Poluarea referat






Poluarea

De fapt, problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua.Ea a

aparut o data cu cele dintai colectivitati omenesti, caci omel cu inteligenta si

spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci

a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor

sale.Multiplicandu-se neincetat, specia umana a adaugat peisajului natural

privelisti noi, prefacand mlastini si pamanturi intelenite in vai roditoare,

tinuturi aride in oaze de verdeata, a creat noi soiuri de plante de cultura si a

domesticit animale salbatice.Pana aici, echilibrul natural nu a avut de suferit

decat, poate, pe arii foarte restranse, care nu puteau afecta ansamblul.

Cotitura a intervenit o data cu revolutia industriala si, mai cu seama, cu noua

revolutie tehnico-stiintifica, gratie careia avioane si rachete brazdeaza,

astazi, vazduhul si strapung norii, nave tot mai mari si mai puternice despica

luciul marilor si al oceanelor, cascade de hidrocentrale transorma puterea

apelor in salbe de lumina, in energie ce alimenteaza parcul de masini in

crestere vertiginoasa.Intr-un cuvant, stiinta si tehnica moderna, sporind

nemasurat puterea omului, au ridicat, in medie, nivelul de viata de

pretutindeni.Dar reversul civilizatiei industriale este contemporane, al

progresului material a fost si este inrautatirea mediului natural.Sub impactul

dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult sau mai putin grav, solul, apa

si aerul, au disparut sau sunt pe cale de disparitie multe specii de plante si

animale, iar omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de

poluare, fenomen ce cuprinde astazi toate tarile si continentele.Efectele ei

sunt resimtite pana si peintinderile, pana ieri imaculate, ale Antarcticii.S-a

calculat ca in timp de un deceniu, devierile civilizatiei au provocat mediului

natural pagube mai mari decat intr-un mileniu.

La inceputul erei neolitice, numai aproximativ zece milioane de oameni actionau

asupra naturii, cu unelte primitive care practic nu lasau urme cat de cat

sesizabile.La mijlocul secolului trecut, deci nu la mult timp dupa declansarea

revolutiei industriale, numarul locuitorilor globului ajunge la un miliard, dar

deteriorarea mediului nu cunoaste inca manifestari preocupante, cu exceptia

anumitor perimetre din unele tari occidentale - incepand cu Anglia - care au

urcat primele in 'trenul industrializarii', gratie in primul rand masinii cu

abur.

Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis al

ultimelor trei decenii, timp in care populatia lumii a crescut de la 5 la 6

miliarde de locuitori.Sunt multi sau putini ? Exercita oare numarul lor cu

adevarat o 'presiune demografica' asupra mediului inconjurator ? Iata intrebari

ce-i framanta deja pe demografi, economisti, medici si alti specia-listi, ca si

pe oamenii politici.Problema care i-a preocupat pe specialisti de-a lungul

timpului a fost, de fapt, aceea daca se poate asigura hrana suficienta

populatiei si doar in ultimile decenii si-au indreptat atentia asupra unui

aspect care s-a dovedit a fi la fel de important : degradarea mediului ambiant

prin poluare, eroziune si alte fenomene, datorate actiunii, voite sau nu, a

omului, proces ce afecteaza nu numai posibilitatile de procurare a hranei, ci si

alte aspecte ale existentei umane, incepand cu sanatatea.

Nu incape indoiala ca solul este capitalul cel mai pretios de care omul dispune

pentru satisfacerea nevoilor si ambitilor sale.La urma urmelor, cel putin pana

la inventarea fotosintezei artificiale, cu totii depindem de stratul subtire si

roditor de la suprafata Pamantului, de unde se extrag totalitatea resurselor

necesare vietii.Or, unul din marile paradoxuri este acela ca omul tinde sa-si

pericliteze izvorul vietii si al fortei din nestiinta, lacomie, neglijenta sau

din alte cauze.Asa se face ca, in timp ce tehnicile moderne ii ingaduie sa

introduca in circuitul productiv milioane de hectare de teren, ce pana ieri erau

socotite inerte pe vecie, in paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate

in productie devin improprii cultivarii, datorita tot actiunii omului.De cand

omul a inceput sa lupte impotriva naturii, suprafata deserturilor a crescut cu

un miliard de hectare si procesul avanseaza intr-un ritm accelerat.Se cuvine sa

adaugam ca, in fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt

'devorate' de drumuri, de uzine si de orase, tot atatea secvente ale duelului

inegal dintre frunza verde si asfalt.

De cand primul topor primitiv a doborit intaiul arbore, padurile au pierdut

jumatate din intinderea lor, in timp ce omenirea in acest rasimp s-a multiplicat

de sute sau chiar mii de ori.Distrugerea padurilor, carora li se datoreste in

cel mai inalt grad stabilitatea si calitatea a trei elemente fundamentale ale

vietii oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu

efecte dezastruoase.Padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului,



relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.

Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii

nu numai in nordul Africii, ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au

impins dezgolirea muntilor si dealurilor pana la limite vecine cu calamitatea.

Reimpadurirea e inca un cuvant prea nou si efectele ei prea mici pentru a

rascumpara greseala multimilenara care a determinat disparitia a jumatate din

arborii planetei.Desigur, in aceasta privinta calculele sunt foarte

precare.Recurgem totusi la unele, care, indiferent cat de mare e aproximatia, ne

spun cate ceva.La sfarsitul Imperiului roman, Peninsula Iberica era acoperita cu

paduri viguroase de la Biscaya pana la stramtoarea Gibraltar si ar fi avut o

populatie aproape dubla fata de cea de azi, cand au ramas doar vreo cinci la

suta din fostele paduri.

In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune

purificatoare asupra aerului , absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub

forma atat de necesarului oxigen.Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de

carbon lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor, plus cele

provenite din respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de

paduri, acei 'plamani verzi' ai Pamantului, carora le datoram atat de mult.

Nu mai putin important este rolul padurii ca factor de regularizare a cursurilor

raurilor.De asemenea, padurea este menita sa asigure cerintele de agrement si

turism, tot mai accentuate in conditiile vietii moderne, ambianta biofizica

indispensabila localitatilor balneoclimaterice, conservarea multor specii de

plante si animale foarte utile etc.

Intr-un cuvant, fara paduri suficiente, dezvoltarea si, la urma urmelor, viata

insasi nu sunt posibile.Astazi, cand padurile ocupa cam o treime din suprafata

uscatului (circa 4 miliarde de hectare), pe plan modial isi face loc parerea ca

aceasta reprezinta un minimum necesar,sub care omenirea nu-si poate permite sa

coboare.In conditiile cand raman de rascumparat fata de padure greseli multe si

vechi, cand un singur automobil, parcurgand 1000 de kilometri, consuma o

cantitate de oxigen suficienta unui om pe timp de un an, iar raurile dezlantuite

fac tot mai mari ravagii, spaland nemilos ce a mai ramas din fertilitatea

solului, exploatarea nerationala a resurselor forestiere a devenit un lux prea

scump.

Paleta surselor de degradare a solului este vasta, insa partea cea mai vizibila

si aflata la indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme

cantitati de reziduri de tot felul.Imaginea haldelor de deseuri din jurul

uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua

din aspectele acestui fenomen nociv.Gunoi a existat dintotdeauna, dar notiunea

aceasta, ca si atatea altele, si-a modificat serios continutul.Pentru

gospodariile taranesti traditionale si deci pentru localitatile rurale, gunoiul

insemna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau

in cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie imprastiate pe camp pentru

fertilizare.Exista practic o reciclare naturala completa ce se consuma aproape

la fel si in perimetrul oraselor, ale caror periferii nu se deosebeau cine stie

cat de felul de viata de la sate.

Cu totul altfel stau lucrurile intr-o lume a industrializarii si urbanizarii

vertiginoase , cand doi din cinci locuitori ai globului traiesc deja in orase -

fata de unul din sapte la inceputul secolului.In plus, prolifereaza orasele mari

si foarte mari, ajungandu-se ca acela cu peste un milion de locuitori sa

depaseasca 200.Or, dupa calcule aproximative, fiecare locuitor din orasele

europene 'produce' mai bine de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar in S.U.A de vreo trei

ori mai mult.De obicei, drumul gunoiului sfarseste la periferia orasului, in

gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumuleaza in gramezi imense,

acceptate ca servituti inevitabile, uratind peisajul, poluand solul, aerul si

apele subterane.Si mai grav e ca o buna parte din aceste gunoaie, indeosebi

materialele plastice, sunt extrem de rezistente la actiunea bacterii-lor si,

practic, nu se recicleaza pe cale naturala.

Evacuarea rudimentara a gunoaielor a inceput sa puna serioase proble-me in





zonele puternic urbanizate din Occident inca de acum mai bine de o suta de

ani.In 1870, in Anglia, si in 1892, in Germania, pentru marile orase s-a

introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea partiala a caldurii pentru

producerea de abur si curent electric.Sistemul de incinerare s-a extins si

per-fectionat mult, optandu-se pentru arderea centralizata in mari uzine, mai

avantajoasa pentru marile orase.

Preocupanta ramane nu numai problema asigurarii salubritatii in perime-trele

urbane si in vecinatatea lor.Astazi, plugurile tractoarelor scot deseori la

iveala ambalaje de plastic si cutii de conserve, in primul rand pe terenurile

arabile din jurul centrelor urbane, dar si in alte parti.Prezenta acestor

obiecte aruncate si a multor altora se intalneste, din pacate, si in poienile

muntilor, si pe malul raurilor sau pe litoralul marin, cam peste tot unde

oraseanul 'eva-deaza' in sanul naturii, fara a renunta macar pentru scurt timp

la comodita-tile locuintei si la gestul reflex de a arunca resturile.

Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil conventional se

arunca anual in atmosfera aproximatim un miliard si jumatate tone de cenusa,

praf si gaze.Pe langa arderea combustibililor - carbune, petrol, lemn, gaze

naturale - probleme asemanatoare creeaza si alte industrii, indeosebi chimica,

metalurgica, unele ramuri constructoare de masini, industria ali-mentara etc. -

ca si circulatia automobilelor, avioanelor, trenurilor,vapoa-relor etc.

Abstractie facand de unele unitati industriale plasate in plina natura, grosul

poluarii atmosferice provine din orase, caci aparitia industriei fie ca are loc

in orase, fie creeaza ulterior orase.Asa ca primele victime sunt orasenii.Exista

de acum un numar apreciabil de 'infernuri ecologice', perimetre urbane unde

noxele industrializarii se fac simtite prin efecte combinate : aer viciat,

zgomot, aglomeratie.In asemenea locuri - cum sunt orasele San Paulo, Ciudad de

Mexico, Detroit, Callacuta, Los Angeles, New York - procentul de imbolnaviri ale

cailor respiratorii, inclusiv cancerul pul-monar, este de cateva ori mai mare,

inregistrandu-se, de asemenea diversi alti factori de risc pentru sanatatea

oamenilor, si nu numai a acelora ce locuiesc la orase.Abordand aceasta problema,

specialistii considera ca, pe langa reducerea prin toate mijloacele a surselor

de poluare, si, daca se poate, chiar eliminarea totala a unora dintre ele,

insanatosirea aerului este de neconceput fara aportul decisiv al ariilor verzi.

Dar daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe

gratis, nu acelasi lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are

de mai multa vreme un pret.Si inca in continua crestere.Caci apa, acest al

doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un

produs industrial.In preajma marilor orase si unitati industriale apar

instalatii uriase de 'tratare' a apelor naturale, prin decantare, filtrare,

serilizare de mai multe feluri etc.

La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta

care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km

grosime.Chestiunea e ca 97 la suta din apa globului este sarata, iar din restul

de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari.Rezulta ca populatia lumii

are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activi-tatile sale

economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din

rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice.Chiar si asa, ar fi mai mult

decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale

inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului,

iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata.In ansamblul poluarii,

ponderea apelor uzate - menajere si industriale - este covarsitoare.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii 'perforati' de

'ploile acide', la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate

'mareele negre', adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si

oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani