clasa a VIII-a A

Statul dac

Geto-dacii reprezinta ramura nordica a tracilor, care traiau in spatiul carpato-danubiano-pontic. Originea lor este indo-europeana, iar civilizatia lor se incadreaza arheologic in epoca fierului. Ei sunt numiti “geti” in izvoarele grecesti iar in cele latine “daci”, primul care foloseste acest termen fiind Caesar. Prima atestare documentara a getilor ii apartine lui Herodot si dateaza dn anul 514 i.Hr. cu prilejul expeditiei lui Darius I.

Ei erau organizati in triburi sau uniuni tribale conduse un rege (sef militar) care avea drept resedinta o cetate intarita numita “dava”. In societatea geto-daca au existat doua categorii sociale: “comati” erau principalii producatori de bunuri (agricultori, mestesugari, comercianti) si “tarabostes” ce reprezenta aristocratia tribala formata din conducatorii de triburi si preoti. Sclavii erau in numar mic si erau folositi pentru munci casnice. Pe plan religios, geto-dacii erau politeisti, religia lor fiind dominata de Zamolxis. Ei au contacte indelungate cu coloniile grecesti de la Marea Neagra (Histria, Tomis si Callatis). Purtatori ai unei cilvilizatii superioare, grecii influenteaza civilizatia geto-daca prin preluarea de catre geti a rotii olarului,a unor tehnici metalurgice superioare si a monezii.

In secolele 1 i.Hr. si 1 d.Hr., societatea geto-dacica a cunoscut o perioada de apogeu. Infloritoarea civilizatie a fierului -temei al unei economii prospere-, structurarea tot mai clara a societatii,dezvoltarea asemanatoare a triburilor s-au reflectat in plan politic prin aparitia statului dac. Statul dac a fost creat in anul 82 i.Hr. de catre Burebista, ajutat de Deceneu. Mijloacele folosite de Burebista au fost diplomatice (unirea unor triburi) si militare (au loc confruntari cu celtii, bastarnii si cetatile grecesti). Burebista duce o politica externa de anvergura, cucerind si integrand teritorii intinse. Astfel, el realizeaza un regat intins ce avea ca limite: in nord Carpatii Padurosi, in est Bugul, in sud Muntii Balcani si in vest confluenta Moravei cu Dunarea. Pe plan intern, el duce o politica autoritara, impunand noi norme morale si juridice. Statul dac in timpul lui Burebista este o monarhie militara. Centrul politic, administrativ si religios al acestui stat este in muntii Orastiei unde construieste un sistem de fortificatii format din cetatile Blidaru, Capalna, Piatra Rosie, Costesti care aveau rolul de a apara capitala - Sarmisegetuza. Extinzandu-si dominatia pana la linia Dunarii, Imperiul roman devine o amenintare pentru statul dac. Burebista se implica in razboiul civil din Imperiul roman dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l pe cel din urma. Pompei pierde acest razboi, iar Caesar pregateste o campanie impotriva dacilor. In anul 44 i.Hr. Burebista este asasinat si statul se destrama.

Dupa moartea lui Burebista, se pastreaza continuitatea statala doar in Muntii Orastiei. Puterea este preluata de marele preot Deceneu. La conducerea statului din zona muntilor Orastiei s-au aflat: Comosicus, Coryllos si Duras. Treptat, caracterul statului devine teocratic. Profitand de faramitarea statala a dacilor, romanii integreaza in Imperiul roman Pannonia (cursul mijlociu al Dunarii) si in 46 includ Dobrogea in Moesia. Datorita numeroaselor incursiuni ale dacilor in Moesia, devin un pericol pentru romani.

Agravandu-se pericolul roman, Duras ii cedeaza tronul lui Diurpaneus (care isi va lua supranumele de Decabal). In anul 87 Decebal reuseste sa unifice formatiunile politice de la nordul Dunarii. Statul dac creat de Decebal este mai putin intins, dar mai dezvoltat decat cel creat de Burebista. Au loc numeroase conflicte cu romanii, armatele romane fiind conduse de Cornelius Fuscus si Tettius Iulianus. In urma infranger suferite in 89, Decebal semneaza pace cu imparatul Domitian, devenind client al Romei. Pacea este avantajoasa dacilor pentru ca acestia primesc mesteri si bani de la romani, cu ajutorul carora Decebal isi consolideaza statul.

Conflictele cu romanii continua si in timpul imparatului Traian. In 101-102 are loc primul razboi dacic terminat cu victoria romanilor. In 102 Decebal semneaza un tratat de pace cu romanii, in care i se impuneau conditii foarte grele (Decebal trebuie sa darame zidurile cetatilor si sa renunte la o politica externa proprie). Dar Decebal nu respecta pacea si aliat cu bastarnii si roxolanii ataca in iarna anului 102 Dobrogea (teritoriu stapanit de romani, inclus in Moesia). In 105-106 are loc cel de-al doilea razboi daco-roman. Cauzele acestui razboi sunt incalcarea pacii din 102 de Decebal si interesul romanilor pentru bogatiile Daciei ( aur, argint, piatra de constructii, sare) si pozitia geo-strategica. In 105 Dacia este atacata din mai multe directii iar 106 romanii cuceresc Sarmisegetuza, transformand o parte din Dacia in provincie romana.

Zona de influenta politica si culturala a Romei a cuprins, incepand cu secolul 1 i.Hr., cea mai mare parte a spatiului locuit de geto-daci. In acest spatiu are loc o romanizare masiva a populatiei iar in teritoriile locuite de dacii liberi procesul de romanizare se desfasoara mai lent. Procesul va da nastere in final unei populatii daco-romane, vorbitoare de limba latina care va alcatui fundamentul poporului roman.