Succesul
si insuccesul scolar
Cunoasterea
conditiilor determinative ale succesului in activitatea in activitatea de
invatare sau nereusitei scolare orienteaza activitatea
profesorului, care poate adopta masuri pentru sporirea capacitatii
intelectuale si morale a elevului sau pentru lichidarea si mai ales
prevenirea piedicilor scolare.
Astazi este pa deplin dovedit ca nivelul de dezvoltare a
diferitelor functii poate fi ameliorat intr-o oarecare masura
prin activitati organizate corect, mai ales la copiii cu o intarziere
temporala in ritmul dezvoltarii mintale, la cei lipsiti de
influentele educative adecvate in cadrul familiei sau la cei cu o
eficienta mintala scazuta ca efect al unor traume sau
carente afective. (M. Rosca)
In matricea complexa a reusitei scolare ponderea
factorilor intelectuala este destul de insemnata, cca 50% din
varianta rezultatelor scolare fiind pusa pe seama inteligentei.
Restul de 50% este pusa pe seama factorilor nonintelectuali de
personalitate, precum si conditiilor de organizare a
activitatii scolare, metodelor de predare.
Deficientele in perceptiile vizuale, auditive sau
tulburarile limbajului oral pot determina pregatirea incomplecta
a copilului pentru invatarea citirii. Insuficienta dezvoltare a
orientarii si a structurii spatiale a functiei simbolice a
limbajului, a intelegerii masajelor verbale pot fi cauze ale
imaturitatii pentru citire.
In dezvoltarea inteligentei si a capacitatii de
autoreglare a copilului exista o anumita succesiune stadiala
obligatorie iar actualizarea potentialitatilor psihice presupune
organizarea cerintelor instructive in acord cu aceste
posibilitati.
La 6-7 ani copilul trece de la actiunea imediata la
operatie. Reusita la aritmetica presupune capacitatea elevului
din clasa I de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor actiuni,
adica de a anticipa prin reprezentare desfasurarea unor
situatii simple. Diferentele individuale sunt definitorii pentru
gradul de educabilitate a elevilor. Se cauta, astfel, o concordanta
intre caracteristicile psihofiziologice ale subiectului si exigentele
sarcinilor scolare. Criteriul acestei concordante este succesul la
invatatura exprimat in calificativ ca modalitate de
evaluare a randamentului scolar. Calificativul este un indice discutabil
al valorii si al pregatirii elevului, depinzand nu numai de elev ci
in mare masura si de invatator.
Inteligenta este unul din elementele constelatiei factorilor
interni ai performantei scolare. La elevii cu insuficiente
mintale, importanta factorilor intelectuali in determinarea reusitei
– nereusitei este mai mare decat la cei normali sub aspect intelectual.
Sunt deci situatii in care inteligenta, tocmai prin deficientele
sale, devine factorul fundamental in determinarea randamentului scolar.
Unul din factorii de baza ai reusitei scolare est
inteligenta scolara. Termenul de „inteligenta
scolara”, cu valoare pur operationala, ar desemna, in
perspectiva conceptiei lui J. Piaget, echilibrul dinamic dintre asimilarea
cerintelor scolare si acomodarea la acestea, la diferite
niveluri de scolarizare. Se diferentiaza de inteligenta
generala, globala, verbala, practica, etc., mai ales prin
specificitatea continutului sau, dar se supune legilor generale ale
dezvoltarii mintale. Inteligenta scolara exprima
gradul de adaptare a elevului la cerintele activitatii de tip
scolar. Ea depinde de variatiile permanente ale scolii, de
sarcinile scolare si de personalitatea elevului; deci se
raporteaza la capacitatea elevului de a-si insusi cunostinte
scolare, deprinderi intelectuale etc. in conditii obisnuite,
normale, de scolarizare carora li se adapteaza marea masa
de elevi de aceiasi etate cronologica.
Puterea de munca, rezistenta la efort, vivacitatea
personalitatii, ritmul si eficienta activitatii
etc. influenteaza reusita scolara a elevilor. Inadaptarea
elevilor lenti are un caracter foarte particular, avand frecvent oricine
psiho-somatica. Exista, in cazul acestor elevi o cronaxie
defectuoasa, care poate fi constitutionala si care nu
releva deloc rea-vointa din partea elevului. Orice incercare bruscanta,
venita din partea scolii sau a familiei, de a-l face pe acest elev
mai rapid, poate duce la confuzii, la esec, care agraveaza
situatia tensionala a elevului. Incetineala psihofiziologica
excesiva, ritmul prea lent pot genera, chiar si la un copil cu
posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a
nereusitei scolare. „Astenia mintala”, oboseala de integrare a
informatiilor si de coordonare a verigilor activitatii, fac
ca elevul sa fie lipsit de eficienta intelectuala.
Eficacitatea inteligentei scolare depinde, alaturi de
perseverenta si de rapiditatea functionarii mintale.
In contrast cu elevul pasiv (astenic), cel activ (stenic) se
caracterizeaza printr-o mare capacitate de a invinge dificultatile
exterioare, care ii stimuleaza energia fizica si mintala.
Daca activismul se asociaza cu aptitudini scolare dezvoltate,
firea perseverenta va parcurge o cale ascendenta in activitatea
scolara.
Activitatea scolara poare provoca oboseala prevenind de fapt
epuizarea rezervelor de energie ale organismului (prin interventia
procesului de inhibitie). Oboseala elevului se manifesta nu atat la
nivelul rezultatelor scolare, cat in amplitudinea oscilatiilor
acestora. Ritmul de aparitie a oboselii – arata M. Rosca – si
in functie de intensitatea si continutul activitatii,
de tonalitatea afectiva lectiei, de variatia
capacitatii de munca pe parcursul unei zile, in functie de
oscilatiile ritmice ale excitabilitatii scoartei cerebrale,
de regimul de odihna etc.. Starea subiectiva de oboseala se
poate instala si pe fondul monotoniei care duce la saturatie.
Intrucat atentia este o conditie indispensabila a
desfasurarii lectiei si implicit a reusitei
scolare, gradul de concentrare si intensitatea atentiei,
stabilitatea si flexibilitatea ei se schimba in functie de calitatea
predarii si de rezistenta elevului la efort. Oboseala elevului,
explicabila in ultima instanta prin procese nervoase
corticale, apare drept consecinta a implicarii functiilor
psihice in activitatea scolara. Nu memorarea mecanica,
reproducerea fidela etc.; ci capacitatea de a intelege, curiozitatea
intelectuala sunt factori interni care pot intarzia sau preveni
aparitia nejustificata a fenomenului de oboseala.
Reglarea psihica este cea care il face pe elev sa-si
corecteze si sa-si adecveze continuu comportamentele si
rezultatele, sa-si inhibe tendintele impulsive si
sa-si foloseasca resursele interne. Ea indeplineste o
functie adaptativa; ceea ce nu exclude ca elevul sa manifeste
uneori reglari psihice inadaptative generale si intretinute mai
ales prin metode educative gresite. Se poate vorbi de o autoreglare, care
se centreaza in jurul constiintei de sine si a
vointei.
Incepand de la varsta de cca 5 ani actiunile copilului sunt
planificate si reglate intrucatva constient – prin intermediul
imaginii mintale si al cuvantului. Astfel, copilul isi da seama
ca el initiaza si tot el regleaza activitatea.
Punctul de plecare in formarea operatiilor mintale la copil il
constituie actiunea externa cu obiecte concrete. Limbajul
inlesneste, pe de o parte, interiorizarea actiunii materiale si
detasarea de aspectele neesentiale, iar, pe de alta parte,
exteriorizarea actiunii mintale in conversatie. In final procesul se
transpune in planul limbajului intern, adica in planul mintal propriu-zis
in care operatia se realizeaza ca act de gandire. Elevul ajuns in
stadiul operatilor formale (gandire verbal-abstracta, formala)
poate fi „activ”, in sensul desfasurari rationamentelor
ipotetico-deductive, desi aceasta activitate mintala nu
imbraca o forma concreta, ci una abstracta.
Metodele intuitive fac apel la mecanisme psihologice diferite
fata de cele implicate in metodele active si nu sunt suficiente
pentru dezvoltarea gandirii.
Scolarul trece treptat de la actiunea modelata obiectual
la actiunea mintala, interiorizata. Aceasta din urma devine
reversibila si prescurtata, ceea ce marcheaza formarea
operatilor mintale. La randul lor operatiile se grupeaza in
structuri functionale care nu sunt altceva decat aptitudini, capacitati
de actiune mintala care, in interactiune cu alti factori
interni si externi, determina reusita scolara a
elevului.
