in curs de dezvoltare, precum is prin elaborarea unor sisteme informationale complexe.

De asemenea, se extinde din ce in ce mai mult transmiterea la mari distante a programelor de televiziune. Programele de televiziune priovenind din studiou sunt transmise prin releu pana la antenele statiilor de emisie is transmise catre sateliti artificiali specializati. Gratie emitatoarelor lor de bord, acesti sateliti retransmit programele catre sol, unde sunt captate de antene mici, individuale sau de antene colective. Televiziunea prin satelit prezinta importante avantaje fata de televiziunea conventionala is anume acoperirea integrala a teritoriului is receptie de calitate constanta in timp is neafectata de perturbari industriale. In domeniul militar se folosesc sateliti capabili de a realiza o legatura eficienta intre comandamente is trupele operative pentru informare is transmiterea ordinelor.

De o larga raspandire se bucura in prezent is teledetectia spatiala, care s-a dezvoltat gratie progreselor realizate in domeniul aparaturii optice de fotografiere de la distante mari, peliculelor fotografice, camerelor de filmat, sistemelor radar de dimensiuni mici is sistemelor automate de inregistrarea is transmitere a datelor de la bordul satelitilor.

Beneficiarii directi ai tehnicii de teledetectie spatiala sunt : geologia, geofizica, meteorologia, cartografia, hidrologia, agricultura, pescuitul, navigatia maritima is aeriana etc.

Aplicatiile cele mai importante din punct de vedere economic sunt : inventarierea  suprafetelor cultivate, identificarea bancurilor de pesti, descoperirea depozitelor de substante minerale, supravegherea miscarii ghetarilor, elaborarea de prognoze meteorologice pe perioade mai indelungate, localizarea unor catastrofe, supravegherea padurilor etc.

Avantajele teledetectiei spatiale fata de teledetectia aeriana obtinuta cu ajutorul avioanelor, consta in obtinerea de imagine ale unor suprafete mult mai mari, precum is posibilitatea de a furniza imagine ale aceleiasi suprafete de teren la intervale scurte de timp, ceea ce permite urmarirea evolutiei in timp a unui anumit eveniment. Aceasta este deosebit de importanta in cazul unei calamitati naturale, cum sunt inundatiile, uraganele, cutremurele de pamant, incendiile de padure etc.

Existenta satelitilor artificialia permis dezvoltarea is folosirea practica a unei noi tehnologii de ghidare a navelor maritime si aeriene atat in domeniul civil cat is in cel militar, asa cum este dirijarea avioanelor cu raza mare de actiune, a bombelor, a rachetelor is a navelor maritive de suprafata sau in imersiune, catre punctele de desfasurare a actiunilor de lupta. In domeniul militar, satelitii mai sunt folositi ca sisteme de alarmare in cazul unui atac inamic sau direct ca arma, in sensul depozitarii la bordul acestora a unor incarcaturi de lupta destinate fie distrugerii unor arme similare de pe orbita, fie a unor tinte terestre.

Lansarea satelitilor is plasarea lor pe orbita se face cu ajutorul unor rachete care prin forta lor de reactie inving forta de atractie gravitationala a Pamantului. Se poate face o clasificare a satelitilor din mai multe puncte de vedere.

§       O prima clasificare este in sateliti activi is sateliti pasivi. Satelitul activ contine aparatura de prelucrare a semnalelor de orientare in spatiu is de executare a telecomenzilor de la sol. Satelitul pasiv este un simplu mediu reflactant al undelor radio transmise de la sol.

§       Un alt criteriu de clasificare al satelitilor este moduyl de transmitere al informatiilor :

in timp real sau cu intarziere ( cu memorie ).

§       Din punct de vedere al altitudinii, satelitii ce evolueaza  intre 1000 is 5000 m se numesc sateliti de joasa altitudine; cei plasati intre 5000 is 20000 m se numesc de medie altitudine; iar cei ce evolueaza la peste 20000  m se numesc sateliti de mare altitudine.

§       O caracteristica importanta a unui satelit artificial este durata de existenta, definita ca intervalul de timp din  momentul plasarii pe orbita a satelitului pana la intrarea lui in starturile dense ale atmosferei, cand functionarea lui inceteaza datorita arderii sau readucerii la sol.

§       O alta caracteristica importanta este aria de vizibilitate, adica domeniul de pe suprafata Pamantului din care satelitul poate fi obesrvat.

            Primul satelit artificial a fost lansat de Uniunea Sovietica la 4 octombrie 1957 is s-a numit Sputnik 1. Avea o greutate de 83,6 kg is era echipat pentru a efectua masuratori de temperatura is presiune . Statele Unite a lansat primul satelit artificial Explorer 1 la 31 ianuarie 1958.

            La sfarsitual anului 1983 evoluau pe orbita terestra aproape 5000 de sateliti artificiali.

            Nu putem incheia fara a evoca cele doua evenimente, spectaculare, care l-au consacrat pe om ca astronaut is explorator al cosmosului. Este vorba de zborul lui Iuri Gagarin efectuat pe o orbita circumterestra la bordul navei spatiale sovietice Vostok 1, timp de 108 minute la data de 12 aprilie 1961 is de dabracarea lui Neil Armstrong pe Luna in cadrul misiunii spatiale americane Apollo 11 din data de 21 iulie 1969.

            Din aprilie 1981 a inceput sa functioneze sistemul de transport spatial cu mijloace recuperabile, de tipul navetei spatiale Columbia. In februarie 1986, prin lansarea laboratorului spatial Mir, specialistii sovietici au inaugurat o noua generatie de statii stiintifice orbitale, caracterizata prin performante superioare is posibilitatea cuplarii cu 6 nave cosmice.

            In prezent, oamenii de stiinta depun eforturi pentru cunoasterea unor noi aspecte ale universului, pentru studierea multilaterala a biosferei, a scoartei Pamantului, precum is pentru aprofundarea cercetarii cosmosului, a proceselor extraterestre is a comportarii fiintei umane in spatiul interplanetar

Satelitii sunt folositi atat pentru explorare cat is in domeniul comunicatiilor. Satelitii folositi in explorare sunt echipati cu instrumente care masoara densitatea, temperatura, is de gradul de ionizare ale straturilor superioare ale atmosferei, radiatia cosmica, numarul is marimea meteoritilor precum is intensitatea is directia campului magnetic al Pamantului.

Debutul satelitilor artificiali a fost facut de Sputnik 1, urmat de alti sateliti experimentali stiintifici is specializati, statii automate, selenare is interplanetare, nave cosmice, statii orbitale. Exponentii reprezentativi: Sputnik, Cosmos, Explour, Vanquad, Discoverer, ATS, OV, Lunnik, Luna, Pionee, Mars, Venus, Mariner.

Cateva sute de sateliti au fost lansati, mai ales de S.U.A is de U.R.S.S., pana in 1983, cand European Space Agency a inceput lansarile de la un centru spatial din Guiana franceza. Pe 27 august 1989, pentru prima oara in istoria spatiului, o racheta particulara a fost folosita pentru lansarea unui satelit. Racheta construita is lansata de o companie americana, a plasat un satelit britanic de televiziune pe o orbita sincrona cu cea a Pamantului.

La sfarsitul anului 1986, din peste 3500 de sateliti lansati dupa Sputnik, aproape 300 se aflau inca in functiune. Multi dintre acestia erau sateliti de comunicatie, folositi in telefonie is in transmiterea datelor digitale is imaginilor de televiziune. Satelitii meteorologici fotografiaza Pamantul regulat in lumina normala is in infrarosii is ofera date statiilor meteorologice de pe Pamant, acestea permitand prevederea conditiilor atmosferice din jurul Globului. Satelitii de navigatie permit determinarea pozitiei pe mare cu eroare de sub 10 m ( 33ft ), ajutand de asemenea navigatia prin localizarea ghetarilor is a curentilor oceanici. SARSAT ( Search and Rescue Satellite System ) monitorizeaza semnalele de urgenta de pe nave is avioane prin intermediul unei retele formate din trei sateliti americani ( NOAA –9, 10,11 ) is doi care au fost lansati de fosta U.R.S.S.

Instrumentele astrologice de la bordul satelitilor sunt folosite pentru a observa fenomene imposibil de observat de pe Pamant din cauza absorbtiei radiatiilor in atmosfera. Un mare numar de surse de raze X au fost descoperite folosind detectoare de raze X is telescoape.

Oservarea radiatiilor ultraviolete is detectarea razelor r emise de corpurile ceresti sunt de asemenea posibile. In anul 1983, cu satelitul IRAS, astronomii au facut primele observatii detaliate cu privire la centrul galaxiei noastre.

