Logo referatele carte



Sistemul osos - caracteristicile oaselor,forma oaselor



          Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrandu-se intr-un sistem numit schelet.Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95 sunt oase perechi,iar 33 oase neperechi.

          Sistemul osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de locomotie,de protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri minerale.El reprezinta componenta principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente in organismul nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor in locomotie este pasiv,servind ca parghii pe care actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale organismului (creier,inima,plamani etc.).Una dintre functiile fundamentale ale sistemului osos este hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sangele circulant,care are loc in maduva osoasa rosie.In sfarsit,oasele reprezinta pentru organism o rezerva de saruri minerale.

         

CARACTERISTICILE OASELOR

1. Forma oaselor

          Oasele corpului au forme diferite,caracteristice.Luandu-se insa in consideratie raporturile care exista intre cele trei dimensiuni ale lor (lungime,latime,grosime),oasele pot fi impartite in trei grupe,si anume:oase lungi,oase late,oase scurte.

          Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de lungime si latime.Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitati numite epifize.In perioada de crestere,intre diafiza si epifize se gaseste cartilajul de crestere,care poarta numele de metafiza.Majoritatea oaselor din organismul nostru intra in aceasta categorie (de exemplu femurul,tibia,peroneul…).

          Oasele late se caracterizeaza prin proeminenta lungimii si a largimii fata de grosime.

Ele prezinta doua fete si mai multe margini variabile ca numar de la un os la altul.Exemple de oase late sunt:oasele craniului,omoplatul,sternul ,coxalul.

          Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si grosimea lor sunt aproape egale.In aceasta categorie intra oasele tarsiene,oasele  carpiene si vertebrele.

Atat oasele lungi,cat si oasele late si scurte pot prezenta suprafete sau fatete articulare,apofize,

spine,tubercule,creste,fose si incizuri.

Suprafetele sau fatetele articulare sunt portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru articularea cu alte oase.Cand fetele articulare  se prezinta ca o scobitura sferica,ea se numeste cavitate glenoida,cand are forma de scripete poarta numele de trohlee,iar cand apare ca o formatiune proeminenta, se numeste cap sau condil.Apofizele,proeminente care se gasesc la suprafata oaselor,au forma conica  sau cilindrica.Spinele sunt proeminente lamelare sau magini mai latite ale unui os.Tuberculele reprezinta si ele proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase,iar crestele reprezinta marginea ascutita a unui os sau proeminente ascutite liniare de pe suprafata unor oase.In sfarsit fosele sunt scobituri de forma ovala,incizurile scobituri cu forma cilindrica ,iar santurile,scobituri de forma alungita ce se gasesc pe suprafata oaselor.

2. STRUCTURA OASELOR

          Indiferent de forma lor,oasele sunt alcatuite in principal de tesut osos compact si tesut osos spongios,la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.Intrucat felul in care este alcatuit osul difera in raport cu forma acestuia,vom descrie pe rand structura oaselor lungi,scurte si late.


2.1. Structura oaselor lungi
Structura diafizei oaselor lungi se deosebeste de structura epifizei,de aceea le vom prezenta separat.

          a) Structura diafizei

          Pe o sectiune transversala sau longitudinala prin diafiza femurului se observa la  examenul cu ochiul liber ca in axul diafizei se afla un canal,numit canalul medular,in care se gaseste o substanta de culoare galbena,rosie sau cenusie,denumita maduva osoasa.Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei,in constitutia caruia intra,de la exterior catre interior urmatoarele componente:periostul,
masa osoasa si endostul.

          Periostul este o membrana vasculo-conjunctiva care inveleste,la periferie intregul os,cu exceptia capetelor articulare,care sunt acoperite de cartilaje.Examenul microscopic al periostului arata ca aceasta membrana este formata la adult din doua straturi,unul extern sau superficial,numit periostul fibros,si altul intern sau profund,care vine in raport cu masa osoasa,numit periostul osteogen.Periostul fibros este format din tesut conjunctiv fibros in care predomina fibrele colagene si elastice,celulele conjunctive fiind rare,iar substanta fundamentala aflandu-se in cantitate mica.In periostul fibros se gasesc vase sanguine care patrund in periostul osteogen si apoi mai departe in masa osoasa.Periostul osteogen este format din tesut conjunctiv in care predomina celulele conjunctive,si din fibre elastice si colagene care provin din periostul fibros si care patrund in masa osoasa.Periostul osteogen are un rol important in formarea tesutului osos (de unde si denumirea de osteogen).La adult periostul osteogen se afla in stare de repaos.In caz de fractura insa,el isi recapata capacitatea de a da nastere tesutului osos.

          Masa osoasa din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul medular si este delimitata in partea externa,care vine in contact cu periostul,si in partea interna,care vine in raport cu endostul,de cateva straturi de lamele osoase dispuse concentric,formand sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) si intern (perimedular).Intre cele doua sisteme,masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact haversian si interhaversian.Tubul cilindric este invelit de periost si captusit de endost.Canalele haversiene se deschid in canalul medular si in periost.In masa osoasa se gasesc terminatii nervoase fine,vase sanguine si limfatice,care sunt gazduite in canalele Havers si Volcmann.
          Endostul este o membrana conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atat a diafizei,cat si a epifizelor.Ca structura microscopica,endostul este asemanator cu periostul,el fiind format din fibre conjunctive,in special de reticulina,dintr-un numar restrans de celule conjunctive,din putina substanta fundamentala si din rare vase sanguine.In perioada intrauterina,endostul are functie osteogenetica,iar la adult,el este inactiv din acest punct de vedere.
          Maduva osoasa este o formatiune complexa in structura careia intra diferite varietati de tesut conjunctiv,vase sanguine si terminatii nervoase.Ea este prezenta atat in canalul medular cat si in canalele Havers de calibru mai mare.Se deosebesc trei varietati de maduva osoasa:rosie,galbena si cenusie.
          Maduva rosie este de doua feluri:osteogena si hematogena.Maduva rosie osteogena se gaseste in diafiza oaselor in perioada intrauterina si de crestere si are ca rol principal formarea tesutului osos.Maduva rosie hematogena se gaseste numai in diafiza oaselor fatului si are ca rol primordial formarea elementelor figurate ale sangelui.La adult,ea dispare din diafiza oaselor lungi ranand cantonata numai in tesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi,din oasele late si din corpurile vertebrelor.
          Maduva galbena se gaseste in diafiza oaselor lungi ale adultului si este alcatuita
dintr-o retea fina de reticulina si din celule grase.Ea se formeaza din maduva rosie prin transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive in celule grase.



          In sfarsit,maduva cenusie este prezenta in canalul medular al diafizei oaselor lungi la batrani.Ea se formeaza din maduva galbena,prin transformarea celulelor grase in alte tipuri de celule conjunctive.
          b) Structura epifizei
          Pe o sectiune longitudinala sau transversala prin epifize se observa la examenul cu ochiul liber ca substanta osoasa are un aspect de burete,cu camarute de diferite marimi (areole) limitate de pereti ososi subtiri,cuprinse intr-o capsula de os compact.In aceste camarute se gaseste maduva osoasa.Asadar,masa osoasa din structura epifizei este formata indeosebi din tesut osos spongios,tesutul osos compact formand doar un strat foarte subtire pe suprafata epifizei.In ceea ce priveste periostul si endostul,acestea sunt prezente si in structura epifizelor,dar cu urmatoarele particularitati:periostul lipseste de pe suprafetele articulare ale epifizelor fiind inlocuit cu cartilaj hialin,iar endostul captuseste trabeculele care delimiteaza areolele.Este important sa retinem si faptul ca trabeculele osoase au orientare caracteristica pentru fiecare epifiza,orientare determinata de directia fortelor mecanice care se exercita asupra epifizei.
         

2.2. Structura oaselor scurte
          In structura oaselor scurte intra periostul si masa osoasa,formata indeosebi din tesut osos spongios asezat in partea interna,si dintr-un strat subtire de tesut osos compact asezat la periferie.Endostul catuseste toate areolele tesutului osos spongios.In areale se gaseste maduva osoasa.Ca si la oasele lungi,periostul este inlocuit la nivelul suprafetelor articulare cu cartilaj hialin.

2.3. Structura oaselor late
          Ca si in structura oaselor scurte si lungi,in structura oaselor late intra:periostul,masa osoasa,
endostul si maduva osoasa.Masa osoasa este formata atat din tesut osos compact,cat si din tesut osos spongios.Caracteristica structurala a acestor oase consta in aceea ca tesutul osos spongios este situat intre doua straturi de tesut osos compact invelit de periost.Aceste straturi de tesut osos haversian poarta numele de table (tabla interna si tabla externa).Areolele tesutului spongios sunt captusite de emdost si gazduiesc maduva osoasa hematogena.

3. DEZVOLTAREA OASELOR
          In perioada embrionara si fetala scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul craniului) si din cartilaj hialin (membrele,coastele,scheletul axial).In a treia sau a patra saptamana de dezvoltare a embrionului apar primele procese de osificare la nivelul claviculei.Incepand de la nastere si pana in jurul varstei de 25 de ani,scheletul continua sa se dezvolte prin cresterea oaselor in latime si in lungime.Procesul de transformare a membranelor conjunctive in os si inlocuirea cartilajului hialin prin os alcatuiesc osificarea sau osteogeneza.Acest proces asigura totodata cresterea in grosime si in lungime a osului in viata intra- si extrauterina.Punctele in care incepe si se extinde osteogeneza poarta numele de puncte de osificare.
          Osteogeneza este un proces atat de distrugere cat si de constructie.Faza in care predomina fenomenele de constructie,de transformare a membranelor conjunctive si a cartilajului hialin in tesut osos se numeste osificare primara,in urma careia ia nastere osul brut,incomplet diferentiat,numit os primar.
          Faza in care sunt prezente fenomenele de distrugere si de remaniere se numeste osificare secundara.Aceasta da nastere chiar din primii ani ai vietii unui os modelat cu structurile definitive caracteristice osului adult numit os secundar.


          In procesul de osteogeneza,osteoblastele si osteoclastele care se diferentiaza din celulele mezenchimale sau din fibroblaste au un rol determinant,ele sintetizand componentele de baza ale substantei fundamentale a tesutului osos,precum si fibrele colagene.In matricea elaborata de aceste celule se depun saruri de calciu,in special sub forma de cristale de fosfat tricalcic.Pe masura ce osul se formeaza,osteoclastele intervin prin procese de distructie si rezorbtie locala in determinarea structurii definitive a osului nou format.Osteogeneza care se petrece in membranele conjunctive poarta numele de osificare de membrana intramembranoasa sau desmala,iar cea care are loc in cartilajul hialin se numeste osificare de cartilaj,intracartilaginoasa sau encondrala.

4. CRESTEREA OASELOR
          Cresterea in grosime si in lungime a osului are la baza aceleasi procese ca si osificarea primara si secundara,adica activitatea osteogenetica a periostului si a cartilajului de conjugare.

4.1. Cresterea oaselor in lungime
          Cresterea in lungime a osului se face indeosebi prin intermediul diafizei si are la baza un proces de osificare ce se desfasoara in cartilajul de conjugare.La inceput acest proces se petrece atat spre epifize,cat si spre diafiza.Ulterior procesul de crestere spre epifize se opreste,formandu-se la marginea epifizara a cartilajului de conjugare o lamela osoasa ce opreste procesul de osteogeneza.Cresterea osului continua insa,dar numai spre marginea diafizara a cartilajului de conjugare.La om,oprirea cresterii in lungime are loc in jurul varstei de 25 de ani,datorita disparitiei cartilajului de conjugare.
          In timpul cresterii osului,cartilajul de conjugare este supus in permanenta unui proces de neoformatie si in acelasi timp de distrugere.Acest cartilaj creste atat prin multiplicarea celulelor,cat si prin marirea volumului substantei fundamentale.Celulele cartilaginoase se aseaza in serii serii longitudinale axiale,inchise in capsule cartilaginoase,luand aspectul unor fisicuri de monede.Procesul dublu de formare si distrugere a cartilajului,cat si patrunderea tesutului conjunctiv mezenchimal in cartilajul de crestere remaniat determina la acest nivel urmatoarele 5 zone:zona cartilajului hialin sau zona de rezerva; zona cartilajului seriat sau zona de crestere; zona cartilajului hipertrofiat,degenerat si calcificat;zona de eroziune si zona de osificare sau osteoida.

4.2.Cresterea oaselor in grosime

          Cresterea oaselor in grosime se face proportional cu cea in lungime prin activitatea osteogenetica a periostului.La adult,dupa incetarea cresterii oaselor,periostul devine inactiv din punct de vedere osteogenetic,dar nu-si pierde capacitatea de osteogeneza pe care o poate recapata in cazuri de fracturi,cand periostul are un rol deosebit in formarea calusului care sudeaza fragmentele osului fracturat.
          Cresterea si dezvoltarea oaselor se afla sub dependenta hormonilor si a vitaminelor.
Astfel,hormonul somatotrop influenteaza cresterea oaselor in lungime,iar hormonul paratiroidian regleaza circulatia calciului in tesutul osos.Hormonii gonadotropi masculini si feminini influenteaza gradul de maturare a osului.Vitaminele dingrupa D,vitamina A,ca si vitamina C intervin direct in procesele de osteogeneza,lipsa lor producand tulburari in cresterea si dezvoltarea oaselor.

SAFTA IOANA

Bibliografie:
          -Gheorghe Mogos
           Alexandru Ianculescu-
Compendiu de Anatomie si Fiziologie/Ed. Stiintifica

------//-----

    

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani