Proiect facultate - merceologie - vitamine si multivitamine referat






Academia de Studii Economice Bucuresti

Facultatea Comert

Forma de invatamant zi

Anul I

Vitaminele si multivitaminele

                                                     Student: 

                                                     Dorobantu Mihaela 

                                                            Grupa 316      

                                                            Seria D   

Data predarii lucrarii:

       19 mai 2003

VITAMINELE SI MULTIVITAMINELE

Vitaminele sunt compusi organici esentiali vietii, pe care organismul uman nu le produce in cantitati suficientesi care trebuie, deci, procurati din surse externe.

         Legumele, fructele, precum si multe alte produse alimentare sunt indispensabile alimentatiei omului contemporan. In procesul prepararii si conservarii se pierde, din pacate, o mare parte din valoarea nutritionala de baza si din continutul de vitamine si minerale. Organismul hranit corespunzator se dezvolta mai bine, acumuleaza mai mult si trateaza stressul cu mai multa usurinta. Bebelusii si copiii de scoala au o nevoie mai mare de suplimente si vitamine decat adultii.

         Este necesar sa subliniem faptul ca traim in vremuri in care conditiile de viata se deterioreaza constant, pline de influente nefastete, obiceiuri proaste privind alimentatia, activitatea fizica, fumatul si consomul de alcool. Sanatatea noastra este extrem de vulnerabila, astfel incat pastrarea ei devine imposibila, chiar si cu o dieta echilibrata. Cu toate acestea, toata lumea poate profita de suplimentele alimentare cu multivitamine  si minerale, adecvate tuturor categoriilor de varsta.

         Pentru procesele biochimice care au loc in organism sunt esentiale cantitati determinate de vitamine si minerale. Obtinerea acestora direct din hrana consumata s-ar putea sa nu fie intotdeauna la indemana, de aceea prezenta lor in organism ar trebui asigurata sub forma de asa-numite “multipreparate”. Din fericire astazi avem acces la preparate din multivitamine si multiminerale realizate din surse naturale. Ele sunt asimilate si folosite mai bine de catre organism decat preparatele sintetice. Importante nu sunt numai cantitatile ingredientelor, ci si mai ales proportiile dintre ele.

             Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta  pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau pe care nu le poate sintetiza.

          Vitaminele trebuie deci aduse prin alimentatie sau, in lipsa, prin medicamente. Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele actioneaza in doza mica, singure sau in mod sinergic, si nu au nici o valoare energetica.

        Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe: vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP), si vitamine liposolubilecare grupeaza vitaminele A, D, E si K.

Beta-carotenul (vitamina A)   

         Beta-carotenul ajunge in organism prin aport alimentar si este transformat de ficat in vitamina A, in functie de necesitati. Vitamina A contribu-e la profilaxia si ameliorarea tulburarilor de vedere, creste rezistenta organismului fata de infectiile cailor respiratorii si este un factor important in  mentinerea sanatatii pielii, parului, danturii si gingiilor. De asemenea participa si la biosinteza imunoglobulinelor, stimuleaza activitatea sistemului imunitar, previne si amelioreaza depigmentarile cauzate de bolile ficatului sau de batranete. Beta-carotenul protejeaza mucoasa nazala, bucala, faringiana, laringiana, traheala si pulmonara, fiind un adjuvant efici-ent in tratamentul infectiilor respiratorii, emfizemului pulmonar si hipertiroidismului; accelereaza dezvoltarea fizica si creste rezistenta sistemului osos. Beta-carotenul  are rol si in profilaxia cancerului. Efectul profilatic al beta-carotenului in bolile maligne se bazeaza pe transformarea metabolitilor cancerigeni formati in organism sau a substantelor cancerigene ajunse in organism din mediul exterior, in substante mai putin nocive si mai solubile, deci mai usor de eliminat. Beta-carotenul reduce riscul aparitiei infarctului miocardic si al decesului prin stop cardic.

         Rezultatele unei cercetari efectuate in Statele Unite ale Americii, pe o perioada de 10 ani, au demonstrat ca bolile cardiatice si cancerul de prostata au o incidenta de doua ori mai mica in cazul barbatilor care au consumat sistematic beta-caroten, in comparatie cu subiectii  din lotul martor care nu au consumat aceasta substanta. In Lin Xian, regiune muntoasi a Chinei, incidenta cancerului gastric si esofagian este cea mai mare din lume. Savantii chinezi si americani, in cadrul unor cercetari comune efectuate in aceasta zona geografica, au administrat in doze zilnice, unor persoane sanatoase, cu varsta cuprinsa intre 40 si 69 de ani, diverse combinatii de vitamine A, B,C si  E si de substante minerale. La cei care au primit deopotriva vitamina A si zinc, numarul imbolnavirilor de cancer gastric a scazut cu doua treimi, in timp ce la celelalte grupe nu s-au constatat diferente semnificative.

Vitamina A reduce riscul aparitiei cancerului, prin faptul ca este implicata in procesul de diferentiere celulara, ceea ce justifica utilizarea sa in profilaxia bolilor maligne. Zincul regleaza circuitul vitaminei A in celule. Beta-carotenul se gaseste in toate plantele verzi, dar sursele cele mai valoroase sunt: morcovii, spanacul si varza creata, dintre zarzavaturi, si pepenii galbeni si caisele, dintre fructe. S-a observat ca la japonezii si norvegienii care consuma, prin traditie, alimente cu un continut bogat in beta-caroten, incidenta imbolnavirilor de cancer pulmonar, de colon, de prostata, de col uterin este mult mai scazuta. In cele mai multe cazuri, alimentele consumate contin si substante poluante, nefiind ideale ca sursa de vitamine. In morcovi, de exemplu, se gasesc adesea cantitati mai mari de cadmiu si nitrati decat de beta-caroten, exceptie facand doar plantele cultivate dupa metode ecologice. Din motivele mentionate mai sus, este util un aport de beta-caroten pur din suplimente alimentare.

            Necesarul de vitamina A la copii, dupa OMS( Organizatia Mondiala a Sanatatii)

Grupul                                                     

  Vitamina A in U.I.( unitate internationala)

0- 6 luni

  1400

6- 12 luni

  1000

1- 3 ani

  830

4- 6 ani

  1000

7- 9 ani

  1300

10- 12 ani

  2000

Complexul vitaminic B   

                      

         Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vita- mina  H (biotina), paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o stransa interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala lenta sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si incaruntirea prematura a parului, materata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane sofisticate sau crème extrem de scumpe.



Necesarul vitaminic B la copii

ANI

VITAMINE in

miligrame

B1

B2

B6

1- 3

0,8

1,0

1,3

4- 6

1,0

1,5

1,7

7- 9

1,2

2,0

2,0

10- 12

1,5

2,2

2,5

                         

Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele  particularitati comune:

                 -provenienta  (drojdia de bere)

                 -solubilitatea in apa

                 -rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor ,intervin in functiile sistemului nervos, a unor glande endocrine .

                         

                                   Vitamina   B1

Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de Funk, din taratele de grau. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic si este stabila la o temperatura obisnuita, peste 100 grade C se descompune.

Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia intestinala ajunge in sange sub forma libera.

Excretia vitaminei B1 se face pe cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.

         Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de absorbtie digestiva.

Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in coaja si germenii boabelor de grau.

Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.

                                  Vitamina  B2

Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul alcalin.Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si sintetizata de Kareer in 1935.

Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor in functiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb, mercur).

Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).

Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.

                                  Vitamina  B3

Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.

         Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa, alcool, termostabile.

         Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in sange. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie.

         Vitamina B3 previne si vindeca pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor “trei D” (dementa, diaree, dermatita). Ele participa de asemenea la procesele de oxireducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produsilor pigmentari si influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie interna. Este binecunoscuta si  actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.

         Surse: alimente vegetale mai ales in coaja boabelor de cereale, in drojdia de bere, alimente de origine animala (carne, rinichi, ficat)

         Antivitamina B3 (acetilpirimidina) substanta cu structura apropiata de aceea a vitaminei B3 dar cu actiune antogonista.

                                 

Vitamina B4

         Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute. Ea alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cat si cele ale sistemului hematopoietic.

         Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei si granulopeniei.

         Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea are un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile suprarenalelorsi a proceselor cresterii.

         Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de bere.





         Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.

         Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In sange, concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii.

         Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.

                                           Vitamina  B6

         Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid sunt sensibile la lumina.

Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupa.

         Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai bine combinate cu proteine.

In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6 intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de enzime cu functie de oxidoreducere.

Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in metabolismul lipidelor.Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu varsta.

VITAMINA  B12

Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor;     vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina.

          Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina.

         Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa moleculara 1490±140.

         Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu hemoglobina.Are o importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase.

         Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine gruparea cian(-C≡N), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. .

         Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa numit inel corinic.

         Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina.

         Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala. 
        Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam patru tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din mocirla canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic.

        Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de fezandare / putrefactie.

        Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.
        Activitatea si absorbtia vitaminei B12 este conditionata de existenta unui 'factor intrinsec' continut in sucul gastric normal, hipovitaminozele fiind rezultatul aportului insuficient sau lipsei 'factorului intinsec'.
        Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide.

        Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de balonare, varsaturi, diaree.
        Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si derivatele lactate.

        Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza.      Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze.

        Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine sectretate de stomac, denumita factor intrinsec.  Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase (limba depapilata).

        HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie.

        Vitamina B 12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).Vitamina B12 - solubila in apa.

         Contine elemente minerale de baza. Este necesara pentru formarea globulelor rosii.

Vitamina B13

         Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului azotic, constituie un principiu component al complexului B, cu rol in stimularea cresterii puilor, porcilor.

                                  Vitamina B14

         Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in hematopoieza.

                                   Vitamina B15                

         Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de origine animala.

Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mgzi acopera nevoile organismului.

                                    Vitamina B17                              

            Nu, nu este vorba de binecunoscutul bombardier american! Este vorba despre o vitamina, mai putin cunoscuta, dar foarte “controversata” in lumea medicala. Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care a denumit-o B17 – cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile).

            Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de o deficienta nutritionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa, ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.

Samburii de caise – pe care ii mancam cu mare placere cand eram copii – sunt cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin citricele) contin aceasta substanta, care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 samburi de caise previne aparitia cancerului.

VITAMINA C

 

         Vitamina C face parte din grupa vitaminelor hidrosolubile si din aceasta cauza, in cazul unei solocitari fizice excesive, se elimina in cantitati mari din organism. Din fericire, cercetarile recente au descoperit preparatele cu absortie lenta datorita carora vitamina C poate fi prezenta permanent in organism si isi va exercita efectul benefic pe o durata mare de timp.

         Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse naturale.

         Vitamina C se gaseste atat in zarzavaturi cat si in citrice, sursa naturala principala constituind-o macesele in care se gaseste impreuna cu asa-numitele flavonide care sporesc efectele acidului asboric.

         Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului.  Acidul ascorbic administrat in mod sustinut stimuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fata de bolile infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Are efect antistres, faciliteaza absorbtia fierului si impreuna cu acidul folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamentul fizic. In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de apa. La depozitarea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea.



         Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.

         Organismul uman nu este capabil sa sintetizeze bioflavonoide si, din acest motiv, acestea sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este frecvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei. Impreuna cu vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a capilarelor. Participa la sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea cataractei.

         In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub forma de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut pe cale sintetica.

Vitaminele D(antirahitice)

Necesarul de vitamina D la copii.

Ani

Vitamina D in U.I.

1- 3

800

4- 6

700

7-9& 10- 12 ani

600

              Vitamina D se prezinta sub forma mai multor substante liposolubile (solubile in grasimi), care au efecte de prevenire si combatere a rahitismului (la copii) si a osteomalaciei (la adulti). Cele mai importante sunt vitaminele D2 si D3.

   Vitamina D2 (ergocalciferolul)

     Se obtine prin iradiere cu ultraviolete a unei provitamine continuta in anumite vegetale (ciuperci, drojdii, etc.)

                   Vitamina D3 (colecalciferolul)

 Se formeaza prin iradierea cu ultraviolete a unui component al sebumului, secretat de piele.

   Dupa absorbtia intestinala, respectiv prin sinteza cutanata, vitamina patrunde in sange si se depoziteaza preponderent in ficat, unde o parte se transforma in produsi mai activi (o a doua activare avand loc la nivelul rinichilor).

   Datorita acestui comportament (mod de sinteza, activare, mecanism de actiune), vitamina D este asemanatoare hormonilor; printr-o comparatie la distanta, pielea, ficatul si rinichiul pot fi asemanate cu glandele endocrine.

   Vitamina D intervine in absorbtia calciului si in fixarea lui pe matricea osoasa. In carenta de vitamina D, scade asimilarea si utilzarea calciului, oasele se pot deforma usor sub influenta factorilor mecanici (greutatea proprie, tractiuni, mici traumatisme), apar semnele tipice ale rahitismului: modificarea conformatiei oaselor cu demineralizare,transpiratii, lipsa sau micsorarea fortei musculare, tulburari digestive si tulburari de crestere. Copiii sunt obositi, prezinta un abdomen voluminos,au o rezistenta scazuta la infectii si fac forme grave de boala (pneumonii, enterocolite,etc.). De fapt, prin aceste complicatii infectioase este rahitismul mai periculos (decat prin sine insusi).

    Hipervitaminoza D (realizata mai ales medicamentos - atentie, ca vitamina liposolubila se acumuleaza in organism in cazul aportului excesiv, pe mari intervale de timp) se traduce prin manifestari variate, de tipul tulburarilor digestive (constipatie, greata, varsaturi), pierderea poftei de mancare, oboseala fizica si intelectuala, deshidratare, tulburari nervoase si de comportament.

    Deoarece principala sursa de vitamina D este sinteza cutanata, sub actiunea razelor solare, nu este bine definita ratia zilnica pentru om. Parerile specialistilor difera, unii considerand ca pentru un adult normal care isi desfasoara macar o parte din activitate in aer liber, nu este necesar aportul alimentar, fiind suficiente cantitatile de vitamina D formate la nivelul portiunilor de piele expuse luminii. Altii considera ca un aport de securitate de cca. 250 - 400 u.i. zilnic este relativ important, si este absolut necesar copiilor mici si femeilor in perioada maternitatii. Necesarul zilnic de vitamina D pentru adulti este de 100 - 150 UI, iar la copii de 120 - 200 UI. Se recomanda ca in cazul unor fracturi sau aparitiei unor tulburari metabolice ale calciului si fosforului, sa se mareasca doza zilnica la 500 - 700 UI.

    Vitamina D se gaseste in special in produsele de origine animala, oua, peste, produse lactate grase:lapte integral, unt, smantana, frisca, branzeturi grase. Ficatul si margarina vitaminizata reprezinta alte surse de vitamina D. Excesul de vitamine D duce la demineralizarea oaselor.

Vitamina E

             Numita si tocoferol, este esential implicata in mentinerea structurii si functionalitatii organelor genitale, avand si titlul de 'vitamina fertilitatii'. Cercetari ulterioare au dovedit faptul ca vitamina E asigura si troficitatea sistemului muscular, a altor organe si tesuturi, lipsa sau carenta ei determinand nu numai sterilitatea, dar si tulburari cardio-vasculare, in fiziologia neuro-musculara sau in metabolismul lipidic.

 Nevoile organismului se situeaza intre 10 si 20 miligrame zilnic,cele mai bune surse fiind uleiurule extrase din seminte (soia, germeni de porumb, floarea-soarelui), mazarea, fasolea si painea intermediara si neagra (mult mai sanatoasa decat cea alba, rafinata).

 

Vitamina K

             Desi ne intereseaza mai putin structura chimica, mentionam ca se cunosc trei vitamine K:

   Vitamina K1, fitochinona, este sintetizata de frunzele verzi si prezenta in vegetalele verzi.

   Vitamina K2, farnochinona, este sintetizata de catre microorganismele de putrefactie.

   Vitamina K3, menadiona, este un produs de sinteza cu proprietatea ca este hidrosolubil (spre deosebire de celelalte).

   Carenta de vitamina K se realizeaza fie prin aport alimentar redus, fie prin reducerea florei microbiene normale intestinale ca urmare a unor tratamente cu doze mari sau / si pe timp indelungat cu antibiotice, cunoscut fiind faptul ca principala sursa de vitamina este sinteza microbiana intestinala.

   Hipovitaminoza K favorizeaza hemoragiile spontane sau dupa traumatisme minore, fiind perturbata coagularea sangelui.Nu se cunoaste exact ratia zilnica necesara prin aport alimentar, fiind descrisa doza de 2 miligrame zilnic, la adult.

   Principalele surse de vitamina K sunt legumele verzi, ficatul si, nu in ultimul rand, galbenusul de ou. Nu ocoliti, asadar, spanacul, salata, loboda, urzicile, mararul, leusteanul, ceapa verde, etc.

 Vitamina P

             Se mai numeste citrina si actioneaza sinergic cu vitamina C, avand partial si rol de 'economisire' a acesteia. O parte din simptomatologia scorbutului este datorata carentei de vitamina P, acesta fiind mai usor de tratat cu suc de lamaie decat cu vitamina C sintetica.  Sursele naturale de vitamina P sunt fructele si legumele (lamaile, portocalele, strugurii, mandarinele, etc.).










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani