Referat economie - agricultura referat






Agricultura









t   Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante a

constituit ramura principala de la inceputurile civilizatiei. Ea asigura cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii.

Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante a

constituit ramura principala de la inceputurile civilizatiei. Ea asigura cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii.

Cand europenii au descoperit tinuturile indepartate, ei au gasit multe culturi exotice. Grabiti sa le exploateze, ei au pus rapid la punct un sistem comercial care a dezechilibrat drastic balanta ecologica si economica a multor tari cu economie agrara.

Inca de la inceputul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmati de britanici, olandezi, francezi si germani, au inceput colonizarea suprafetelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si bauturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor marfuri atat de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comertului mondial, atat in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci cand terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau inlocuite cu cele comerciale. In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o bautura numita xocolatl ( ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat bautura in Europa unde a devenit foarte populara. Arborele de cacao creste in stare salbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astazi produce cam jumatate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producatori de cacao sunt micii plantatori. In anumite regiuni micii actionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala. Un alt eveniment de mare insemnatate a fost evolutia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantatiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului. Pe plantatii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizatii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialisti din tarile de bastina. Plantatiile sunt de obicei intinse, intre 100 si 20.000 de hectare. Dupa incetarea colonizarii noile guverne au impartit vechile plantatii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alaturi de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantatiilor si-au vandut plantatiile unor investitori straini sau unor companii multinationale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantatii au fost practic inchiriate de arendasi.

Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.

Recoltele pentru comercializare includ recoltele anuale- bumbacul, iuta, orezul si tutunul, dar si recoltele perene- bananele, trestia de zahar care cresc vreme de mai multi ani. Arbustii pereni sunt cei de cafea sau de ceai, iar arborii pereni sunt cei de cacao si doua tipuri de arbori care produc uleiuri alimentare, cocotierul si palmierul. La scara mondiala orezul este cultura predominant tropicala, desi aproape intreaga productie de orez este destinata consumului domestic. Cea mai mare parte a celorlalte culturi comerciale, cum ar fi cafeaua si trestia de zahar, este destinata exportului. Trestia de zahar este o cultura perena care se cultiva in regiunile tropicale si cele sub-tropicale nesupuse inghetului. Ea se maturizeaza in 12-15 luni si este productiva, de obicei, vreme de 4-6 ani. Zaharul a reprezentat unul dintre cele mai importate produse de export. In secolele 16-18 a facut parte din comertul triunghiular prin care vasele transportau sclavi din Africa in America, zahar din America catre Europa si bunuri manufacturate din Europa catre Africa. Cafeaua provine din doua specii principale Coffee Arabica si Coffee robusta. Cafeaua de cea mai buna calitate arabica-usoara, se cultiva in tinuturile inalte din America Centrala, de asemenea in Columbia, Kenya si Tanzania. Traiul producatorilor de cafea depinde de comertul mondial. Din totalul productiei mondiale de cafea, aproximativ 75% sunt destinate exportului. Administrarea unei plantatii necesita investitii mari dar si forta de munca. Multe plantatii sunt de monocultura, adica produc o singura cultura. Monocultura unor recolte cum ar fi cele de cafea, zahar si ceai duc la o scadere rapida a fertilitatii solului. Ca urmare, productia de acest gen necesita mari cantitati de fertilizatori

Recoltele de monoculturi trebuie tratate si cu fungicide, ierbicide si pesticide, dar aceste substante pot cauza mari probleme ecologice si pot provoca mari dezechilibre ale mediului natural. Multe guverne ale noilor tari independente s-au opus agriculturii pe plantatii pe care au asociat-o cu dominatia coloniala, cu opresiunea exploatarii pamantului si oamenilor.

Pe de alta parte, expertii subliniaza avantajele economice ale plantatiilor, in general foarte eficiente. Administratorii plantatiilor pot controla calitatea si cantitatea mult mai bine decat grupurile de mici proprietari. Ei detin controlul asupra transporturilor, procesarii si comercializarii marfurilor. Pe de alta parte, multe recolte de pe plantatii necesita un timp inainte de a deveni productive. De exemplu, ceaiul necesita peste trei ani inainte de a ajunge la maturitate iar cacaoa peste opt ani inainte de a aduce un profit. De obicei micii actionari nu-si pot permite asemenea investitii pe termen lung. Nu toate marile plantatii sunt cultivate cu monoculturi. Unele plantatii de zahar din Guyana produc cel mai adesea si alte recolte, cum ar fi orezul sau nucile de cocos. Alte plantatii produc doua culturi principale, cum ar fi uleiul de palmier si cauciucul. Agricultura comerciala a adus bunastare multor regiuni, inainte sarace. Dar trecerea de la agricultura de subzistenta la cea comerciala a cauzat si probleme. Scaderea productiei de hrana a facut ca anumite tari exportatoare de produse agricole din Africa, America si Asia sa importe alimente, cum ar fi graul din Europa sau orezul din SUA.

Multi economisti sunt ingrijorati de problemele economice aparute din cauza schimbarilor in cererea mondiala a anumitor culturi. Plantatiile de monoculturi, indeosebi cele care produc culturi cu un ciclu de maturizare relativ lung, sunt vulnerabile la fluctuatiile pretului mondial si la restrictiile comerciale ale acestor culturi. Din aceasta cauza numeroase tari in curs de dezvoltare, s-au indatorat creand probleme pe termen lung.

Cea mai mare parte a populatiei sarace a lumii este constituita din fermieri care cultiva doar atat cat sa-si satisfaca necesitatile. Este adevarat, aceasta forma de agricultura este mai putin daunatoare pentru natura decat agricultura moderna, comerciala

Cele patru mari forme de agricultura de subzistenta sunt: vanatoarea si culesul plantelor, pastoritul nomad, cultivarea diferitelor loturi si agricultura stabila. Fiecare dintre aceste forme reflecta un anumit stadiu de dezvoltare din istoria societatii umane.



In urma cu aproximativ 12.000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor, traia din vanatoare, pescuit si cules. Aceasta implica uciderea animalelor salbatice pentru carne si culesul plantelor si radacinilor comestibile printre care fragi, fructe si seminte salbatice. Ca mod de viata, vanatoarea si culesul au avut un declin rapid dupa dezvoltarea agriculturii in urma cu aproximativ 12.000-10.000 de ani. O data cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticit animalele, majoritatea oamenilor au devenit agricultori. In regiunile cu ploi abundente si regulate, ei cultivau diverse recolte. In regiunile mai uscate ei cresteau animale. Grupurile tot mai mici de culegatori si vanatori au fost impinse catre zone care nu erau propice nici unei forme de agricultura. Astazi societatile de culegatori si vanatori sunt pe cale de disparitie, cu toate ca aceste ocupatii inca mai reprezinta un mod de viata pentru cateva grupuri printre care cele de aborigeni din Australia, bosimani din Sudul Africii, pigmei din Centrul Africii si indieni sin padurile tropicale ale Americii se Sud. Vanatoarea si culesul necesita o buna cunoastere a modului de supravietuire in armonie cu natura. Aceste cunostiinte le permit culegatorilor si vanatorilor sa supravietuiasca chiar si in zonele extrem de inospitaliere. Unii oameni de stiinta considera ca n-ar trebui pierdute cunostintele despre natura a vanatorilor si culegatorilor.

Pastoritul nomad reprezinta un stadiu mai evoluat al vanatorii si unele forme de pastorit sunt chiar foarte asemanatoare cu aceasta. De exemplu hoardele de caribu urmarite de eschimosii din nordul Canadei, sau cele de reni vanate de laponii din nordul Scandinaviei, sunt doar partial domesticite. In realitate aceste animale sunt salbatice si migreaza an de an, fiind sau nu insotite de oameni. Cele mai multe triburi nomade reusesc chiar sa domesticeasca animalele printre care si vite, oi, capre alaturi de camile in Africa de Nord si Sud-vestul Asiei.

Pastorii nomazi isi duc de obicei animalele pe terenuri improprii cultivarii plantelor. Ei au insa nevoie de hrana si de alte bunuri produse de agricultorii stabili, pe care le obtin prin troc. Drept urmare, in mod normal, comertul joaca un rol important in modul de viata nomad.

Agricultura stabila, chiar la nivel de subzistenta, necesita un grad mai mare de tehnologie decat agricultura extensiva. Agricultorii trebuie sa-si pastreze terenurile curate

fara buruieni, si sa le mentina fertilitatea prin adaugarea de balegar, sau prin practicarea culturilor alternative, adica alternarea culturilor de pe un camp pe altul, in fiecare an. Adesea este necesara irigarea acestor terenuri, pentru a preveni pierderea recoltei din cauza secetei.

Probabil ca cea mai mare diferenta dintre cultivarea extensiva si cea alternativa este utilizarea plugurilor. Deoarece plugul poate ara suprafete mult mai intinse de teren decat uneltele manuale, nu este necesar ca tot terenul sa fie cultivat. Unele zone pot fi lasate deoparte pentru a se odihni. Suprafetele intelenite sunt uneori plantate cu iarba care mai tarziu va fi arata inapoi in sol, o tehnica ce fertilizeaza solul. Cea mai mare parte a gondilor, un grup de oameni din centrul Indiei, sunt agricultori de subzistenta. Ei ara toate campurile pe care le detin, primavara devreme, inainte de sosirea ploilor musonice. Imediat ce terenurile devin umede, agricultorii insamanteaza culturile de cereale, printre care porumb, mei si sorg. Ei lasa insa zone extinse necultivate. Aceste terenuri vor fi utilizate pentru culturile de iarna care vor cuprinde bumbac, mei, pastaioase si grau. Populatia foloseste aproape intreaga cantitate de cereale pentru hrana zilnica. O mica parte a culturilor de bumbac sau de plante oleaginoase este insa deseori vanduta pentru achizitionarea hainelor sau pentru alte bunuri industriale. Aceste gen de agricultura este practicat in multe parti ale lumii, incluzand platourile din America Centrala si de Sud, o buna parte din Africa tropicala, India si regiunile calde si umede din estul si sud-estul Asiei.

In multe parti dens populate din Asia tropicala, cum ar fi Bangladeshul, campii intinse sunt acoperite de culturi de orez umed, care ofera doua recolte pe an. Aceasta forma de agricultura intensiva, este posibila din cauza a trei factori importanti : solul fertil din cauza depozitelor de aluviuni care se aglomereaza intre doua inundatii, reteaua de canalizare si irigare si utilizarea balegarului. Agricultura intensiva de subzistenta este posibila si in regiunile deluroase, insa doar cu mare efort. Pentru a cultiva terenurile in panta, fara a cauza eroziunea solului, trebuie construita o serie de terase plane, sub forma de scari. In tarile cu populatii mari, cum ar fi China, Filipine, Japonia, metoda de terasare este esentiala. Nu se poate risipi nici un teren cu potential cultivabil. Principalele produse ale agriculturii de subzistenta, sunt recoltele destinate hranei, insa un regim format numai din cereale este sarac. De aceea, multi agricultori, detin si cateva animale printre bovine, porcine si pasari. Ei cultiva uneori si legume sau zarzavaturi.

Impactul economic al agriculturii de subzistenta pe piata mondiala este mic. Recoltele sunt produse pentru familia agricultorului, sau pentru oamenii din acea comunitate si cei mai multi dintre acesti agricultori sunt saraci.

Cea mai mare parte a muncii este executata de femei, capul gospodariilor, sotii fiind in cautare de munca platita, in orase. In perioadele de munca intensa, toti membrii familiei participa la muncile agricole. In Africa intre 60-80% din muncile agricole sunt efectuate de femei. Aceste procente includ femeile care practica agricultura de subzistenta dar si pe cele angajate in plantatii. Agricultura de subzistenta se bazeaza pe munca umana si este extenuanta. Satele de agricultori sunt deseori lipsite de serviciile elementare cum ar fi apa, curentul electric, educatia si sistemul de canalizare. In ciuda acestora, agricultura de subzistenta ramane importanta deoarece reprezinta ocupatia a aproape jumatate din populatia Globului. Agricultura de subzistenta este adesea criticata ca ar fi ineficienta din punct de vedere al productivitatii. Dar, pe de alta parte, productia realizata pe o suprafata este adesea foarte buna. Ea este o forma de agricultura adaptata mediului local decat alte forme de agricultura, cum ar fi cele tehnologizate care utilizeaza masini si produse chimice. Pentru multi agricultori este mare lucru daca isi pot hrani familiile si isi pot plati impozitele. Multora le lipsesc banii pentru seminte pentru insamantarea loturilor, deoarece acestea necesita tratarea cu fertilizatori si cu pesticide foarte scumpe. Trecerea la agicultura pentru comercializare este si un risc pentru obiectivul principal acela de hranire a propriei familii.

In unele foste colonii, terenul detinut odinioara de europeni a fost realocat agricultorilor locali. Cei mai multi dintre ei utilizeaza o parte a terenurilor pentru recoltele de subzistenta dar o parte pentru recoltele destinate vanzarii, cum ar fi cafeaua sau ceaiul. Adesea agricultorii, isi vand produsele unei cooperativa locale care se ocupa cu comercializarea acestor bunuri. Aceasta combinatie intre agricultura de subzistenta si cea comerciala, devenita obisnuita in Africa, este o speranta pentru dezvoltare si cresterea nivelului de trai.


AGRICULTURA ZILELOR NOASTRE.


Jumatate din populatia globului lucreaza in agricultura. Exista insa mari diferente intre rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei.

In tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populatie lucreaza pamantul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populatia activa se ocupa cu agricultura, in tarile industrializate ale Marii Britanii si Statelor Unite. Cu toate acestea, datorita inaltei eficiente si tehnicilor stiintifice utilizate, Statele Unite reprezinta cel mai mare exportator de produse agricole.

In tarile in curs de dezvoltare un mare numar de oameni lucreaza in ferme – ei produc doar necesarul de hrana al familiilor lor, cu un surplus foarte mic pentru vanzare. In tarile dezvoltate majoritatea fermelor sunt de tip comercial, unde productia este vanduta pe bani.





Unii oameni din tarile in curs de dezvoltare cum sunt pigmeii din Africa Centrala si bosimasii din desertul Kalahari mai traiesc si astazi strangand plante si vanzand animale salbatice, cam la fel cum traiau stramosii nostri inainte de aparitia agriculturii.

Unii practica forme simple de agricultura, pastorala, ca de exemplu transhumanta nomada a animalelor, cum ar fi caprine, bovine si ovine. Altii practica destelenirile numite si “taie si arde”. Acest model de practicare a agriculturii implica curatarea unei zone de paduri sau pasuni si plantarea culturilor vreme de cativa ani. Dupa “obosirea” solurilor, cultivatorii trec la o noua curatire prin ardere.

Toate aceste metode simple de agricultura implica deplasari ale populatiei. Dar multi fermieri in tarile in curs de dezvoltare care practica agricultura doar pentru subzistenta, duc o viata ce implica doar deplasarea pe suprafete mici. In vreme ce agricultura de subzistenta reprezinta o activitate importanta in tarile tropicale, agricultura pe plantatii joaca un rol vital in economie in mod deosebit in comertul international. Agricultura pe plantatii este o forma intensiva de agricultura comerciala, insemnand cultivarea unei singure culturi pe suprafete intinse. Bananele, cafeaua si ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantatii.


PRODUSE PROFITABILE.


Natura culturii ce urmeaza a se planta pe o anumita locatie depinde de un numar de factori printre care clima, mediul inconjurator, si de gradul de asigurare cu apa al terenului. Factorii economici sunt si ei importanti deoarece este important pentru fermieri sa-si utilizeze pamantul intr-un mod cat mai profitabil.

Deciziile fermierilor privind alegerea culturii pe care o vor produce sunt influentate si de preturile pietei si de costurile de productie. Fermierii sunt influentati si de politicile guvernamentale, incluzand subventiile pentru producerea sau abandonarea anumitor culturi.

Terenul cultivabil – teren care este lucrat si utilizat pentru obtinerea recoltelor- acopera aproximativ 1/10 din uscatul planetei. Mai mult de 66% din acest teren este destinat cerealelor. In ordinea importantei, acestea sunt : graul-22%, orezul-13%, porumbul-11% si sorgul (cereale tropicale)-10%. Alte cereale includ : orz, mei, ovaz si secara.





PLANTE IMPORTANTE.

Plantele oleaginoase cum ar fi boabele de soia si cele de rapita, din care se produc uleiuri vegetale, reprezinta ca importanta urmatoarea grupa de plante. Ele se cultiva pe o suprafata de 7% din terenul mondial cultivabil. Pentru recoltele ce nu sunt destinate hranei sunt alocate 5%. Aceste culturi sunt cele de bumbac, tutun si cauciuc. O suprafata intinsa de teren este folosita pentru pasunat. In mod obisnuit pasunile sunt plasate pe terenuri neadecvate pentru culturile agricole. In total, acestea ocupa o suprafata de 20% din suprafata uscatului.

Produsele agricole joaca un rol important in comertul mondial. Comertul pe scara larga al hranei si al altor produse agricole dateaza din secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea cailor ferate si a vapoarelor capabile sa transporte incarcaturi voluminoase si totodata cu inventarea procesului de refrigerare. Aceste progrese au facut posibil ca oamenii din regiunile industriale cu dezvoltare rapida, cum ar fi orasele din vestul Europei sa poata primi stocuri regulate de alimente relativ ieftine cum ar fi carnea, fructele, cafeaua si ceaiul.




COMERTUL MONDIAL.


Agricultura reprezinta ramura principala de activitate, si care absoarbe forta de munca in tarile in curs de dezvoltare. Insa, in ultimii 30 de ani, multe din aceste tari au fost obligate sa-si limiteze exportul de alimente. Acest lucru s-a datorat, partial, faptului ca populatia tarilor in curs de dezvoltare a crescut rapid, ceea ce a condus la o crestere anuala mai mare a necesarului de alimentatie.

Comertul mondial al produselor agricole este dominat de tarile dezvoltate. Ele realizeaza peste 70% din importurile agricole mondiale si aproape 60% din exporturi. Exportatorii cei mai mari sunt Statele Unite ale Americii, Comunitatea Europeana, Astralia si Canada.

Importatorii cei mai mari sunt Comunitatea Europeana, Statele Unite si Japonia. Principalul produs comercializat sunt cerealele.


REVOLUTIA VERDE.


In anii ‘60 printr-un efort colectiv international, cunoscut ca “Revolutia Verde”, s-a lansat campania pentru cresterea productiei de alimente. In centrul campaniei a stat ideea de producere a noi varietati de culturi care sa fie adaptabile conditiilor tarilor in curs de dezvoltare.

Crearea noilor soiuri de culturi a ridicat insa anumite probleme. Noile plante necesitau mai multe fertilizari decat cele vechi. Ele erau mai vulnerabile la boli si la daunatori. Drept urmare ele trebuiau tratate cu cantitati mai mari de pesticide, daunatoare mediului.

Introducerea acestor noi soiuri de plante a creat, in anumite zone, probleme sociale. Fermierii bogati care detineau suprafete intinse de teren au fost cei care au beneficiat in principal de Revolutia verde, in timp ce fermierii mai saraci, cu terenuri mici, nu-si puteau permite fertilizarile si pesticidele necesare unei recolte bogate.




PROBLEME DE MEDIU


O alta dificultate careia trebuie sa-i faca fata agricultura este aceea ca cea mai mare parte a terenurilor partial agricole era deja folosita.

Transformarea altor terenuri prin defrisari sau prin cultivarea pantelor dealurilor, prezinta pericol pentru mediu, incluzand eroziunea solurilor. De fapt o mare parte a terenurilor arabile cultivate sau a pasunilor este in pericol.

La inceputul anilor ’90 FAO (Food and Agricultural Organization) a estimat ca eroziunea solurilor, salinitatea mare cauzata de o proasta gestionare a apei pe terenurile irigate si lipsa umiditatii ar putea afecta in urmatorii 35 de ani pana la 2.450.000 Km pastrati de terenuri cultivabile.

O gestionare corecta a terenurilor care sa includa conservarea acestora si aplicarea stiintei si a tehnologiilor moderne in agricultura este absolut necesara pentru a face fata provocarilor secolului XXI.







BIBLIOGRAFIE :


t    Revista de cultura generala “Arborele Lumii” – “Planeta Pamant” 63, nr. 75


t   “Terra  Magazin” – noiembrie 2001, nr. III


t   Internet : www.google.com














Radulescu Alin Cristian

Clasa 9H



















loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani