ATENTIA SI MECANISMUL EI NEUROFIZIOLOGIC

Orientarea activitatii psihonervoase, caracterul selectiv al reflectarii sunt rezultatul formarii in scoarta cerebrala a unei zone de excitabilitate optima. Din aceasta cauza obiectele si fenomenele aflate in centrul atentiei sunt reflectate cu o deosebita precizie si acuratete. S-au analizat si fenomenele vasomotorii in timpul desfasurarii atentiei concentrate de mare intensitate si s-a constatat un nivel crescut al activitatii cerebrale (modificari respiratorii, cardiace si motorii).

Principala formatiune implicata in realizarea atentiei este sistemul reticulat. Formatiunea reticulata pregateste cortexul si caile senzoriale pentru a raspunde adecvat la un stimul. Relatiile dintre formatiunea reticulata si cortex au fost modelate de Sokolov (1963), pentru a explica reflexul de orientare. Reflexul de orientare este un conglomerat de modificari neurofiziologice si comportamentale, care apar cand organismul este confruntat cu un stimul nou si semnificativ din punct de vedere motivasional. Aceasta mobilizare are componente sonato-motrice (reflexul pupilar sau in cazul perceperii stimulilor auditivi intoarcerea capului spre sursa sonora), componente vegetative (modificari ale pulsului, respiratorii, reactii cardiace: vaso-dilatatie la cap si

vaso-constrictie la extremitati), componente senzoriale (are loc o crestere a sensibilitatii analizatorilor), componente electro-encefalografice, componente biochimice, atat la nivel celular cat si la nivel cortical.

Pe plan cortical vorbim despre excitatie si inhibitie, iradiere, concentrare, inductie reciproca, activitate biochimica a celulei.

De fapt intregul organism participa la realizarea atentiei.