Verbul este partea de vorbire care exprima :

● Existenta- a fi, a exista

E loc la soare pentru toti.

● Starea- a sta, a sedea

Sta ca oul in cui.        

● Necesitatea- a trebui, a necesita

Trebuie sa-ndoi copacul cat e tanar.

● Posibilitatea- a putea

Nimeni nu poate sti cat de adanca e boarta sarpelui.

● Posesia- a avea, a poseda

Are cap si n-are minte.

● Dorinta- a vrea, a dori

De vrei sa mananci paine, nu-ti bate joc de tarate.

   Clasificarea verbelor

1.Verbele predicative- au inteles de sine statator si pot forma singure un predicat verbal cand se afla la un mod personal. Majoritatea verbelor din limba ramana sunt predicative.

          ●Mincinosul cand spune adevarul se imbolanveste.

            ●Du-te unde a dus surdul roata.

Verbele predicative isi pastreaza aceasta insusire indifferent de modul la care se afla.

2.Verbele nepredicative- nu au inteles de sine statator si nu pot forma singure un predicat verbal, ci impreuna cu alte cuvinte. Sunt nepredicative verbele copulative si verbele auxiliare.

a. Verbele copulative-formeaza predicat nominal impreuna cu o alta parte de vorbire cu functie de nume predicativ.

 Din categoria verbelor copulative fac parte: a fi, a deveni, a iesi, a ramane, a ajunge,

a se face, a parea, a insemna, a se naste, a se chema, a se numi.

       ●E destept ca oaia cu jug.

Verbul copulativ face legatura intre numele predicative si subiect.

       ●Moartea lupului e sanatatea oilor.

b. Verbele auxiliare- ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, dar si a diatezei pasive. Sunt auxiliare verbele :

-a avea, a fi, a vrea.

    Verbul auxiliar a avea intra in structura urmatoarelor forme verbale:

● Modul indicativ , timpurile perfect compus si viitor popular:

-        Am platit datoria si tot dator am ramas

-        Ai sa gresesti drumul.

●Modul condotional-optativ, timpurile prezent si perfect;

-Ar prind peste dar n-are undita.

-As fi ales alta solutie.

Verbul a fi se foloseste la formarea urmatoarelor timpuri:

●viitor anterior(indicativ)

●perfect(conjuctiv)

●perfect(conditional-optativ)

●perfect(infinitiv)

Toate timpurile si modurile diatezei pasive:

-prezent;

-imperfect;

-perfect simplu;

-perfect compus;

-mai mult ca perfect;

-viitor.

Verbele personale

 

Sunt verbele care pot avea subiect. Majoritatea verbelor sunt personale  a da, a pleca, a deveni etc.

● In sange se preface datina.

● Copiii si nebunii spun adevarul.

● Cara apa-n Dunare.

  

     Verbele unipersonale- au forme doar pentru persoana a III-a si exprima actiuni atribute unor fenomene ale naturii, pasari, animale, planete:

a miorlai, a necheza, a rasari:

● Soarele a apus de mult.

● Cainele latra cu furie.

Verbele impersonale- autorul actiunii nu poate fi identificat, actiunea nu este facuta de o persoana, au forma numai pentru persoana a III-a singular:   a trebui, a se cuveni, a se innopta, a tuna, a fulgera.

● Vara se innopteaza tarziu.

● Ploua de trei zile.

De cele mai multe ori dupa verbele impersonale urmeaa, in structura frazelor, o subiectiva:

● Deseori se intampla / sa-i vezi in parc/.

● Parea / ca-n somn un inger ar trece prin infern/.

Expresii verbale impersonale- sunt formate din verbul a fi si un alt adverb sau o locutiune adverbiala de mod cu rol de nume predicativ in cadrul constructiei: e greu, e normal, este posibil etc.

Locutiuni verbale- grupuri de cuvinte care au inteles unitar care au valoarea unui verb: a sta in cumpana, a baga in sperieti, a trage nadejde, a lua partea, etc.

      Intr-o locutiune verbala este obligatorie prezenta unui verb. Acesta are rorul gramatical de a indica persoana, modul, timpul, numarul constructiei.

● Adu-ti aminte ca esti om!

Verbele tranzitive- cele care pt avea complement direct: a auzi, a gasi, a canta, a prelungi etc.

Daca intr-o propozitia nu apare un complement direct se poate verifica caracterul tranzitiv al verbului prin adaugarea unui atsfel de complement.

● Pentru un cui pierzi o potcoava.

Unele verbe sunt dublu tranzitive adica au doua complemente directe.

Verbele intranzitive- cele care nu pot avea un complement direct.

● Se uita soarele indarat, se strica vremea.

Din aceasta categorie fac parte:

-Verbele copulative

● A devenit de necunoscut.

-Verbele de miscare

● Trenul pleaca la ora fixa.

-Verbele la diateza refexiva

● Se tine ca nevoia de om.

-Verbele la diateza pasiva

● E stiut de mult ca om harnic.

-Verbele impersonale

● Vara tuna si fulgera la munte.

 

Atentie! Exista verbe care pot fi tranzitive, dar si intranzitive, in functie de context. In aceste cazuri si sensul lexical capata nuante diferite:

          ● Pleaca in vacanta. (intranzitiv- merge)

          ● Pleaca capul de rusine. (tranzitiv- apleaca, lasa)

          ● In fiecare dimineata alearga pe stadion. (intranzitiv- fuge)

          ● L-am alergat prin tot cartierul. (tranzitiv- am urmarit)

Valorile verbului pot fi;

-verb prdicativ

-verb copulativ

-verb auxiliar

Conjugarile verbelor.

Dupa terminatiile pe care le au verbele la infinitiv, acestea se grupeaza in partu conjugari:

-Conjugarea I: -a: a tatona, a vindeca

-Conjugarea a II-a: -ea: a parea, a sedea

-Conjugarea a III-a: -e: a scrie, a duce

-Conjugarea a IV-a: -i,i: a veni, a primi, a hotari.

Diatezele verbeleor:

Diatezele sunt forme pe care le iau verbele pentru a arata raportul dintre actiunea pe care o exprima si subiectul gramatical.

● Diateza activa

● Diateza reflexiva

● Diateza pasiva

Modurile si timpurile verbelor

Modul este forma pe care i ia verbul pentru a arata cum considera vorbitorul actiunea: reala, posibila, conditionala, poruncita.

Timpul este categoria gramaticala care arata cand se realizeaza actiunea in raport cu momentul vorbirii.

Modurile personale

1. Modul indicativ

● Prezent

● Imperfect

● Perfect simplu

● Perfect compus

● Mai mult ca perfectul

● Viitorul

● Viitorul anterior.

2. Modul conjunctiv

3. Modul conditional – optativ

4. Modul imperativ

Modurile nepersonale

1.    Modul Infinitiv

2.    Modul Participiu

3.    Modul Gerunziu

4.    Modul Supin