Primul razboi mondial si framantarile sociale politice din anii 1917-1918 referat






PRIMUL RAZBOI MONDIAL

SI FRAMANTARILE SOCIAL POLITICE DIN ANII 1917-1918


Cauzele si inceputul razboiului. La finele sec. al XIX-lea principalele tari capitaliste trec la o etapa superioara de dezvoltare - capitalismul monopolist. Proce­sul de concentrare a productiei si a capitalului a dus la aparitia marilor monopoluri industriale si bancare, carora le apartinea rolul hotarator in viata economica. Concurenta capitalista se plaseaza pe o noua treapta, transformandu-se intr-o lupta a gigantilor, arena ei devenind intreaga planeta. Se ducea o lupta inversunata pentru pietele de desfacere a productiei, investirea capitalurilor, acapararea surselor de materie prima si a fortei de munca ieftine, stapanirea coloniilor.

Un grup de state mari (Anglia, Franta, Rusia) deja impartise coloniile si sferele de influenta intre ele, spre ce tindeau si alte state, in primul rand, Germania, incep pregatirile pentru reimpartirea acestora. Dar era imposibil sa fie efectuate schimbari pe harta lumii fara a declansa un razboi mondial. Germania, devenind cea mai dezvoltata tara din Europa, din punct de vedere industrial, stramtoreaza de pe pietele internationale alte puteri, inainte de toate Anglia, care erau cointeresate in slabirea puterii statului german, vazand in el un concurent economic periculos. Doleanta lor putea fi realizata numai in urma unei ciocniri violente. Cea mai ostila concurenta s-a desfasurat intre Anglia si Germania - cele mai dezvoltate tari europene. Neintelegeri si contradictii se iscase si intre Franta si Germania, Rusia si Germania, Rusia si Austro-Ungaria, Franta si Italia. Deci se poate afirma ca principala cauza a razboiului mondial a constituit-o lupta pentru zone de influente geostrategice, piete de desfacere si colonii.

Marile puteri europene se grupeaza dupa principiul de interese, formand doua coalitii politico-militare antagoniste: in anii 1879-1882 Germania, Austro-Ungaria, Italia constituie Tripla Alianta, iar in 1893-1904-1907, Rusia, Franta si Marea Britanie creeza Antanta.

Ambele blocuri cautau sa atraga de partea lor alte state nealiniate, prin di­ferite promisiuni, ceea ce agrava si mai mult situatia internationala si crea pericolul dezlantuirii unui razboi european, in Europa s-a desfasurat o intensa cursa a inar­marilor, prima furisandu-si pregatirile de razboi Germania, care dorea declansarea lui cat mai rapida, pentru a demonstra superioritatea sa militara. Germanii intelegeau ca resursele lor economice, naturale si umane limitate, in comparatie cu cele ale Antan­tei, nu le vor permite sa obtina victorie intr-un razboi de lunga durata, cu atat mai mult pe doua fronturi. Dandu-si seama de posibilitatile sale, Germania intentiona sa-i distruga pe rivalii principali pe rand. in acest scop este elaborata conceptia 'razboiului fulger', in baza ei fiind intocmite planuri de razboi concrete. Franta trebuie zdrobita in doua luni, apoi Rusia. Anglia, care nu avea armata terestra, era incapabila de una singura sa impiedice Germania sa-si realizeze scopurile si, dupa infrangerea aliatilor sai, trebuia, conform calculelor nemtilor, sa capituleze, in felul acesta, in termeni scurti, militaristii germani planuiau sa finiseze razboiul victorios.

Drept motiv pentru inceperea razboiului a servit asasinarea in Sarajevo, la 28 iunie 1919, a lui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungariei. De aceasta a fost invinuita Serbia, aliata Rusiei, la 28 iulie Austro-Ungaria, declarandu-i razboi, in Rusia incepe mobilizarea rezervistilor, aceasta constituind pentru Germania drept pretext de a declara, la l august 1914, Rusiei razboi, iar la 3 august - Frantei. Arma­ta germana ataca Belgia pentru a se apropia de Franta. La 4 august Anglia, sub motivul ca apara neutralitatea Belgiei, declara razboi Germaniei, in curand razboiul european se transforma in mondial. De partea Antantei se situeaza dominioanele britanice (Australia, Noua Zeelanda, Canada, Uniunea Sud-Africana) si Japonia; de partea Germaniei si Austro-Ungariei - Turcia, in conflict au fost antrenate, de ase­menea, si coloniile britanice, in total in conflagratia mondiala au fost atrase 33 de state cu o populatie de 1,5 mlrd oameni sau % din populatia planetei. Teatrul de operati principal a fost cel european.

In 1914, dupa nereusita 'razboiului fulger', linia frontului s-a stabilizat si razboiul capata un caracter de pozitie. Cele mai insemnate operatii militare au avut loc pe Frontul de Vest - la Marna (1914), Verdun si Somma (1916), Marna (1918) -si pe cel de Est - in prusia Orientala (1914) si Galitia (1916). In anii razboiului pentru prima data au fost folosite tancurile, submarinele, aviatia si o asa arma antiumana ca cea chimica.

Razboiul inceput de Germania a fost pregatit si de cercurile monopoliste ale celorlalte mari puteri, anume ele fiind cel mai mult cointeresate in continuarea lui. Dupa venirea lui F.D. Roosevelt la putere, in 1933, congresul american a creat o comisie speciala, care a examinat cauzele intrarii S.U.A in razboi. Au fost facute concluzii extraordinare - vina pentru implicarea in razboi o poarta marile corporatii, care s-au imbogatit colosal de pe urma lui.

Deci responsabilitatea pentru declansarea si continuarea razboiului o poarta cercurile guvernatoare ale tuturor marilor puteri, care actionau in interesele mono­polurilor capitaliste.

Pentru unele state si popoare mici razboiul purta un caracter de aparare (Serbia, Belgia) sau de intregire a neamului (Romania). popoarele subjugate de Im­periile Austro-Ungar si Rus sperau ca in urma razboiului isi vor putea constitui statele lor nationale.

'Cele 14 puncte ale lui W.Wilson'. in conditiile razboiului istovitor si iesirii Rusiei din razboi, cercurile diruiguitoare ale Antantei doreau sa duca razboiul 'pana la sfarsitul victorios'. pentru a-i mentine pe soldati in transee, au cautat sa gaseasca vre-o solutie atractiva pentru ei. in acest scop, la 8 ianuarie 1918, au fost proclamate renumitele '14 puncte' ale presedintelui S.U.A. W.Wilson. Dupa forma ele, intr-ade-, var lasau impresie ca se tinde spre stabilirea unei ordine postbelice democratice, in realitate insa se faceau incercari de a stabili hegemonia americana pe glob. Anume astfel au fost intelese ele nu numai la petrograd, dar si la Londra, si la Paris.

Chemand la inlaturarea barierelor economice si la stabilirea unor relatii comerciale echitabile intre toate tarile, americanii, de fapt, pledau pentru deschiderea pietelor internationale pentru ei. Bazandu-se pe economia lor avansata, S.U.A. nu aveau teama de concurenta din partea tarilor europene slabite economic in urma razboiului. Alt punct cerea 'libertatea marilor' si era, de facto, indreptat contra hegemoniei maritime britanice, scopul urmarit fiind stabilirea controlului american asupra comunicatiilor maritime mondiale. Urmatorul punct anunta necesitatea dezarmarii. S.U.A. erau scaldate din doua parti de ocean, iar din partea Canadei si Mexicului nu exista nici un pericol militar. Deci aceasta lozinca atragatoare reclama dezarmarea, in primul rand, a statelor europene: Germania, Anglia, Franta, care eventual puteau concura cu S.U.A. in sferele economica si militara, in punctul 14 Wilson a inaintat propunerea de a crea o organizatie internationala mondiala, pe care spera s-o transforme intr-un mecanism de influenta americana in toate tarile lumii.

Infrangerea blocului german, in aprilie-iulie 1918 nemtii au organizat ultima mare ofensiva pe Frontul de Vest, ce s-a terminat cu un esec total, sleind, in mare masura, Germania de puteri, in curand Antanta, care a beneficiat de ajutorul economic al S.U.A. si avea un potential militar mai puternic, trece la contraofensiva, in septembrie 1918 in lupta intra si armata americana, ce numara cea 2 mln de oameni, astfel sansele nemtilor la victorie reducandu-se la minimum, in noiembrie 1918 in Germania, izbucneste revolutia, monarhia fiind inlaturata de la putere de catre poporul rasculat. Continuarea razboiului, mai ales, in conditiile cand toti aliatii Germaniei deja capitulase, devine imposibila.



La 11 noiembrie 1918 in padurea Compien, unde se afla comandamentul suprem al aliatilor, a fost semnat armistitiul, care prevedea incetarea focului, retragerea fortelor armate germane din teritoriile ocupate din Vest si dezarmarea lor. Astfel s-a incheiat marele macel al popoarelor, care a continuat 4 ani si 3,5 luni. primul razboi mondial pentru reimpartirea lumii a luat sfarsit insa, de fapt, aceasta abia incepea.

Totalurile razboiului. Razboiul a pricinuit colosale pierderi materiale si victime omenesti: 10 mln morti si 20 mln raniti. A scazut considerabil nivelul de viata al populatiei. Toate acestea au catalizat zguduiri revolutionare puternice - in urma revolutiilor s-au prabusit trei dintre cele mai mari monarhii: tarista, habsburgica si a Hohenzollernilor. in luna octombriel917 in Rusia s-a produs revolutia bolsevica care a fost unul din principalele rezultate ale primului razboi mondial, ce a scindat lumea in doua sisteme.

Dupa razboi s-a schimbat situatia internationala - pe ruinele celor patru imperii au renascut si s-au reintregit multe state nationale. Germania dintr-un colos european s-a transformat intr-un stat de mana a doua, iar/ranta, pentru un timp, si a restabilit in Europa Occidentala pozitiile dominante, in cadrul lumii capitaliste raportul de forte s-a schimbat in favoarea S.U.A. pe harta lumii a aparut un stat nou expansionist - U.R.S.S, care a devenit baza unei pretinse revolutii mondiale comuniste. Anume confruntarea celor doua sisteme a si determinat ulterior dezvoltarea omenirii pentru multe decenii.

Evenimentele anului 1917. Revolutia din februarie din Rusia. La inceputul anului 1917 situatia interna a tarilor beligerante a devenit deosebit de dificila, in primul rand, tarile implicate in razboi suferise pierderi umane considerabile, multe intreprinderi nu functionau, crestea somajul, din cauza deficitului de combustibil stationa transportul, se simtea o necesitate stringenta in produse alimentare, in toate aceste tari incepe miscarea maselor populare sub lozincile 'Jos razboiul!', 'Jos guvernul!'. Se intensifica activitatea fortelor politice revolutionare radicale, care chemau la lichidarea oranduirii existente pe calea revolutiei socialiste.

Deosebit de precara era situatia in Rusia. Urmarile nefaste ale razboiului, mentionate mai sus, in aceasta tara s-au manifestat cu mult mai grav si au provocat inceputul revolutiei burghezo-democratice. Cauzele principale ale declansarii ei au fost: 1) necesitatea solutionarii problemei agrare: taranimea rusa, care constituia 4/5 din populatia imperiului, era lipsita de pamant, acesta aflandu-se in proprietate mosiereasca. Rezolvarera chestiunii in cauza se vedea numai prin confiscarea pamanturilor mosieresti si impartirea lor la tarani; 2) situatia extrem de grea a muncitorilor; 3) asuprirea nationala a popoarelor neruse si tendinta lor spre eliberare; 4) franarea de catre autocratie, care era o ramasita a vechiului regim medieval, a dezvoltarii tarii; 5) continuarea operatiilor militate.

Revolutia a inceput in Retrograd la 23 februarie (8 martie). La 3(17) martie tarul Nicolai al II-lea a abdicat de la tron. Dupa caracterul sau aceasta a fost o revolutie moderna, sarcinile ei constand in lichidarea ramasitelor relatiilor feudale, a autocratiei si proprietatii funciare asupra pamantului, curatarea terenului pentru dezvoltarea libera a capitalismului, cea ce determina caracterul ei burghez. Datorita participarii active a maselor populare largi si scopurilor sale democratice, revolutia avea, totodata, si un caracter democratic.

Ca rezultat al revolutiei, puterea politica, de jure, a trecut in mainile Guvernului Provizoriu, organ care exprima interesele burgheziei si isi punea drept scop, in primul rand, continuarea razboiului, insa, de facto, el era lipsit de puterea reala, care se afla in mainile Sovietului deputatilor muncitorilor si soldatilor din Retrograd, majoritatea caruia o constituiau reprezentantii partidelor socialiste-reformiste ale eserilor si mensevicilor. in Rusia s-a creat o situatie specifica din cauza dualitatii puterii de stat, cand Guvernul Provizoriu guverna, dar nu avea putere, iar Sovietul din Retrograd avea putere, dar nu guverna. Bolsevicii in frunte cu Lenin considerau ca sovietele pot si trebuie sa ia puterea in mainile lor pe cale pasnica, parere neacceptata de majoritatea esero-mensevica, care era de opinia ca daca revolutia este burgheza, atunci si carmuirea trebuie sa-i apartina burgheziei. De aceea, socoteau ei, trebuie de acordat sprijin Guvernului Provizoriu. Dualitatea puterii de stat s-a pastrat pana la 4 iulie 1917, cand, dupa reprimarea unei demonstratii de 500 mii de oameni, conduse de bolsevici, s-a stabilit o singura putere - a Guvernului Provizoriu.

Ca rezultat al Revolutiei din februarie, in Rusia s-a instaurat un regim repub­lican democratic.

Revolutia din octombrie din Rusia. Dupa Revolutia din februarie Rusia era in pragul falimentului economic. Deosebit de grava era situatia in marile centre industriale, mai ales, la Retrograd si Moscova. Tara era amenintata de foamete. Ras­coalele taranesti au cuprins mai mult de jumatate din judetele din partea europeana a tarii, in randurile soldatilor si marinarilor domina un spirit categoric antirazboinicei fiind, la fel, cuprinsi de dispozitii revolutionare. Criza capatase un caracter general, in aceste conditii a inceput rapid sa creasca autoritatea bolsevicilor - partid revolutionar socialist de extrema stanga, care milita pentru lichidarea capitalismului si constructia socialismului pe scara mondiala. Ei se pronuntau pentru incetarea razboiului si solutionarea problemei agrare.

In septembrie 1917 bolsevicii devin majoritari in sovietele din Moscova si Retrograd, iar apoi si in cele din alte centre industriale si de pe front. Ei au inaintat lozinca: 'Toata puterea sovietelor', in august 1917 conducerea bolsevica in frunte cu Lenin, pentru a realiza aceasta teza, ia directia spre rascoala armata. Sprijinindu-se pe garnizoana din Retrograd, Flota Baltica si Garda Rosie, alcatuita din muncitori industriali, la 25-26 octombrie (7-8 noiembrie) bolsevicii printr-o lovitura de stat au rasturnat Guvernul Provizoriu si au luat puterea in mainile lor.

In istoriografie au fost lansate diferite pareri referitor la evenimentele din octombrie 1960 - s-a realizat un complot, o uzurpare a puterii de un cerc ingust de revolutionari fanatici sau aceasta a constituit inceputul unei mari revolutii, care a antrenat in valul sau milioane de oameni. Faptul ca evenimentele erau pregatite in mare taina si dirijate de un cerc ingust de oameni, ca la actiuni n-a participat masele largi ale populatiei, ci numai un numar, comparativ, redus (cea 40 mii) de combatanti bolsevizati i-a dus pe unii istorici la concluzia ca a avut loc un complot, o uzurpare a puterii de catre o minoritate. Oponentii acestei pareri sustin ca organizatorii rascoalei nici nu puteau actiona altfel, decat in mod secret, caci, in caz contrar, Guvernul Provizoriu ar fi fost prevenit despre intentiile lor si atunci insurectia putea sa se soldeze cu multiple jertfe, in ziua razvratirii bolsevicii n-au scos in strazi sute de mii de oameni, antrenand in lupta numai fortele cele mai fidele revolutiei si mai bine instruite sub aspect militar.





Oricum nu am califica evenimentele din octombrie 1917, ele au pus temelia unor transformari radicale, care au avut drept rezultat schimbarea oranduirii politice, economice si sociale in societate. Din aceste considerente evenimentele in cauza le putem numi revolutionare, cu atat mai mult, ca in ele au fost antrenate zeci de milioane de oameni.

Un alt subiect de discutii este problema privind rolul conducerii bolsevice in frunte cu Lenin in organizarea si realizarea acestor evenimente. Unii cercetatori, in primul rand partasii vechii scoli sovietice, considera ca revolutia era inevitabila si ea ar fi avut loc in orice caz. Altii sunt de parerea ca fara Lenin (sau Trotki) evenimentele revolutionare nu se petreceau. Indiferent de punctele de vedere expuse, cert este faptul ca daca lipseau ambii lideri - si Lenin, si Trotki -evenimentele nu erau sa aiba gradul de organizare cunoscut si ar fi derulat in alte


i

forme. Fara ei dupa lovitura de stat din octombrie, ceilalti lideri bolsevici, probabil, ar fi ajunsja un compromis cu eserii si mensevicii.

in ce priveste derularea evenimentelor din luna octombrie, vechea istoriog­rafie sovietica excludea posibilitatea oricarei alte alternative. Aceasta, desigur, nu este o pozitie stiintifica, fiind impusa, de fapt, de Stalin. in realitate, alternative exis­tau. Prima, foarte putin probabila, era victoria contrarevolutiei albe (de exemplu a armatelor lui Kornilov) si restaurarea regimului monarhic. Alta - stabilirea unui regim burghezo-democratic, intentie, care putea sa se realizeze: in cazul inlaturarii fizice a liderilor bolsevici (Lenin si Trotki) sau daca liderii esero-mensevici ajungeau la un compromis cu Lenin s.a. Este evident ca daca eserii si mensevicii acceptau ideea incetarii imediate a razboiului si pe cea a impartirii neintarziate a pamantului la tara­ni, ei n-ar fi fost inlaturati de valul revolutiei si bolsevicii nu i-ar fi putut indeparta de pe scena politica.

La 8 noiembrie 1917 Congresul al Il-lea al sovietelor muncitorilor si soldatilor din toata Rusia, la care majoritatea absoluta o constituiau bolsevicii si aliatii lor -eserii de stanga -, a proclamat'sovietele putere de stat in Rusia. Au fost adoptate doua decrete: 'Despre pace' si 'Despre pamant'. Esenta primului consta in incetarea imediata a razboiului, incheierea pacii generale fara anexiuni si contributii. El instituia dreptul tuturor popoarelor asuprite la independenta nationala, la autodeterminare. Al doilea decret proclama confiscarea pamanturilor mosieresti, nationalizarea lor si predarea in folosinta taranilor. Anume aceste masuri au consolidat puterea noului regim bolsevic. O data cu initierea reformei agrare, de partea lui, treptat, incepe sa treaca si taranimea.

De mentionat ca in momentul luarii puterii majoritatea populatiei nu-i sprijinea pe bolsevici, insa ei erau sustinuti de o parte a populatiei active din Rusia - de mun­citorii de la cele mai mari centre industriale ale tarii, de marinarii Flotei Baltice, sol­datii garnizoanei din Retrograd si de cele mai active elemente ale masei soldatesti de pe front. Initial majoritatea populatiei era neutra, ramanea pasiva si nu-i sprijinea nici pe bolsevici, nici pe dusmanii lor, iar contrarevolutia rusa era demoralizata, razletita, lipsita de forte armate serioase. Aceasta stare de lucruri in Rusia a durat cateva luni, ceea ce le-a permis comunistilor sa instituie foarte usor controlul asupra intregii tari.

Congresul al Il-lea al sovietelor a creat guvernul - Consiliul Comisarilor Popo­rului (C.C.P) in frunte cu Lenin. in curand bolsevicii au biruit si la Moscova, iar pana in luna martie 1918 - aproape in intreaga Rusie, in tara a fost instaurata dictatura proletariatului, ceea ce, in realitate, insemna dictatura Partidului Comunist. Ea avea un caracter de clasa, fiind indreptata impotriva tuturor celora care nu acceptau regi­mul bolsevic.

Dupa lovitura de stat din octombrie, guvernul lui Lenin, dupa cum s-a mentio­nat, a propus tuturor partilor beligerante incheierea pacii generale, fara anexiuni si contributii, dar aceasta initiativa, de fapt, n-a fost sustinuta de Antanta, fiind cali­ficata drept un act propagandistic. Atunci Rusia sovietica incepe tratative separate cu Germania, care au decurs anevoios si s-au incheiat cu semnarea, la 3 martie 1918, a Pacii de la Brest. Folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei sovietice - vechea

armata s-a descompus, iar cea noua era in etapa de constituire -, Germania i-a im­pus niste conditii arhidificile si umilitoare. Din trupul fostului Imperiu Rus s-au rupt cea mln km2, Rusia urmand sa plateasca o contributie imensa de razboi.

Pacea a foat incheiata, dar din cauza miscarii de partizani de masa, conduse de bolsevici, germanii si austriecii erau nevoiti sa tina pe frontul rus aproape un milion de soldati. Aceasta nu-i permitea Germaniei sa-si concentreze toate fortele in Vest, occidentalii obtinand victorie cu pierderi umane neinsemnate.

Primele masuri ale Puterii Sovietice. Dupa venirea la jiutere, bolsevicii instituie controlul muncitoresc asupra productiei si distribuirii ei. intampinand insa rezistenta din partea proprietarilor, ei incep 'atacul cavaleresc' asupra burgheziei: nationalizeaza fabricile, uzinele, mijloacele de transport, bancile si stabilesc mono­polul de stat asupra comertului extern. Cu scopul de a conduce sectorul de stat al economiei, a fost organizat Consiliul superior al economiei nationale. La sat bolsevicii incep realizarea reformei agrare - pamantul confiscat de la mosieri a fost impartit

taranilor.

In viata politica a tarii, de fapt, se stabileste dictatura unui singur partid. La 6 ianuarie 1918 bolsevicii au dizolvat Adunarea Constituanta, convocata cu o zi mai inainte si reprezentata de delegati alesi prin vot universal si democratic din randurile tuturor paturilor sociale. Adunarea Constituanta reprezenta in mod legitim interesele intregii societati si nu numai a unei parti a acesteia, dar ea a fost dizolvata pentru ca majoritatea o constituiau elementele nebolsevice, care s-au pronuntat impotriva ma­surilor propuse de guvernul lui Lenin. Totodata, Adunarea Constituanta simboliza calea parlamentara, democratica de dezvoltare a Rusiei, dar bolsevicii erau impotriva acestei variante si pledau pentru republica sovietica, care prevedea lipsirea de drep­turi a asa-numiteri clase exploatatoare si stabilirea dictaturii proletariatului. Deoarece puterea reala era in mainile bolsevicilor, iar Constituanta a refuzat sa le accepte programul, ea a fost dizolvata. Astfel, pentru multi ani, puterea de stat in Rusia a fost monopolizata de comunisti. Cert este si faptul ca insasi natura partidului bolsevic, ca 'ordin al purtatorilor de spada', facea problematica conlucrarea cu el a altor forte. O urmare directa a loviturii de stat din octombrie 1917 a fost razboiul civil din anii 1918-1922, care a luat cea 10 milioane de vieti omenesti.



Evenimentele din Rusia din anii 1917-1920 au fost apreciate de catre specia­listii in istorie in mod divers: unii considera Revolutia din octombrie o abatere de la evolutia normala a societatii, o deviere de la cursul ei general; altii, salutand-o, vad in idealurile ei viitorul omenirii - o societate a echitatii sociale, libertatii si prosperitatii. Ceea ce a urmat dupa revolutie, in anii dictaturii staliniste, acestia din urma considera drept negare a lui Octombrie, o discreditare a lui.

O alta problema este cea a rolului violentei in revolutie. Acei care nu sustin revolutia bolsevica neaga si necesitatea violentei, socotind-o nu numai amorala, dar si daunatoare, vazand in ea doar un instrument de distrugere si nimicire a oamenilor. Oponentii lor considera ca violenta revolutionara, materializata, in primul rand, in teroarea rosie, se datoreaza rezistentei claselor doborate de la putere si ca ea a fost numai un raspuns inzecit la teroarea alba.

Dar, indiferent de obiectivele declarate, in orisice revolutie, daca teroarea este principalul instrument al politicii, pretul pe care il plateste societatea devine prea mare pentru a admite aprecierea revolutiei date doar cu valente pozitive. Anume absolutizarea rolului violentei de catre bolsevici a condus la modificarea psihicului oamenilor si la devalorizarea 'pretului' vietii lor. Dupa victoria obtinuta in razboiul civil (1918-1922), bolsevicii au impus cu forta regimul sovietic multor popoare neruse de la periferiile fostului Imperiu Tarist (Extremul Orient, Transcaucazia, Asia Mijlocie etc.). Drept rezultat direct al violentei 'revolutionare', a fost instituirea in U.R.S.S. a uneia dintre cele mai acerbe si antiumane dictaturi totalitare.

Dupa revolutia savarsita de bolsevici in octombrie 1917 in Rusia, au avut loc o serie de revolutii burghezo-democratice si in alte state central-europene. Razboiul a agravat la maximum suferintele populatiei din toate tarile beligerante, iar revolutia rusa a intensificat si mai mult dispozitiile antibelice si antiguvernamentale, in special, in Germania, care a suferit infrangere in razboi, in aceasta tara, in urma Revolutiei din noiembrie 1918, este rasturnata monarhia Hohenzollernilor si decretata republica democratica. Social-democratii germani, care se bucurau de incredere in randurile muncitorilor, au creat un guvern in frunte cu F.Ebert. Noul guvern a proclamat re­publica, drepturile si libertatile democratice, a fixat ziua de munca de 8 ore, decla­rand ca va pastra proprietatea privata si chemand populatia sa respecte ordinea. Liderul socialistilor de stanga (viitorii comunisti) K. Liebkneiht a chemat la trans­formarea revolutiei democratice in socialista. Astfel, in revolutia democratica din Ger­mania s-au profilat clar doua directii: una promovata de social-democrati, cealalta -de comunisti, influentati puternic de bolsevicii sovietici.

Avantul revolutionar crestea, in aprilie 1919 in Bavaria - land german din sudul tarii - a fost proclamata puterea sovietica. Guvernul revolutionar bavarez a introdus controlul muncitoresc asupra intreprinderilor industriale, a nationalizat bancile, a creat Armata Rosie, insa la inceputul lui mai Republica sovietica Bavaria a fost inabusita.

In luna octombrie 1918 in Imperiul Austro-Ungar, ca rezultat al revolutiei democratice, este rasturnata monarhia Habsburgilor si pe ruinele lui au aparut noi state nationale: Austria, Cehoslovacia, Ungaria; si-au intregit teritoriile Romania, Iugoslavia, Polonia.

In Ungaria, de asemenea, au fost proclamate republica, drepturile si libertatile cetatenilor, ziua de munca de 8 ore, limitate latifundiile mosierilor. La 21 martie 1919 social-democratii si comunistii au format guvernul sovietic, Ungaria fiind declarata republica sovietica. Este creata Armata Rosie, au fost nationalizate bancile, marile intreprinderi industriale, pamanturile, insa, datorita interventiei Antantei si lipsei sprijinului din partea taranimii, Republica sovietica Ungara a fost lichidata, restabilindu-se monarhia.

Deci revolutiile proletare care au izbucnit in unele tari dupa victoria revolutiilor burghezo-democratice sunt infrante, din cauza situatiei internationale defavorabile pentru ele, lipsei unui sprijin social adecvat, in primul rand, din partea taranimii si a fortelor armate. Cu toate acestea valul revolutionar a cuprins nu numai Europa Centrala si cea de Est, el s-a raspandit puternic si in tarile Antantei: miscari revolutionare de proportii au luat nastere in Franta si Italia, in multe tari au loc ample demonstratii, apar miscari greviste. Aceste evenimente, in viziunea unora, puteau duce la lichidarea capitalismului in Europa si triumful revolutiei mondiale comuniste, in fruntea lor s-au situat partidele comuniste nou-nascute ca rezultat al scindarii vechilor partide socialiste reformiste. Pentru coordonarea si dirijarea actiunilor acestora, in 1919, la Moscova, este constituita Internationala a IlI-a Comunista, sectii ale careia au fost considerate toate partidele comuniste din lume. Ea trebuia sa devina un instrument de realizare a «revolutiei mondiale», in primii ani de existenta Cominternul pregatea si sustinea miscarile revolutionare din lumea intreaga, in randurile lui exista o puternica aripa de extrema stanga (Trotki, Radek, Buharin s.a.), care se pronunta pentru revolutia proletara imediata in toate tarile si considera ca fara sprijinul revolutiei socialiste europene revolutia rusa va fi infranta. Se afirma ca pentru a intensifica procesul revolutionar mondial este nevoie de 'exportul revolutiei' printr-un 'razboi revolutionar contra imperialismului mondial'.

impotriva acestei tactici revolutionare s-a pronuntat Lenin, care declara ca este imposibil de a lichida oranduirea capitalista prin actiuni din afara, fara a tine cont de situatia interna din fiecare tara. insa revolutiile care izbucneau, toti comunistii, fara exceptie, considerau ca trebuie sa fie sprijinite, inclusiv cu forta armata, daca e posibil si prin actiuni subversive. Ulterior, in anii dictaturii staliniste Internationala Comunista s-a transformat in mainile lui Stalin intr-o arma docila, folosita de el pentru a-si consolidera autoritatea sa peste hotarele U.R.S.S.

Se cer mentionate parerile care exista in istoriografie referitor la rolul revolutiei si evolutiei in dezvoltarea societatii umane si la corelatia dintre aceste fenomene, in prezent creste numarul istoricilor si politicienilor care sunt de parerea ca revolutiile constituie o abatere de la cursul normal de dezvoltare a societatii. Calificandu-le drept cataclisme sociale, care intotdeauna sunt legate de mari jertfe umane si distrugerea multor valori traditionale, ei conchid ca revolutiile nu contribuie la dezvoltarea societatii, ci, invers, o stopeaza. Adeptii acestei pareri considera evolutia drept o norma a progresului societatii, care trebuie sa se dezvolte lent si treptat, fara interventii si explozii sociale. Extremistii de stanga, vad unicul izvor al dezvoltarii societatii in revolutie, ca unic mijloc de solutionare a oricaror probleme sociale, de unde se alimenteaza si ideile privind «exportul revolutiei», «violenta revolutionara», etc. A treia viziune nu neaga nici una din cele doua forme de dezvoltare a societatii. Mai mult, considera ca sunt forme obiective, ce se comple­teaza reciproc, ale unui proces - unic istoria universala. Relatia intre ele exprima in societate legea trecerii schimbarilor cantitative in calitative, solutionarea contra­dictiilor ce sunt permanent prezente in ea. Este drept ca aceste contradictii pot fi re­zolvate si prin reforme, fara revolutii sociale, insa daca societatea nu se reformeaza «de sus», ea naste revolutii «de jos». Actualmente in tarile dezvoltate, indiferent de «culoarea» guvernantilor, reformarea societatii se realizeaza continuu, inlaturandu-se tot ce impiedica dezvoltarea ei si, astfel, prevenindu-se exploziile revolutionare.



loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu














loading...



Cauta referat
Scriitori romani