SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI - PRIVIRE SPECIALA ASUPRA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI referat






Calmutchi Bogdan

- clasa a VII-a E -

 

SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI - PRIVIRE SPECIALA ASUPRA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Conceptul drepturilor omului - scurt istoric

Inscriindu-se in filosofia ,,dreptului natural si al gintilor” si stand la baza teoriei ,,contractului social” al lui Jean-Jacques Rousseau, conceptul drepturilor omului a fost formulat pentru prima data in secolul al XVIII-lea, insa a fost concretizat in timpul a doua mari evenimente: revolutia burgheza din Franta (1789) si rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord impotriva Marii Britanii (1776).

Astfel, Declaratia revolutiei franceze privind drepturile omului si cetateanului, din 26 august 1789, da expresie filosofiei dreptului natural si consacra principiul egalitatii tuturor persoanelor in fata legii, ca principiu pe care se intemeiaza celelalte drepturi si libertati, cum sunt: dreptul la proprietate, la securitate, la rezistenta fata de opresiune, libertatea de gandire, de expresie ti de manifestare. Declaratia de independenta a coloniilor engleze din America, adoptata la 4 iulie 1776 la Philadelphia, proclama principiul egalitatii intre indivizi, dreptul la viata ti libertate ca drepturi inalienabile si instituirea guvernelor cu consimtamantul celor guvernati. Punerea in aplicare a drepturilor astfel proclamate, atat in S.U.A., cat si in Franta s-a realizat prin constitutii scrise.

Contributii insemnate la definirea si cristalizarea drepturilor omului au adus si actele constitutionale engleze de la sfarsitul sec. al XVII-lea. Astfel, ,,Habeas Corpus”, act adoptat de parlament in 1679, garanteaza inviolabilitatea persoanei, iar ,,Bill of Rights” (Declaratia drepturilor) din 1689 recunoaste dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, eliberarea sub cautiune, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu jurii, precum si alte drepturi, insa primul document european in care au fost schitate primele elemente ale protectiei juridice a persoanei umane este,,Magna Carta Libertatum”, semnata in 1215 de regele Ioan Fara de Tara, document prin care se reglementeaza raporturile regelui cu nobilimea si biserica engleza, si care consacra dreptul la judecata potrivit legii. ,,Nici un om liber nu va fi inchis sau expulzat sau nimicit in vreun fel fara a fi judecat in mod legal de egalii sai, potrivit legilor tarii”.

Protectia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi in prevederi legale, a devenit un imperativ al comunitatii internationale dupa al doilea razboi mondial, in urma dezvaluirii atrocitatilor comise de nazisti, iar mai tarziu, si ca urmare a perpetuarii practicii ancalcarii drepturilor omului in statele cu regimuri totalitare. Aceasta necesitate s-a concretizat in reglementari cu caracter universal sau regional ce au urmat semnarii Cartei O.N.U.(26 iunie 1945).

Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata si adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocatie universala in acest domeniu si stabileste o conceptie unitara a comunitatii internationale despre drepturile si libertatile omului, deschizand calea spre un sistem de protectie internationala a drepturilor omului. Dupa 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat in acest domeniu peste 60 de conventii si declaratii prin care s-a avut in vedere si instituirea unor mecanisme specifice de protectie a acestor drepturi.

Sistemul european de protectie a drepturilor omului

Sistemul european de protectie a drepturilor omului a fost stabilit de catre Consiliul Europei, al carui statut, semnat la Londra la 5 mai 1949, prevede in art.3 ca: ,,fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului”.

Principalul document, in baza caruia s-au instituit mecanismele ti institutiile necesare punerii in aplicare a acestor drepturi si libertati, este Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, semnata la 4 noiembrie 1950, la Roma, de catre reprezentantii a 13 guverne, si care intra in vigoare la 3 septembrie 1953, odata cu depunerea celui de-al doilea document de ratificare. Completata sau modificata, pana in prezent, de 11 protocoale aditionale, Conventia reuneste toate statele membre ale Consiliului Europei, printre care si Romania (7 octombrie 1993).

Drepturile garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Elementul de garantie al drepturilor si libertatilor proclamate de Conventie rezulta din art.1 al acesteia, care prevede ca ,,Inaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane de sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul 1 al prezentei Conventii”. Drepturile si libertatile inscrise in Conventie si in Protocoalele aditionale 1, 4, 6 si 7 pot fi grupate dupa cum urmeaza:

  1. drepturi si libertati privind persoana fizica: dreptul la viata (art.2), interdictia torturii si tratamentelor inumane si degradante (art.3), interdictia sclaviei, a muncii fortate (art.4), dreptul la libertate si siguranta (art.5), libertatea de circulatie (Protocol 4), abolirea pedepsei cu moartea (Protocol 6) ;

  2. dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliu si corespondenta (art.8);

  3. dreptul la un proces public echitabil, desfasurat intr-un timp rezonabil, in fata unui tribunal independent si impartial, stabilit conform legii (art.6), libertatea de recurs (Protocol 7);

  4. libertatea de gandire, constiinta si religie (art.9);

  5. protectia activitatii sociale si politice: libertatea de reuniune pasnica si de asociere (art.11), drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educatie (Protocol 1);

  6. dreptul la proprietate (Protocol 1);

Sistemul initial al mecanismului de control stabilit prin Conventie

Conventia Europeana a drepturilor omului a avut in vedere, prin art.19, instituirea unui sistem de protectie a acestor drepturi structurat pe doua nivele: o Comisie Europeana a drepturilor omului si o Curte Europeana a drepturilor omului. Astfel, la 18 mai 1954, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei alege pentru prima data membrii Comisiei Europene a Drepturilor Omului, in fata careia, in mod obligatoriu incepea orice proces introdus in baza Conventiei. Mai tarziu, la 21 ianuarie 1959, Adunarea Consultativa Parlamentara a Consiliului Europei alege, la randul sau, pentru prima data, judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, chemata sa examineze, dupa Comisie, una din aceste cauze si sa le solutioneze prin hotarari definitive si obligatorii. In afara competentei contencioase, pe care a avut-o inca de la infiintare, Curtea capata si competenta consultativa in 1970, odata cu intrarea in vigoare a celui de-al doilea protocol aditional al Conventiei.

Mecanismul instituit de Conventie s-a dovedit neperformant, intrucat inmultirea plangerilor si complexitatea cauzelor au condus la solutionarea acestora in perioade lungi de timp (chiar 5 ani), astfel ca in Protocolul aditional nr.11, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, s-a statuat inlocuirea fostului mecanism prevazut de art.19 (Comisia si Curtea) si constituirea unei instante unice, cu caracter permanent - Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg. Protocolul a fost semnat de toate statele membre ale Consiliului Europei si a fost ratificat de marea lor majoritate si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998, dupa 40 de ani de activitate efectiva a fostei Curti. Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului prin Legea nr.30 din 18 mai 1994. Prin aceeasi lege s-au ratificat si protocoalele aditionale 1-10, insa Protocolul nr.11 referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie a fost ratificat prin legea nr.79 din 6 iunie 1995.

Curtea europeana a drepturilor omului in urma reformei

Prin Protocolul nr. 11 s-au adus numeroase modificari Conventiei, si celorlalte Protocoale aditionale, iar Protocolul nr.9 a fost abordat.

Reforma adoptata prin Protocolul nr.11 a adus numeroase modificari mecanismului de control stabilit prin Conventie.

Fostele organe de control (Comisia si Curtea) si-au incetat existenta ,o noua Curte functioneaza permanent, fiind instalata la Strasbourg. Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al partilor contractante, care isi exercita mandatul cu titlul individual. Ei sunt alesi de Adunarea Parlamentara, in numele Inaltelor Parti contractante, dintre candidatii propusi de acestea, pe o durata de sase ani, cu posibilitatea realegerii.

Competenta Curtii, conform art. 32, acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse de catre state (art.33), deci cauzele interstatale, de catre persoane fizice sau alte entitati nestatale, prin cereri individuale (art.34), iar la cererea Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, da avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor acesteia.

Toti reclamantii au acces direct la noua Curte, insa numai dupa epuizarea cailor de recurs intern, iar cauzele inadmisibile sunt declarate ca atare si sunt retrase din sistem, dupa filtrare, intr-un stadiu incipient, prin decizia Curtii, care hotaraste aceasta in cadrul unui Comitet format din trei judecatori.

In marea majoritate a cazurilor, Curtea isi desfasoara activitatea in Camera de sapte judecatori si numai in cazuri exceptionale functioneaza ca Mare Camera si este compusa din saptesprezece judecatori. Presedintele Curtii, cei doi vicepresedinti si presedintii Camerelor sunt abilitati sa faca parte din Marea Camera, cu scopul de a veghea la coerenta si la uniformizarea jurisprudentei.

Curtea examineaza cauzele in conditii de contradictorialitate, iar dezbaterile au caracter confidential atunci cand se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila.

Curtea nu retine o cerere individuala daca este anonima, a mai fost examinata de Curte sau supusa altei instante internationale, este incompatibila cu dispozitiile Conventiei, este nefondata ori abuziva.

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

Desi hotararile Curtii sunt opozabile numai partilor, jurisprudenta sa are valoare de interpretare a continutului drepturilor protejate (autoritate de lucru interpretat) si dobandeste valoare de precedent, cu efect chiar in dreptul intern. Ceea ce accentueaza interesul si utilitatea jurisprudentei Curtii, din perspectiva nationala, sunt marile tendinte spre prudenta si stabilitatea jurisprudentei. Se releva astfel functia majora a Curtii de a completa si remedia lacunele dreptului intern, afirmand caracterul subsidiar al mecanismului de control european, conform cu economia Conventiei, care nu se substituie dreptului intern, acesta ramanand principalul instrument de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale.

Curtea a recunoscut in favoarea statelor o anumita ,,marja de apreciere”, afirmand o moderatie vizibila in controlul modului in care jurisdictiile nationale interpreteaza si aplica dreptul lor intern. Totodata, Curtea respecta anumite traditii si particularitati juridice proprii unui stat, grup de state sau regimuri, manifestand grija si atentie in a statua contextul circumstantelor si conceptiilor timpului si subliniind preocuparea de a evita problemele lipsite de interes major si care au fost deja transate. O alta tendinta a jurisprudentei Curtii consta in afirmarea constanta a ideii ca ,,scopul Conventiei consta in protejarea drepturilor nu teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective”. Curtea a statuat ca intotdeauna ,,Conventia implica un echilibru just intre apararea interesului general al comunitatii si respectarea drepturilor fundamentale ale omului, atribuind o valoare speciala acestora din urma”. Se subliniaza astfel autoritatea juridica si eficacitatea jurisprudentei, atat in forma sa preventiva, cat si in cea corectiva. De asemenea, in ultimul timp, s-a manifestat eficient tendinta curtii de reglementare amiabila, chiar in timpul procesului.

Prin valoarea lor juridica si morala, hotararile Curtii nu au ridicat probleme majore in executare, ele fiind in numeroase cazuri urmate chiar de masuri generale, a caror adoptare decurgea sau nu dintr-o obligatie nascuta din Conventie. Multe din hotarari au provocat ori au accelerat reforme legislative, schimbari sau adaptari ale jurisprudentei nationale ori alte masuri care au stimulat cadrul social intern pentru respectarea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale.



Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Adunarea Generala proclama:

PREZENTA DECLARATIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avand aceasta declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atat in sanul popoarelor statelor membre, cat si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1. Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.

Articolul 2. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari.

Articolul 3. Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4. Nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6. Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7. Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8. Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

 

Articolul 9. Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

 

Articolul 10. Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotara fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa.

 

Articolul 11. 1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.

 

Articolul 11. 2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care constituiau, in momentul cand au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decat aceea care era aplicabila in momentul cand a fost savarsit actul cu caracter penal.

 

Articolul 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

 

Articolul 13. 1. Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat.

 

Articolul 13. 2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni in tara sa.

 

Articolul 14. 1. In caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azol in alte tari.

 

Articolul 14. 2. Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

 

Articolul 15. 1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.

 

Articolul 15. 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

 

Articolul 16. 1. Casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti.

 

Articolul 16. 2. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

 

Articolul 17. 1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.

 

Articolul 17. 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.

 

Articolul 18. Orice om are dreptul la libertatea gandirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atat in mod public, cat si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.

 

Articolul 19. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

 

Articolul 20. 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica.

 

Articolul 20. 2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

 

Articolul 21. 1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.

 

Articolul 21. 2. Orice persoana are dreptul la acces egal la functiile publice din tara sa.

 

Articolul 21. 3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii in stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aibe loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmand o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

 

Articolul 22. Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinandu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

 

Articolul 23. 1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului.

 

Articolul 23. 2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.

 

Articolul 23. 3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atat lui, cat si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.

 

Articolul 23. 4. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

 

Articolul 24. Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

 

Articolul 25. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti in cadrul unei casatorii sau in afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala. 





Articolul 26. Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamant pentru copii lor minori.

 

Articolul 27. 1. Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.

 

Articolul 27. 2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

 

Articolul 28. Orice persoana are dreptul la o oranduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta declaratie pot fi pe deplin infaptuite.

 

Articolul 29. 1. Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.

 

Articolul 29. 2. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

 

Articolul 30. Nici o dispozitie a prezentei declaratii nu poate fi interpretata ca implicand pentru vre-un stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vre-o activitate sau de a savarsi vre-un act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta declaratie.

 

 

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispozitie pentru a publica in mod solemn textul declaratiei si ,,pentru a face astfel ca el sp fie distibuit, afisat, citit si comentat, in principal in scoli si in alte institutiide invatamant, indiferent de statutul politic al tarilor sau teritoriilor”.

R

I

D

R

E

P

T

U

R

I

L

E

U

M

O

T

L

U

U

E

O

A

P

O

P

S

I

I

T

Z

E

I

A

N

A

S

O

P

T

C

A

S

E

T

A

T

A

T

T

S

H

I



A

M

I

H

S

O

R

O

N

M

E

A

T

T

I

V

I

C

T

C

E

O

I

N

E

T

A

C

T

N

I

E

I

T

E

V

N

C

N

E

T

A

T

I

U

N

C

O

O

N

E

I

R

G

I

E

E

U

I

I

T

G

L

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani