Maimutele, verii nostri cei simpatici
Desi sunt cele
apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai putin decat ne-am
astepta de semnalele sonore. Se poate
spune ca maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui
lor nepotrivit pentru sunete nearticulate.
In 1966, studiindu-se peste 100 de specii
de maimute, s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de acestea. Unele
sunt comune la mai toate speciile(latraturi, mormaituri, strigate, chemari,
etc.), altele sunt ordinului, familiei sau genului.
La maimute comunicarea prin
gesturi inlocuieste lipsa limbajului articulat. Variata si expresiva gama
de gesturi si mimici le ajuta sa se inteleaga asa cum se inteleg intre ei
surdo-mutii.
Printre speciile care au fost mai bine
studiate in ultima suta de ani merita amintite urmatoarele specii: babuinii,
macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele.
Aceste fiinte sociale traiesc in teren
deschis, in cete formate din 10 pana la 100 de indivizi, stapanind fieacare un
teritoriu de la 50-300 de hectare. Observatorii au remarcat un mare numar de
posturi sau de grimase, insotite sau nu de sunete, care actioneaza in mod
evident ca semnale sociale.
Aceste gesturi si grimase se datoresc
mobilitatii fizice extraordinare a maimutelor, ca si a puternicii
dezvoltarii a muschilor expresiei faciale. Sutele de gesturi si posturi
care au fost semnalate de numerosii cercetatori ai acestui grup de animale,
care ne urmeaza pe scara zoologica pot fi asezate in teri mari categorii:
a)
Gesturi si posturi care
exprima relatiile din interiorul colectivitatii;
b)
Care insotesc dorinta de
apropiere si colaborare;
c)
Care preced agresivitatea in
cazul incalcarii teritoriale sau atacului altor specii.
In sanul colectivitatilor de maimute
exista un sistem de ranguri destul de bine diferentiat: exista un mascul
dominant si masculi subordonati; la fel si in grupul femelelor se
instaureaza o anumita ierarhie. La unele specii de maimute, conducatorul, adica
masculul dominant, nu e nici cel mai batran si nici cel mai intelept, ci
cel mai artagos si mai agresiv. La gorile dominanta este o prerogativa a
masculilor mai batrani care pot fi recunoscuti usor dupa blana cenusie pe
spinare, de unde le vine numele de “spinari argintii” dat de triburile
africane. Conducatorii intervin in galceve si in certuri, despart pe cei
incaierati, folosesc un cod destul de agresiv de gesturi pentru a indica
actiunile colectivitatii(“pornim in cautare de hrana”,”ne odihnim”,”nu faceti
zgomot” etc.). la randul lor femelele cat si masculii de ordin inferior nu
iau parte la deciziile colectivitati, ci reactioneaza doar la comenziile
generale care privesc imprastierea, adunarea si apararea colectivitatii.
La hamandrili, maimute din familia
pavianilor, care seamana la forma capului si la latrat cu un
caine(de aceea li se spune si maimuta cinocefale), biologul sovietic P.
Pajaritkaia a remarcat chiar o forma de
ritual al comportamentului de supunere: “Intalnind pe conducator sau pe un
personaj de rang superior hamadrili executa cateva genuflexiuni si scot
niste sunete asemanatoare unui oftat
In colectivitate, de asemenea, hamadrili stiu sainteleaga si din
priviri sau din gesturi . Privirile conducatorului cetei sunt la fel de eficace
semnalele sonore. Ele actioneaa chiar de la o distanta respectabila. Secretul
rezida in culoarea alba a pleoapelor. Cand isi ridica spancenele, semn de
suparare, pleoapele se inchid si culoarea lor alba devine vizibila de
departe ”.
Printre cele mai tipice
gesturi de apropiere si prietenie notam imbratisarea si
tesalatul. Pentru a se saluta cimpanzeii se imbratiseaza ca aomenii.
Tesalatul este insa cel mai tipic semnal al unei bune convietuiri. Zilnic
maimutele isi pierd 1-3 ore cu acest ritual. La babuini, de pilda, parul
este “pieptanat cu carare”, diversel particule fiind luate de pe supafata
pielii si inghitite. Masculii dominanti sunt tesalati mai mult decat
ceilalti, dar toti membrii unei cete au parte de aceasta ingrijire. Femelele se
tesala mai mult intre ele si-si tesala si puii.
Posturile agresive, de inspaimantare a
dusmanilor sau rivalilor sunt foarte variate la maimute. Cimpanzeii si
urangutanii bat cu furie cu talpile si-si arata dintii, macacii
zgaltaie cu putere ramura unui copac, hamadrilii isi zbarlesc mantia
lovind apasat cu laba in pamant. Insa cea mai inspaimantatoare manifestare
simiesca, poate cea mai impresionanta dintre cele care caracterizeaza regnul
animal o intalnim la gorile, atunci cand sunt iritate: atunci cand vad un
mascul straain sau un om gorila se ridica in doua picioare si incepe sa
bata cu pumnii in piept, in ritm de aproximativ 10 lovituri pe secunda si
cu o asemenea forta incat ai senzatia ropotului unei imense tobe. In
acelasi timp ea scoate un muget inspaimantator.
In cazul intalnirii cu o gorila,
cunoasterea “ritualului “de pace si de supunere e singura cale a omului de
a scapa nevatamat. P. Schaller, un bun cunoscator al vietii gorilelor, a
folosit intr-o intalnire intamplatoare in padurile africane cu un mascul tanar
dar agresiv, gestul de beligeranta al speciei: clatinatul capului si
evitarea privirii furioase a maimutei. Intr-o comunicare facuta in anul 1962 la
Universitatea din California el descrie acest uluitor “numar in doi” care a
durat 10 minute dupa care gorila s-a indepartat linistita.
S-a incercat sa se umanizeze anumite
specii de mainute pana a ajunge chiar sa foloseasca limbajul omenesc. In 1952
doi cercetatori americani au reusit sa faca un pui de cimpanzeu –Viki- sa
articuleze cu greu patru cuvinte dar pronuntia era destul de departe de adevar.
Incapacitatei maimutelor de a articula
sunete se datoreaza faptului ca laringele este situat prea aproape de valul
palatin.
A fost incercata insusirea de catre
maimuta a limbajului semnelor si cel mai mare succes l-a avut un pui de
cimpanzeu care a reusit sa memoreze in decurs de 4 ani 132 de semne prin care
putea comunica cu experimentatorii.
Oricum, chiar daca am reusi sa facem
un animal sa-si insuseasca un lat limbaj el il va putea folosi doar
cu cel care l-a invatat si nu va intra niciodata in zestre lor
ereditara.
