Asigurari Curs4 - ASIGURAREA MARITIMA referat






CURS 4                                         ASIGURARI SI REASIGURARI


ASIGURAREA MARITIMA


Asigurarea maritima este prima forma de asigurare, inceputul ei datand inca din antichitate. Aparitia ei, ca prima forma de asigurare, este explicata prin legatura stransa: comert - navigatie maritima, descoperindu-se ca navele, marfurile si vietile omenesti erau expuse riscurilor marii.

De-a lungul unei perioade indelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiasi cu proprietarii marfurilor si, ca urmare, exista o singura polita de asigurare, care acoperea atat marfurile, cat si nava. Acest lucru era posibil pentru ca interesul apartinea aceleiasi persoane. Ulterior, s-a trecut la o specializare determinata, preponderent, de evolutia comertului, aparand o diferentiere intre persoanele interesate in proprietatea asupra marfurilor si a navelor si, deci, doua forme de asigurare, doua tipuri de contracte de asigurare, in functie de acelasi interes:

n   asigurarea navelor - CASCO;

n   asigurarea marfurilor - CARGO.

Asigurarea maritima, ca ramura a asigurarii de bunuri, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si instalatiile folosite in porturi, precum si incarcaturile acestora, contra unui complex de riscuri.

Riscurile maritime au ca obiect anumite daune, a caror probabilitate este, mai mult sau mai putin, cunoscuta dar, in nici un caz, nu se apropie de certitudine.

Scopul asigurarii maritime consta in asigurarea contra acelor evenimente care se pot produce si nu contra evenimentelor care trebuie sa se produca. Din aceasta cauza, in literatura de specialitate si in practica internationala a asigurarilor, intalnim, frecvent, doua mari categorii de riscuri:

riscuri asigurabile

2. riscuri excluse.


Din categoria riscurilor asigurabile fac parte

1.a. riscurile obisnuite sau generale;

1.b. riscurile speciale.


1.a. Din grupa riscurilor obisnuite asociate transportului pe apa, fac parte asa-numitele riscuri ale marii. Prin acestea se intelege orice accident sau intamplare fortuite, survenite in timpul transportului maritim, indiferent daca ele sunt sau nu rezultatul direct al actiunilor vanturilor, valurilor.


Cele mai importante riscuri ale marii sunt:

furtuna - care poate provoca: scufundarea navei sau avarierea bunurilor transportate prin patrunderea apei in hambarele navei

naufragiul - scufundarea navei din diferite cauze;

esuarea - punerea pe uscat a navei, impotmolirea ei pe fundul marii;

coliziunea - ciocnirea a doua nave intre ele;

abordajul - ciocnirea navei cu orice alt obiect fix sau plutitor;

aruncarea unei parti din incarcatura peste bord, in cazul avariei comune;

furtul

jaful

capturarea si sechestrarea de catre dusmani,etc.


1.b. Riscurile speciale se datoreaza unor cauze deosebite si se asigura separat, la cererea expresa a asiguratului, contra unor prime speciale de asigurare. Din aceasta categorie fac parte riscurile determinate de proprietatile intriseci ale marfurilor, cum sunt:

n   scurgerea lichidelor

n   spargerea materialelor casante

n   incingerea cerealelor, etc.

Tot din categoria riscurilor speciale fac parte si riscurile de razboi, inclusiv razboiul civil, precum si riscurile de greva, rascoale, miscari civile.

In grupa riscurilor de razboi intra:

n   capturarea marfii

n   blocade

n   sechestrul

n   prohibirea comerciala

n   represaliile, etc.

Riscurile de greva se refera la posibilitatea distrugerii sau avarierii anumitor marfuri de catre grevisti.


2. Riscurile excluse sunt acele riscuri pentru care societatea de asigurare nu poarta nici o raspundere in cazul in care ele ar interveni in timpul unui transport de marfuri asigurat.



Evaporarea lichidelor, uscarea cerealelor, moartea naturala a vietatilor, sunt evenimente inevitabile, specifice naturii obiectului asigurat. Tocmai din aceasta cauza ele nu fac obiectul acoperirii prin asigurare. De asemenea, nu se acorda drept de asigurare pagubelor datorate:

n   intarzierii sosirii marfurilor la destintie;

n   lipsei unui ambalaj corespunzator;

n   majoritatii taxelor vamale dn tara importatoare, etc.


Avariile si clasificarea lor


In practica internationala a asigurarilor maritime, prezenta interesului asigurabil este rezultatul direct al existentei schimbului de marfuri si al complexului de imprejurari ce pot provoca avarierea bunurilor asigurate.

Avariile, in functie de natura obiectului asigurat, de intensitatea actiunii riscurilor asigurate si de interesele pe care le afecteaza, pot fi:

totale

partiale (particulare)

generale (comune)


1. Prin avarie totala se intelege pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea integritatii fizico-chimice a acestuia, pana la incetarea de a mai face parte din genul de bunuri de care apartine.

Orice avarie totala este prezumata a fi pricinuita de un risc al marii, in afara de cazul in care se poate stabili cu exactitate ca nava, impreuna cu incarcatura de la bord, s-a pierdut intr-un act de razboi.

Avaria totala poate fi:

1.a. avarie totala reala - presupune una din urmatoarele imprejurari:

n   distrugerea fizica totala a bunului asigurat prin incendiu, inundare;

n   pierderea totala a posibilitatilor fizico-chimice ale bunurilor asigurate (inundarea hambarelor, a incarcaturii de ciment, etc.);

n   confiscarea bunurilor de catre inamic.

1.b. avarie totala prezumata - atunci cand pierderea bunului asigurat este inevitabila sau costul salvarii, reconditionarii si reexpedierii ar depasi valoarea bunului la destinatie, astfel incat este abandonat. Abandonul trebuie notificat asiguratorului in mod clar si neconditionat.


Prin avarie partiala (particulara) se intelege orice dauna partiala suferita de bunul asigurat in mod intamplator, fortuit, din cauza unui risc asigurat.

Pot suferi avarii partiale atat marfurile, cat si mijloacele de transport si navlul (pretul transportului).

Avaria particulara la marfuri poate lua forma

unei avarii materiale,

a unei lipse,

a unei vanzari in timpul calatoriei sau la destinatie,

a unor cheltuieli de reconditionare sau reparare, etc.

Avariile particulare ale navlului se refera numai la navlul platit la destinatie, nu si la navlul platit anticipat, care se include in pretul marfii.


3. Avaria comuna

Regulile York – Anvers” stabilesc ca avem de-a face cu o avarie comuna atunci cand, din necesitate, in mod intentionat si rezonabil, se face un sacrificiu, o cheltuiala extraordinara pentru siguranta comuna, in scopul de a ferii de primejdie bunurile angajate intr-o expeditie maritima.

Aruncarea intentionata, din ordinul comandantului, a unei parti din incarcatura, peste bordul navei, in scopul readucerii navei in starea de plutire sau inundarea cu apa a unui hambar, in scopul salvarii restului incarcaturii, etc., sunt sacrificii care tin de avaria comuna. Rezulta ca avaria comuna este o avarie particulara petrecuta in anumite conditii.

In timp ce avaria particulara se datoreaza unor cauze accidentale si priveste exclusiv pe proprietarul bunului, avaria comuna este rezultatul unui act intentionat, voluntar, intreprins    intr-un moment de primejdie grava pentru intrega expeditie, in scopul salvarii acesteia si ii priveste pe toti cei interesati in expeditia maritima (armatori si comercianti). Pierderile rezultate din avaria comuna se impart proportional intre ei, indiferent daca bunurile au fost asigurate sau nu.

Pentru ca sacrificiul (cheltuielile) facut in timpul transportului sa fie recunoscut ca act de avarie comerciala, este necesar ca:

primejdia, care impune masura exceptionala, sa fie comuna (sa ameninte atat nava, cat si incarcatura);

preimejdia sa fie reala si grava, iesita din comun;

cheltuielile facute sa aiba un caracter exceptional, adica sa depaseasca cheltuielile facute, in mod normal, de catre armator, in cadrul obligatiilor contractuale;

sacrificiul (cheltuielile) facute sa fie rezonabil si, totodata, rezultatul unui act intentionat pentru salvarea proprietatii comune.

Conditiile de asigurare a marfurilor, cele mai raspandite, care au devenit traditionale in practica asigurarilor pe plan mondial, sunt conditii:

a)    fara raspundere pentru avaria particulara (FPA) - acopera numai daunele rezultate din pierderea totala a intregii incarcaturi sau a unei parti a acesteia, precum si daunele de avarie particulara

b)   cu raspundere pentru avaria particulara (WPA) - acopera daunele rezultate din avaria totala sau partiala a intregii incarcaturi sau a unei parti a acesteia, pricinuita de anumite riscuri, specificate in mod expres in polita de asigurare (incendii, traznet, furtuna, explozii, naufragiu, etc.)





c)    cu timpul, ascutirea concurentei pe piata asigurarilor maritime si insistentele comerciantilor, care cereau un mod de protectie mai larg, mai cuprinzator, au dus la practicarea conditiei “toate riscurile” (all risks). In fapt, aceasta conditie acopera, indiferent de amploarea lor, daunele rezultand din avaria totala sau particulara a intregii incarcaturi sau a unei parti a acesteia, care a avut loc din orice cauza, cu exceptia riscurilor special enumerate in polita de asigurare.

Aceste conditii au fost perfectionate de-a lungul timpului, astfel incat sa raspunda mai bine interesului asiguratilor. In aceasta forma, ele s-au practicat pana in anul 1982, cand Institutul Asigurarilor de la Londra a elaborat noi conditii de asigurare, adoptate si puse in aplicare si in alte tari, printre care si Romania.

In prezent, marfurile care fac obiectul transportului pe mare, sunt asigurate in una din urmatoarele trei conditii principale: A, B, C.

Principalele deosebiri ale acestora, fata de conditiile folosite in trecut, constau nu numai in denumirea diferita ci, mai ales, in delimitarea mai precisa si mai clara a sferelor de acoperire.

Conditia de asigurare A este conditia cea mai cuprinzatoare. In baza ei sunt acoperite toate riscurile de pierdere si avariere a bunului asigurat, cu exceptia unor excluderi. Aceste excluderi sunt comune tuturor celor trei conditii si sunt formate din trei grupe de riscuri excluse:

pierderea, avarierea si cheltuielile rezultand din sau provocate de:

a) comportarea necorespunzatoare, voita a asiguratului;

b) pierderea uzuala din greutate (volum) sau uzura normala a bunului asigurat;ambalarea si pregatirea insuficienta sau necorespunzatoare a bunului asigurat, viciul propriu sau natura bunului asigurat;

c)  intarzierea directa, chiar daca se datoreaza unui risc asigurat;

d) insolvabilitatea sau neindeplinirea obligatiilor financiare de catre proprietari, armatori, navlositori (operatorii navei);

e)  utilizarea oricarei arme de razboi care foloseste fisiunea sau fuziunea nucleara sau alta forta sau obiect radioactiv;

f)   contaminarea radioactiva;

g)  starea de nenavigabilitate a navei (daca asiguratii au cunostinta).

Pentru aceasta categorie de riscuri nu exista acoperire prin asigurare suplimentara.


riscurile de razboi sau conflicte militare


riscurile de greva sau conflicte sociale.


Aceste ultime doua categorii de riscuri pot fi acoperite prin asigurare suplimentara.


Conditia de asigurare B este conditia prin care sunt acoperite, cu exceptia excluderilor enumerate, pierderea sau avarierea bunului asigurat, cauzate de:

a)    incendii sau explozii;

b)   esuarea, rasturnarea sau scufundarea navei;

c)    coliziunea sau contactul navei cu un obiect exterior, altul decat apa;

d)   descarcarea navei intr-un port de refugiu;

e)    cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau traznet;

f)      sacrificiul in avaria comerciala;

g)    aruncarea marfii sau luarea ei de valuri peste bord;

h)   intrarea apei in nava;

i)      dauna totala a unui colet pierdut peste bord sau cazut in timpul incarcarii sau descarcarii de pe nava.


Conditia de asigurare C are o sfera de acoperire mai ingusta decat conditia B si acopera riscurile cauzate de:

a)    incendiu sau explozie;

b)   esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei;

c)    coliziunea sau contactul navei cu un alt obiect decat apa;

d)   descarcarea navei intr-un port de refugiu;

e)    sacrificiul in avaria comerciala;

f)      aruncarea peste bord.





loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani