Analiza psihofiziologica a persoanei, rolul si factorii decizionali referat






Atributele psihosociale ale personalitatii: statutul si rolul persoanei

 

Analiza psihofiziologica a persoanei trebuie completata printr-o analiza psihosociala, ce arata cum diferitele forme sociologice (mijloacele comunicatiei de masa, actiunea ideologiei si a culturii) sunt mediate de orientarile, etaloanele si stereotipiile persoanei si cum o serie de fenomene psihosociale (imitatia, sugestia, conformismul, etc.) actioneaza asupra fenomenelor sociale.

Analiza psihosociala merge si structural, in profunzimea persoanei, dar ea da prioritate punctului de vedere situational asupra persoanei, analizei concrete a naturii relatiilor dintre situatie si persoana.

Ea pune accentul pe motivatii, obisnuinte, atitudini, pe maniera in care omul se situeaza in raport cu anumite valori sociale: receptiv, plictisit, interesat, activ, indiferent, etc.

Aceste aspecte de dinamica comportamentala, generate de relatia dintre persoana si situatie, isi gasesc expresia in 2 categorii corelative de baza ale psihologiei sociale: statutul si rolul persoanei.

  1. Notiunea de statut

Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale.

W. James vorbea de eul social al omului – de fapt, statutul sau – care consta in consideratia pe care el o obtine in mediul sau si tot el spunea ca un om are atatea euri sociale cati indivizi exista care il cunosc si isi fac despre el o idee sau o opinie anumita.

Statutul consta intr-o colectie de reguli si obligatii care sunt desemnate, de obicei, prin termenii de ,,mama”, ,,invatator”, ,,medic” etc. (G. Lindzey). El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai coborat.

J. Stoetzel defineste statutul ca fiind un ansamblu de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora.

Linton defineste statutul ca fiind locul pe care il ocupa, intr-un anumit sistem, un anumit individ, intr-un anumit moment.

Termenul de pozitie, spune autorul, a fost folosit de alti cercetatori ai structurii sociale intr-un sens foarte apropiat, dar fara a recunoaste clar factorul temporal, sau existenta unor sisteme simultane de organizare in cadrul societatii.

Statutul a fost multa vreme folosit cu referire la pozitia unui individ in sistemul de prestigiu al societatii sale.

In sensul actual, notiunea cuprinde si pozitia individului in fiecare dintre celelalte sisteme.

 

P. Golu:

D.p.d.v. psihosocial, grupul social se prezinta ca un ansamblu de statute (pozitii) pe care le detine in sanul lui indivizii care il compun.

Fiecare individ ocupa in orice societate, cel putin o pozitie. In acelasi timp, nimeni nu ocupa toate pozitiile recunoascute in sanul unui grup sau al unei societati si nici un individ nu participa, practic, la totalitatea culturii dintr-o societate.

Linton facea distinctia dintre:

  • statutul activ = statutul in cadrul caruia opereaza un individ in acel moment

  • statutul latent = celelalte statute ale sale

Suprimand temporar trasaturile particulare ale indivizilor care ocupa pozitiile, se poate spune ca grupurile sociale se prezinta ca organizari complexe, ca enorme retele de pozitii, unde toate elementele sunt mai mult sau mai putin legate intre ele si compatibile unele cu altele si ca statutele sunt cele mai mici elemente ale unui grup organizat in vederea atingerii unor scopuri comune.

Contributia pe care fiecare statut – care continua sa fie recunoscuta de membrii grupului – o aduce la atingerea scopurilor de grup constituie functia sa.

Legat de fiecare statut, exista un ansamblu de convingeri comune privind functia statutului; aceste convingeri constituie o parte a sistemului normelor de grup.

Functiunile unui statut nu sunt obligatoriu aceleasi pentru membrii grupului care il recunosc si pentru un individ exterior (de ex. pentru un psihologi care se intereseaza nu de functia recunoscuta, ci de functia obiectiva a statutului).

Statutele (ca cele mai mici elemente ale unui grup organizat) se afla in interrelatii si sunt compatibile deoarece sunt organizate in vederea unor scopuri comune.

Grupurile organizate reprezinta deci structuri de pozitii pregatite pentru a atinge anumite scopuri.

Fiecare statut fiind o parte a unui mare sistem de statute, nici unul dintre ele nu are semnificatie in afara celor de care este legat.

Astfel, statutul de mama nu poate exista in afara celui de copil, nici cel de lider in afara celui de mambru. Fiecare statut sau pozitie demarcheaza una sau mai multe pozitii cu care se afla in relatie.

In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii foarte diferite ale unui si aceluiasi statut.

In unele societati, functia statutului de copil este pur si simplu aceea a pregatirii pentru varsta adulta, in timp ce in altele, sensul ei consta in a fi o perioada de viata lipsita de griji, inainte de a incepe responsabilitatile de adult.

Factorii care stau la baza atribuirii de statute indivizilor variaza si ei foarte mult. Uneori indivizii sunt plasati in anumite pozitii in virtutea unor factori asupra carora ei nu au nici un control, de pilda sexul si varsta (statutul copilului si al batranului, al femeii sau al barbatului). Alte pozitii (cea de conducator) se acorda pe baza reusitei individuale.

Primele sunt statute (pozitii) prescrise (ascribed), celelalte – pozitii castigate (aschieved).

Unele releva o preferinta, altele – buna sau proasta sansa a individului.

Exista o mare diferenta de la o societate la alta in privinta manierei de atribuire a a statutelor si de combinare a factorilor care stau la baza statutelor.

Statutul nu numai ca da definitia sociala a individului, dar se manifesta totodata ca sursa de satisfactie si ca un veritabil sistem protector pentru individ, permitandu-i sa inainteze cu incredere in viata.

In concluzie, statutul exprima:



  • persoana ca membru al societatii

  • indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei.

El:

  • prescrie cu precizie comportamentul individului in viata sociala

  • si comportamentul altora fata de sine

  • ii da individului definitia sa sociala

  • el fondeaza pe caracterul stabil si previzibil al experientelor pe care si le formeaza persoana in mediul sau de viata

  • este legat de problematica stratificarii si mobilitatii persoanelor si grupurilor dintr-o societate sau alta.

Studiul stiintific al statutului persoanei trebuie sa includa:

- cercetarea pozitiei economice reale ale persoanei caracteristicile de proprietate

caracterizarea venitului general al

familiei creia ii apartine persoana

asigurarea cu locuinta

bugetul real in corelatie cu cu

structura consumului

  • situatia politico-juridica ca balans intre drepturile si indatoririle cetateanului, ca membru al diferitelor micro si macrocolective;

  • caracterizarea profesionala

  • statutul cultural

  • pozitia sociala a familiei persoanei date si pozitia ei in familie.

 

  1. Notiunea de rol

 

Pozitiile ocupate de persoane sunt relative; ele au o semnificatie numai in raport cu alte pozitii.

Aceasta semnificatie rezida in relatiile de rol pe care un grup sau o societate le prescrie in raport cu doua sau mai multe pozitii.

Din orice pozitie decurg relatii de reciprocitate si complementaritate.

Pozitiile in cadrul grupurilor interpersonale isi extrag semnificatia din:

  • prescriptiile aferente fiecarei pozitii sau functii in parte

  • normele care reglementeaza comportamentele celor care ocupa pozitia de parteneri de interactiune in cadrul diadelor (medic-pacient, sef-subordonat).

Relatiile de reciprocitate si de complementaritate se cuprind in notiunea de rol, care este strans legata de aceea de statut si care exprima, intr-un fel reversul statutului: ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la noi.

Linton considera ca termenul de rol desemneaza suma totala a modelelor culturale asociate unui anumit statut.

Astfel, el include atitudinile, valorile si comportamentul prescris de societate oricarei persoane si tuturor persoanelor care ocupa un anumit statut.

 

In sens larg, termenul de rol vizeaza normele generale ale contributiei pe care trebuie sa o aduca un individ la o relatie comportamentala. In acest caz, rolul se apropie de statut, fiind vorba de elemente idealizate sau prescrise.

In sens restrans, se refera la regularitatea reala a comportamentului indivizilor aflati in interactiune. Este vorba nu de roluri prescrise, ci de roluri emergente.

Indiferent insa de acceptiune, rolul – fie el ideal sau real, general sau specific, prescris sau emergent – ne trimite la constantele de comportament ale individului care isi aduce contributia la o relatie mai mult sau mai putin stabila cu ceilalti indivizi.

Factorul care regleaza producerea si schimbul, intre indivizi, al comportamentelor cerute, permise, expectate, dorite sau interzise de pozitiile lor sunt normele de grup.

Atunci cand sunt prescrise, rolurile sunt strans legate de normele privitoare la maniera individului de a-si asuma functiile care decurg din statut, maniera in raport cu care exista, in sanul grupului, un acord general.

Functiile unui statut depind de mentinerea anumitor tipuri de relatii intre cei care ocupa o pozitie si ceilalti.

Nu toate actiunile si comportamentele celui care detine un statut anumit sunt esentiale in raport cu functiile acestui statut, in timp ce altele pot sa interfereze real cu functiile respective.

T.M. Newcomb si colaboratorii sai au stabilit ca daca vrem sa departajam ceea ce este inclus si ceea ce nu este inclus in prescriptia unui rol, intr-o societate data, trebuie sa obtinem din partea unui esantion reprezentativ al populatiei respective urmatoarele tipuri de informatii:

1) o lista de comportamente care pot fi facute sa intre in prescriptia de rol (lista degajata in urma unei preanchete);

2) proportia persoanelor interesate care considera fiecare comportament ca obligatoriu sau doar permis.

Se poate retine ca criteriu faptul ca 50% din persoane stabilesc ca un comportament dat este cerut (de ex. de toate mamele). Prescriptia rolului va cuprinde toate comportamentele considerate de cel putin jumatate din persoanele interesate ca fiind cerute de toate mamele de ex.





Aceste elemente comune, integrate in lista comportamentelor cerute, permise, interzise, descriu relatiile prescrise de normele de grup cu privire la titularul pozitiei si la pozitiile care sunt in legatura cu pozitia lui.

Rolurile implica cu necesitate coraportarea mai multor indivizi.

Cel care ocupa o anumita pozitie primeste simultan prescriptiile propriului sau rol si prescriptiile rolurilor foarte strans legate de al sau.

De obicei, rolurile nu se definesc prin raportarea doar la un singur rol. Exista o constelatie de roluri.

Reprezentand o parte dintr-un sistem de roluri interdependente, rolul poate sa se modifice odata cu schimbarile survenite in oricare alta parte a sistemului.

De ex., cand copilul devine adolescent, rolul sau se schimba si odata cu el se modifica si rolul mamei. In caz contrar, se declanseaza conflicte de rol.

Indivizii care ocupa pozitii diferite se comporta intr-o maniera diferita, dar fiecare intelege si accepta comportamentul celuilalt.

Si invers, interactiunea dintre ei se desfasoara intr-o maniera relativ limitata si predictibila, adica nu in termenii comportamentelor specifice, ci in termenii relatiei de rol.

Linton afirma ca daca rolul reprezinta un comportament explicit, atunci el este aspectul dinamic al unui statut: este vorba, spunea el, de ceea ce individul trebuie sa intreprinda pentru a justifica detinerea de catre el a respectivului statut.

Un anumit statut dintr-un sistem social poate fi detinut, iar rolul asociat lui poate fi cunoscut si exercitat simultan de mai multi indivizi. De fapt aceasta este chiar situatia normala.

Acelasi individ poate sa detina simultan o serie de statute, fiecare dintre ele derivand din sistemele de organizare la care participa. El nu numai ca detine aceste statute, dar si cunoaste rolurile cerute de ele. Totusi el nu poate niciodata sa exercite simultan toate aceste roluri.

Diferentiind statutul activ de statutul latent Linton, afirma ca rolurile asociale statutelor latente sunt mentinute temporar pe planul al doilea, dar ele sunt parti constitutive ale echipamentului cultural al individului.

Faptul ca diferitele statute ale individului sunt activate in momente diferite impiedica o ciocnire intre rolurile care le sunt asociate.

Cel mult, un comportament explicit, care este o parte a unui rol legat de un statut, poate contrazice rezultatele unui comportament explicit care este o parte a unui alt rol.

Comportamentele insasi nu intra in conflict, din cauza diferentei de timp.

Mai mult decat atat, rolurile asociate statutelor intr-un acelasi sistem sunt de obicei bine adaptate unul la altul, si nu duc la conflicte, atata timp cat individul actioneaza inauntrul acestui sistem.

Afirmatia este valabila si pentru statute din sisteme diferite, atunci cand aceste statute sunt astfel incat converg normal la aceiasi indivizi.

Astfel, intr-o societate rolurile de barbat adult, tata, specialist intr-o profesie, prieten, etc. sunt in mod normal ajustate unul la altul, in cida faptului ca provin din sisteme diferite.

Aceste ajustari sunt elaborate in cadrul experientei indivizilor care au ocupat asemenea serii de statute simultan si au eliminat treptat majoritatea conflictelor printr-un proces bazat pe incercari si erori.

Daca modelele formale de prietenie sunt imprumutate dintr-o alta societate, ele vor fi curand modificate astfel incat sa nu existe un conflict intre ele si modelele deja stabilite de sistemul local al organizarii familiale.

Cazurile rare cand, din motive accidentale, statutele ale caror roluri sunt fundamental incompatibile coverg asupra aceluiasi individ, reprezinta substanta unor puternice tragedii.

In timp ce majoritatea societatilor manifesta putina simpatie fata de un individ care incearca sa scape de indeplinirea unora dintre rolurile sale, toti pot simpatiza cu dilema unei persoane care treuie sa aleaga intre statutele si rolurile egal valabile.

Asemenea dileme sunt o tema favorita in literatura societatilor mai complexe si introspective. Tragedia lui Oedip si episoadele finale ale Cantarii Niebelungilor sunt exemple clasice, dar se gasesc asemenea exemple si la nivelul folclorului.

In fiecare dintre aceste cazuri, individul asupra caruia converg roluri incompatibile rezolva problema prin modelul curent, care consta in a proceda pe baza unor statute diferite in momente diferite, chiar daca recunoaste ca rolurile asociate isi vor contrazice reciproc rezultatele.

Asemenea conflicte se ivesc arareori in societatile primare sau in gruparile sociale mai largi, care au dainuit destula vreme pentru a-si dezvolta culturi bine integrate.

Totusi, spune Linton, ele pot deveni mai frecvente in conditiile existente in societatea actuala a S.U.A. Necesitatile de reorganizare a structurii sociale pentru a face fata nevoilor unor noi tehnologii si a unei mobilitati in spatiu fara precedent in istoria umana determina prabusirea sistemului de statute si roluri mostenit.

Inexistenta unui nou sistem, compatibil cu actualele conditii ale vietii moderne, face ca individul sa se gaseasca frecvent in fata unor situatii, in care este nesigur atat de propriile lui statute si roluri, cat si de cele ale altora.

In afara ca se poate vedea silit sa faca o alegere, el se va simti nesigur ca alegerea facuta este corecta si ca comportamentul reciproc al celorlalti va fi cel anticipat de baza statutelor pe care a presupus ca le ocupa.

Rezultatul este un mare numar de dezamagiri si frustrari.


loading...









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani