TRANSPORTURI CURS 7- tipuri de parcursuri

CURS 7                                                                          TRANSPORTURI                                                                                                                     

In cadrul procesului de transport auto se pot efectua 3 tipuri de parcursuri:

·       parcurs cu incarcatura;

·       parcurs fara incarcatura;

·       parcurs zero (de la garaj la locul de incarcare sau de la  locul de descarcare la garaj).

Efectuarea unei curse se face pe baza unui itinerar stabilit care trebuie respectat de fiecare automobil si care cuprinde drumul pe care acesta urmeaza sa-l parcurga intre doua puncte, tinand seama de viteza de parcurgere a distantei si de stationarile pe parcurs.

La stabilirea itinerarului trebuie sa se tina seama de:

·       lungimea drumurilor si starea tehnica a acestora;

·       intensitatea traficului;

·       declinatiile drumului.

Clasificarea procesului de transport auto

 

1.   Din punct de vedere al continutului incarcaturii:

1.   a. transport de marfuri;

1.   b. transport de calatori;

1.   c. transport de bagaje;

1.   d. transport de posta, etc.

 

2.      Din punct de vedere al ariei de desfasurare:

2. a. transporturi locale;

2.   b. transporturi interurbane;

3.   c. transporturi internationale.

 

3. Din punct de vedere al locului si numarului manipularilor:

3. a. transporturi directe (deplasarea marfurilor se efectueaza intre doua puncte fara alte operatii);

3. b.  transportri de colectare (incarcarea se face succesiv din mai multe locuri, iar descarcarea intr-un singur loc);

3. c. transporturi de distributie (incarcarea se face intr-un singur loc, iar descarcarea in mai multe puncte succesiv);

3. d. transporturi de colectare si distributie.

Elementele de organizare a circuitului automobilelor in transportul de marfuri

1. Timpul total de transport/de exploatare pe un anumit traseu se stabileste cu ajutorul relatiei:

Tt = tm + tid + tas + ts

unde:

         tm = timpul de mers;

         tid = timpul afectat operatiunii de incarcare/descarcare;

tas = timpul afectat pentru pregatire si asteptare;

ts   = timpul de stationare pentru odihna soferului, din cauze tehnice, etc.

2. Cantitatea totala de marfa transportata pe un sector de drum este egala cu:

unde:

         n    = numarul de curse (trasee) efectuate;

         q_mi = cantitatea de marfuri transportate in fiecare cursa.

        

3. In procesul circulatiei automobilelor, acestea efectueaza unul sau mai multe tipuri de mers sau cicluri de transport:

a.   mersul pendular – presupune repetarea deplasarii intre doua puncte de incarcare si de descarcare.

 

b.   mersul inelar – presupune deplasarea autovehiculelor intre mai multe puncte de incarcare si descarcare, astfel incat formeaza o linie inchisa.

 

c.   mersul radial – presupune efectuarea mai multor mersuri pendulare, avand un punct comun de plecare.

 

d.   mersul de colectare - presupune parcurgerea unui traseu cu atingerea mai multor puncte de incarcare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

e.   mersul de distributie – presupune efectuarea unor operatii inverse fata de mersul de colectare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

f.     mersul de colectare si distributie 

4.             Printre elementele definitorii ale circulatiei in traseul auto se inscriu si curentii de traseu.

Prin curent de marfuri/calatori se intelege cantitatea de marfuri/numarul de calatori care urmeaza a se deplasa intre doua puncte intr-o unitate de timp, intr-un singur sens.

Curentii de marfuri/calatori pot avea variatii de la o perioada la alta, care semnifica, de fapt, neuniformitatea curentilor respectivi.

Gradul de neuniformitate este luat in consideratie in organizarea traseului prin coeficientul de neuniformitate care se determina ca si in traseul feroviar prin raportul dintre volumul maxim de transportat si volumul mediu stabilit pentru perioada data.

Organizarea circulatiei in transportul auto nu poate face abstractie de cunoasterea si luarea in consideratie a catorva elemente, cum ar fi:

5.   cantitatea de trafic – cantitatea de transportat exprimata in tone sau numar de calatori;

6.   curentul de trafic – cantitatea de trafic transportata sau de transportat intr-o unitatea de timp, intr-un sens;

7.   prestatia de trafic – reflecta munca de transport raportata la timp, altfel spus, volumul parcursului marfurilor/calatorilor pe un drum dat, raportat la o unitate de timp.

 

Capacitatea de circulatie si de transport auto

 

Capacitatea de circulatie auto (Cc) reprezinta numarul maxim de autovehicule care pot circula pe un sector de drum intr-un sens sau in ambele sensuri de circulatie, intr-un timp determinat.

Aceasta se determina, de regula, pentru o ora sau o zi intreaga.

Modelele de calcul ale capacitatii de circulatie sunt numeroase si au la baza diferite ipoteze privind:

-        vitezele de circulatie;

-        echivalarea diferitelor feluri de vehicule;

-        probabilitatea numarului de depasiri care se pot efectua.

Determinarea capacitatii de circulatie in traseul rutier se poate efectua cu ajutorul calculului probabilitatilor. Determinarile efectuate pe baza acestor calcule servesc la stabilirea indicilor de aglomerare care reprezinta gradul de stanjenire in circulatie pe care trebuie sa-l accepte conducatorii auto la parcurgerea drumului.

Pe baza studiilor si a experimentelor practice s-a stabilit ca miscarea a doua autovehicule poate fi considerata independenta daca intervalul de timp dintre ele este >= 9 secunde.

Proportia intervalelor < de 9 secunde constituie un prim indice, care caracterizeaza gradul de stanjenire a circulatiei. Pentru intervalele de timp  < de 9 secunde, conducatorii autovehiculelor sunt stanjeniti in miscarea lor de autovehiculelor care ii preced, cu atat mai mult cu cat intervalul este mai mic. De aceea, proportia intervalelor < de 9 secunde constituie un indice de aglomerare.

De mare importanta este gasirea solutiilor pentru marirea capacitatii de circulatie. Aceasta poate fi influentata negativ de:

-        latimea redusa a benzii de circulatie;

-        neasigurarea gradului de vizibilitate;

-        proportia autovehiculelor grele in totalul traficului, etc.

Deoarece capacitatea de circulatie se exprima in autoturisme, influenta autovehiculelor grele modifica cifrele de baza stabilite analitic.

In ceea ce priveste vehiculele pe doua roti, la echivalarea acestora in autoturisme se disting doua categorii:

·       bicicletele – circula, de regula, la extremitatea caii de rulare si sunt mai putin stanjenitoare in circulatie;

·       motocicletele – autovehicule rapide care circula pe toata latimea benzii de circulatie. Efectueaza ele insele depasiri si sunt jenante pentru circulatia altor tipuri de autovehicule.

Cifrele medii indicate pentru echivalare sunt:

-        1 / 5 autoturisme pentru o bicicleta;

-        1 / 2 autoturisme pentru motocicleta.

Masurile care pot duce la cresterea capacitatii de circulatie sunt:

·       masuri de ordin constructiv – se refera la proiectarea unor elemente ale drumului care sa asigure: desfasurarea nestingherita a circulatiei, evitarea traversarii localitatilor, amenajarea intersectiilor de drumuri, evitarea pasajelor la nivel cu calea ferata, marirea numarului de benzi de circulatie, etc;

·       masuri de exploatare – se refera la: reglementarea stationarii in orele de varf, limitarea circulatiei autovehiculelor grele, amenajarea statiilor de alimentare cu combustibil, etc.

Nemijlocit legata de capacitatea de circulatie este capacitatea de transport.

Prin capacitate de transport (Ct) se intelege cantitatea de marfuri/numarul de calatori care se pot transporta cu mijloacele de transport auto intr-o ora sau intr-o zi, intr-un anumit sens de circulatie.

Valoarea Ct depinde de:

-        tipul autovehiculelor si

-        Cc.

Ct = Cc * q_m

unde:

         q_m = numarul mediu de tone/calatori transportate de un autovehicul.

Qm in transportul rutier se exprima in calatori*kilometrii sau tone* kilometrii si se determina cu relatia:

                                   Tk = Ct * l_mt

unde:

         l_mt = distanta medie de transport a unei tone.

Transportul auto (spre deosebire de cel feroviar) reprezinta numai o parte a circulatiei rutiere.

Dreptul de a folosi drumul este general; pe drum circula autovehicule care apartin atat societatilor de transport, cat si particularilor si cetatenilor straini.

TRANSPORTUL AUTO DE MARFURI IN TRAFICUL INTERNATIONAL.

Reglementari si institutii in traficul rutier international de marfuri

I.               Institutii ale traficului rutier international de marfuri

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, pe masura dezvoltarii si modernizartii rutiere, a cresterii schimburilor economice dintre state, s-a simtit tot mai mult necesitatea constituirii unei organizatii a transportatorilor, care sa apere interesele membrilor sai. Aceasta s-a realizat in 1948, cand a lua fiinta, la Geneva - Uniunea Internationala a Transportatorilor Rutieri (IRU).

Actul de constituire a IRU a fost semnat de delegatiile nationale din 8 tari europene: Belgia, Danemarca, Franta, Anglia, Norvegia, Olanda, Suedia, Elvetia. Tara noastra a aderat la IRU in 1963.

IRU a contribuit la elaborarea instrumentelor tehnice si comerciale menite sa promoveze transportul auto pe plan international.

In domeniul transportului auto, trebuie mentionata constributia IRU  in legatura cu:

-        punerea in aplicare a Conventiei vamale privind transportul rutier international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR;

-        elaborarea scrisorii de transport international in conformitate cu prevederile Conventiei privitoare la transportul rutier international de marfuri (CMR);

-        crearea Asociatiei Internatonale pentru transportul marfurilor perisabile;

-        crearea Serviciuui de Asistenta mutuala internationala;

-        colaborarea la elaborarea altor conventii internationale referitoare la: circulatia si semnalizarea rutiera, transportul marfurilor periculoase, transportul marfurilor in containere, etc.

II.     Reglementari ale traficului rutier international de marfuri

1.             Conventia vamala referitoare la transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Geneva, 1959) – acorda transportatorilor avantaje de ordin vamal menite sa faciliteze traficul international de marfuri;

La aceasta Conventie Romania a aderat in 1963.

Autovehiculele care circula sub acoperirea carnetelor TIR beneficiaza de eliminarea operatiilor de deschidere, in punctele vamale ale tarilor de tranzit, pentru controlul vamal, ceea ce determina scaderea duratei transportului si diminueaza posibilitatile de degradare a marfurilor perisabile.

Carnetul TIR il scuteste pe transportaor de depunerea unor garantii vamale proportionale ca marime cu valoarea marfurilor transportate.

Pentru fiecare vehicul rutier se intocmeste un carnet TIR valabil pentru o singura calatorie.

         Organele vamale din tarile de expediere, dupa controlul vamal al autovehiculului, aplica acestuia sigiliile TIR.

Organele vamale din tarile de tranzit controleaza autovehiculele numai sumar, verificand, in special, starea sigiliilor.

In cazuri extreme, organele vamale pot ordona desfacerea sigiliilor si inlocuirea acestora cu altele noi, dupa efectuarea controlului, a caror serie este trecuta in carnetele TIR aflate in posesia conducatorului auto.

In tara noastra, ROMTRANS indeplineste rolul de Asociatie garanta pentru aplicarea Conventiei TIR.

Principale atributii ale ROMTRANS sunt:

·       primeste, gestioneaza si elibereaza, contra cost, membrilor sai, carnete TIR;

·       garanteaza aplicarea Conventie TIR si este tinuta raspunderii de plata taxelor si a penalitatilor banesti, la care titularii carnetelor TIR sunt expusi in virtutea legilor si reglementarilor vamale ale tarilor pe teritoriul carora se produc abateri;

·       participa la congresele, reuniunile organizate de IRU si sustine interesele membrilor sai in cadrul acestora;

·       contribuie la elaborarea de reglementari de trafic rutier international, la completarea si revizuirea celor existente si, pe plan intern, participa la elaborarea tarifelor de traseu auto si a altor acte normative ale circulatiei rutiere.

2.             Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe cale rutiera (CMR) – semnata la Geneva in 1956. Aceasta Convetiei apartine seriei de conventii internationale initiate de Comisia Economica ONU pentru Europa. In cadrul acestei Conventii sunt reglementate, in mod uniform, conditiile generale in care se incheie si se executa contractul de transport rutier de marfuri, reprezentate de scrisoarea de trasura tip CMR.

3.             Acordul European privitor la transportul de marfuri periculoase pe sosele (semnat in 1957) - se aplica transporturilor efectuate, chiar si in tranzit, pe teritoriul a cel putin doua tari parti ale Acordului si numai pe teritoriul lor.

4.             Asociatia Internationala pentru transportul marfurilor perisabile (semnata in 1955) - si-a propus urmatoarele obiective:

-        coordonarea si schimbul de experienta cu societatile si gruparile nationale aderente;

-        elaborarea unor studii pe probleme legate de transportul rutier de marfuri sub temperatura dirijata, a tarifelor si a conditiilor de tansport pentru marfurile perisabile;

-        publicarea studiului si coordonarea activitatii in vederea transportului rutier de marfuri perisabile.

5.             Conventia asupra circulatiei rutiere si Protocolul privind semnalizarea rutiera – elaborate la Geneva in 1949 si imbunatatite la Conferinta de la Viena din 1968.

6.             Acorduri si Conventii bilaterale incheiate intre doua sau mai multe tari – prin care partile contractante isi acorda reciproc o serie de avantaje, cum ar fi:

-        necontingetarea numarului de curse;

-        scutirea reciproca de orice fel de taxe si impozite;

-        scutirea reciproca de orice fel de taxe si impozite pentru un numar contingentat de calatori, pe baza de autorizatie;

-        reducerea partiala a taxelor si impozitelor pentru un numar contingentat de calatori.

Autorizatiile de transport pot fi:

·       permanente – asigura drepul efectuarii unui numar nelimitat de curse intr-o perioada determinata – de regula 1 an;

·       de calatorie – dau dreptul la o singura calatorie dus-intors pe perioada de valabilitate a autorizatiei.

CONTRACTUL DE TRANSPORT IN TRAFICUL RUTIER INTERNATIONAL DE MARFURI

Proba acestui contract se face prin scrisoarea de trasura tip CMR. Aceasta se intocmeste in 3 exemplare, semnate de expeditor si de transportator, din care:

-        primul exemplar se remite expeditorului la predarea marfii;

-        al doilea exemplar insoteste marfa;

-        al treilea exemplar se retine de transportator.

Cand marfa trebuie sa fie incarcata in doua sau mai multe vehicule sau daca este vorba de feluri diferite de marfa sau de loturi diferite, transportatorul are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de transport pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel ori lot de marfa.

Scrisoarea de transport trebuie sa contina urmatoarele date:

·       locul si data intocmirii;

·       numele si adresa transportatorului;

·       locul si data primirii marfii;

·       locul prevazut pentru eliberarea acestora;

·       numele si adresa destinatarului;

·       denumirea curenta a marfurilor si felul ambalajului;

·       numarul coletelor;

·       greutatea bruta a marfii;

·       cheltuielile aferente transportului (pretul de transport, taxe accesorii, taxe vamale, etc.);

·       instructiunile necesare pentru indeplinirea formalitatilor vamale;

·       mentiunea ca transportul este supus regimului stabilit prin CMR si nici unei alte reglementari contractuale.

Daca este cazul, scrisoarea de transport trebuie sa contina si urmatoarele indicatii:

·       interzicerea transbordarii;

·       cheltuieli pe care expeditorul le ia asupra sa;

·       valoarea declarata a marfii si suma care prezinta inters special la eliberare;

·       instructiunile expeditorului catre transportaor cu privire la asigurarea marfii;

·       termenul convenit in care transportul trebuie efectuat.

Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite transportatorului din cauza inexactitatii sau insuficientei datelor inscrise in scrisoarea de transport.

Transportatorul este obligat ca, la primirea marfii, sa verifice:

-        exactitatea mentiunilor referitoare la numarul coletelor;

-        starea aparenta a marfurilor si ambalajelor.

Expeditorul poate sa ceara verificarea greutatii marfurilor de catre transportator si, la randul sau, acesta cere plata cheltuielilor.