Sistemul
osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a
articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele
,integrandu-se intr-un sistem numit schelet.Numarul total al oaselor care
alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95 sunt oase perechi,iar
33 oase neperechi.
Sistemul
osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de
locomotie,de protectie,de hematopoeza si de depozit de
saruri minerale.El reprezinta componenta principala a aparatului
de sustinere a tesuturilor moi existente in organismul
nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului
omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor in locomotie este
pasiv,servind ca parghii pe care actioneaza muschii,ele sunt
totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza
corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor
organelor vitale ale organismului (creier,inima,plamani etc.).Una
dintre functiile fundamentale ale sistemului osos este
hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sangele circulant,care
are loc in maduva osoasa rosie.In sfarsit,oasele
reprezinta pentru organism o rezerva de saruri minerale.
CARACTERISTICILE
OASELOR
1. Forma oaselor
Oasele
corpului au forme diferite,caracteristice.Luandu-se insa in
consideratie raporturile care exista intre cele trei dimensiuni ale
lor (lungime,latime,grosime),oasele pot fi impartite in trei
grupe,si anume:oase lungi,oase late,oase scurte.
Oasele
lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de
lungime si latime.Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp
sau diafiza si din doua extremitati numite epifize.In
perioada de crestere,intre diafiza si epifize se gaseste
cartilajul de crestere,care poarta numele de
metafiza.Majoritatea oaselor din organismul nostru intra in
aceasta categorie (de exemplu femurul,tibia,peroneul
).
Oasele
late se caracterizeaza prin proeminenta lungimii si a
largimii fata de grosime.
Ele prezinta doua fete si mai multe
margini variabile ca numar de la un os la altul.Exemple de oase late
sunt:oasele craniului,omoplatul,sternul ,coxalul.
Oasele
scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si
grosimea lor sunt aproape egale.In aceasta categorie intra oasele
tarsiene,oasele carpiene si
vertebrele.
Atat oasele lungi,cat si oasele late si
scurte pot prezenta suprafete sau fatete articulare,apofize,
spine,tubercule,creste,fose si incizuri.
Suprafetele sau fatetele articulare sunt
portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru articularea cu
alte oase.Cand fetele articulare se
prezinta ca o scobitura sferica,ea se numeste cavitate
glenoida,cand are forma de scripete poarta numele de trohlee,iar cand
apare ca o formatiune proeminenta, se numeste cap sau
condil.Apofizele,proeminente care se gasesc la suprafata
oaselor,au forma conica sau
cilindrica.Spinele sunt proeminente lamelare sau magini mai
latite ale unui os.Tuberculele reprezinta si ele
proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase,iar crestele
reprezinta marginea ascutita a unui os sau proeminente
ascutite liniare de pe suprafata unor oase.In sfarsit fosele
sunt scobituri de forma ovala,incizurile scobituri cu forma
cilindrica ,iar santurile,scobituri de forma alungita ce se
gasesc pe suprafata oaselor.
2. STRUCTURA
OASELOR
Indiferent
de forma lor,oasele sunt alcatuite in principal de tesut osos compact
si tesut osos spongios,la care se mai adauga si alte
varietati de tesut conjunctiv.Intrucat felul in care este
alcatuit osul difera in raport cu forma acestuia,vom descrie pe rand
structura oaselor lungi,scurte si late.
2.1. Structura oaselor lungi
Structura diafizei oaselor lungi se deosebeste de structura epifizei,de
aceea le vom prezenta separat.
a) Structura diafizei
Pe o
sectiune transversala sau longitudinala prin diafiza femurului
se observa la examenul cu ochiul
liber ca in axul diafizei se afla un canal,numit canalul medular,in
care se gaseste o substanta de culoare
galbena,rosie sau cenusie,denumita maduva
osoasa.Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei,in
constitutia caruia intra,de la exterior catre interior
urmatoarele componente:periostul,
masa osoasa si endostul.
Periostul
este o membrana vasculo-conjunctiva care inveleste,la periferie
intregul os,cu exceptia capetelor articulare,care sunt acoperite de
cartilaje.Examenul microscopic al periostului arata ca aceasta
membrana este formata la adult din doua straturi,unul extern sau
superficial,numit periostul fibros,si altul intern sau profund,care vine
in raport cu masa osoasa,numit periostul osteogen.Periostul fibros este
format din tesut conjunctiv fibros in care predomina fibrele colagene
si elastice,celulele conjunctive fiind rare,iar substanta
fundamentala aflandu-se in cantitate mica.In periostul fibros se
gasesc vase sanguine care patrund in periostul osteogen si apoi
mai departe in masa osoasa.Periostul osteogen este format din tesut
conjunctiv in care predomina celulele conjunctive,si din fibre
elastice si colagene care provin din periostul fibros si care
patrund in masa osoasa.Periostul osteogen are un rol important in
formarea tesutului osos (de unde si denumirea de osteogen).La adult periostul osteogen se afla in stare de
repaos.In caz de fractura insa,el isi recapata capacitatea
de a da nastere tesutului osos.
Masa
osoasa din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul
medular si este delimitata in partea externa,care vine in
contact cu periostul,si in partea interna,care vine in raport cu
endostul,de cateva straturi de lamele osoase dispuse concentric,formand
sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) si intern
(perimedular).Intre cele doua sisteme,masa osoasa este
alcatuita din tesut osos compact haversian si
interhaversian.Tubul cilindric este invelit de periost si captusit
de endost.Canalele haversiene se deschid in canalul medular si in
periost.In masa osoasa se gasesc terminatii nervoase fine,vase
sanguine si limfatice,care sunt gazduite in canalele Havers si
Volcmann.
Endostul este o membrana
conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atat a
diafizei,cat si a epifizelor.Ca structura microscopica,endostul
este asemanator cu periostul,el fiind format din fibre conjunctive,in
special de reticulina,dintr-un numar restrans de celule
conjunctive,din putina substanta fundamentala si
din rare vase sanguine.In perioada intrauterina,endostul are functie
osteogenetica,iar la adult,el este inactiv din acest punct de vedere.
Maduva osoasa este o
formatiune complexa in structura careia intra diferite
varietati de tesut conjunctiv,vase sanguine si
terminatii nervoase.Ea este prezenta atat in canalul medular cat
si in canalele Havers de calibru mai mare.Se deosebesc trei
varietati de maduva osoasa:rosie,galbena si
cenusie.
Maduva rosie este de
doua feluri:osteogena si hematogena.Maduva rosie
osteogena se gaseste in diafiza oaselor in perioada
intrauterina si de crestere si are ca rol principal
formarea tesutului osos.Maduva rosie hematogena se gaseste
numai in diafiza oaselor fatului si are ca rol primordial formarea
elementelor figurate ale sangelui.La adult,ea dispare din diafiza oaselor lungi
ranand cantonata numai in tesutul osos spongios din epifizele unor
oase lungi,din oasele late si din corpurile vertebrelor.
Maduva galbena se
gaseste in diafiza oaselor lungi ale adultului si este
alcatuita
dintr-o retea fina de reticulina si din celule grase.Ea se
formeaza din maduva rosie prin transformarea anumitor tipuri de
celule conjunctive in celule grase.
In sfarsit,maduva
cenusie este prezenta in canalul medular al diafizei oaselor lungi la
batrani.Ea se formeaza din maduva galbena,prin
transformarea celulelor grase in alte tipuri de celule conjunctive.
b) Structura epifizei
Pe o sectiune
longitudinala sau transversala prin epifize se observa la
examenul cu ochiul liber ca substanta osoasa are un aspect de
burete,cu camarute de diferite marimi (areole) limitate de
pereti ososi subtiri,cuprinse intr-o capsula de os
compact.In aceste camarute se gaseste maduva
osoasa.Asadar,masa osoasa din structura epifizei este formata
indeosebi din tesut osos spongios,tesutul osos compact formand doar
un strat foarte subtire pe suprafata epifizei.In ceea ce
priveste periostul si endostul,acestea sunt prezente si in
structura epifizelor,dar cu urmatoarele
particularitati:periostul lipseste de pe suprafetele
articulare ale epifizelor fiind inlocuit cu cartilaj hialin,iar endostul
captuseste trabeculele care delimiteaza areolele.Este
important sa retinem si faptul ca trabeculele osoase au
orientare caracteristica pentru fiecare epifiza,orientare
determinata de directia fortelor mecanice care se exercita
asupra epifizei.
2.2. Structura oaselor scurte
In structura oaselor scurte intra
periostul si masa osoasa,formata indeosebi din tesut osos
spongios asezat in partea interna,si dintr-un strat subtire
de tesut osos compact asezat la periferie.Endostul
catuseste toate areolele tesutului osos spongios.In areale
se gaseste maduva osoasa.Ca si la oasele
lungi,periostul este inlocuit la nivelul suprafetelor articulare cu
cartilaj hialin.
2.3. Structura oaselor late
Ca si in structura oaselor scurte
si lungi,in structura oaselor late intra:periostul,masa osoasa,
endostul si maduva osoasa.Masa osoasa este formata
atat din tesut osos compact,cat si din tesut osos
spongios.Caracteristica structurala a acestor oase consta in aceea
ca tesutul osos spongios este situat intre doua straturi de
tesut osos compact invelit de periost.Aceste straturi de tesut osos
haversian poarta numele de table (tabla interna si tabla
externa).Areolele tesutului spongios sunt captusite de
emdost si gazduiesc maduva osoasa hematogena.
3. DEZVOLTAREA
OASELOR
In perioada embrionara si
fetala scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul
craniului) si din cartilaj hialin (membrele,coastele,scheletul axial).In a
treia sau a patra saptamana de dezvoltare a embrionului apar
primele procese de osificare la nivelul claviculei.Incepand de la nastere
si pana in jurul varstei de 25 de ani,scheletul continua sa
se dezvolte prin cresterea oaselor in latime si in
lungime.Procesul de transformare a membranelor conjunctive in os si
inlocuirea cartilajului hialin prin os alcatuiesc osificarea sau
osteogeneza.Acest proces asigura totodata cresterea in grosime
si in lungime a osului in viata intra- si
extrauterina.Punctele in care incepe si se extinde osteogeneza
poarta numele de puncte de osificare.
Osteogeneza este un proces atat
de distrugere cat si de constructie.Faza in care predomina
fenomenele de constructie,de transformare a membranelor conjunctive
si a cartilajului hialin in tesut osos se numeste osificare
primara,in urma careia ia nastere osul brut,incomplet
diferentiat,numit os primar.
Faza in care sunt prezente
fenomenele de distrugere si de remaniere se numeste osificare
secundara.Aceasta da nastere chiar din primii ani ai vietii
unui os modelat cu structurile definitive caracteristice osului adult numit os
secundar.
In
procesul de osteogeneza,osteoblastele si osteoclastele care se
diferentiaza din celulele mezenchimale sau din fibroblaste au un rol
determinant,ele sintetizand componentele de baza ale substantei
fundamentale a tesutului osos,precum si fibrele colagene.In matricea
elaborata de aceste celule se depun saruri de calciu,in special sub
forma de cristale de fosfat tricalcic.Pe masura ce osul se
formeaza,osteoclastele intervin prin procese de distructie si
rezorbtie locala in determinarea structurii definitive a osului nou
format.Osteogeneza care se petrece in membranele conjunctive poarta numele
de osificare de membrana intramembranoasa sau desmala,iar cea care
are loc in cartilajul hialin se numeste osificare de
cartilaj,intracartilaginoasa sau encondrala.
4. CRESTEREA
OASELOR
Cresterea in grosime si in
lungime a osului are la baza aceleasi procese ca si osificarea
primara si secundara,adica activitatea osteogenetica a
periostului si a cartilajului de conjugare.
4.1. Cresterea
oaselor in lungime
Cresterea in lungime a
osului se face indeosebi prin intermediul diafizei si are la baza un
proces de osificare ce se desfasoara in cartilajul de
conjugare.La inceput acest proces se petrece atat spre epifize,cat si spre
diafiza.Ulterior procesul de crestere spre epifize se
opreste,formandu-se la marginea epifizara a cartilajului de conjugare
o lamela osoasa ce opreste procesul de
osteogeneza.Cresterea osului continua insa,dar numai spre
marginea diafizara a cartilajului de conjugare.La om,oprirea
cresterii in lungime are loc in jurul varstei de 25 de ani,datorita
disparitiei cartilajului de conjugare.
In timpul cresterii
osului,cartilajul de conjugare este supus in permanenta unui proces
de neoformatie si in acelasi timp de distrugere.Acest cartilaj
creste atat prin multiplicarea celulelor,cat si prin marirea
volumului substantei fundamentale.Celulele cartilaginoase se
aseaza in serii serii longitudinale axiale,inchise in capsule
cartilaginoase,luand aspectul unor fisicuri de monede.Procesul dublu de
formare si distrugere a cartilajului,cat si patrunderea
tesutului conjunctiv mezenchimal in cartilajul de crestere remaniat
determina la acest nivel urmatoarele 5 zone:zona cartilajului hialin
sau zona de rezerva; zona cartilajului seriat sau zona de crestere;
zona cartilajului hipertrofiat,degenerat si calcificat;zona de eroziune
si zona de osificare sau osteoida.
4.2.Cresterea
oaselor in grosime
Cresterea
oaselor in grosime se face proportional cu cea in lungime prin activitatea
osteogenetica a periostului.La adult,dupa incetarea cresterii
oaselor,periostul devine inactiv din punct de vedere osteogenetic,dar
nu-si pierde capacitatea de osteogeneza pe care o poate recapata
in cazuri de fracturi,cand periostul are un rol deosebit in formarea calusului
care sudeaza fragmentele osului fracturat.
Cresterea si
dezvoltarea oaselor se afla sub dependenta hormonilor si a
vitaminelor.
Astfel,hormonul somatotrop influenteaza cresterea oaselor in
lungime,iar hormonul paratiroidian regleaza circulatia calciului in
tesutul osos.Hormonii gonadotropi masculini si feminini
influenteaza gradul de maturare a osului.Vitaminele dingrupa
D,vitamina A,ca si vitamina C intervin direct in procesele de
osteogeneza,lipsa lor producand tulburari in cresterea si
dezvoltarea oaselor.
SAFTA IOANA
Bibliografie:
-Gheorghe Mogos
Alexandru Ianculescu-Compendiu de Anatomie
si Fiziologie/Ed. Stiintifica
------//-----
