starile morbide ale atentiei
Vom incerca sa stabilim cazurile patologice ale atentiei sau asa numitele stari morbide ale atentiei.
Numim 'distrati", oamenii a caror inteligenta este incapabila sa se fixeze intr-un mod cat de cat stabil, oameni care trec fara incetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbarilor celor mai fugitive ale dispozitiei lor sau ale evenimentelor celor mai insignificante din ambianta. Este o stare perpetua de mobilitate si imprastiere, aflata la antipodul atentiei. Termenul de 'distractie' se aplica insa si unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiti de o idee sunt distrasi. Par incapabili de atentie tocmai pentru ca sunt extrem de atenti. Exista exemple de savanti celebri prin distractia lor.
Cazurile patologice ale atentiei se indreapta in doua directii: hipertrofia atentiei, adica predominarea absoluta a unei stari sau a unui grup de stari, care devine stabila, neputand fi expulzata din constiinta si atrofia atentiei cand atentia nu se poate mentine si uneori nici constitui.
Exista si o a treia varianta, aceea a indivizilor cu infirmitati congenitale. La idioti, imbecili, dementi, formele atentiei nu se constituie sau apar doar sporadic.
In prima categorie, hipertrofia atentiei, includem ideile fixe.
S-a intamplat oricui sa fie urmarit de o arie muzicala sau de o fraza care revine fara un motiv anume. La orice om sanatos exista aproape intotdeauna o idee dominanta, care ii regleaza conduita: placerea, banul, ambitia, mantuirea sufletului etc. Aceasta idee fixa care dureaza toata viata, cu exceptia cazului in care este substituita de o alta, se transforma in final intr-o pasiune fixa. Transformara atentiei spontane intr-o idee fixa, in mod hotarat patologica, este pe cat se poate de clara la ipohondri. Th. Ribot imparte ideile fixe in trei categorii:
v ideile fixe simple, de natura pur intelectuala, care raman cel mai adesea inchise in constiinta sau care se manifesta prin acte insignificante.
v ideile fixe acompaniate de emotii, cum sunt groaza si angoasa (agorafobia, nebunia indoielii etc.)
v ideile fixe cu forma impulsiva, tendinte irezistibile, care se manifesta prin acte de violenta sau criminale (furt, omucidere, sinucidere).
Ideile fixe apar la cei cu o constitutie nevropatica. Aceasta poate fi ereditara (cazurile cele mai dese) sau consecinta a vietii cotidiene (oboseala fizica, intelectuala, emotii, pasiuni, excese de orice natura).
Ribot defineste si extazul ca fiind idee fixa, forma cronica de hipertrofie a atentiei.
La polul opus se afla mania. In manie se regasesc toate conditiile contrare starii de atentie. Nu exista nici concentrare, nici adaptare, nici durata. Avem de-a face cu triumful automatismului cerebral, lasat in voie. In consecinta, la maniaci se manifesta, spre exemplu, uneori, o exaltare extrema a memoriei: pot recita poeme lungi, de mult uitate.