Satelitii artificiali sunt alimentati cu energiei solara, de baterii care folosesc cel mai des acest tip de energie, is in multe cazuri de generatoare nucleare.  Satelitii sunt echipati cu radio-emitatoare pentru transmiterea datelor aflate cu ajutorul instrumentelor de la  bord, cu radio-receptoare, is circuite electronice pentru stocarea datelor, precum is cu echipament de control ca radarul is sisteme capabile sa detecteze stele.

Satelitii sunt plasati in orbita pe rachete. Pentru areduce costurile de lansare, NASA a construit navete spatiale care pot transporta sateliti is pot sa-i lanseze pe orbita. O asemenea naveta poate sa-I retraga de pe orbita is sa-i repare, pregatindu-i pentru relansare  sau ii poate readuce pe Pamant. Pentru  misiuni viitoare    posibilitati dovedite  pentru prima oara intr-o misiune din 1984.

v      SISTEME DE SATELITI



Inmarsat (sau International Mobile Satellite Oganization), este o corporatie, care conduce un sistem de sateliti care faciliteaza comunicatia pe mare sau pe uscat, precum si in aer. Creata numai in scopuri pacifiste, Inmarsat a preluat comanda ]n 1979 oferind posibilitati de comunicatie si comert prin satelit pe o baza economica. De atunci a fost cunoscuta ca International Maritime Satellite Organization. Si-a schimbat numele in International  Mobile Satellite Organization cand a fost extinsa pentru a cuprinde si comunicatiile mobile terestre is aeriene, ]n 1985, respectiv 1988, dar si-a pastrat abrevierea. Inmarsat avea 82 de state membre la inceputul anului 1997. Prin seria de sateliti Inmarsat-2 si altii folositi de European Space Agency (ESA), organizatia ofera transfer de date prin telefon, telex, fax si e-mail, servicii de urgenta si de securitate. La inceputul anului 1997 Inmarsat era folosita de peste 50.000 de statii terestre. Reteaua este controlata non-stop de la sediul din Londra.

Statele membre sunt reprezentate la adunare, care se intalneste la fiecare doi ani ca sa revizuiasca activitati, sa decida obiective is sa dea recomandatii consiliului. Consiliul se intruneste de cel putin trei ori pe an si este constituit din reprezentanti ai celor 18 state-membre cu cele mai mari investitii, precum si din alti patru membrii care reprezinta interesele statelor in curs de dezvoltare. Conducerea zilnica este asigurata de un directorat, cu sediul la Londra.

 

 

v                    SATELITII      DE TELEVIZIUNE

Televiziunea prin satelit reprezinta o ramura industriala construita in jurul transmiterii de catre satelitii de televiziune a programelor TV catre receptorii fie antene parabolice , fie sisteme prin cablu , fie direct in casele oamenilor (DTH - “direct to home”) . Termenul de televiziune prin satelit este des folosit doar cu sensul de DTH .                                                                                                              Transmiterea prin satelit a programelor de televiziune necesita folosirea satelitilor localizati pe orbita geostationala – 35.880 Km. deasupra Pamantului – unde satelitul are mereu aceasi pozitie relativa fata de suprafata Pamantului . Ca rezultat avem un contact permanent cu aparatele de receptie din zona de influenta a satelitului .

Dezvoltatrea televiziunii prin satelit a fost posibila datorita tehnicii avansate din domeniul satelitilor , a receptiei datelor transmise prin sateliti dorintei crescande a guvernelor sa controleze tele-comunicatia is transmisiunile prin satelit. Industria s-a dezvoltat mai intai in Statele Unite ale Americii, in jurul anilor 1970-1980, sub forma sistemelor de televiziune prin cablu. Ea a fost sustinuta de cererea telespectatorilor de a vedea imagin mai calitative decat cele oferite de furnizorii terestrii.

Desi unele camine din S.U.A. instalate antene parabolice de dimensiuni mari in gradinile lor, satelitii de televiziune DTH sub forma satelitilor de broadcasting direct ale caror frecvente alocate de guverne special pentru scopuri audiovizuale, nu functioneaza decat din anul 1994. In orice caz, in anul 1996 aparusera deja propuneri pentru noi alternative in domeniul telecomunicatiilor in general si al celor audiovizuale in special. Acest fapt se intampla deoarece digitalizarea permitea compresarea semnalelor si receptionarea a pana la 175 de canale. Succesul ei reflecta o superioritate a satelitilor DTH in fata cablului: satelitii acopera intreaga arie de transmisie chiar din prima zi, in timp ce retelele prin cablu sunt scumpe si nu sunt rapide.

  

v      TELEVIZIUNEA PRIN SATELIT

         IN INTREAGA LUME

In Marea Britanie, sistemul DTH a fost inugurat la numai cativa ani dupa cablu si a reusit sa fie

conurenta reala in scurt timp. Pana la sfarsitul anului 1995 existau deja 3,6 milioane de familii care beneficiau de serviciile companiei lui Rupert Murdoch, British Sky Broadcastng (BskyB) si se estima prezenta a numai 1,3 milioane de familii ce beneficiau de sistemul prin cablu .  

            In Germania , cea mai avansata tara din lume in acest domeniu , existau 15,8 milioane de familii cu cablu si mai mult de 6,5 milioane de familii care receptionau semnalele transmise prin satelit .

            Piata Britanica a televiziunii prin cablu is prin satelit erau dominate de companii ca BskyB , distribuitorii americani de programe si servicii telefonice din S.U.A. Murdoch si distribuitorii de programe americani au avut de asemenea un rol foarte important in dezvoltarea comunicatiilor prin satelit in Asia, in cautarea unei noi piete.

            Murdoch a lansat compania STAR TV din Hong Kong, acoperind o mare prte  din suprafata Asiei, dar tintind in particular spre pietele de desfacere colosale din China si India. Alte piete-cheie sunt tari ca Japonia, Thailanda, Malayesia si Indonesia. In sud, Australia isi lanseaza si sisteme prin cablu, iar Noua Zeelanda construieste noi astfel de sisteme pentru a suplimenta transmiterea terestra. Distribuitorii vestici de programe au lucratn la randul lor cu partenerii locali pentru dezvoltarea acestei industrii.

            Motivul extinderii transmisiilor prin satelit au fost canale devotate filmelor si sportului, care incaseaza lunar sume mari. Alte canale, specializate pe divertisment, stiri, si o mare varietate de alte teme, au tendinta de a forma pachete de programe de baza, pentru care se plateste o taxa derizorie.               

           

v      DESCOPERIRI RECENTE

            Ultimii ani sunt dominati de trecerea de la transmiterea comuna la cea pe cale digitala, per-mitand lansarea unor noi programe. Acest fapt a dus la crearea serviciilor de tipul “plateste ca sa vezi”, unde privitorul plateste o anume taxa pentru fiecare eveniment in parte (filme, evenimente sportive, concerte). Alte servicii interactive pot fi oferite, precum teleshoppingul. Acum este clar cat de mare va fi cererea pentru aceste servicii sau care va fi metoda de a le oferi: DTH, televfiziunea prin cablu, retele internationale, Internetul.

            Televiziunea prin satelit a demonstrat existenta unei cereri pentru canale numeroase si diferite, dar nu este inca sigur cat de puternica este aceasta cerere si daca se va instala pe toate pietele. In Marea Britanie, de exemplu, numai o cincime din familii folosesc televiziunea in general, dar numarul lor este in crestere, desi inceata. Pe de alta parte, cei care le folosesc dedica 35%  ,din timpul lor, vizionarii di-feritelor programe.

             Multi observatori  din afara Statelor Unite critica proasta calitate a programelor prin satelit, fie datorita inferioritatii ori vechimii acestora, fie datorita faptului ca sunt importate din S.U.A. Uniunea Europeana impune anumite procente ale programelor  non-europene vizualului de America. Plangeri cu privire la programele vestice provin si din Asia, dar uneori se datoreaza si faptului ca programele in sine i-au “suparat” pe conducatorii autoritari ai acestor state, nu doar lipsei de substanta a asa-zisei culturi propagate de vest .      

            In anul 1851 , astronomii de la Universitatea Wisconsin U.S.A , au descoperit cea mai mare stea cunoscuta pana atunci “ R.136.a ” , care este de 100 de ori mai stralucitoare decat Soarele si de 2500 de ori mai mare .

            In anul 1986 , intoarcerea cometei “ Halley “ este fotografiata de 5 5 probe spatiale inclusiv de proba Europeana “ Giotto “ care o inregistreaza la povestile despre cometa pe 14 martie 1986 .                

v PROGRAME SOVIETICE

                        Rusii au lansat pentru prima data cosmonautul Iury Gagarin pe orbita Pamantului iar zborul a durat 108 min. , pe 12 aprilie 1961.

                        Pe 5 mai , in acelasi an , americanii l-au lansat pe Alan Shepard , zborul sau sub orbita, durand 15 min. 

SPUTNIK – 1 : 4 octombrie 1957 ; 83,6  kg. ; primul satelit artificial al Pamantului ; orbita : 228/947 km. ; sferic (58 cm ) , cu doua antene de 2,4 m. is doua antene de 2,9 m. , doua radio-emitatoare . El si-a icetat existenta la 4 ianuarie 1958 .

SPUTNIK – 3 : 15 mai 1958 ; 1327/968 kg. ; satelit complex , de mari dimensiuni . A efectuat masuratori de presiune si compozitie atmosferica . A  determinat concentratia in ioni pozitivi a atmosferei , campul electric si campul magnetic terestru . Acesta si-a incetat existenta la 6 aprilie 1960 .

SPUTNIK – 4 : 15 mai 1960 ; 4,7 tone ; satelit  artificial greu al Pamantului pentru testarea echipamentului necesar zborului omului in spatiu.                                                                                         

SPUTNIK –7 : 4 februarie 1961; 6483 kg ; satelit tehnologic greu . A servit la efectuarea  de incercari ale sistemelor de lansare is la verificarea precisa a traiectoriei.       

SPUTNIK – 8 : 12 februarie 1961 ; 675 kg . ; satelit platforma de lansare a statiei automate Venus 1 .

v SATELITI FRANCEZI

ASTERIX : 26 noiembrie 1965 ; 41,7 kg. Primul satelit francez , lansat cu o racheta Diamant 2A , din poligonul Hammagiul (Algeria) . Satelit tehnologic cilindric cu capetele tronconice, pentru experimentarea solutiei adoptate , verificarea aparatajului de bord , instalatiei de lansare is dirijare de la sol , exersarea personalului de la statiile de urmarire – control is din punctele de prelucrare a datelor . A imbracat echipament sumar . Nu a emis (I s-a distrus antena)

v SATELITI JAPONEZI

OSHUMI : 11 februarie 1970 ; 38 kg. Primul satelit japonez artificial . A fost lansat de la Kagoshima cu o racheta proprie Lambada . Era conic,cu diametrul la baza de 48 cm. is inaltimea de 1 m.

Alti sateliti japonezi : TANSEI 1-4

                                      KIBU 1-2                                                                                         

v SATELITI ENGLEZI                                                                                                                               

X-3 PROSPERO : 28 octombrie 1971 ; 65,8 kg. ; satelit tehnologic englez , lansat din baza australiana WOOMERA , cu racheta engleza Black Arrow .                

      Alti  sateliti englezi : X-4 MIRANDA .

           

v PLANETELE CU SATELITII LOR                                                                                                                                                                                                      

PLANETA





SATELITII

PAMANT

LUNA

MARTE

PHOBOS

DEIMOS

JUPITER

IO

EUROPA

GANYMEDE

CALLISO

AMALTHEA

HIMALIA

ELARA

PHALSIPEEA

SINOPE

LYTHITEA

CARME

ANANKE

LEDA

THEBE

ANDROSTEA

METIS

MIMAS

ENCELADUS

THETIS

DIONE

RHEA

TITAN

HYPERYON

IAPETUS

PHOBE

JANUS

EPIMETHEUS

HELENU

TELESTO

CALYPSO

SATURN

ATLAS

PROMETHEUS

PANDORA

PAN



URANUS

ARIEL

UMBRIEL

TITANIA

OBERON

MIRANDA

CORDELIA

OPHELIA

BIANCA

GESSIDA

DESDEMONA

JULIET

PORTIA

ROSALIND

BELINDA

PUCK

CALIBON

SYCORA

S/1986 U 10

SETEBOS

STEPHANO

PROSPERO

NEPTUN

TRITON

NEREID

HAID

THALOSSA

DESPINA

GELATEEA

LARISSA

PROTEUS

PLUTO

CHARNAN

v BIBLIOGRAFIE


I.             Anuar astrologic editia 2000

II.          Enciclopedie scolara, editura Aquila’

III.       Revista de cultura generala “Arborele lumii”

IV.      Enciclopedie “Encarta” editia 1998

V.          Internet “www.altavista.com”

VI.      Informatii directe de la Observatorul Astronomic Bucuresti, B-dul Lascar Catargiu










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani