Logo referatele carte



Lucrare de diploma - investitiile



Capitolul I.  Definirea investitiilor internationale

         

1.1. Investitia. Definitie

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor  profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

          Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

          Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

1.2. Tipuri de investitii

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit  sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.

Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

1.3. Tipuri  de investitori

Termenul “speculatie” este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre ce le doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.

Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un comportament specific:

-        speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit : primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;

-        decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul  pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig normal de mare;

-        speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relativ mai mare;

-        in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care alti nu o intrevad.

Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care alti il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

1.4. Rolul investitiei

          Inainte de a defini investitiile internationale, este necesara cunoasterea rolului economic al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un loc central in toate curentele de gandire economica.

          Investitiile in model clasic

          Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca “oferta isi creeaza propria-i cerere”. Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia sustin ca:

-        procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia e echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;

-        investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;

-        investitiile joaca un rol economic expansionist. A investii inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului economic total, adica a PNB sau PIB;

-        deoarece intre momentul efectuarii investitie si momentul in care se fac simtite efectele sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are inca corespondent in bunuri si servicii;

-        deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.

Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele din urma echilibrul se va restabili.

          Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta, descurajand investitiile si incurajand depunerile.

          Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.

          Multiplicatorul investitiilor

          M=

          Unde M = multiplicatorul investitiilor;

                    b = inclinatia marginala spre consum (procentul pe care un agent economic il cheltuieste pentru consum).

          Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca principiu, politica in domeniu investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.

1.5. Investitia internationala si formele ei

         

          Formele investitiilor internationala reprezinta modalitatile concrete prin care un agent economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:

-        cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;

-        cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

-        construieste “pe loc gol” o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;

-        acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain ce opereaza in propria tara;

-        preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;

-        participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;

-        incheie contracte internationale de leasing sau franchising.

Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

1.6. Tipologia investitiilor internationale

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul economic emitent si agentul economic receptor al investitie. Ca atare , exista doua tipuri de investitii internationale – directe si de portofoliu – care se refera la raportul ce se stabileste intre emitent si receptor.

Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o investitie de portofoliu.

Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar initia apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.

De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona “gri”, in care cu greu se poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.

In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea firmei si numarul de actiuni emise de ea.

1.7. Corporatia transnationala – principalul operator cu investitiile internationale

A.   De la comert international la investitiile internationale

Cel mai vechi flux economic international este fara indoiala comertul international. Cunoscut inca din antichitate, acesta a evoluat relativ liniar o lunga perioada de timp.

Capitalismul influenteaza relatiile economice internationale datorita a cel putin doua procese pe care le provoaca:

-        dislocarea economiei naturale de autoconsum si inlocuirea ei cu economia de piata;

-        aparitia unui nou tip de agent economic ; intreprinderea capitalista.

B.   Proprietatea capitalista si functiile actiunilor

Exista investitiile economia de piata doua mari tipuri de proprietate privata: proprietatea privata individuala si proprietatea privata colectiva.

Intreprinderea individuala prezinta urmatoarele caracteristici :

-        se constituie relativ rapid si cu cheltuieli minime;

-        nu plateste taxa pe venitul corporatiei, veniturile sunt impozitate ca si  cand ar fi vorba de veniturile unei persoane fizice;

-        transferul proprietatii catre alti investitori se face intr-un mod relativ greoi si foarte complicat;

-        raspunderea proprietarului pentru debitele  intreprinderii este solidara si nelimitata;

-        durata de viata a intreprinderii e limitata de durata de vita a proprietarului acesteia;

-        accesul la capitalul de imprumut este relativ limitat.

Ca urmare aceste intreprinderi au dimensiuni relativ reduse si se ocupa de activitati care nu necesita capitaluri mari si tehnologii sofisticate. Desi foarte numeroase ponderea lor in fluxurile internationale ne este mare.

Intreprinderile care au  la baza proprietatea privata colectiva sunt reprezentate , in principal, de societatile pe actiuni. Principalele lor trasaturi economice sunt:

-        infiintarea intreprinderii este un proces complex si destul de costisitor, necesitand un minim de capital si de personal;

-        datorita existentei actiunilor, transferul proprietatii se face rapid si cu cheltuieli minime;

-        raspunderea este limitata in raport cu marimea participarii la capital;

-        durata de viata a intreprinderii este relativ mare;

-        veniturile obtinute a urma desfasurarii activitatii economice sunt taxate dublu; odata ca venituri ale intreprinderii si odata ca venit al actionarilor.

 

C.   Structura organizatorico – functionala a firmei capitaliste moderne

Structura organizatorico – functionala a intreprinderilor capitaliste din zilele noastre se constituie din urmatoarele componente de baza:

(1)  Actionarii reprezinta proprietarii si pretendentii reziduali (in ultima instanta) ai firmei. Ei au dreptul de revendicare a oricarui castig obtinut de firma dar si obligatia de a suporta riscurile la care se expune firma.

(2)  Detinatorii de obligatiuni sunt creditorii firmei. Castigul lor este mai putin riscant decat cel al actionarilor, el reprezentand plata la data fixa a unei sume fixe.

(3)  Consiliul de administratie(CA) – exercita functia de control asupra managementului de varf al firmei. CA actioneaza ca un agent al actionarilor.

(4)  Autorii si revizorii contabili neutrii (nu sunt angajati ai firmei). Ei exercita controlul direct asupra managementului de varf al firmei.

(5)  Managerii (de varf) ai firmei exercita conducerea executiva in conditiile functionarii corespunzatoare a CA si a revizorilor.

D. Operatorii internationali si  operatorii transnationali

Operatorii economici internationali sunt intreprinderile nationale care desfasoara in mod sistematic operatiuni de export – import , activitati care ocupa o pondere semnificativa in ansamblul activitatilor intreprinderii. Cu toate ca se manifesta in spatiul economic international, operatorii internationali sunt circumscrisi spatiului economic national si continua sa aiba un puternic specific national.

Operatorii multinationali sau transnationali inceteaza de a mai fi circumscrisi unui anumit spatiu national si isi pierd specificitatea nationala. Cel mai semnificativ tip de operator transnational este corporatia transnationala.

Activitatea operatorilor transnationali nu duce la substituirea activitatii operatorilor internationali. Dimpotriva, ca urmare a investitiilor internationale, celelalte fluxuri economice, in primul rand , comertul international dobandeste o dinamica specifica. Fara agenti economici internationali si nationali, corporatiile transnationale nici nu ar putea exista.

D.   Definitia corporatiei transnationale (CTN)

Nu exista o definitie a CTN concisa si general acceptata, ci mai multe puncte de vedere cu privire la acestea:

-        unele definitii pun accentul pe caracteristicile structurale ale firmelor respective, cum ar fi: numarul de tari in care opereaza firma, nationalitatea actionarilor, compozitia multinationala a managementului de la varful ierarhic;

-        altele pun accentul pe caracteristicile de performanta ala firmei, cum ar fi: volumul absolut sau ponderea relativa a veniturilor, vanzarilor, activelor sau angajatilor provenind din/sau implicati in operatiunilor la scara internationala ale firmei respective;

-        unele se bazeaza pe caracteristicile comportamentele ale conducerii de varf a firmei, cum ar fi aceea de a gandi a mod global.

Ca atare, prin corporatie transnationala intelegem un manunchi de corporatii controlate de la un sediu central si care isi desfasoara activitatea in mai multe tari.

Capitolul II. Investitiile straine directe de capital

2.1. Definire. Rol

Investitiile straine directe sunt definite ca proprietatea directa sau indirecta a unei entitati straine de a detine cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale unei intreprinderi. O investitie directa straina poate insemna o achizitie, o fuziune,  o noua fabrica, extinderea fabricii sau o absorbire. Aceasta definitie este considerata cea mai buna, asa ca va fi folosita cand vom discuta investitiile directe straine.

Sunt cel putin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investitii:

1.           Un aspect fundamental al investitiilor directe, ca opuse investitiilor de portofoliu aste ca investitorul cumpara puterea de a exercita controlul asupra managementului investitiei si tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Puterea controlului va varia in functie de distributia actiunilor in firma respectiva. Explicatia acestui fapt este aceea ca daca un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% aste foarte posibil sa fie apt de a exercita controlul cu toate ca este minoritate, nedetinand 51% din actiunile unei companii.

2.           O alta diferenta fundamentala este tinta finala a investitorului direct ti a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinta de a se muta in unele sectoare din tari straine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil sa se intample cu o investitie directa intr-o industrie in care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei tari straine in folosul acesteia.

3.           Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizata de persoane fizice sau institutii si nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinta sa investeasca in persoane fizice si institutii straine prin intermediul mecanismului pietei de capital strain. In cazul investitiilor directe straine este normal sa fie facut de companii. Poate implica cumpararea unei intregi companii sau numai unei parti din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta in cladirea unei intregi noi fabrici in strainatate intr-o forma pe ?verticala sau orizontala? , cu toate ca acestea, reprezentand  inca o extensie geografica a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale facute la CERT a confirmat acest lucru.

4.           Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economisti obisnuiau sa se gandeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vanzari-cumparari ale actiunilor si obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economisti ar accepta-o a fost aceea ca investitiile directe sunt insotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.

Investitiile directe straine pot sa joace un rol crucial in restructurarea si refacerea economica romaneasca pe o crestere sustinuta. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei de varf si a modelelor de management modern la filialele lor deschise Romania vor pune sub presiune companiile romanesti care vor fi obligate, la randul lor, sa realizeze astfel de imbunatatiri.

Sunt si alte beneficii pe care o investitie straina le-ar putea aduce, ca de exemplu: - sporirea productie si a calitatii produselor in concordanta cu standardele vestice;

 -  realizarea cantitatii necesare tuturor pietelor potentiale straine sau interne;

 -  crearea de noi locuri de munca;

-  accesul la noi piete

          Firmele multinationale isi pot folosi legaturile lor deja formate pentru a importa si exporta produse din si in Romania sporind astfel greutatea economiei romanesti in economia mondiala.

Pe de alta parte investitiile sunt componenta cea mai volatila a PIB. Cand exportul de bunuri si servicii trece printr-o perioada de recesiune si acest declin este, de obicei, datorat unei scaderi a cheltuielilor pentru investitii. Cu mult mai putin volatile decat investitiile nationale, investitiile straine directe raspund la mult mai multe determinante decat investitiile domestice (nationale).

Sunt factori care afecteaza investitiile straine directe in Romania si acestia trebuie considerati nu numai in interiorul economiei ci si in exteriorul ei, pe piata mondiala.

Investitiile straine directe depind de factori interni dintre care inchiderea in climatul politic este cea mai importanta dar depinde, de asemenea, si de starea de bum sau de recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investitiilor directe straine sunt inevitabil hazardate. In aceasta lucrare mai multa atentie va fi acordata factorilor interni din Romania. Va fi facuta o mentiune unor factori economici si politici majori cum ar fi stabilirea unui cadru de munca regulator dar si de incredere, increderea in compensare imediata in cazul nationalizarii sau confiscarii de bunuri, cautarea riscurilor legate de rata de schimb, dezvoltarea infrastructurii (fizica si comerciala), s.a.m.d. De aceea aceasta lucrare va pune accentul pe masurile practice care trebuie luate de Guvernul Romaniei si de alte oficialitati pentru a sporii cantitatea de investitii straine directe cu impactul acestora benefic asupra economiei romanesti.

2.2. Investitiile externe – nevoie reala si obiectiva pentru economiile in tranzitie

Nevoia de capital si de investitii, care se ridica la un nivel mult peste posibilitatile economice actuale, impune ca o conditie obiectiva apelarea la capital strain sub forma atragerii de investitii directe de capital, caracteristica comuna a tuturor statelor ex- comuniste.

In acest sens, exista deja un interes de ambele parti, atat din partea investitorilor si capitalului strain, cat si din partea investitorilor interni.

Iminenta integrare a statelor din estul si centrul Europei alaturi de cele vest – europene in UE, stimulata de interese strategice de ambele tari, impune atat o extindere a cooperarii internationale cu alte state si mai ales cu cele dezvoltate, cat si o accelerare a tranzitiei la economia de piata, care sa deschida orizonturi reale cooperarii internationale. De altfel, imediat dupa destramarea sistemului socialist, tarile din Europa Centrala si de Est au initiat diverse demersuri pentru anumite actiuni regionale de cooperare cum ar fi intre tarile riverane Marii Negre, crearea de zone economice transfrontaliere etc. De asemenea, acestea au trecut la solicitarea unor intelegeri cu Comunitatea Europeana, cu care au si semnat mai tarziu acorduri de asociere, iar pe de alta parte, acestea au semnat acorduri de liber schimb cu AELS.

Forta necesara accelerarii acestui proces de tranzitie la economia de piata si a aderarii la UE rezida numai in disponibilul de capital. Constiente de aceste realitati, statele vest – europene, interesate in procesul de atragere a fostelor state socialiste la sistemul economiei de piata, au demarat ele insele o serie de programe de sprijin comunitar al statelor aflate in tranzitie. Au fost incheiate acorduri de asociere cu Comunitatea Europeana de catre toate statele  est si central – europene. Conditia primordiala a acestei asocieri consta tocmai in realizarea unei stabilitati economice si politice ca o garantie a ordinii de drept si a democratiei, precum si la un sistem economic bazat pe economia de piata, care sa creeze conditii de compatibilitate intre economiile nationale asociate si cele ale statelor comunitare.

Pentru a sprijini acest proces, statele vest – europene si-au declarat disponibilitatea de a acorda statelor asociate o serie de facilitati in relatiile comerciale si de cooperare, precum si anumite ajutoare de capital prin programe comune cum este programul PHARE, care prevede acordarea de consultanta si de tehnologie, de know-how necesare retehnologizarii economiilor de tranzitie.

In acordurile de asociere, U.E. s-a angajat in mod explicit in sprijinirea eforturilor de consolidare a democratiei si a celor de finalizare a tranzitiei la economia de piata si de creare a unei economii competitive in aceste state. Mai mult, in acordurile de asociere s-a stipulat ca “comunitatea v-a examina acordarea in anumite circumstante, a unor fonduri pentru stabilitatea macroeconomica” pe care le-a legat si de sprijinul celorlalte state din grupul celor 24 si al institutiilor financiare internationale. Informatii recente preconizeaza o initiativa americana de genul planului Marshall aplicat in Europa occidentala.

Constiente, la randul lor, ca obstacolul principal pe care il au de infruntat statele in tranzitie, il constituie lipsa de capital si de investitii in domeniul privat, productiv si al serviciilor, tarile vest-europene dezvoltate manifesta real interes in acordarea de ajutoare financiare economiilor in tranzitie.

          Tranzitia spre economia de piata este caracterizata in toate statele est si central-europene de o instabilitate a economiilor nationale, de declin economic, de o adevarata criza de capital si o rata periculos de mica a investitiilor, mai ales a celor productive.

          Toate economiile nationale aflate in tranzitie sunt marcate de profunde dezechilibre. Rata formarii brute a capitalului a scazut la niveluri de-a dreptul alarmate (in Romania sub 20% din PIB) lucru datorat atat scaderii productivitatii muncii si a timpului efectiv lucrat cat si presiunii sindicale asupra salariilor si scaderii capacitatii manageriale a noii echipe de conducere.

          Rata mare a dobanzilor, la care Romania se afla pe primul loc in randul tarilor in tranzitie a constituit o alta cauza a scaderii ratei de acumulare, precum si a inclinatiei spre investitii. In aceste conditii este evidenta incapacitatea fiecarei economii nationale foste comuniste de a face fata singura nevoii absolute de capital pentru a asigura o minima crestere economica.

          Nevoia de capital strain rezida deci tocmai din incapacitatea propriilor economii nationale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economica si pentru relansarea investitiilor, care in situatia mentinerii reculului din anii imediat dupa ’90 risca sa arunce aceste economii in totala dependenta de lumea dezvoltata, cu grave consecinte pe termen mediu si lung.

          Pe de alta parte, aceasta nevoie de capital strain este amplificata si de nivelul tehnologic mult ramas in urma al dotarilor si productiei industriale din tarile aflate in tranzitie. Retehnologizarea intreprinderilor din aceste tari este pusa in prim planul strategiilor de dezvoltare pe termen scurt de catre toate statele est-central-europene, retehnologizare fara de care competitivitatea produselor acestor economii devine deosebit de precara.

2.3.        I.S.D. – Factor exogen stimulator

          Potrivit estimarilor, nevoia de transferuri pentru tarile Europei centrale si de est ar reprezenta 50 miliarde ECU anual fata de care Europa poate asigura cca. 22 miliarde ECU anual, UE detinand la nivelul anilor 1991-1993 cca. 46,5 % din investitiile straine directe in aceste tari. Ar reveni deci cel mult 2 miliarde de dolari pentru o tara aflata in tranzitie sau chiar sub 1,5 miliarde de dolari daca ne referim la toate cele 18 state foste socialiste. Este evident ca un asemenea aport nu poate fi considerat determinant ci doar ajutator. Acest aport ar putea avea rol mai mare in masura in care acesta s-ar concretiza in tehnologie de varf care combinat cu posibilitatile de investitii materiale autohtone ar da noilor societati potential competitiv international.

          Internationalizarea si globalizarea problemelor economice ale productiei industriale ale miscarii capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investitii sa devina un de natura globala, cu implicatii asupra tuturor economiilor nationale si asupra intregii economii mondiale.

          In plan general, un raport UNCTAD din anul 1995 reliefeaza faptul ca volumul investitiilor straine a influentat in mod determinant economia mondiala prin nivelul foarte ridicat atins care in perioada 1981-1993 s-a cifrat la 2080 miliarde dolari, ritmul de crestere al ISD fiind superior ritmului de crestere a PIB la nivel mondial. Peste 30% din aceste investitii provin din UE si peste 21 % din SUA. Orientarea ireversibila a economiilor este-central-europene spre economia de piata au trezit din partea investitorilor occidentali europeni un real interes fata de piata investitiilor in aceasta zona a Europei.

          Un interes al investitorilor straini este bazat in principal pe dorinta de penetrare pe pietele acestor state, pe extinderea segmentelor de piata si pe posibilitatea obtinerii unor produse mai ieftine datorita nivelului scazut al costurilor cu manopera. Mai multe studii efectuate in randul investitorilor vest-europeni au ajuns la concluzii deosebit de apropiate privind motivatia acestor investitori de a investi in tarile fost comuniste.

          Accesul la piata este esential pentru investitorii straini, chiar si pentru cei strategici, care vizeaza obiective pe termen lung privind expansiunea pietei produselor si serviciilor oferite de acesta. Ei urmaresc constructia unor retele de distributie cu efecte sinergice clare.

          Desigur ca avantajele costurilor reduse in zona statelor primitoare de investitii straine nu sunt deloc omise. Chiar o serie de investitori vad in aceasta zona de interese o componenta esentiala a propriilor strategii. Costul redus al fortei de munca ca si cel al resurselor materiale este deosebit de atractiv. Nu trebuie omis faptul ca majoritatea firmelor straine investitoare sunt orientate pe export si numai in mica masura pe satisfacerea unor piete interne ale statelor primitoare, care nu au perspective de crestere considerabila a cererii interne de marfuri si servicii.

          Concluzii similare se regasesc si in cadrul unui studiu al OECD sintetizat in tabelul urmator:

TABEL 1.

Motivele prioritare ale atractivitatii investitorilor occidentali in Europa de est

Tara   .  

Motivatia

Austria

Franta

Germania

Japonia

Anglia

SUA

TOTAL

Acces la piata

12

14

7

2

16

20

71

Extindere piata

9

6

3

3

7

14

42

Cost mic de productie

2

3

2

1

5

2

15

Sursa materii prime

2

1

3

1

1

1

11

Alte motivatii

8

2

3

-

-

3

16

Total intervievati

34

34

20

7

26

41

162

Sursa: OECD 1994

2.4. Investitiile straine – divergente si convergente de interese

          Investitiile straine directe constituie prin forma si continut economic o forma a relatiilor economice si de cooperare internationala. In conditiile unui avant al schimburilor economice internationale, ce au avut loc sub impactul dezvoltarii economice si sub impactul politicilor protectioniste ce si-au facut loc dupa politicile de liber schimb, intreprinderile ce cunoscusera deja o dezvoltare considerabila si devenisera mari corporatii se vad deodata stingherite de noile politici protectioniste ale unor state nationale noi aparute si dornice sa-si dezvolte propriile industrii, trec la contracararea acestora prin inlocuirea unor actiuni de schimb de marfuri clasice cu actiuni de investitii in interiorul acestor state. Apar astfel primele corporatii internationale. Cele mai renumite exemple sunt constituite din nume ca: Shell, Standard Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson, Ciba etc. care au marcat o prima perioada a practicii investitiilor directe in strainatate, in special in anii 1975-1995.

          In zona statelor nesocialiste, politicile investitiilor straine au continuat si s-au amplificat. Cea mai evidenta crestere a ISD in tarile occidentale a avut loc in anii de dupa 1965, cand aceasta crestere a fost de peste 20 de ori numai pana la finele anului 1989.

          Abolirea sistemelor totalitare in tarile din Europa centrala si de est nu le-a gasit pe acestea in necunoasterea practicilor privind investitiile straine in propriile economii nationale, astfel incat au putu demara in scurt timp anumite politici de atragere de capital strain sub forma ISD. In legislatia acestora existau deja reglementari care s-au constituit in baze de informatii pentru perfectionarea legislatiei in materie si care au eliminat anumite piedici in cale ISD.

          Piata statelor din Europa centrala si de est a prezentat si prezinta si azi un real interes din partea capitalului strain, atat datorita calitatii fortei de munca de o calificare deosebita la nivel profesional sau la nivel de cultura generala, cat si datorita conditiilor de realizare la costuri mult mai reduse a unor produse de buna calitate. Pe baza unor astfel de considerente speranta in profituri ridicate ale capitalului strain a fost destul de mare. Orice investitor urmareste prin investitia pe care o face sa obtina un profit cat mai mare.

          In conditiile trecerii la economia de piata, in tarile est-comuniste renaste proprietatea privata iar principalii investitori incep a fi persoanele sau firmele private. La randul lor si acestea urmaresc cu prioritate realizarea unui cat mai mare profit. Acest lucru face ca intre investitorul strain si cel autohton sa existe o anumita convergenta de interese.

          Aceasta convergenta de interese la nivel microeconomic se transforma adesea in divergenta cu interesele macroeconomice. Pentru investitorul privat conteaza mai putin unde si in ce domeniu se va inscrie proiectul sau de investitie, ci doar daca acesta va aduce profituri sigure si mari, pe cand interesul macroeconomic cere o anumita orientare a noilor investitii spre domenii de interes national.

          Practica indelungata in domeniul investitiilor straine a dovedit ca investitorii straini au actionat de fiecare data cu prioritate in interesul propriu, chiar cu completa desconsiderare a intereselor nationale ale statelor beneficiare de investitii straine. Investitiile straine au slujit intereselor propriilor lor state si economiilor nationale ale acestora, ceea ce a condus la dezvoltarea dezechilibrata a zonelor in care s-a investit. Ar fi o grava eroarea daca acest adevar ar fi trecut cu vederea si nu ar fi luat serios in consideratie. Rezulta ca la nivelul strategiilor de stat, al macroeconomicului apar serioase delimitari de interese in politicile de investitii straine.

          In conditiile adancirii proceselor de globalizare a problemelor economice si de intensificare a tendintelor integrationiste pe toate continentele mai ales pe cel european, tarile aflate in tranzitie au o serie de interese convergente cu cele ale statelor dezvoltate printre care ar fi de retinut:

-        armonizarea nivelului de dezvoltare economica si cresterea unor posibilitati sporite de revitalizare economica a acestui grup de state;

-        crearea conditiilor de folosire mai intensa a resurselor umane la locul de resedinta al acestora si prevenirea emigrarii acestora spre tarile dezvoltate industrial;

-         adancirea diviziunii internationale a muncii in care tot mai multe state sa devina dezvoltate si sa poata detina si ele un rol de furnizoare de tehnologie si stiinta in schimbul importurilor, atat de alte cunostinte tehnico – stiintifice, cat si de produse finite mai ieftine si performante;

-        utilizarea, cu mai mare eficienta, a resurselor minerale si in conditii ecologice superioare, care sa permita o mai lunga perioada de timp acoperita cu aceste resurse;

-        consolidarea democratiei in tarile de tranzitie si eliminarea oricaror pericole de renastere a comunismului;

-        crearea conditiilor necesare procesului de integrare economica si politica la nivelul intregului continent european si realizarea mult doritei Europe Unite.

          Iata de ce statele vest europene sunt unanim de acord ca trebuie  sa actioneze si sa sprijine efortul statelor in tranzitie pentru a-si relansa economiile cat mai repede si a se putea integra in structurile europene si atlantice.

          Tocmai de aceea Occidentul si mai ales UE, precum si statele membre ale acestei organizatii au reactionat indata dupa abolirea sistemului de dictatura din statele din estul Europei, schitand o serie de masuri de sprijinire a acestora in drumul de tranzit de la economia de comanda la cea de piata. In anul 1990-1993 grupul celor 24 a pus la dispozitie, in cadrul programelor de intrajutorare peste 70 miliarde de dolari SUA, suma ce cuprinde 37,8 miliarde de dolari acordate direct de catre acest grup de state si cca. 20 miliarde de dolari prin organismele financiare internationale. Aceste ajutoare sunt distincte de cele acordate de acest grup statelor din fosta URSS carora de asemenea li s-au acordat in acelasi interval de timp peste 90 miliarde dolari.

          Toate ajutoarele acordate de Occident au avut si mai au ca scop principal promovarea si consolidarea democratiei in aceste tari, accelerarea redresarii si dezvoltarii economiei acestora, pentru ca acestea sa devina apte pentru aderarea la Comunitatea Europeana, scop caruia i se subordoneaza si promovarea acordurilor de asociere la UE semnate de aceasta organizatie cu statele din Europa centrala si de est.

          Toate acestea sunt actiuni menite sa sprijine procesul economic in sine, insa rolul determinant in procesul de redresare si de tranzitie a economiilor acestor state spre economia de piata trebuie sa fie rezultatul propriilor eforturi.

          Pe de alta parte apar evidente interese particulare ale statelor dezvoltate, care nu se suprapun cu cele ale economiilor nationale primitoare, cum ar fi:

-        asigurarea unor plasamente rentabile ale surplusului de capital acumulat pe piata capitalului si in bancile occidentale care nu-si gaseste fructificare convenabila in propriile economii nationale;

-        dorinta de a crea noi piete de desfacere pentru produsele proprii de inalt nivel tehnologic si care, fara o dezvoltare a nivelului tehnologic al celorlalte economii, nu se poate realiza pe piata acestora,

-        interesul in extinderea prezentei capitalurilor si a controlului asupra altor economii nationale, pentru a trage foloasele posibile din acestea;

-        tendinta de preluare a controlului asupra unor unitati economice sau sectoare de importanta majora pe calea asa-ziselor investitii strategice, care adeseori vizeaza si investitiile de portofoliu.

          Toate aceste interese fac din economiile de tranzitie obiective certe ale capitalului international, incercandu-se prin diverse canale sa se supuna propriului control, care adesea se realizeaza prin intermediul unor forte si institutii specializate cum ar fi: FMI, BIRD, BERD, Banca Mondiala.

          De asemenea, apar anumite divergente de interese chiar in planul intern al economiilor nationale ale statelor dezvoltate exportatoare de ISD, intre orientarile spre exterior ale investitorilor potentiali si interesele generale ale guvernelor nationale ale statelor de origine ale acestora, care considera exporturile de ISD, ca fiind cauzatoare de efecte negative asupra gradului de ocupare a fortei de munca proprii din aceste economii nationale. Exportul de ISD este considerat adesea drept export de locuri de munca de catre aceste state. Anumite cercetari empirice asupra impacturilor exporturilor de ISD bazate pe observatii de lunga durata au reliefat o serie de temeri ca prin ISD se creeaza blocari ale blocurilor de munca in propria economie nationala.

          A rezultat ca in urma investitiilor efectuate in diverse state au aparut cca. 30 000 de noi locuri de munca in statele primitoare si o scadere cu numai 6500 a locurilor de munca in aceasta tara. Locurile de munca aparute pe aceste piete in urma acestor exporturi de ISD sunt insa numai in mica masura concurente, avand cu prioritate un rol complementar economiilor statelor exportatoare de ISD. O anumita influenta exista si tocmai aceasta face ca politicile statelor dezvoltate fata de exportul de ISD, mai ales in statele de tranzitie, sa fie urmarite cu atentie si interes, corelat cu interesul national de protejare a propriilor locuri de munca.

2.5.        Strategii de atragere a investitiilor straine

2.5.1.  Crearea cadrului legislativ favorabil ISD

In conditiile lipsei de capital autohton, corelate cu existenta unor disponibilitati considerabile de capital in tarile dezvoltate, solutia investitiilor externe in tarile ex – comuniste devine nu numai necesara, dar chiar absolut indispensabila pentru economiile nationale.  Avand in vedere principiul economiei de piata, cererea de astfel de investitii fiind foarte mare iar oferta bine controlata, pretul investitiilor straine nu poate fi decat mai mare si greu de suportat. Succesul acestuia in planul intereselor nationale ale statelor in tranzitie depinde in mare masura de orientarea strategica a acestor factori in corelare si compatibilitate cu factori interni si cu capacitatea de acumulare interna de capital autohton.

Pentru strategiile de tranzitie  devine o componenta esentiala tocmai atragerea si buna orientare a noilor investitii private spre telurile majore: relansarea economica, crearea economiei de piata si asigurarea bunei functionalitati a acesteia, crearea unor conditii reale de atractivitate a investitiilor straine pe calea consolidarii acumularii de capital autohton, impulsionarea procesului de creare de noi intreprinderi private, mai ales in domeniul productiei de bunuri necesare pietei deja conturate, externe si interne precum si mentinerea deplinului control asupra evolutiei pe termen mediu si lung asupra economiei nationale, in scopul asigurarii independentei economice si politice, elemente ce vor constitui, multa vreme, coordonate esentiale ale existentei socio-economice a popoarelor.

O atentie deosebita este acordata de investitorii straini infrastructurii din statele central si est-europene, care este apreciata pozitiv in Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia si nesatisfacatoare in Bulgaria si Romania.

Impozitarea societatilor cu capital strain in totalitate sau chiar partial se face diferit de la o tara la alta, fluctuand intre 30 si 50%. Se aplica politicii de discriminare a investitorilor autohtoni, lucru ce nu poate fi gasit in practicile statelor dezvoltate.

Multe state in cauza aplica investitorilor straini tratamente complet egale cu cele ale investitorilor autohtoni. Chiar daca la inceput s-au prevazut anumite stimulente pentru acestia, majoritatea statelor central si est europene au renuntat la asemenea facilitati si discriminari ale propriilor cetateni in favoarea strainilor. Anumite facilitati sunt acordate doar unor proiecte deosebite la care, in  actualele conditii, investitorilor particulari autohtoni nu ar avea posibilitati financiare de acces.

In toate statele respective exista anumite restrictii care insa sunt similare celor practicate de statele OECD, iar statele dezvoltate si investitorii din aceste state nu la considera ca obstacole si masuri deranjante.

Cercetari de specialitate efectuate la Institutul Est-European din München releva ca toti investitorii potentiali occidentali intervievati considera ca factor determinant al evolutiei investitiile straine directe  in tarile de tranzitie regimul juridic din aceste tari cu privire la investitiile straine.

2.5.2.  Accelerarea procesului de privatizare

          O componenta esentiala a strategiei de atragere de  investitii straine consta tocmai in accelerarea procesului de privatizare, expresia cea mai elocventa a tranzitiei spre economia de piata, in cadrul careia un rol deosebit de important si de convingator revine crearii si stimularii investitiilor private autohtone si formarii unui sector puternic de intreprinderi mici si mijlocii.

In Romania, in urma ajutoarelor primite de la Comisia Comunitatii Europene pentru dezvoltarea sectorului de intreprinderi mici si mijlocii, guvernul a alocat in primii ani de tranzitie 3 miliarde de lei pentru actiuni de sprijinire a acestui sector, prin care s-a infiintat o fundatie numita Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, care a primit spre gestionare un fond milioane ECU den partea Comunitatii Europene.

Ca urmare au fost infiintate mai multe centre de dezvoltare  in diverse zone ale tarii. In aprilie 1995 existau deja 27 de asa numite centre de dezvoltare, create cu sprijin international.

Prin intermediul acestor centre s-au derulat diverse programe de sprijin, precum programul PHARE de asistenta financiara gratuita pentru achizitio nare de echipamente.

2.5.3.  Diminuarea si eliminarea riscului de tara

Aceasta constituie o alta componenta strategica in politica de atragere de investitii straine. Riscul de tara care vizeaza posibilitatea unor pierderi financiare ale investitorilor straini, urmare a unor probleme survenite in tara primitoare de investitii in legatura cu anumite probleme politice si macroeconomice, este coordonata esentiala a investitorilor straini in luarea deciziilor de a investii  intr-o tara sau alta.

Elementele componente ale acestui risc de tara: politica macroeconomica, strategia comerciala, prioritatile de investitii, politica si stabilitatea financiara, stabilitatea monetara sunt elemente carora investitorii straini le acorda o deosebita atentie.

2.5.4.  Integrarea europeana si euroatlantica

Participarea la procesul de integrare europeana poate fi, de asemenea, o componenta esentiala a strategiei de atragere a investitiilor straine. Asa cum se precizeaza in Acordul de Asociere a Romaniei cu UE, partile semnatare sunt… “convinse ca prezentul acord va crea un nou climat pentru relatiile lor economice si in special pentru dezvoltarea comertului si a investitiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economica si modernizarea tehnologica.”

Capitolul III.  INVESTITIILE STRAINE DIRECTE IN ROMANIA

3.1.        Politica investitionala a Romaniei in tranzitie

          In cadrul unor studii se arata ca investitiile asigura cresterea capitalului fix si circulant, ca o miscare a capitalurilor a caror zona de deplasare nu se mai opreste la granitele nationale, devenind o activitate internationala. Procesul de adancire a interdependentelor economice si tehnologice dintre economiile nationale transforma investitiile intr-o activitate comuna transnationala.

          Daca luam in considerare realizarile economice exprimate prin PIB inregistrat in ultimii ani de catre economiile in tranzitie, in general, si de catre economia Romaniei, in special, si proiectand trendul rezultat pentru urmatorii cativa ani se desprinde clar concluzia ca sectorul privat este inca alarmant de inferior nevoilor nationale, iar relansarea economica si sustinerea ei nu se poate realiza fara acest sector in plin proces de generalizare. Tranzitia spre economia de piata este insotita de o periculoasa instabilitate si incertitudine manageriala mai ales in intreprinderile cu capital total sau partial de stat.

          Starea de uzura fizica si morala a mijloacelor fixe este destul de avansata in aceste intreprinderi, in mai multe dintre acestea lucrandu-se inca cu utilaje din generatia anilor ’70, ceea ce scoate in evidenta o acuta nevoie de retehnologizare, nevoia unor grabnice proiecte si actiuni de investitii care sa asigure inlocuirea vechilor dotari cu altele de nivel mondial si de perspectiva.

          In Romania, indicele PIB a evoluat pe tot parcursul acestor ani sub nivelul anului 1989. Astfel,  acest indice cu baza 1989 = 100 a coborat pana la 75% in 1993 si 84,7% in 1995. Principala cauza a acestui declin se regaseste in scaderea productiei industriale care in 1994 se afla la un nivel de 69% fata de anul 1990, aceasta participand cu 34,6% la crearea PNB. Pe de alta parte agricultura, cu rezultatele cunoscute, destul de precare, revenindu-i cca. 20% din PNB, este de asemenea, un factor cu impact negativ asupra ritmului evolutiei economiei. Nivelul PIB, de 38,2 mild. $ din 1990, nu poate fi nicicum atins si depasit fara refacerea si reinnoirea stocului de mijloace fixe in functiune. Cu o rata a investitiilor de max. 21,9% in 1995, dupa ce coborase la 14,4% in 1991, nu se poate prognoza nici o crestere economica, cel putin in anii imediat urmatori, care sa asigure evitarea declinului si sa garanteze o anumita relansare. Nevoia de investitie a Romaniei ar fi de 8-10-12 mild. $ anual, calculat la o rata a acumularii de minim 30% din PIB al tarii. Necesarul de investitie pentru o dinamica cel putin moderata a economiei nationale se situeaza la o distanta alarmanta fata de realizarile ultimilor ani. 

          O optiune asupra prioritatii intre investitiile straine directe si investitiile autohtone nu poate fi decat in favoarea prioritatii absolute a investitiilor autohtone. Orice economist trebuie sa fie, de la bun inceput convins ca doar factorul endogen — acumularea de capital autohton si incurajarea investitorului autohton — poate da economiei nationale continut si viitor in conditii de independenta, suveranitate si egalitate pe planul relatiilor economice mondiale. Aceasta strategie este strans legata de politica fiscala si de conceptul national de strategie macroeconomica. Ea este in acelasi timp un atribut al puterii si o componenta a tranzitiei spre o piata cu potente de integrare in structurile economice si politice europene si euroatlantice.

          Pe de alta parte, capitalurile varsate sunt localizate mai ales in domenii nestrategice, (comert, banci, servicii, turism si hoteluri), in timp ce in domeniul productiei si mai ales al industriilor de baza, capitalul varsat nu este deloc in concordanta cu cel subscris. Nevarsarea acestui capital este expresia, fie a nesigurantei din conceptia investitorului strain, fie in calitatea discutabila a unor investitori acceptati cu usurinta de catre partenerii romani, fie din lipsa de informatii asupra lor si de posibilitati de a se informa, fie chiar din necunoasterea unor reguli de baza, ale relatiilor externe economice si de cooperare. Toate acestea reliefeaza, in fond, domenii in care structurile abilitate din Romania ar trebui sa se implice si sa-l sprijine efectiv si competent pe investitorul roman.

          Tabel 2. Caracteristici principale ale statelor est si central – europene

Tara

Populatia

Nr. loc.

Suprafata

mil. ha.

PNB

mld. ECU

PNB/loc

mil ECU2

Polonia

38,5

31,3

73,4

1906

Ungaria

10,3

9,3

32,5

3155

Cehia

10,3

7,9

26,7

2592

ROMANIA

22,7

23,8

21,8

960

Slovacia

5,3

4,9

8,7

1641

Slovenia

1,9

2,0

9,8

5158

Bulgaria

8,5

11,1

9,4

1105

Lituania

3,8

6,5

2,3

605

Letonia

2,6

6,5

2,2

846

Estonia

1,6

4,5

6,0

3750

Total

10 state e.c.e.

105,5

107,5

188,3

1785

U.E. 15 state

369,7

323,4

5905,1

15972

Sursa: ECONOMISTUL nr. 812/1996,dupa Institutul pentru Studii Economice Comparative

         

          Rezulta, din datele de mai sus ca, Romania are serioase ramaneri in urma fata de statele din jur, cu o situatie politica si sistem economic anterior similar, dar cu atat mai mult fata de statele dezvoltate ale U.E. Ori, este lesne e inteles ca o alaturare fata de cei puternici presupune si impune o pregatire care sa dea dreptul parteneriat veritabil. Nici pentru statele nedezvoltate si nici pentru U.E. o integrare fara o ameliorare a marilor decalaje, cel putin tehnologice, structurale si legislative, nu poate fi acceptata.

          De altfel, chiar anumite cercuri de cercetatori acorda Romaniei o serie de depunctari in analiza sanselor de integrare raportate la situatia actuala. In studii ale Societatii sud – est europene de pe langa Universitatea din München, institutie de referinta pentru cercuri politice si economice vest – europene, se fac la adresa Romaniei aprecieri din cele mai dezavantajoase, cum ar fi descrierea situatiei economice a Romaniei ca “un tablou dezolantabia in stare sa-si hraneasca populatia”.

          Romania, ca de altfel toate statele din centrul si estul Europei, are la randul sau o serie de motivatii obiective si subiective ce stau la baza interesului fata de investitiile straine directe  dintre care putem retine, mai ales, urmatoarele:

a.   Nevoia de capital in vederea retehnologizarii, a refacerii economice in urma restructurarii impuse de tranzitia la un alt sistem economic, cel al economiei de piata, constituie o prima mare motivare a interesului de atragere de capital strain. Trecerea la economia de piata presupune cateva mutatii de esenta in structurile economice. Implementarea proprietatii private ca forma preponderenta in economie devine o cerere, de prim ordin, a tranzitiei

Fara o rapida aliniere la cerintele moderne ale economiei mondiale, economiile fostelor state comuniste risca sa intre intr-un periculos regres.

b.    Transferul de tehnologie si de know-how este de asemenea, una din marile motivatii ale interesului fata de capitalul strain. Este pentru oricine destul de clar ca progresul tehnic atins de lumea dezvoltata trebuie atras in favoarea economiilor in tranzitie. Ori, una din caile de prima aplicabilitate in realizarea acestui deziderat poate consta tocmai in asocierea cu parteneri straini din tarile dezvoltate si prin atragerea de capital sa se faciliteze accesul la aceasta tehnologie. Prin aceasta, producatorii din tarile in tranzitie vor putea fi pusi in situatia de competitivitate pe piata mondiala si vor putea avea acces la piata externa cu propriile produse..

c.     Preluarea si aplicarea noilor metode de conducere constituie o componenta a restructurarilor necesare reusitei tranzitiei. Printre factorii sinergici cu efecte determinante in cresterea si dezvoltarea economica, managementul tanar inovativ si cu rol pozitiv, este considerat de Centrul de Cercetari Economice din Japonia ca deosebit de important. De asemenea, fostul cancelar german Helmut Schmit, economist recunoscut, declara cu ani in urma ca la baza rapidului progres al economiei germane postbelice a stat buna organizare a activitatii economice si de productie, alaturi de disciplina specifica acestui popor.

d.    Accesul la piata occidentala cu pretentiile sale ridicate, constituie, de asemenea, o motivatie serioasa a atragerii de investitii straine directe. Produsele obtinute in cadrul unor participari straine la fabricatie au acces mult usurat pe pietele externe, mai ales daca si cand acestea se alatura propriilor realizari ale investitorului strain in tara de origine. In multe cazuri rezultatul unor astfel de cooperari, ce au ca obiect realizarea de investitii si produse in comun, se pot bucura chiar de anumite facilitati la intrarea pe pietele statelor dezvoltate, facilitati ce pot viza diferite autorizari, omologari, asimilari, etc., precum si facilitati de ordin vamal, fiscal sau de alta natura.

                   

3.2. Strategii de atragere a ISD in Romania

3.2.1. Constituirea cadrului juridic favorabil afluxului de ISD   

         

          Principala masura de facilitare a patrunderii investitiilor straine directe in economia romaneasca a constituit-o Legea nr. 35 din 1991 privind regimul investitiilor straine in Romania.

          Aparitia Legii nr. 58/1991 privind privatizarea s-a constituit intr-un nou impuls al atragerii de investitii straine directe, existand, de acum, baza unor adevarate parteneriate economico - industriale intre firmele romanesti si firmele din alte tari. In baza legislatiei existente in Romania, capitalul strain intr-o societate nu mai este limitat, ca proportie, fiind permise chiar societati cu capital strain 100%, iar societatile comerciale cu capital total sau partial strain au acelasi regim juridic ca orice alt agent economic autohton.

          3.2.2 Integrarea europeana a Romaniei – componenta a strategiei de dezvoltare economica pe termen lung

          In Europa, unde Romania isi realizeaza mai mult de jumatate din exportul si importul sau, este usor de imaginat ce ar insemna o anumita izolare. Integrarea Romaniei in structurile economice si politice europene si euroatlantice nu este numai o chestiune de optiune tactica, ci, in primul rand, o problema strategica unanim acceptata.

          Constiente de importanta acestei aderari si integrari a Romaniei in concertul economic european, in Romania s-a ajuns la un consens al tuturor fortelor politice importante, care, semnand in comun Declaratia de la Snagov, au legitimat strategia aderarii si au dovedit deplina credibilitate de care Romania trebuie sa se bucure pe plan european si mondial in procesul de tranzitie ireversibila, spre economia de piata

          In relatiile sale economice, Romania s-a indreptat cu consecventa spre amplificarea legaturilor comerciale si de cooperare cu zona occidentala a continentului.

          Interesele economice si politice ale Romaniei se impletesc cu cele ale intregii Europe, prin pozitia sa geopolitica, prin importanta sa economica prezenta si de perspectiva, aflandu-se la intretaierea celor mai importante cai comerciale. Cand peste 50% din comertul sau exterior se desfasoara in relatia cu statele Europei occidentale, Romania are nevoie de piata europeana, iar aceasta are nevoie de Romania.

          3.2.3. Definitivarea procesului de tranzitie

          Marea majoritate a investitorilor straini vor sa evite contactele cu proprietatea de stat, indiferent sub ce forma se prezinta aceasta, oferind in schimb varianta achizitionarii. Achizitionarea de societati comerciale, ca forma de investitie directa de capital in strainatate, presupune prin definitie o preluare cvasitotala sau chiar in totalitate a unei firme straine, fie ca se realizeaza prin negociere directa, fie ca se face prin cumpararea de actiuni, este subordonata din start strategiilor expansioniste ale marilor concerne de natura transnationala, cu mare putere economica, detinatoare de multiple canale de informare si influentare a pietei, inclusiv a politicilor nationale ale statelor primitoare de astfel de investitii.

          Pe de alta parte, nici conducerile unor societati in care statul detine pachetul de control nu este pe deplin liber sa actioneze, fiind, de fiecare data, conditionat de o serie de reprezentanti ai puterii, cu mai putina capacitate de a intelege si cunoaste concret nevoile firmei, dar cu mare influenta in luarea deciziilor.

          Aparitia de noi intreprinderi private, chiar daca acestea sunt de mai mica putere economica si financiara, este, de asemenea, de natura a atrage noi investitori straini, cunoscut fiind faptul ca, la randul lor, investitorii straini ce doresc a se extinde pe alte piete sunt adesea intreprinderi mici si mijlocii. Intr-un studiu, s-a aratat ca in primul rand firmele interesate in noi investitii, pentru prima data in Est, sunt intreprinderile cu mai putin de 200 de lucratori. Asemenea intreprinderi care vor, pentru prima data, sa investeasca in tarile este – europene reprezinta, potrivit aceluiasi studiu cca. 20% din totalul potentialilor investitori, in timp ce 80% sunt din randul celor ce au mai investit deja in aceasta arie geografica.

          Ceea ce este esential consta in faptul ca sectorul privat, chiar incluzand firme cooperatiste sau de alta natura asociativa, se manifesta ca un factor important si cu impact determinant in evolutia macroeconomica a Romaniei (a se vedea tabelul 16). 

          Tabel 3. Ponderea sectorului privat in principalii indicatori macroeconomici                                                                                               in %

Nr.

Indicator

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1

P.I.B.

16,4

23,6

26,4

32,0

35,0

2

Prod. Industriala

1,3

3,2

6,2

12,9

14,0

3

Investitii

4,3

8,1

15,6

26,0

36,8

25,2*

4

Comert cu amanuntul

0,8

21,7

45,8

65,0

71,1

70,3

5

Servicii catre populatie

4,3

29,8

45,6

36,7

44,8

43,3

6

Export

0,2

15,9

27,5

27,9

40,3

40,9

7

Import

0,4

16,1

32,8

27,2

39,2

45,2

            Sursa: extras din Raport la Forumul National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii, 1998,  

          3.3. Evolutia ISD in Romania in perioada de tranzitie

          In perioada 1992 – 1997volumul investitiilor straine in Romania a crescut, desi cu mici reculuri in anii 1995 si 1997, stocul acestora ajungand de la 87,3 mil. dolari in 1990 la 1594,8 mil. dolari la finele anului 1997, perioada in care numarul de societati cu participare de capital strain a crescut de la 1427 la 42464. (vezi tabelul 17)

   Tabel 4. Dinamica investitiilor straine in Romania in perioada 1992 – 1997

Anul

Capital subscris mil. dol.

Nr. Societati infiintate

Nr. Tari

Anual

Cumulat

Anual

cumulat

Cumulat

1992

87,3

--

14,27

--

68

1993

129,2

216,5

5897

7324

82

1994

275,0

491,5

11897

19221

104

1995

129,8

621,3

8432

27623

102

1996

650,5

1271,8

10703

38356

116

1997

323,0

1594,8

4108

42464

--

1998**

608,4

2203,2

--

45146

--

Sursa: Raportul anual al BNR privind balanta de plati si pozitia investitionala internationala a Romaniei – 1995; ** Tribuna Economica, 4/23 ian. 1997 date al 27.12.96

            Analiza datelor de mai sus reliefeaza, totodata, o crestere  a volumului mediu de capital extern pe firma – investitie de la 61.177 dolari la 78.627 dolari in aceeasi perioada, cu toate ca in anii 1991 acest nivel a fost de numai 21.909 dolari pe firma, iar 1993 chiar de 15.393 dolari, cresterile mari inregistrandu-se in 1994 si 1995, la care modificarea Legii nr. 35 privind investitiile straine prin cresterea plafoanelor capitalului extern a avut o influenta decisiva.

          Volumul mediu, relativ mic, de capital strain pe firma, este in concordanta cu orientarea acestor investitii, in cea mai mare parte, indreptate spre sectoare cu sanse sporite de recuperare rapida cum ar fi comertul, turismul, investitii si servicii, industria alimentara si usoara, sectoare care nu necesita investitii de mare anvergura.

          Investitiile straine in Romania provin, in cea mai mare parte, din zona Uniunii Europene  (peste 59% ca valoare si peste 39% ca numar de investitori). Ponderea mai mare in structura valorica decat cea fizica atesta faptul ca acesti investitori au alocat volume specifice mai mari pe fiecare investitie, demonstrand astfel seriozitatea si garantia de perspectiva a acestor parteneri. Asemenea concluzii se degaja si din analiza investitiilor provenite din America de Nord cu o pondere de 10% in volumul investitiilor si de 6% in numarul total de investitori, in timp ce investitiile straine provenite din Asia si mai ales din Orient denota investitii specifice mici, dispersate intr-un mare numar de societati.

          Tabel 5. Structura I.S.D. in Romania la nivelul anului 1995

Provenienta

Pondere in ISD

Pondere in total investitori

TOTAL

100,0

100,0

Europa occidentala

59,0

39,0

Asia

16,0

15,0

America de Nord

10,0

6,0

Orientul Mijlociu

7,0

30,0

Altele, incl. Europa de est

8,0

10,0

          Sursa: STIRI A.R.D. nr. 74 din 19 ianuarie 1996, pag. 2

          Sub aspectul distributiei sectoriale a investitiilor straine rezulta ca principala ramura consumatoare de ISD o constituie industria alimentara cu o pondere de 15,5%, urmata de industria constructiilor de masini cu 9,8%, turismul, cu 6,7% si industria usoara cu 5,4%. Lipsa de informatie de detaliu nu permite insa o analiza de mai mare substanta a acestor orientari de ramura a investitorilor si nici concluzii de mai mare pertinenta, mai ales in ce priveste sansa de a orienta investitorii spre ramurile si sectoarele de interes major macroeconomic.

         

          3.4. Aspecte critice privind ISD in Romania

         

          Anumite disfunctionalitati reclamate de investitorii straini, care de altfel nu sunt specifice numai Romaniei, ci si altor economii in tranzitie trebuie sa fie luate in considerare si prin masuri adecvate sa fie inlaturate.

a.     Dreptul de a dispune de terenuri pe care sunt amplasate ISD constituie o problema mult reprosata atat legislatiei romanesti, cat si celei bulgare, mai ales in situatiile unor investitii de 100% capital strain. Concesionarea pe termen de 99 ani sau pe durata de functionare a investitiei este privita ca o solutie agreabila, de compromis. Discutiile cu multi investitori straini de marime medie si mica releva ca acestia nu sunt deosebit de interesati in cumpararea terenurilor, care este o cheltuiala anticipata, cu termen lung de recuperare, in timp ce concesionarea reprezinta o cheltuiala curenta, trecuta imediat pe costuri si recuperata astfel in timp foarte scurt.

b.     Birocratia in aplicarea unor legi este de asemenea reprosata nu numai Romaniei, ci si Poloniei, Cehiei, Bulgariei, care consta mai ales in lungul sir de documentari, aprobari, justificari si, nu in ultima instanta, atunci cand este vorba chiar de majorari de capital prin reinvestirea profitului, extinderea ariei de activitati etc.

c.     Starea de instabilitate economica si valutara este, de asemenea, un impediment serios prin lipsa de siguranta in ce priveste concluziile studiului de fezabilitate mai ales legat de posibilitatea de recuperare a investitiei si de garantia obtinerii profitului scontat.

          Situatia economica a Romaniei din ultimii ani si perspectivele ce se pot intrevedea sunt de natura a elimina temeri de genul de mai sus in cazul economiei romanesti. Conform datelor publicate de BNR in Raportul Anual privind Balanta de plati si pozitia investitionala a Romaniei, dupa declinul economic din anii 1991 – 1992, cand PIB a coborat la 28,8 mild. dolari (1991), respectiv 19,6 mild. dolari (1992), cu incepere din 1993 apare trendul ascendent, acest indicator fiind de 26,4 mild. dolari  in 1995, cu tendinta ascendenta pentru urmatorii ani, ca de altfel si in celalalte state in tranzitie, foste socialiste (vezi tabelul 19).

Tabelul 6. Evolutia PIB in statele central – europene in mild. dolari

Tara

-anii-

1994

1995

1996

19972

PIB

PIB

PIB/Loc1

PIB

PIB/Loc1

PIB

PIB/Loc1

PIB

PIB/Loc1

97/94

Romania

29,2

1101

34,3

1316

35,2

1453

44,8

1682

1,53

Rep. Ceha

36,1

3104

44,9

3635

47,4

4141

49,8

4580

1,37

Polonia

92,7

2271

121,2

2591

139,0

3043

142,1

3460

1,53

Ungaria

41,5

3794

45,2

4065

46,5

4339

51,3

4664

1,23

          1) media ultimilor trei ani; 2) date estimative;

            Sursa: Piata Financiara nr. 12/1996, pg. 118.

d.               O problema extrem de sensibila si cu efecte importante, atat pe termen scurt si mediu, cat si pe termen lung, o constituie banca de informatii si miscarea informatiilor privind starea economica ce sta la baza deciziilor investitionale. In cazul Romaniei, investitorii straini reclama chiar o strangulare a fuxului de informatii si op calitate necorespunzatoare a acestuia. Aceasta situatie este vizibila chiar si la nivelul celor mai accesibile date oferite pietei de catre structurile si autoritatile abilitate in acest scop in Romania

          O propaganda cu mai mare sustinere si de mai larga raspandire, la care se adauga nevoia folosirii de canale recunoscute prin eficienta lor si prin gradul de credibilitate, este tot atat de necesara precum masurile mentionate pe plan legislativ sau macroeconomic, pentru a da ISD in Romania impulsuri eficace si benefice economiei romanesti5

          Lipsa de materiale documentare asupra Romaniei, in bibliotecile unor institute de cercetari economice din Europa, trebuie eliminata cu mare graba pentru ca studiile despre Romania sa nu se mai bazeze pe informatii eronate si uneori voit deformate, furnizate de persoane sau institutii din afara si nu intotdeauna de buna intentie.

          e.  In planul acumularii de capital autohton si al privatizarii, ca factori prioritari si determinanti, masurile luate si aplicate pana in prezent, avand mai mult un caracter permisiv si mai putin stimulativ, s-au reflectat in cele din urma in crearea unui important numar de firme private in cele mai multe sectoare ale economiei nationale. Astfel, la nivelul lunii septembrie 1997, in Romania existau 468207 firme cu capital privat, inclusiv cele provenite din sectorul de stat iar in cadrul acestora, 224700 erau intreprinderi private ale intreprinzatorilor particulari-persoane fizice si asociatii familiale.

           

          3.5. Aspecte si propuneri de accelerare a redresarii economice

          Cateva masuri pot fi propuse, ele fiind de altfel sesizate si in alte lucrari sau dezbateri publice, izvorate si din observarea directa a unor activitati concrete:

          a. Imbunatatirea legislatiei fiscale, concretizata in reducerea nivelului general de fiscalitate, este o prima conditie a acestor perspective. Argumentul invocat adesea de unii experti, cum ca presiunea fiscala in Romania este inferioara altor state, nu poate fi acceptat de un economist care se doreste a fi corect. Nu presiunea fiscala este cea determinanta, ci volumul de venituri ce ramane contribuabilului pentru existenta si acumulare. Un procent, fie el oricare, (40% sau 60%) ce ar ramane romanului nu este tot la fel de plin de valoare ca un procent – fie el 30% sau 45%, ramas suedezului sau japonezului, spre exemplu. Anularea impozitului pe profit pentru partea ce se reinvesteste in anumite sectoare este un stimulent efectiv si eficient. In practica altor state se gasesc exemple convingatoare. Germania occidentala de dupa razboi a aplicat cu succes asemenea fiscalitati, iar rezultatele au justificat, orientarea respectiva.

          b. O alta facilitate poate consta in modificarea momentului platii TVA. Achitarea lui la livrarea marfii si recuperarea la incasarea acesteia constituie de fapt  o creditare a statului de catre intreprinzator. In cazul importurilor acest fapt este si mai elocvent, deoarece importatorul achita TVA la granita si apoi urmeaza a-l recupera pe masura desfacerii marfurilor importate de-a lungul a catorva luni. Cand marfurile importate sunt bunuri destinate investitiilor acest lucru nu numai ca ingreuneaza situatia economica a importatorului, dar conduce si la o scumpire a investitiei cu efecte atat asupra costurilor de productie, cat si asupra capacitatii investitionale a investitorului roman. Aceasta face ca un importator sa ceara credite cu dobanzi destul de mari pentru achitarea TVA si apoi, daca marfa nu se incaseaza imediat sa ceara dupa trei luni rambursarea TVA aferente nevanzarilor (adica valorii mijloacelor fixe investite), care, daca ii este rambursata, atunci acest lucru se realizeaza inca peste o luna, dobanda aferenta acestui imprumut destinat achitarii TVA la nivelul achitat fiind un cost asumat. Deci intreprinzatorul crediteaza statul pe 3 – 4 luni cu valoarea TVA, fara nici o dobanda in timp ce el achita bancii dobanda cuvenita (de 5 – 6% pe luna).

          c.  Prin revizuirea unor prevederi din legislatia referitoare la impozitele si taxele locale s-ar asigura intreprinzatorilor sanse sporite de actiune.

          d. Un domeniu important al inceputului de relansare economica si al implementarii economiei de piata il poate constitui, de asemenea, stabilitatea monetara si sprijinul de stat in garantarea creditelor mai ales a celor pentru investitii, care pot oricand avea suport garant insasi investitia ca atare. O asemenea practica ar constitui pentru investitorul roman un avantaj real in atragerea de parteneri externi si de investitii straine.

e. Calitatea investitiilor efectuate de investitorii straini constituie o latura asupra careia o aplecare a cercetarii economice mai are inca un oarecare cuvant de spus. Cel putin la o prima si doar sumara analiza apar o serie de caracteristici care necesita discutii. Desigur ca, din punctul de vedere al investitorului strain, orice cumparare de active sau de valori mobiliare, plasamente de orice fel reprezinta o investitie. Lucrurile se complica insa in cazul cumpararii de active, privit din punctul de interes al economiei nationale a tarilor primitoare de ISD. Simpla vanzare de capacitati de productie supuse privatizarii si achitarea de catre un strain a contravalorii acesteia este mai intai un act clasic comercial, in care se vinde un bun pentru care se incaseaza un pret. Economia nationala isi diminueaza patrimoniul material si obtine o suma de bani, care in prima faza nu joaca rolul de investitie.

Dupa actuala legislatie, aceste sume pot fi utilizate in orice alt scop, desi sub aspect strici contabil ele se pot compara cu amortizarile mijloacelor de productie si ar trebui sa fie, prin lege, destinate doar refacerii stocului de active corporale. Cum insa statul isi reduce, in mare parte, rolul de titular de investitie, cu exceptia unitatilor economice de importanta strategica din administrarea statului, care insa, isi au propriile urme de finantare ale proiectelor de dezvoltare, sumele provenite din vanzarea de active in procesul de privatizare isi pierd identitatea si pot deveni surse de acoperire a altor destinatii bugetare. Intr-o asemenea situatie, vanzarea de active prin privatizare, desi atrage capital strain, la nivelul pretului de vanzare, nu pote fi considerata investitie.

          Rezulta din aceasta analiza ca pentru ca o investitie straina sa-si joace pe deplin acest rol aceasta trebuie sa ase reflecte neaparat in crearea de capacitati de productie de bunuri materiale sau de servicii, cu efect concret in noi locuri de munca si bineinteles, in aport efectiv la cresterea stocului de factori de productie.

          In ceea ce priveste incasarile din vanzarea activelor in procesul de privatizare, fie in lei, fie in valuta, acestea se pot si trebuie sa fie depozitate separat, distinct, administrate in directia rolului lor ca surse de finantare a unor investitii.

          Acest lucru ar fi in deplina concordanta cu legea contabilitatii, precum si cu Hotararile de guvern legate de evidenta contabila care prevad expres ca sumele provenite din vanzari de active, ca si din vanzari de componente sau subansamble din casari de fonduri fixe se constituie in surse de dezvoltare, deci de investitii pentru refacerea si cresterea stocului e fonduri fixe consumate.

          Propunerea  ce rezulta din cele de mai sus este de a se constitui un Fond National de Reinvestire si Dezvoltare Economica, alimentat din sumele intrate prin vanzarea capacitatilor de productie si a altor active supuse privatizarii, fie in valuta, fie in lei si destinate in exclusivitate finantarii de noi proiecte de investitii productive. Acest fond va trebui alimentat, de asemenea, cu sume provenite din strainatate sub forma de diverse ajutoare nerambursabile sau rambursabile, destinate sprijinirii tranzitiei. Se poate lua ca element de referinta activitatea investionala din Germania, dupa cel de-al doilea razboi mondial, prin renumitul Plan Marshall.

          Acesta va putea fi supus in principiu urmatoarelor reguli si conditii de utilizare:

          1. Existenta unor proiecte viabile, verificate si documentate, supuse aprobarii unui organ consultativ format din experti in materie si neutri. Acestea trebuie sa raspunda unor nevoi reale ale economiei nationale, cum ar fi: crearea de locuri e munca in zone afectate de somaj, producerea de bunuri performante si cerute de piata interna si mai ales externa, competitive pe plan international, sa fie reprezentate de intreprinzatori particulari, mai ales din categoria tinerilor, sa aiba pregatirea necesara abilitarii de a conduce si aplica proiectul propus, sa se inscrie in programele strategice macroeconomice nationale sau regionale, etc.

          2. Existenta unei garantii morale a investitorului sau grupuri de investitori asociati, inclusiv a unor garantii materiale rezultate fie din proiect, fie din alte forme de garantare.

          3. Aportul personal al investitorului cu capital, propriu sau obtinut prin asociere cu alte persoane, care sa garanteze buna gospodarire a capitalului primit.

          4. Mentinerea ipotecii asupra investitiei pana la recuperarea capitalului investit din fondul national.

          5. Instituirea unui sistem de creditare  prin care sa se impiedice cu desavarsire accesul la banii lichizi, creditul fiind utilizat prin achitarea facturilor ocazionate de realizarea investitiei pe masura materializarii proiectului in cauza.

          6. Dobanzile nu vor putea fi mai mari decat necesarul strict de administrare a acestor fonduri, fara a aduce nici un profit.

          7. Administratorul de jure trebuie sa fie Ministerul de Finante, dar controlat de o autoritate de stat abilitata si competenta.

          8. Alte conditii care sa garanteze utilizarea acestor fonduri exclusiv pentru proiectele prezentate si insusite de organismele abilitate cu verificarea si certificarea lor.

          9. Fondul trebuie sa reintregeasca pe masura incasarii ratelor sau transelor de achitare a activelor vandute sau pe masura rambursarii creditelor deschise si apoi redirijat spre alte proiecte productive.

          Acestea sunt doar cateva componente ale unei strategii menite a incuraja investitiile in ansamblul lor si de a crea baze solide de atragere de investitori straini ca o componenta importanta in programul de dezvoltare economica si pregatire a conditiilor de integrare economica europeana, de aderare la Comunitatea Europeana in spiritul Acordului de Asociere si al programului strategic al Romaniei privind dezvoltarea economica pe urmatorii ani.

Capitolul IV. MODALITATI DE CRESTERE A ISD IN ROMANIA

      4.1. Impactul ISD asupra economiilor in tranzitie a tarilor beneficiar

4.1.1 Evaluarea consecintelor investitiilor straine directe

Investitiilor straine directe sunt de multe ori un subiect controversat in tarile beneficiare, tarile din CAER nefacand exceptie. Exista sustinatori ai investitiilor straine directe care pun accentul pe noi slujbe, transferul de tehnologie si alte beneficii, si exista critici care sunt impotriva nivelului scazut de folosire a resurselor locale de catre intreprinderile straine si a costurilor concesiilor fiscale facute pentru atragerea investitiilor straine. Ei au argumentat ca investitiile straine contribuie putin la dezvoltarea acestora datorita unui imput scazut al resurselor locale sau datorita multumirii locale.

Sunt doua impacte majore ale investitiilor straine directe asupra tarilor CAER:

1.    Asupra PIB (investitiile straine directe contribuie la cresterea clara a PIB);

2.    Asupra restructurarii intreprinderilor nationale

Investitorii straini au propria experienta cu economia de piata asa ca ei sunt in posesia cunoasterii metodei prin care se restructureaza o companie in mod optim. Obtinerea controlului printr-un proces de privatizare bine administrat este cheia restructurarii cu succes.

De asemenea sunt alte efecte ca: cresterea productivitatii, a vanzarilor locale si a exportului (dupa o perioada de crestere a importului). Dar care sunt problemele principale implicate in evaluarea impactului investitiilor straine directe intr-o tara beneficiara. Analiza economica trebuie sa fie largita pentru a include dimensiunile cantitative si calitative a investitiilor straine.

Este dificil sa facem generalizari privind consecintele investitiilor straine directe; oricum multi analisti sunt de acord ca evaluarea investitiilor straine directe trebuie sa includa mai mult decat efectele cantitative ca de exemplu multiplicatorul locurilor de munca, in final trebuie judecate in functie de contributia lor la competitivitatea tarii beneficiare.

Cum contribuie investitiile straine directe la productivitate? Pentru a raspunde la aceasta este necesar sa diferentiem mai multe tipuri de operatii multinationale (orientate spre piata) care cauta sa obtina profit de la clienti locali. Mai putin obisnuite sunt organizatiile “orientate spre export” care nu sunt preocupate de piata local. In tarile Europei Centrale si de Est primele investitii straine au fost orientate spre piata. In plus doar putini investitori au fost implicati de extragerea de resurse naturale si mai putini de organizatii orientate spre export.

Extractia de resurse naturale poate crese competitivitatea tarii beneficiare prin deschiderea de noi piete in strainatate, in timp ce investitiile orientate spre piata, in mod tipic, nu o poate face. Investitiile orientate spre piata, pe de alta parte, vor fi in mai mare masura capabile sa afecteze antreprenorii locali.

Investitiile straine directe orientate spre piata pot creste avantajul competitiv al unei tari. Aceste efecte se pot clasifica in patru categorii:

-        Dezvoltarea legaturilor “din spate” (legate de aprovizionare) si a legaturilor “dinainte” (legate de marketing);

-        Introducerea unor bunuri complementare (tehnologie, management si competenta organizationala;

-        Ridicarea standardelor legate de calitatea produselor si asteptarile consumatorilor indigeni;

-        Stimularea intreprinzatorilor locali si a concurentei.

Legaturile din spate si dinainte sunt cele mai des citate in analiza beneficiilor relative ale investitiilor straine directe asupra tarii beneficiare. Firmele multinationale stabilesc legaturi dinapoi prin achizitionarea de bunuri si servicii de la furnizorii locali. In felul acesta putem masura cum o activitate sau alta stimuleaza o reactie in lant care duce la beneficii multiple pentru economia beneficiara.

Legaturile inainte apar prin canalele firmelor de marketing (en gross si au detail) sau cand productia finala serveste ca un bun intermediar in productia altor bunuri si servicii. Pentru investitiile straine directe orientarea spre piata, canalele au detail si distributia inainte sunt cruciale. In general cu cat aceste legaturi sunt mai dezvoltate cu atat sunt mai mari beneficiile economice ale unei investitii.

Alte criterii folosite pentru a aprecia competitivitatea tarii beneficiare sunt calitative. Acestea pot fi de mai mare importanta decat cele cantitative dar sunt mult mai dificil de masurat. Principalele efecte calitative ale investitiilor straine directe asupra competitivitatii nationale cuprind ultimele trei categorii enumerate mai sus. Firmele multinationale orientate spre piata pot incuraja concurenta prin transmiterea practicilor de concurenta globala in economia gazda. Cel mai important efect al investitiilor straine directe este reasezarea lantului activitatii economice  pentru a intalni cererea consumatorului dupa prabusirea sistemului normativ din economia de tranzitie.

4.1.2. Analiza legaturilor inainte si inapoi

Analistii impactului economic sunt ingrijorati ca un nou instrument duce la un efect multiplicator prin intermediul unui lant de activitati economice interdependente. Impactul cantitativ asupra investitiilor straine directe multinationale intr-o economie beneficiaza, prin lantul ei de activitate cuprinde procesul de multiplicator si legaturile inainte si inapoi. Acest lucru necesita explicatii. Intelegerea extinderii acestei legaturi este importanta atat pentru firme cat si pentru tari. De exemplu puternice legaturi inapoi implica faptul ca inputurile sunt intotdeauna disponibilitati intr-o economie regionala care pot reduce costurile de transport si de inventar.

Intr-un context international puternice legaturi inapoi reduc costurile bunurilor si serviciilor deoarece inputurile pot fi cumparate local.

Industriile se categorisesc in functie de legaturile inainte si inapoi pentru a atinti sectoarele cheie sau polii cresterii pentru dezvoltarea economica. Acest lucru inseamna masurarea puterii legaturilor industriale. Cand o industrie nu a existat intr-o tara beneficiara, legaturile masurate pentru economiile dezvoltate a servit ca indicator de referinta ai legaturilor interindustriale, reflectand o structura fundamentala de productie.

Aceasta linie de cercetare a fost folosita pentru a evalua impactul investitiilor straine directe asupra economiei gazda in anii 70-80. Studii statistice ale companiilor multinationale si ale legaturilor au descoperit activitati de import nu au decat firmele nationale. S-a descoperit ca procurarea de resurse locale a crescut odata cu cresterea investitiilor straine directe in respectivele economii.

Studiile statistice ale impactului investitiilor multinationale in Irlanda confirma acest lucru. In evaluarea legaturilor peste timp exista diferite asteptari in functie de tipul de investitie. In general producatorii orientati spre piata prefera sa se aprovizioneze local pentru a evita tarifele si costurile de transport dar pot fi constransi si de absenta ofertei locale, a unor resurse de proasta calitate.

Legaturile inapoi pot varia pentru fabrici asemanatoare. In ceea ce priveste legaturile inainte, investitiile orientate spre piata depind de pietele locale.

Generarea legaturilor inainte sau vanzarea catre firme locale reprezinta o necesitate. Este tocmai scopul pentru care ele intra in  economia gazda. In economiile in tranzitie un impact major al investitiilor straine directe poate fi gasit in ,pietizarea, adica crearea unei infrastructuri care permite pietelor sa functionez efectiv.

Investitiile straine directe orientate spre piata vor sprijini aproape automat afaceri au detail prin intermediul legaturilor inainte create in tarile central si est europene. In timp structura tarilor mai putin dezvoltate se poate transforma intr-o structura asemanatoare economiilor dezvoltate. Legaturile in economiile de tranzitie nu reflecta global industriile competitive. Ele ridica aceeasi problema ca si a tarilor in curs de dezvoltare unde investitiile straine au creat intregi industrii care inainte nici nu existau.

4.1.3. Analiza input-output si conceptul de multiplicator

Aceasta sectiune recapituleaza tehnicile implicate in masurarea legaturilor luate din oricare tabel input-output. Modelele input-output sunt baza tuturor analizelor si a legaturilor si a modelelor de impact. O scurta privire a subiectului se poate dovedii a fii folositoare: tabelele input-output sunt constante cu date asupra fluxurilor detaliate intr-o industrie in cadrul unei economii, cu informatii despre averea finala si despre productia totala. Baza pentru analiza de multiplicator este o imagine statica a unei economii la un anumit moment in timp. Tabelul furnizeaza date despre cererile productiei de la alte industrii si date despre furnizori catre toate industriile. Tabelele includ averea finala si productia totala a unei economii.

Pentru a masura impactul total al unui nou proiect in economie schimbarile cererii de la alte industrii trebuie sa fie determinate. De exemplu vanzarea in valoare de 1 mil. $ a oricarui produs “P” furnizeaza un impact initial direct de 1 mil. $ asupra economiei. Evident activitatea principala va necesita resurse diferite. Banii cheltuiti cu aceste produse materiale, servicii si forta de munca vor forma cheltuielile sau impactul indirect.

Mecanismul folosit pentru masurarea cheltuielilor totale indirecte este tabelul static pentru input-output. De aceea acum urmeaza o discutie abstracta privind metodologia input-output.

Sa consideram o economie simpla avand doar doua sectoare. Productia totala din fiecare sector este suma averilor intermediare si a averilor finale, sau:

                    Xi = Zii + Zij + Fi

                    Xj = Zij + Zjj + Fj

          Unde:

                    Xi = productia totala a sectorului “i”;

                    Zij = productia sectorului “i” folosita ca materie prima in sectorul “j”;

                    Fi = cererea finala in sectorul “i”.

          Prin impartirea fluxurilor interindustrie la productia totala obtinem matricea coeficientului tehnic “A”. Matricea coeficientului este un set de relatii de productie.


                                               Zii        Zij

        aii  aij         Xi         Xj

 A =              =                         

        aij  ajj         Zij        Zjj

                                               Xi         Xj

         

Deoarece productia totala este egala cu suma fluxurilor interindustrie si a productiei finale putem deriva urmatoarea ecuatie care poate fi rezolvata ca:

         

                              X = AX + F

Sau:                       X = (I – A) –1

Termenul este inversa lui Leontief, ecuatie care este larg folosita ca baza pentru analiza impactului economic, dar este foarte usor de a o interpreta gresit sau de a o folosi gresit ii special cand se aplica fara o informatie generala. Sumele coloanelor inversei lui Leontief furnizeaza multiplicatorii care masoara impactul total economic, ba chiar reprezinta medii bazate pe relatiile preexistente in relatiile industriale.

Multiplicatorul derivat din modelele I-O cuprinde atat impactele directe cat si cele indirecte. Prin adaugarea la modelul simplu a unei linii cu platile pentru forta de munca (salarii) si a unei coloane cu modelele de cheltuieli (inclinatia marginala spre consum a oricarui tip de produs), multiplicatorii derivati din inversa lui Leontief incorporeaza impactele induse. Acestea sunt cheltuieli aditionale rezultand din cresterea castigurilor rezidentilor unei tari ca rezultat al cresterii in cererea finala.

Cu mici modificari ale modelului simplu de mai sus multiplicatorii pot fi schimbati pentru analiza productiei totale, venituri totale si a impactului fortei de munca. Tipic in analiza impactului analistul trebuie sa se refere la tabelele existente pentru a determina impactul oricarei schimbari de crestere in cererea finala.

Datele dintr-un tabel I-O furnizeaza masuri cantitative gata facute a legaturilor inainte si inapoi. Virtutea tabelelor este ca surprind complexitatea legaturilor inainte si inapoi intre industrii la un moment dat. Termenii inainte si inapoi devin intuitivi  cand se considera matricea I-O. O schimbare in productia unui sector cere o crestere a productiei la toti furnizorii lui. Aceasta este o legatura inapoi.

Pe de alta parte o productie crescuta in sector inseamna ca exista cantitati aditionale disponibile a fi folosite ca imputuri ca resurse in alte sectoare. Acestea sunt legaturi inainte. Legaturile inainte sunt de obicei calculate prin transpunerea intr-un tabel standard I.O intr-un tabel de oferta I-O si apoi calculand inversa lui Leontief. Pe scurt legaturile inapoi masaora puterea relatiilor cu furnizorii in timp ce legaturile inainte masoara forta pietei de a vinde produsul (incluzand marketingul direct inspre consumator ).

 Analiza I-O a fost baza analizei impactelor dar in tarile central si est europene unde un tabel I-O detaliat exista, analiza impactului unei noi firme asupra economiei prezinta unele probleme deosebite: deoarece este o noua industrie, legaturile ei nu sunt cuprinse in tabelul I-O. Oricum analisti folosesc adesea industriile existente ca un ghid pentr-u ce se va intampla odata cu aparitia unei noi firme. In aceste cazuri unde industria nu exista , un tabel I-O poate fi inca folosit dar analistul trebuie, inainte de toate, sa aiba un stoc de bunuri pe care noua industrie il va cumpara si in al doilea rand sa faca presupuneri despre felul in care legaturile se vor forma  si despre efectul noii industrii asupra economiei.

Una dintre presupuneri, subliniind metodologia I-O, este aceea ca productia este caracterizata de coeficientii ficsi ai tehnologiei asa cum ii gasim in matricea “A”. Toate companiile din cadrul unei industrii sunt considerate a avea aceeasi tehnologie si aceleasi modele ale furnizorilor de materii prime si materiale. Metodologia I-O a fost adesea criticata pentru aceasta presupunere. Mai mult decat atat aceste tehnici nu pot fi aplicate investitiilor straine directe ale economiilor aflate in tranzitie deoarece relatiile stabile inter-industriale au fost distruse. Firmele multinationale se pot introduce intr-un tabel I-O.

Oricum natura procesului de multiplicator poate fi diferit de la o tara la alta. Un studiu de caz asupra investitiilor Coca Cola in Polonia si Romania ne arata ca efectele asupra tarilor beneficiare pot fi diferite. Cu alte cuvinte din cauza naturii economice din Polonia si Romania, reteta locala folosita pentru producerea bauturii binecunoscuta poate fi diferita. Analize generale si interviuri au fost necesare pentru a obtine datele primare ale efectelor de prim rang. Datorita naturii tranzitionale a economiei efectele de runda secunda au fost de asemenea estimate din rezultatele analizelor generale. Studiul a descoperit ca efectele rundei terte si cvarte au fost neglijabile sau nedeterminate.

4.2. Analiza raspunsurilor la chestionarul (despre investitiile straine directe in Romania) trimis la companiile britanice

          Chestionarul despre investitiile straine directe disponibil pentru oricine la CERT a fost trimis prin posta la sfarsitul lui iunie 1996 in special la directori (uneori la presedinti sau la sefi executivi) ai primelor 508 companii britanice selectate in functie de viitorul lor.

Chestionarul a fost conceput pentru a obtine date de prima calitate privind nivelurile actuale ale investitiilor straine directe in Romania. Dupa doua luni de la data la care a fost trimis, doar 21 se raspunsuri folositoare au fost returnate dandu-ne astfel o rata de raspuns de 4,1%. Au fost de asemenea un numar de 30 de raspunsuri care din diferite motive ca politica de firma, lipsa timpului necesar s-au scurtat pentru recompletarea acestui chestionar. Din cele 21 de firme care au raspuns doar 4 (19% din cei care au raspuns s-au gandit sa faca investitii directe in Romania inca de la inceputul lui 1990); printre ele doar una a raportat ca a facut cel putin o investitie directa in Romania de la inceputul lui 1990. Suma totala este de 0,5 milioane dolari. Alte 3 companii au indicat ca s-au gandit la cel putin o oportunitate de investitie specifica. Alte 3 firme care au evaluat proiectul au respins investitiile in Romania.

Marea majoritate (15 companii) nu au considerat oportune investitiile in Romania. Oricare dintre aceste 3 firme dintre cele care au raspuns au raportat ca politica companiei este sa nu investeasca in afara Marii Britanii. Din cele 12 firme care ar putea sa investeasca in strainatate si nu au investit in Romania, 9 au raportat ca s-au gandit la investitii in alte tari central si est europene.

Tabel 7.

Activitati de investitii

Numar de companii

A facut sau s-a gandit la cel putin o investitie

4

A facut cel putin o investitie

1

S-au gandit la oportunitatea de a investi

3

Niciodata nu s-au gandit la a investi

15

4.2.1 Conditiile economice, sociale si politice

Sunt o multime de diferente interesante intre companiile care niciodata nu s-au gandit sa investeasca in Romania si acelea care au investit s-au gandit sa faca o investitie directa in Romania. Riscurile afacerii, incertitudinile privind prospectele economice, riscul instabilitatii politice si problemele de mediu sunt semnificative pentru companiile care nu s-au exprimat in ceea ce privesc investitiile in Romania, sugerand ca aceste companii vestice tind sa acorde o mult mai mare importanta decat ar trebui impedimentelor create de aceste riscuri.

Pe de alta parte riscul ca exproprierea sau nationalizarea sunt vazute ca mult mai importante la aceste companii care s-au gandit sa faca cel putin o investitie directa in Romania. De asemenea aceste companii care au investit acorda o mai mare importanta riscurilor legate de rata de schimb si o mai mica importanta calitatii infrastructurii fizice, toate acestea aparand in contradictie cu aceia care nu au experienta investitiilor directe in Romania.

Tabel 8.   Perceptia impedimentelor de catre investitorii britanici

Impedimente

Cu experienta

Faraexperienta

1. riscurile afacerii

3,5

4,0

2. incertitudine privind prospectele economice

3,5

4,1

3. riscul exproprierii si nationalizarii

4,5

3,6

4. riscul instabilitatii politice

3,0

3,8

5. riscuri legate de rata de schimb

4,0

3,7

6. infrastructura fizica inadecvata

3,0

3,3

7. infrastructura comerciala inadecvata

3,5

3,6

8. incertitudini legale si administrative

3,8

3,6

9. probleme legate de mediu

3,5

3,2

Nivele de importanta 1= foarte neimportant ; 5=foarte important

Primele 6 probleme importante legate de investitiile straine directe in Romania pentru companiile cu experienta in aceasta tara sunt:

1.    Riscul exproprieri si nationalizarii…………..4,5

2.    Riscuri legate de ratele de schimb…………4.0

3.    Incertitudini legale si administrative………3,8

4.    Riscul de afacere………………………….…3,5

5.    Incertitudini legate de prospecte economice..3.5

6.    Infrastructura comerciala inadecvata……….3.5

Este interesant de mentionat ca infrastructura fizica inadecvata este cotata doar pe locul 7 sau 8. Unele companii cu experienta de asemenea au mentionat ingrijorari datorita formalitatilor vamale, gradului de birocratie si regulatii si ingrijorari despre coruptie. Sunt de asemenea mari diferente in perceptiile investitorilor a 29 de probleme general-economice, in legatura cu experienta de a fi investitor in Romania.

Tabel 3.3. Importanta urmatoarelor probleme ca impedimente la investitiile directe in Romania.

Tabel 9.

IMPEDIMENTE

Cu experienta

Fara experienta

1. Disponibilitatea si calitatea informatiilor generale, economice, sociale, politice privind Romania obtinute de companii

2.0

3.6

2. Cursul de schimb si rata $ → GBR

2.7

3.2

Proceduri legate de taxe si tarife

3. Taxa pe venit

4.3

3.0

4. Concesii tarifare pt. anumite bunuri

2.8

3.9

5. Concesii fiscale pt. investitii straine

1.8

3.8

6. Tarife la import

4.8

3.8

7. Tarife la export

3.8

3.6

8. PIB pe cap de locuitor

3.3

3.2

9. Rata inflatiei

4.0

3.4

Disponibilitatea prevederilor legale privind:

10. Pamantul si dreptul de proprietate

5.0

3.6

11. Investitii straine

5.0

3.9

12. Companiile si intreprinderile

4.5

3.6

13. Taxarea venitului

4.8

3.3

14. Contractele

4.7

3.9

15. Privatizarea intreprinderilor de stat

3.7

3.4

Calitatea sectorului financiar

16. B.N.R.

3.5

3.6

17. Bancile de stat

2.5

3.2

18. Bancile in curs de dezvoltare

2.0

3.1

19. Bancile comerciale

4.0

3.3

20. Bancile straine

4.3

3.4

21. Bancile rurale si cooperative

2.0

2.8

22. Institutiile financiare nebancare

2.7

2.4

23. Disponibilitatea de informatii de la toate aceste institutii

2.7

3.6

24. Statutul general al structurilor administrative birocratice in Romania

4.5

3.6

25. Calitatea capitalului uman

2.8

3.6

Calitatea infrastructurii fizice

26. Comunicatii inadecvate

3.3

3.9

27. Transport inadecvat

3.5

3.7

28. Sistem de apa si canalizare inadecvat

2.5

3.4

29. Furnizori de energie si combustibil inadecvat

2.5

3.4

Nivele de importanta 1= foarte neimportant ; 5=foarte important

Pentru companiile cu experienta in Romania probabil considerate de o mare importanta include disponibilitatea prevederilor legate in special pentru drepturile de proprietate si investitii straine, taxarea pe venit si tarifele la import.

Pentru cele care nu au experienta primul loc este detinut de concesiile fiscale la anumite bunuri, fiind vazute  ca impedimente la IDS.

In ceea ce priveste companiile care au respins oportunitatea de a investi in Romania au dat urmatoarea importanta termenilor cheie referitori la IDS in Romania:

Tabel 10. 

PROBLEME

SEMNIFICATIE

1. Riscul de afacere

5.0

2. Nesiguranta privind prospectele economice

3.3

3. Riscul exproprierii si nationalizarii

3.3

4. Riscul instabilitatii politice

3.3

5. Riscul ratei de schimb

3.3

6. Infrastructura fizica inadecvata

3.0

7. Infrastructura comerciala inadecvata

3.0

8. Incertitudini legale si administrative

3.0

9. Probleme de mediu     

2.0

Nivele de importanta 1= foarte neimportant ; 5=foarte important

Deci, in aceasta categorie de companii, riscul de afacere este considerat principala ingrijorare si problemele de mediu sunt considerate mai putin importante. Au fost de asemenea temeri despre conditiile fizice sarace ale facilitatilor de manufacturare, temeri de experienta comerciala a personalului roman si temeri de birocratia guvernamentala.

4.2.2. Evaluarea scopurilor investitiilor directe in Romania

Tabelul 11. ne arata ca pe primul loc in evaluarea scopurilor investitiilor directe este aceea de a produce bunuri destinate vanzarii pe piata locala. Investitiile directe orientate spre piata sunt pe primul loc situate de catre toti investitorii, fie ei cu experienta sau nu, chiar si de aceia care au considerat oportunitatea investitilor directe in Romania, dar apoi s-au razgandit.

Cotat al II–lea ca importanta este exportul pe pietele foste socialiste de catre investitorii cu experienta si exportul in U.E. pentru aceia fara experienta.

Pe locul III se situeaza costurile de productie mai scazute pentru ambele categorii.

Asa cum reflecta acest exemplu, investitorii se instaleaza prima data pe piata romana apoi  isi extind vanzarile in tarile foste socialiste si doar dupa aceea au in vedere descresterea generala a costurilor de productie. Din motive diferite se poate spune ca pentru acesti investitori care considera exportul in U.E. ca un al doilea scop pentru investitii directe in strainatate, Romania nu este tara ideala. La orice rata exportul in tarile foste socialiste si in tarile U.E. se situeaza pe locul doi si trei in numarul total al investitiilor in timp ce pozitia cea mai joasa ca importanta in toti acestia este exportul in USA si Canada, reflectand astfel politicile economice ale U.E.

Tabel 11. Evolutia scopurilor pentru investitii directe in Romania

Scopuri

Experienta de investitii a companiilor

Nr. total de companii

Cu experienta

Fara experienta

1. Descresterea costurilor productiei pentru bunurile vandute in tarile OCDE

1.8

3.0

2.6

2. Productia bunurilor pentru vanzari in tara gazda

4.8

3.3

3.9

3. Exportul in tarile foste socialiste in E.C., E.E. si fosta U.R.S.S.

2.3

2.8

2.9

4. Exportul in U.E.

1.5

3.1

2.8

5. Exportul in S.U.A. sau Canada

1.0

2.1

1.9

Nivele de importanta 1= foarte neimportant ; 5=foarte important

4.3. Cauzele care duc la niveluri relativ scazute ale investitilor directe in Romania

Anul 1994 este primul an din 1990 cand putem gasi in economia romaneasca mult mai multe elemente care i-ar putea face pe straini sa investeasca in Romania: PIB – ul a avut o tendinta de crestere continua, stabilizare macroeconomica prin politici monetare si fiscalitate stransa, inceperea reformelor institutionale si sistemice in special procesul de privatizare si de creare a unui cadru institutional adecvat. Sunt opinii care atribuie nivelul scazut al investitiilor directe in Romania, puterii scazute de absorbtie a pietei interne (investitorii straini potentiali au nevoie de o piata potentiala). Este o estimare a marimii investitiilor directe in Romania care vor creste la peste 1 mil. $ in fiecare an in functie de imbunatatirea mediului economic in Romania.

Politica economica si viteza reformelor sunt de fapt factorii cheie ce duc la cresterea investitiilor directe straine.  

1990 – 1991 au fost doi ani importanti pentru Romania in care legi importante ale reformei incluzand si principala legislatie privind investitiile directe 35/3 aprilie 1991 au fost aprobate de Parlamentul Roman.

Nici un proiect major de investitii directe nu a fost concretizat in acesti doi ani si majoritatea investitiilor directe au venit de la romani ce traiau in strainatate. Economia de piata nu se dezvolta inca in 90 – 91 in Romania: majoritatea preturilor erau inca subventionate, distributia celor mai importante materii prime era inca centralizata, iar rata de schimb era inca artificial mentinuta. Exista insa si o piata neagra a valorilor, o dobanda negativa  si o reforma institutionala incipienta. 1992 a fost primul an cand firmele multinationale s-au extins mai mult ca niciodata in Romania. Nume cunoscute ca Sheell, Amoco, Enterprise Oil, care investesc in extractia de petrol, Siemens si Alcatel in telecomunicatie, Coca – Cola si Pepsi in bauturi racoritoare, Colgate si Palmolive in industria cosmetica, Coopers & Lybrand, Ernst & Young, Wasserstein & Perella in consultanta, contabilitate si servicii financiare, au intrat pe piata romaneasca in 1992.

1992 este anul cand strategia ARD (Asociatia Romana pentru Dezoltare) a fost completa si ARD si-a inceput actiunea promotionala, pentru prima data organizata atat in Romania cat si in strainatate.

Investitiile directe au fost incurajate de cateva politici economice ca de exemplu: unificarea ratei de schimb, regularizarea pietei valutelor, inlaturarea subventiilor si programarea inlaturarii celorlalte, retragerea unor constrangeri pentru comertul international. In acel timp nu exista nici un progres in schimbarea valorii negative a dobanzii. Romania era de asemenea, confruntata cu probleme de imagine negativa in strainatate care in multe cazuri distorsiona adevarul. Ca o economie confruntata cu o multime de dezechilibre macroeconomice cauzate in special de dobanda negativa si de rata de schimb artificiala, investitiile directe au ramas la nivele scazute cu toate ca masuri au fost luate pentru a facilita cresterea acestora. Perceptia investitiilor asupra economiei a fost aceea a unor reforme incerte si a unor nesigurante privind stabilizarea si cresterea. Si cercul vicios continua: imaginea proasta si asteptarile economice insemnau ca investitiile directe nu pot sa se mai realizeze; nivelul scazut al investitiilor directe a afectat cresterea economica si a incetinit reformele. Cresterea este strans legata de tranzactii profitabile dar in primul rand toti investitorii sunt preocupati sa evite orice incertitudine, fiind destul de sensibili la informatii certe despre mediul economic prezent si viitor.

O alta problema importanta este atitudinea autoritatilor privind investitiile. Investitiile venind din strainatate cauta bunavointa si tratament profesional la standarde vestice. O buna perceptie a acestora duce la concluzia ca tara este stabila politic. In ceea ce priveste legile, investitorii cauta o singura, usor de inteles, neechivoca lege care sa nu faca discriminari intre locali si straini.

In ceea ce priveste macroeconomia, investitorii straini sunt interesati sa opereze intr-un mediu economic deschis, fara nici o restrictie, intr-un mediu unde inflatia este scazuta sau cel putin sub control, cu o piata libera in schimbul international fara restrictii la obtinerea profitului, in comertul international asupra investitiilor straine sau asupra repatrierii capitalului. La nivel microeconomic investitorii sunt interesati cum sa angajeze personal calificat, sunt preocupati de nivelurile existente ale productivitatii si de costurile muncii, de politicile unionale, de costurile locale ale transportului, energiei, chiriilor, de disponibilitatea si costurile materiilor prime, de conditiile infrastructurii, in special telecomunicatii si de asemenea cauta sa lucreze intr-un mediu nebirocratic.

Presupunand ca toate aceste conditii sunt indeplinite este necesar ca tara gazda sa ofere informatii prin documentare si parteneri de dialog pentru a asigura asa numita transparenta. Accesul la informatii este o problema importanta in atragerea investitiilor directe. Chiar si atunci cand informatia este buna, daca ea nu este furnizata ramane inutila. Romania inca furnizeaza o cantitate saraca de informatii potentialilor investitori straini

Obstacolele majore pentru cresterea rapida a investitiilor directe au fost:

1.    Slabiciunea sistemului financiar si bancar (39 %)

2.    Birocratia (18 %)

3.    Cadrul legal incomplet, ambiguu si instabil (15 %)

4.    Ramasitele vechii mentalitati (10 %)

Investitorii straini au facut, de asemenea, sugestii cu privire la aceste probleme pentru a sporii investitiile directe in viitor. Aceste sugestii se refereau la:

a)      Imbunatatirea sistemului financiar si bancar (31 %)

b)      Imbunatatirea legislatiei (26 %)

c)      Eradicarea birocratiei (15 %)

d)      Asigurarea stabilitatii politice (11 %)

e)      Accelerarea implementarii reformei (9 %)

         

          Factori administrativi

          Atitudinea necorespunzatoare a functionarilor pare sa fie principala grije a investitorilor straini. Ea consta in atitudinea necooperanta ca si abuzul procedural al unor angajati si agentiilor si institutiilor guvernamentale. Au fost o multime de cazuri in care functionarii au fost nepoliticosi, incorecti in aplicarea legii generand frustrare si iritatie in comunitatea investitorilor straini.

          De asemenea s-a constatat ca exista inspectii frecvente impuse fara motiv de institutiile guvernamentale, toate acestea sfarsindu-se cu penalitati (fara sa conteze cum se numesc). Astfel de greseli se datoreaza netransparentei si interpretarii gresite a legii.

          Mai exista o multime de proiecte inca blocate datorita birocratiei in ciuda promisiunilor venite de la nivelele inalte.

          O alta inhibitie se datoreaza unei agentii romane pentru dezvoltare care nu ofera raspuns si nici nu mai functioneaza ca o agentie cu o singura usa. De asemenea exista o lipsa de transparenta si confuzie in ceea ce priveste procedurile care trebuie sa fie urmate in astfel de evenimente ca privatizarea unei foste intreprinderi de stat cand un investitor strain se decide sa investeasca in ea. Nu este indeajuns de clar care sunt intreprinderile licitabile si cum se desfasoara licitatia. Chiar daca legea ofera fostelor intreprinderi de stat libertatea de a-si alege propriile miscari viitoare, ele si companiile multinationale ce planuiesc obtinerea actiunilor acestora sant confruntate cu conditii impuse de ministere sau de departamentele acestora. Proiectele sant aprobate in conditii diferite fiindca fiecare minister lucreaza in propriul sau stil si cu termeni specifici.

          Deciziile sunt uneori luate fara acordurile directorilor generali ai intreprinderilor ceea ce implica intarzieri, amanari si uneori chiar pierderea contactelor.

          2. Slabiciunea sistemului fiscal.

          Sistemul fiscal este controversat. Exista o multime de taxe si tarife ca: tarifele vamale si T.V.A. care pot fi interpretate in diferite moduri. Exista o intelegere gresita si o interpretare gresita in ceea ce priveste sectorul economic in care o afacere ar trebui sa fie plasata fiindca fiecare sector isi are propriile scutiri de taxe. Impozitul pe salariu in legislatia romana nu este indeajuns de clar, referitor la sursa, venitul si valoarea venitului care ar trebui sa fie taxat in Romania.

          Veniturile si salariile sunt descurajant de suprataxate. Exista o limita legala descurajanta pentru publicitate si promovare considerata prea scazuta pentru investitorii straini.

         

          3. Problemele inca nerezolvate.

          Astfel de probleme sunt norme si reglementari care conduc investitorii terti la anti – pricing si lipsa unor legi certe pentru achizitionarea proprietatii industriale si diminuarea coruptiei.

          Oricare noua crestere a preturilor (datorita ratei inflatiei care in Romania a avut nivele ridicate incepand cu ‘90) trebuie sa fie notificata 30 zile inainte de a o aplica. Mai multe reglementari au fost aplicate in privinta acestor notificari care pe investitori i-au dus la confuzie datorita unor neconformitati in urmarea instructiunilor. Este necesara o lege permitand proprietatea asupra pamantului sa fie in posesia tuturor intreprinderilor fie ele locale sau straine. Notariatele si tribunalele, in special cele  locale, se opun proprietatii asupra pamantului a societatilor mixte care s-au format prin fuzionare.

          4. Probleme macroeconomice.

          Prima dintre ele este a unui sistem de clearing vazut ca o metoda de plata moderna si sofisticata care duce la:

a)      amanari in platile bancare intre contractanti pana la 2 saptamani. Luand in considerare rata mare a inflatiei in Romania in ultimii 5 ani, se impune o taxare a inflatiei asupra creditorilor.

b)     un nivel insuficient al masei monetare pentru tranzactiile necesare agentilor economici.

          A doua problema este creata de dobanzi. Valoare nominala mare si valoare reala negativa duc la mari fluctuatii.

          In al III-lea rand sunt diferentieri privind accesul la moneda straina.

          Flexibilitatea pietelor de schimb este privita ca si cum ar fi fost rezolvata desi inca mai exista dezbateri asupra extinderii lor.

          In al IV-lea rand este inflatia. O multime de agenti economici invocand facturi mai mari datorita ratei inflatiei in moment nepotrivit si intr-o maniera nepotrivita afectandu-le astfel profitul. Un raport recent publicat de serviciul strategic in iunie 1994, furnizeaza mai multe informatii spunand de ce Romania are o imagine slaba in comunitatea investitorilor straini:

         arata ca agentia romana pentru dezvoltare (ARD) nu a aplicat propria ei strategie investitorilor straini nu sunt multumiti de echitatea serviciilor pe care le ofera. Comisia comunitatii europene a inceput si apoi a stopat finantarea unui program FARE pentru imbunatatirea calitatii serviciilor ARD.

          ARD, care a fost initial programata sa lucreze ca o agentie de prima importanta, nu mai este conceputa in acelasi mod de investitorii straini. Imaginea generala este ca ARD nu are nici o putere sa-si puna in practica strategia de atragere a investitorilor straini in Romania si ca ea si-a pierdut personalul cel mai calificat, iar puterea i-a fost erodata. Nu i-a fost furnizata suficienta informatie si inadecvata participare cu ministerele cand o noua investitie trebuie facuta. Investitorul strain trebuie sa-si faca programari si sa mearga ei insisi la toate ministerele pentru obtinerea aprobarilor, un lucru ce consuma timpul ca rezultat al birocratiei.

          Investitorii ar prefera ca mult mai multe probleme specifice sa fie rezolvate de A.R.D. printr-o coordonare a tuturor problemelor privitoare la ministere.

          Informatia si serviciile furnizate investitorilor straini sunt dispersate acum intre alte institutii ca F.P.S., cele 5 fonduri ale proprietatii private si banci. F.P.S. si F.P.P. au preluat pentru ele insele unele dintre functiile A.R.D. facand astfel procedurile de inregistrare mult mai complicate.

          Putem sa tragem concluzia ca sunt patru categorii importante de factori care afecteaza negativ imbunatatirile cantitatii investitiilor directe:

a)      baza legislativa instabila. Exista frecvente schimbari in legislatie si uneori legile sunt sanctionate intr-un mod impredictibil. Legile cunoscute sunt modificate de amendamente si ordonante care contrazic alte legi deja existente. Ca urmare exista frecvente schimbari in structurile institutionale guvernamentale de exemplu A.R.D. a fost . Legile cunoscute sunt modificate de amendamente si ordonante care contrazic alte legi deja existente. Ca urmare exista frecvente schimbari in structurile institutionale guvernamentale de exemplu A.R.D. a fost organizata in 1992 sub o structura moderna, iar decizia guvernamentala 267/95 a plasat-o intr-o formula ministeriala invechita transformand-o dintr-o institutie activa moderna intr-una pasiva si birocratica.

b)     rigiditatea cadrului institutional.

          Majoritatea cadrului institutional este preocupat cu aprobarea si apoi promovarea a noi proiecte de investitii directe. Aparitia noilor institutii care nu intotdeauna erau corelate cu cele existente a dus la difuzarea responsabilitatilor. Intreprinderile nu mai au competenta de a lua propriile lor decizii, competenta si decizia fiind transmise F.P.S.-ului. Tocmai de aceea semnarea unui contract ia ani buni. F.P.S. este perceput de investitorii straini ca fiind neactiv si necooperant la propunerile lor.

          Promovarea slaba si lipsa standardelor vestice poate fi pusa la acest punct langa comportamentul de proasta maniera a unor angajati.

c)      obstacolele din partea unui sector al proprietatii private.

          Ponderea sectorului privat in P.I.B.-ul romanesc in 1994 a fost de 35%. Sectorul privat a fost cuprins de intreprinderile mici si mijlocii in special in agricultura si servicii. Aici lucrul a comutat mari cantitati de capital datorita distorsionarii pietei, conexiunilor privilegiate, datorita lipsei transparentei economice. Cele mai mari distorsiuni au generat intre 90 – 92 mari venituri, au fost cauzate de rata de schimb artificiala si de distributia centralizata a materiilor prime si a produselor de import si de export.

          Pentru a asigura competitia este nevoie de transparenta si pentru mai multa sau mai putina egalitate a oportunitatilor pentru toti.

          O administratie dura poate pune toate acestea in practica. In momentul in care tranzitia a inceput in economie exista o stare de confuzie cu o multime de elemente instabile in ea. Au existat tratamente diferite de investitori straini si nationali, strainii cu avand mai multe avantaje decat localii (legea 71/94). Aceasta a provocat reactii negative in comunitatea nationala de investitori, deci este nevoia unei egalitati in tratamentul investitorilor. Trebuie mentionat ca va fi profitabil pentru economie (crescand P.I.B.-ul, productivitatea muncii, scaderea costurilor, etc.), daca exista competitie. Monopolurile existente vor face tot ceea ce le sta in putinta pentru a preintampina ceea ce le-ar putea afecta pozitiile privilegiate incluzand chiar si companiile multinationale inca inexistente. Asa ca va fi benefic pentru economie sa fie promovate institutii si legi adecvate, o economie competitiva de piata, infuzia de capital si exportul de marfuri.

d)    slabiciunea sistemului financiar si bancar

          In ciuda progresului in acest domeniu, sunt inca multe lucruri de facut. Necesitatea pentru clearingul rapid si procedurile de plata a fost deja mentionata. Nu exista inca o bursa reala si o piata a bondurilor. Existenta lor va mari goana posibililor investitori cu portofoliu, dezvoltarea pietei de capital si cresterea numarului de actionari care pot sa intermedieze intre investitorii straini si autoritatile romane (bancile de investitori), sunt doua dintre principalele probleme care trebuie sa fie transate pentru atragerea investitorilor straini.

          Sunt inca o multime de banci de investitori straini si fonduri mutuale sau de pensii care amana orice decizie de a investi in Romania pana ce piata de capital va fi dezvoltata.

          4.4. Strategie romaneasca globala de crestere a intrarilor de investitii straine directe

          Pentru a se dezvolta, o tara trebuie sa investeasca in echipament, in drumuri, in capitalul uman (aptitudini). Dar nu totul se rezuma la a investi. Trebuie sa ne intrebam in ce conditii va fi investitia adecvata, in ce cantitate? Raspunsul este : in conditiile  care ofera investitorului (fie local sau strain) un beneficiu adecvat. Cheia dezvoltarii este oferirea producatorilor si consumatorilor a libertatii economice de a infrunta si a raspunde la stimulente. Stabilirea acestor conditii, specifice fiecarei tari, este scopul politicilor economice libere: asigurarea drepturilor de proprietate, intarirea contractelor, asigurarea unui regim de schimb liberal, diminuarea taxelor si a cheltuielilor publice si acceptarea investitiilor straine.

          Este de la sine inteles ca investitiile straine directe vor fi orientate spre piete deja largi si suficient e dezvoltate, care sunt prospere, in extindere si diversificate, fara taxe, liberale si eficiente, accesibile, bine stabilite si cosmopolitane. Capitolul anterior ne ofera o perspectiva asupra cauzelor care inca inhiba intrarile mari de investitii straine directe catre Romania.

          O strategie potrivita a Romaniei trebuie sa inceapa cu toate aceste tipuri diferite de strategii. Apoi este necesar sa schimbam mediul economic si socio-politic romanesc, pentru a deveni atractiv, acordand atatea oportunitati cate sunt posibile tuturor investitorilor, inclusiv companiilor multinationale. Mai sunt inca multe de facut in Romania pentru a schimba mediul economic astfel incat sa aduca redresarea economica si o crestere sustinuta in Romania. Acesta este scopul acestui capitol.

         

          4.4.1. Cativa pasi intermediari catre cresterea investitiilor straine directe

         

(a)   Construirea unor institutii puternice de promovare a economiei de piata in Romania prin restructurarea celor vechi:

    Ministerul Economiei ar trebui sa fie managerul statului. Ar trebui sa coordoneze Fondul Proprietatii de Stat, Agentia de Restructurare Economica, Agentia Nationala pentru Privatizare si Sindicatul de Conducere a Companiilor Autonome. Ministerul Economiei trebuie sa intretina relatii stranse cu cele doua agentii nationale: Agentia Nationala pentru Previziune si Comisia Nationala pentru Statistica.

    Ministerul Comertului si Industriei trebuie sa urmeze politicile de comert si industrie ale guvernului Romaniei si sa coordoneze Agentia Nationala pentru Dezvoltare si Centru National de Comert Exterior, ambele fiind implicate in promovari specifice.

    Ministerele Agriculturii, Mediului, Transportului si Telecomunicatiilor trebuie sa urmeze politicile lor sectoriale ai nu trebuie sa mai intervina in probleme manageriale si administrative.

    este necesara o reorganizare a tuturor institutiilor care lucreaza cu control financiar, punerea lor in domenii de control neparalele si indepartarea posibilitatii lor de interpretare a provizioanelor legale la discretia lor. Aceste reguli trebuie ajustate in concordanta cu Directivele de Control Financiar ale C.E. Nu este deloc nevoie de interpretari proprii ale legilor, de supracontroale. Este, totusi, o mare nevoie de controale impuse intr-o maniera potrivita si profesionala si de proceduri conform legii.

    institutiile specifice ale economiei de piata trebuiesc incurajate si dezvoltate, cum ar fi pietele e bunuri, munca si capitaluri, bursele, anumite institutii financiare specifice, etc. Toate acestea trebuie sa fie in concordanta cu legile specifice ale U.E. cu privire la concurenta, bancruta, proprietatea intelectuala, asistenta sociala, etc.

(b)   Transformarea tuturor procedurilor birocratice complicate pentru initializarea si negocierea afacerilor cu investitorii straini:

    decizia trebuie luata de preferinta in  una sau cel putin un numar restrans de institutii si acestea trebuie sa fie hotarate odata pentru totdeauna.

    F.P.S. ar trebui sa preia doar rolul de a vinde actiuni si sa nu se implice in alte lucruri cum ar fi contactarea partenerilor, licentierea, inchirierea s.a.

    Ministerele are trebui sa acorde consultanta profesionala ori de cate ori este nevoie intr-o maniera folositoare, urmand politicile sectoriale si incetand sa administreze proprietatea de stat. S-ar obtine o rentabilitate economica din trecerea lor de la o evaluare pur tehnica spre cresterea initiativei de a incheia mai multe afaceri bune.

    este de asemenea necesara oprirea “difuziei” de date si crearea unui acces mai larg la informatii pentru toti potentialii parteneri. Datele ar trebui oferite intr-o maniera standard profesionala, facandu-le mai usor accesibile pentru oricine. Privatizarea prin vanzarea de actiuni ar trebui facuta cu mai multa transparenta.

    proiectele trebuie sa fie bine pregatite si promovate deoarece tipul metodelor folosite este foarte important pentru o privatizare de succes.

    timpul necesar pentru obtinerea aprobarii (care in multe cazuri este de   1-2 ani ) trebuie scurtat in concordanta cu standardele internationale. A.R.D. ar trebui sa creasca promovarea si sa nu mai analizeze toate categoriile de proiecte, concentrandu-se doar asupra celor accentuate de catre guvern.

    sunt necesare cateva schimbari in provizioane, cum ar fi transmiterea inregistrarii contractelor de parteneriat catre Curtile care au competenta teritoriala in aria in care este localizat sediul parteneriatului (Legea societatilor nr. 31/1990). Aceasta transmitere este necesara deoarece procedura de inregistrare a societatilor presupune ca intreprinzatorii sa ceara si inregistrarea la O.R.C. judetean, cu inregistrarea bazata doar pe ordin judecatoresc, sau, functie de caz, a curtii superioare (Legea Registrului Comertului 26/1990). Ar fi mai bine daca judecatorii si notarii ar urma aceleasi reguli privind schitarea si implementarea contractelor de parteneriat. Va fi necesara cresterea numarului notariatelor, care sa lucreze intr-o maniera mai moderna, occidentala.

    investitorii straini ar fi probabil interesati in achizitionarea de actiuni in societatile de stat autonome (inca excluse de la privatizare) si in proiectele privind imbunatatirea infrastructurii care este o problema vitala in atragerea investitii straine directe in Romania.

    este necesara inlaturarea oricarei discriminari dintre investitorii romani si straini cum ar fi tarifele diferite de transport intern sau conditiile de comert exterior.

          (c). Ajustarea productiei   

    ajustarile sectoriale urgente, mutarea produselor nefolosite, restructurarea ramurilor care produc pierderi, introducerea noilor tehnologii acolo unde este posibil, reproiectarea vechilor produse conform cu cerintele si nevoile pietei, introducerea metodelor moderne de management, utilizarea mai eficienta a resurselor si facilitatii de imprumut moderne au fost orientate spre cresterea productivitatii. Nici o astfel de decizie nu a fost luata in capacitatile industriale productive imense, rafinarea petrolului, etc, si aceste non-actiuni nu incurajeaza societatile multinationale care opereaza in mediile mentionate anterior.

          4.4.2. Politicile de incurajare a investitii straine directe pe termen lung

 

          In ciuda mediului economic dificil, a comportamentului imprevizibil a unor societati care actioneaza in acest mediu specific, sunt totusi unele asteptari incurajatoare privind dezvoltarea economica viitoare a Romaniei.

          Ratele de crestere G.D.P. prevazute ale Bancii Mondiale sunt stabilite la 4,0 % in 1996 si o medie de 2,8 % de crestere anuala pentru perioada 1997-2000. Cifrele G.D.P. prevazute ale Link sunt si mai optimiste, estimate la 4,3 si 2,9 % respectiv. Institutul Roman de Previziune din Bucuresti a estimat o rata de crestere G.D.P. pentru Romania de 5,7 % pentru 1996-2000.

          Viitorul economiei romanesti va depinde de cat de adecvate sunt politicile economice, incepand de acum, in continuarea reformei economice consistente si in redarea unui sentiment de incredere in politicile economice printre societati si populatie. Este nevoie de asemenea de coerenta, predictibilitate si transparenta in viitoarele politici economice.

          Cel mai important lucru este continuarea rapida si eficienta a reformelor economice, cele mai multe in privatizare, cu tot impactul lor asupra comportamentului societatii. Problema majora in privatizare este cine va detine o firma privata. Pot fi insideri si outsideri. Cu usurinta ne putem astepta la rezultate superioare in restructurare si productivitate din partea firmelor straine stiind ca insiderii nu sunt capabili sa ia decizii. In astfel de cazuri este putin probabil ca noii proprietari sa faca parte din vechea ordine, in special daca sunt straini si probabil vor avea un acces mai restrans la subventii.

          Este de asemenea nevoie de stabilizare macroeconomica, pentru dezvoltarea infrastructurii fizice si comerciale si pentru adaptarea politicilor si programelor sociale potrivite.

          Crearea unei infrastructuri comerciale moderne, sistemele bancare, contabil si de asigurari este de asemenea esentiala. Privatizarea unor banci comerciale de stat poate fi o cale catre crearea unui sistem bancar competitiv in Romania.

          Probabil va fi necesara largirea numarului initial de produse de interes national care sa mearga spre privatizare, fie ele nationale sau straine. Mai exact anumite societati autonome inca de stat trebuie sa fie privatizate. Procedura de privatizare trebuie facuta astfel incat sa ofere aceleasi oportunitati tuturor investitorilor in cumpararea de actiuni si obtinerea de informatii. Si probabil uneori procedurile de privatizare specifice trebuiesc folosite astfel incat sa se potriveasca fiecarui caz. Bursa, fondurile mutuale si de investitii, etc. trebuie sa fie implicate in procesul de privatizare ca si bancile si societatile de consultanta si management. O piata secundara a bunurilor de interes national trebuie stabilita pentru a opera cu bunurile care au ramas neacoperite pe piata principala. Si o privatizare secundara trebuie facuta pentru a se ocupa cu vanzarea catre persoane private a actiunilor majoritare ale statului.

          Crearea unei piete de valori de valori reala cu toate implicatiile ei, reguli adecvate si institutii si stimulente oferite prin diverse banci de investitii, fonduri, societati, ,etc. este in opinia mea esentiala pe termen lung.

          Este de asemenea necesara fixarea salariilor si a primelor in functie de productivitatea muncii. Bineinteles ca este nevoie de o economie de piata sociala in Romania, cu cheltuieli de asistenta sociala, dar resursele pentru aceste cheltuieli nu ar trebui cautate in masuri cum ar fi restrictionare importurilor si/sau exporturilor, controlul pietelor, subventii si altele, decat in cresterea productivitatii si a dezvoltarii, politici sociale orientate pentru diferite categorii privilegiate si in incurajarea programelor de asistenta sociala privata, cum ar fi fondurile de pensionare, fonduri mutuale si de investitii etc.

          Exista preocupari privind politicile potrivite sa fie aplicate pentru a spori economisirea interna si pentru a atrage investitorii straini, acestea fiind doua puncte cheie in cresterea ratei de dezvoltare G.D.P. a Romaniei.

          Politica fiscala trebuie sa aiba drept scop reducerea taxelor (atat asupra profitului cat si asupra salariilor) si sa reduca sarcina datoriei publice prin sporirea numarului de platitori. Este o mare nevoie de a solutiona economia subterana inca neimpozitata, cu o contributie considerabila la G.D.P. Trebuie introdus un sens al eticii impozitelor pentru toti platitorii, fie ei publici sau privati. Nivelul tarifelor trebuie de asemenea diminuat, promovand un regim al schimburilor externe in general liber si chiar desfiintat in cazul schimburilor cu Uniunea Europeana. Pentru a evita distorsiunile, evaziunea, presiunile si coruptia este necesar sa abolim toate felurile de libertati tarifare si fiscale, oricum ar fi ele numite.

          Cheltuielile guvernamentale trebuie sa fie diminuate, reducand subventiile in productie in regiile autonome, in special in sectorul minier si al transporturilor. Pentru a elimina distorsiunile economice este necesar sa continuam inlaturarea tuturor preturilor controlate de stat. Este la fel de necesara incurajarea concurentei prin implementarea unor legi specifice in acest domeniu.

Politica monetara trebuie sa sporeasca stabilitatea monedei nationale in raport cu o moneda straina; Valuta trebuie sa creasca in raport cu rata de crestere a G.D.P.; Reguli nediscriminatorii clare trebuie sa fie folosite, evitand imprumuturile bugetare preferentiale si subventiile. Disciplina financiara si restructurarea microeconomica trebuiesc amandoua orientate spre suprimarea imensei datorii inter – societati si/sau credite neperformante.

          Politica ratei de schimb trebuie sa tinteasca spre convertibilitatea totala a leului romanesc prin promovarea unei piete libere a ratei de schimb.

          Politica industriala in Romania implica schimbari structurale a caror scop final ar trebui sa fie succesul pe piata industriala internationala si integrarea cu succes in piata Comunitatii Europene. Datorita stadiului in care se afla reforma economica si transformarile din Romania, statul trebuie sa dezvolte o noua politica industriala pana in momentul in care pietele functioneaza complet. Probabil ca optiunea corecta privind politica industriala este aplicarea unei politici active dar traditionale asupra resurselor directe (prin instrumente specifice) in anumite sectoare economice si societati. Presupunand ca aceste sectoare si companii au fost selectate, mai sunt cel putin doua impedimente.

          Intai, este o lipsa de resurse financiare in Romania; si in al doilea rand, lipsa resurselor va duce la presiuni din partea diferitelor grupuri interesate din economie si toate acestea vor aparea cat timp resurselor sunt administrate de institutii slabe si fragile. O politica industriala neutra indreptata catre cresterea concurentei industriale nu este potrivita in Romania din urmatoarele motive: intai, lipsa resurselor financiare si decapitalizarea companiilor industriale care a aparut in timpul tranzitiei datorita politicii fiscale gresite si stocurilor de bunuri nevandute; si in al doilea rand exista cateva unitati productive gigant care implica distorsiuni microeconomice. Acesta este cazul unor astfel de industrii cum sunt: rafinariile, fertilizatorii, metalurgia, constructia de masini, etc. Restructurarea lor reusita sau nu duce la probleme cu o dimensiune sociala.

          Este necesar sa aplicam o restructurare selectiva in sectoarele                      supra – productive, cum este industria chimica, metalurgia si constructia de masini. Recapitalizarea, consultanta si asistenta manageriala, garantiile guvernamentale, trebuiesc orientate inspre acele companii cu cele mai bune sanse de patrundere pe pietele internationale. Dupa cativa ani, presupunand ca politica industriala activa si-a atins scopul de creare a industriilor competitive, va fi necesara impunerea unei combinatii de politici industriale active si neutre.

          Partea activa este impusa de procesul de tranzitie si de realitatile          economico – sociale romanesti (companii slab capitalizate, management invechit si echipament uzat, capacitate de productie excesiva, personal excesiv, etc., pe langa care capacitatile pietei sunt inca slabe si raspunsul societatilor la acestea este mult prea nesigur). Cateva sectoare industriale pot fi sprijinite prin constituirea de aliante strategice cu societati multinationale si prin investitiilor straine directe in Romania. Si investitiile locale ar trebui incurajate, in special prin promovarea produselor cu o valoare adaugata mare, cu un impact pozitiv asupra cresterii G.D.P.

          Politica comerciala trebuie sa urmeze acelasi drum cu politica industriala: promovarea produselor romanesti pe piata internationala (prin furnizarea informatiilor despre pietele internationale) si a concurentei in economie (promovarea intereselor consumatorilor). Este necesar sa adoptam un regim de schimb mai liber cu ajustari pentru a-l apropria de standardele G.A.T.T. si Uniunea Europeana in cazul tuturor barierelor tarifare si non – tarifare. Protectia comerciala a unor bunuri trebuie aplicata strict in concordanta cu Acordul de Asociere al Romaniei la Uniunea Europeana.

          Guvernul trebuie sa se implice in construirea unei infrastructuri fizice moderne, de asemenea. Imbunatatirea starii actuale a infrastructurii fizice este vitala. Conditia ei precara confera Romaniei un dezavantaj competitiv fata de celelalte membre al C.E.E. (sporit de asemenea de dezavantajul competitiv dat de distantarea fata de pietele occidentale). In Romania au fost facute deja planuri de imbunatatire a infrastructurii. Romania trebuie sa foloseasca atat fonduri interne cat si externe (in special de la institutii internationale, dar si de la fonduri private, folosind stimulente adecvate) pentru a imbunatatii conditia infrastructurii.

          O alta problema inca noua in tranzitie este politica regionala, care trebuie sa atraga investitii si investitii straine directe in anumite regiuni ale tarii. Aici trebuie  implementate politici fiscale adecvate (scutiri de taxe si impozite, etc.) cat si politici monetare si administrative. Reforma administrativa, inteleasa ca cea mai eficienta si simpla metoda de impementare a deciziilor economice adecvate, poate fi considerata drept punctul cheie pentru o tranzitie de succes. Probabil ca Romania trebuie sa adopte un stil occidental eficient de administrare adaptat la traditiile romanesti. Din punct de vedere dimensional aparatul administrativ trebuie sa corespunda noului rol jucat de stat in economie.

          4.4.3. Masuri specifice de atragere a ISD in Romania

          Tranzitia economica, cu toate schimbarile ei structurale, poveri si costuri sociale care au devenit evidente in Romania, pare sa fie un mediu neatractiv pentru investitorii straini. De aceea guvernul romaniei trebuie sa fie foarte atent la stimulentele necesare pentru atragerea investitiilor straine directe. O masura specifica se adreseaza acoperirii tuturor riscurilor investitiilor straine directe in Romania. Investitorii straini  au nevoie de protectie impotriva pierderilor care pot fi provocate de mediul politic si economic romanesc.

          Investitorii straini cauta intotdeauna acel mediu special unde investitiile interne au succes. Romania are inca resurse naturale dar cea mai importanta resursa a ei este personalul calificat sau usor de calificat pe care il detine. Este totusi o lipsa a stimulentelor pentru a face oamenii sa lucreze (de ex. salarii mici). Prin adoptarea unor politici potrivite este posibila imbunatatirea performantelor (productivitatii) fortei de munca.

          Scutirea de impozite este considerata o facilitate „pasiva” deoarece se aplica doar la afaceri deja stabilita si numai daca sunt profitabile. Romania a abolit majoritatea scutirilor fiscale (au ramas in vigoare numai pentru valori egale sau mai mari de 50 mil. $) dar nu le-a inlocuit cu o alta facilitate activa.

          Asigurarea investitiilor straine directe  in cazul special al Romaniei inseamna:

-        inchirierea terenurilor si a cladirilor pe termen lung si la tarife promotionale;

-        acordarea investitorilor de garantii guvernamentale pentru orice investitie mare, etc. Aceste nevoi pot fi implinite printr-o facilitate activa cum ar fi infiintarea unui fond special (si/sau fonduri locale) pentru a stimula cresterea investitiilor straine directe in Romania. Un astfel de fond ar oferi facilitati cum sunt:

-   subventionarea terenurilor si cladirilor, ratelor dobanzilor si cursurilor de calificare;

-   finantarea dezvoltarii industriale (preluarea de actiuni in unele proiecte, finantarea unor utilitati ale proiectelor, etc.);

-   acordarea de asistenta pentru cercetarea si dezvoltarea investitiilor straine directe;

-   oferirea unor compensatii pentru neangajati, etc.

          Pot fi infiintate mai multe fonduri, unul central si cateva locale, fiecare fond incurajand investitiile straine directe locale. Ele pot fi finantate local sau central. Aceste masuri trebuie sa fie corelate cu strategia globala de atragere a investitiilor straine directe. In acest context este necesar sa fim deschisi catre toate facilitatile acordate Romaniei de catre U.E.

          4.4.4. Probleme generale privind strategia.

          Strategia specifica a fost deja aprobata de Parlamentul Romaniei sub titlul “Strategia Reformei Economice si Sociale”. Conform acestei strategii, A.R.D. are rolul principal in promovarea si cresterea investitiilor straine directe in Romania. Procesul de promovare are drept scop incurajarea proiectelor de investitii straine directe in anumite sectoare economice prestabilite, regiuni si intrepreinderi din Romania, ca si promovarea generala a reputatiei Romaniei in comunitatea economica internationala.

          Promovarea generala a Romaniei consta in prezentarea realitatilor din tara, in special prin literatura de specialitate, organizarea de seminarii, conferinte, etc. Strategia de crestere a investitiilor straine directe in domeniul particular al economiei romanesti (promovare directionata) tinde sa balanseze schimbul extern si sa furnizeze produse vitale.

          Acesti ultimi cinci ani ai tranzitiei arata ca indeplinirea cerintelor economiei romanesti prin promovarea directionata poate fi realizata doar prin acordarea unei atentii deosebite in fiecare stadiu de realizare a proiectului. Atentia trebuie acordata atat de institutiile romanesti cat si de cele multi nationale.

          Nevoia unei promovari directionate deriva din starea actuala  a mediului economic romanesc si din faptul ca Romania nu este inca recunoscuta in lumea afacerilor. Promovarea directionata trebuie:

-      sa promoveze avantajele competitive ale Romaniei fata de alte tari;

-      sa foloseasca tehnici active de promovare pentru a atrage acele societati multinationale si acele proiecte economice de care Romania are nevoie.

          In atingerea acestui scop, se presupune ca s-a efectuat deja munca de teren in identificarea si selectarea:

-      acelor sectoare ale economiei spre care ar trebui orientate investitiile straine directe;

-      acelor societati multinationale care vor indeplini cel mai profitabil proiectele in sectoarele alese.

          Dupa aceasta este necesara lansarea unui program complet de astragere a societatilor multinationale in proiectele facute. Promovarea trebuie sa fie parte a unei strategii largi, generale. Strategia generala trebuie sa pregateasca drumul pentru promovarea directionata. Strategia generala trebuie sa contina un program pentru:

-      imbunatatirea reputatiei Romaniei in mediul economic international;

-      evidentierea diferentelor dintre Romania si alte tari membre C.E.E.;

-      atragerea atentiei investitorilor straini catre Romania;a

-      promovarea potentialului economic si investitional al Romaniei;

-      publicarea de noi informatii despre Romania in presa economica internationala si in lumea afacerilor.

          In crearea strategiei directionale, trebuie stabilite anumite prioritati economice cum ar fi dezvoltarea urmatoarelor sectoare:

-      industriilor producatoare pentru export (de preferinta produse cu o valoare adaugata mare);

-      sectoarele cu un impact mare in crearea de locuri de munca;

-      sectoarele cele mai influente in economie;

-      sectoarele cu cea mai mare nevoie de investitii straine directe;

-      acelor investitii care ar putea fi finantate de Banca Mondiala, B.E.R.D. si alte institutii internationale.

          O astfel de strategie trebuie sprijinita de guvern si trebuie implementata de o institutie guvernamentala de tip international, specializata si puternica, cum este A.R.D. Aceasta institutie trebuie sa fie mai mult sau mai putin autonoma, dar trebuie sa actioneze sub supravegherea guvernului sau a Ministerului Comertului si Industriei.  Politica directionala trebuie sa fie alcatuita din diferite proiecte specializate. Proiectele trebuie sa fie legale in scopul obtinerii celei mai bune utilizari a avantajelor competitive ale Romaniei.

          A.R.D. trebuie sa fie dinamica, nebirocrata, trebuie sa lanseze initiative si sa promoveze agresiv proiectele bune (acelea cu un impact major asupra economiei Romaniei) catre societatile multinationale, si terbuie sa fie eficienta. Pentru a atinge aceste obiective, A.R.D. trebuie sa actioneze pe baza provizioanelor legale potrivite si cele mai potrivite stimulente trebuie furnizate de personalul ei care a fost anterior selectat si testat. Trebuie sa furnizeze o categorie intreaga de servicii specifice catre investitorii straini, inclusiv contractele si aprobarile din partea ministerelor, contracte cu agentii de inchiriere, (birouri, case, terenuri). A.R.D. trebuie aprovizionata cu resurse financiare mai mari din partea guvernului.

          Datele necesare pentru proiectele de investitii straine directe specifice trebuie sa fie mai repede disponibile si mai usor accesibile de la B.N.R. si C.N.S.  B.N.R. trebuie sa furnizeze informatii asupra intrarilor capitale de investitii straine directe in economie, iar C.N.S. dimensiunile lor si a impactului asupra economiei romanesti. Sistemul de inregistrare trebuie imbunatatit ca sa permita comparatia clara cu alte tari, in special din C.E.E. 

          A.R.D. trebuie sa trateze adecvat datele profesionale asupra investitiilor straine directe care sunt necesare pentru orice decizie de investitie sau analiza economica. A.R.D. trebuie sa faca analize empirice, estimari, verificari asupra opiniilor investitorilor, a pozitiei lor, etc. Rezultatul fiecarei analize poate fi atunci folosit pentru a promova proiecte adecvate. A.R.D. trebuie sa-si creeze propria baza de date.

          A.R.D. trebuie de asemenea sa promoveze orgasnizarea de seminarii si conferinte asupra investitiilor straine directe in Romania. Este necesar sa se instaleze un tip european de conducere si management in A.R.D. si sa se inregistreze pe calculator toate intalnirile personalului si conferintele cu investitorii straini. Ar fi necesar sa se stabileasca criteriile de eficienta, cum este atingerea unor intrari anuale de investitii straine directe de aporximativ 1 miliard $.

          Personalul A.R.D., dupa un proces de selectionae strict, trebuie pregatit in strainatate pentru a obtine “spiritul” specific si “cultura afacerilor” pentru o astfel de institutie. Personalul calificat este pregatit acum doar de A.R.D. Pe viitor aceste pregatiri trebuie facute de departamentele economice ale universitatilor. In mod curent, o parte din personalul specializat al A.R.D. este absorbit in filialele societatilor multinationale di Romania  A.R.D. trebuie sa fie bine echipata si organizata din punct de vedere tehnic conform principiilor institutiilor private. Investitorii straini trebuie sa fie convinsi ca A.R.D. este o institutie stabila si independenta de diverse partide care ar putea fi la putere si de diverse grupuri de interese in economia romaneasca, si ca A.R.D. are destula putere si responsabilitate pentru a actiona cu succes.

4.5. Industrii si ramuri romanesti de posibil interes pentru investitorii straini

          Romania ofera o forta de munca comparativ ieftina si materii prime in urmatoarele industrii si sectoare:

A.   Industrie

-      industria energetica; statiile energetice necesita echipament modern in urmatoarele zone geografice: Comanesti, Ovidiu-Constanta, Doicesti-Dambovita, Paroseni, Oradea, etc., pentru a creste productivitatea si a reduce consumul;

-      metalurgia neferoasa necesita deasemenea echipament modern pentru a spori coeficientul de extractie pentru metale ca aurul, argintul, arama, zincul, etc., de la baze mineraliere sarace (Bucuresti, Zlatna, Copsa Mica, Baia Mare, Moldova Noua);

-      inginerie mecanica, in special instrumente de masurare a apei si a noxelor (Bucuresti, Barlad, Pascani).

          Productia de: aluminiu; aeroplane; apa dura; echipament de forari terestre si maritime; echipament electronic; industrie alimentara: fabrici de lapte, sucuri de fructe, vegetale, etc.

-      industrie textila care prelucreaza produse indigene ca lana, canepa,in, etc. (tinand cont de preturile scazute ale acestora).

B.   Agricultura

-      industria de productie a utilajelor agricole: tractoare, masini agricole, utilaje si echipamente, fertilizatori, sisteme de irigatii, insecticide, etc.

-      statii agricole generale pentru service-ul si reparatia masinilor, furnizarea de fertilizatori, asigurarea productiei plantelor;

-      dezvoltarea micro-industriala in zonele rurale cum ar fi mulgatoriile, brutariile, etc.

-      depozite moderne pentru stocarea si procesarea primarsa cerealelor;

-      dezvoltarea centrelor informationale pentru asigurarea informatiilor asupra exporturilor si a informatiilor pentru piata interna si cercetarile locale asupra pietei agricole si a preturilor.

          Investitiile in productia agricola, mai exact introducerea de utilaj modern, know-how, cresterea buna de seminte si a animalelor. In ceea ce priveste politica agricola a U.E., trebuie mentionata aici necesitatea schimbarii ei in acord cu noile limite ale U.E. O noua politica agricola a U.E. trebuie sa ia in considerare cat mai mult posibil avantajele comparative si specializarea anumitor tari intr-o viitoare redistribuire a productiei agricole. Un viitor eficient al politicii agricole a U.E. va consta in gasirea de noi piete pentru toate produsele agricole ale tarilor membre U.E.

C.   Transporturile si Telecomunicatiile ar trebui partial privatizate.

D.   Infrastructura:

-           autostrazi construite de investitori straini ti platite de guvernul roman;

-           dezvoltarea infrastructurii in zonele rurale: sistemul rutier si de telecomunicatii.

E.    Mediul:

-      investitii in echipament de protectie a mediului;

-      investitii in epurarea apelor poluate.

F.    Parcuri nationale si conservarea internationala (ex. Delta Dunrii care este sub protectia UNESCO)

G.   Prospectari geologice

H.   Educatia (universitati private, etc.)

4.6.CONCLUZII

          In concluzie am putea intreba din nou de ce si unde investesc societatile in strainatate? Ce criterii folosesc? De ce investesc asa putin in C.E.E. comparativ cu alte zone si in special de ce este nivelul investitiilor straine directe in Romania asa scazut comparativ cu majoritatea celorlalte tari din C.E.E.? Am incercat sa raspund la toate aceste intrebari din aceasta lucrare.

          Munca mea a inceput in Romania cand am incercat sa adun cateva informatii directe de la unele firme straine de succes care investesc in tara mea. Aceasta incercare a esuat. O examinare a strategiilor societatilor multinationale a fost facuta in biblioteca Universitatii Heriot-Watt folosind literatura disponibila.

          Criteriile folosite de societatile multinationale in dezvoltarea strategiei lor difera de la o companie la alta cum am aratat in aceasta lucrare. Fiecare companie are propria strategie, propriul stil in afaceri, si proprile scopuri pe termen lung. Rezultatul este ca fiecare societate are propriul impact caracteristic asupra economiei tarii gazda. Impactele investitiilor straine directe sunt in general benefice tarii gazda.

          Aceasta lucrare prezinta  cea mai importanta din cele doua urmari asupra Romaniei descrise in versiunea lunga a acestui text. Este rezultatul unui chestionar asupra investitiilor straine directe in Romania, pregatit la C.E.R.T. si apoi trimis primelor 500 societati britanice, pentru a aduna informatii noi, interesante, exacte privind investitiile straine directe facute de firmelebritanice in Romania. Au rezultat 21 de raspunsuri de la societatile contactate. Totusi au fost o serie de date interesante adunate, in ciuda raspunsului mic (cap.3).

          Pe baza informatiilor din primul capitol, din statistica investitiilor straine directe, din carti, dizertatii de doctorat, lucrari, etc., si discutii cu cercetatorii de la C.E.R.T. si de la Scoala de Afaceri din Londra, au inceput o parte foarte importamta a acestui studiu. Aceasta presupune o descriere a slabiciunilor si lipsurilor mediului economic romanesc, incercand o identificare a factorilor care determina nivelul scazut al investitiilor straine directe in aceasta tara (cap. 4).

          Drumul spre o strategie de crestere a investitiilor straine directe in Romania, care este ultimul si cel mai important scop al acestei lucrari, este acum evident (cap.5). Lucrarea prezinta de asemenea o lista a unor industrii si ramuri romanesti de posibil interes pentru orice investitor din vest (cap. 6).

          Prima concluzie trasa din aceasta lucrare este ca factorul cheie care ar putea duce la cresterea intrarilor de investitii straine directe atat in Romania cat si in celelalte tari ale C.E.E. consta in viteza si succesul implementarii economiei pe piata. Schemele de succes pentru privatizare si restructurare a economiei ca parte a succesului de tranzitie rezultate din performantele economice mai bune ar spori cu siguranta investitiile de orice tip, inclusiv investitiile straine directe.

          Exista deja o politica economica si dorinta puternica de a face pasii necesari. Este un loc imens pentru schimbare, folosind avantajele comparative ale romaniei, desi exista si dezavantaje (ex. distanta geografica fata de piata Europei de Vest). Dezvoltarea regulamentelor legale in toata Europa de Est este o prioritate esentiala. Romania, impreuna cu alte tari din C.E.E., trebuie sa inlocuiasca regulile arbitrare cu institutii puternice cu un regulament legal care sa inspire incredere si respect. Legi si institutii bune care sa le faca functionabile sunt un bun inceput. Tinta este dificil de atins in orice tara C.E.E. decat in economiile de piata stabile deoarece economiile in tranzitie se lupta inca cu o tensiune constanta intre, pe de o parte, nevoia unui stat puternic pentru a aplica legea  si a impune altele noi si, pe de alta parte, nevoia de restrangere a puterii statului pentru a face loc drepturilor individuale. Stimulentele orientate spre piata trebuie sa compleleteze legile si institutiile orientate in aceeasi directie.

          O implicare puternica pentru integrarea in U.E. poate de asemenea stimula nevoia de legi si sa furnizeze modele de legislatii orientate spre piata. Dorinta Romaniei de a intra in U.E. motiveaza si va motiva in continoare adoptarea unor legi economice care intrunesc cerintele U.E. in domenii cum sunt tarifele, comertul si politica concurentiala. Societatile bine stabilite si aprovizionate, legea institutiilor straine si a societatilor vor proteja dreptul de proprietate, vor promova concurenta si reguli ale pietei corecte, toate acestea incurajand investitiile straine directe. Intelegerile comerciale si parteneriatele internationale pot sa incurajeze reforma legala si in final investitiile straine directe.



* Raport la Forumul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii, 1996, pg. 63.

5 Raport la Forumul national al IMM – 1995, pag. 18

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu
Olimpiu Nusfelean
   - Automobilul marii

Cauta referat
Scriitori romani