Caracterizarea comisului
Ionita
„Iapa lui Voda” face parte din
volumul „Hanu Ancutei”.Mihail Sadoveanu recurge in acest volum la tehnica
literara numita povestire in rama sau povestire in povestire,
deoarece in cadrul firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de
fiecare data de alt oaspete, adica un alt narator venit la Hanul
Ancutei.
„Iapa lui Voda” este o snoava
si se afla in deschiderea volumului de noua povestiri, „Hanu
Ancute”, scris de Mihail Sadoveanu.
Comisul Ionita este personajul
principal al acestei povestiri, dar este si un personaj permanent al
intregului volum „Hanu Ancutei”, realizand unitatea acestuia, deoarece el
este prezent in toate povestirile indemnand oaspetii sa-si
aminteasca intamplari extraordinare, petrecute demult in tara
Moldovei.
Personaj comun celor doua planuri
narative din „Iapa lui Voda”, comisul Ionita este personaj,
narator deoarece a participat direct la intamplarile relatate.
Personajul este caracterizat in mod direct
de narator si de el insusi (autocaracterizare) si un mod
indirect prin faptele sale, limbajul si modul de a gandi.
Personajul este prezentat in mod direct de
narator in primul plan al naratiunii, exprimandu-si admiratia
fata de comisul Ionita si subliniind ideea ca acesta
este o personalitate des intalnita la han „statea stalp acolo, …, un
razes strain care mie imi era drag foarte”. Razesul se
incadreaza perfect in atmosfera de basm, de veselie a hanului, creand in
jurul sau placerea de a vorbi, de a povesti de a se spune lucruri
nemaiauzite petrecute, candva, demult „se lua la intrecere pana si cu
mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta”. Se
subliniaza astfel parerea ca Ionita comisul are o
vasta experienta de viata care-l face atot
stiutor, care constituie principalul imbold spre destainuire, avand o
adevarata pasiune pentru a spune si a asculta povesti.
Naratorul realizeaza portretul fizic al comisului Ionita, care
sugereaza hotararea, asprimea firii si destinul zbuciumat al
personajului „era un om nalt, carunt, cu fata uscata si
adanc brazdata”.
Comisul Ionita este mandru de
originea sa de razes de la Draganesti, din
tinutul Sucevei, dupa cum o afirma in fata boierului care
povesteste la Hanul Ancutei.
Dupa ce termina de povestit
intamplarea din vremea tineretii lui, Voda Sturza i-a facut
dreptate comisului Ionita le spune celor adunati in jurul
focului: „dupa asta puteti cunoaste ce fel de om sunt eu!”.
Portretul moral reiese din intamplarea
relatata despre Voda Sturza si iapa la care acesta s-a uitat cu
uimire.
Mandru si orgolios comisul
reactioneaza imediat cand este ironizat cu privire la calul sau
„pintenog de trei picioare”; „striga razasul
zbarlindu-si mustata tusinata”. Inzestrat cu harul
povestiri, el reuseste sa atraga atentia
oaspetilor care il asculta „cu barbiile inaltate
si cu ochii rotunzi”.
O trasatura dominanta
a comisului Ionita este dorinta de dreptate si de
adevar. El insusi afirma atunci cand este intampinat de
ofiterul cel tinerel: „… s-am venit la Voda, insetat dupa
dreptate ca cerbul dupa apa de izvor. Aceasta comparatie
populara arata dorinta arzatoare a lui Ionita de
a se face dreptate neamului sau si de a nu lasa mostenire copiilor
lui neintelegerile cu dusmanii care „au colti lungi si
ascutiti”.
Hotarat, razesul nu se
da inlaturi sa lupte chiar cu un „corb mare boieresc”.
Inteligent si curajos, dupa ce a fost pe la multe divanuri de
judecata, nu exista sa, nu apeleze, ca ultima solutie
la judecata lui Voda. Cinstit si corect, comisul aduna si aduce
cu el toate documentele doveditoare asupra pamantului mostenit de la
parintele sau, dascalul Ioan.
Increzator in puterea
dreptatii si in judecata Voievodului, Ionita comisului
se emotioneaza si chiar se teme cand constata ca
boierul cu care a vorbit la Hanul Ancutei este chiar Mihail Voda
Sturza. Simtul umorului, firea lui deschisa il fac sa
depaseasca situatia si ii raspunde cu curaj
Voievodului cand ii aminteste de promisiunea referitoare la cal: „Eu vorba
nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum”.
Comisul Ionita
intruchipeaza tipul taranului Moldovean cu cele mai alese
virtuti morale: dorinta de dreptate si adevar, demnitatea,
curajul, cinstea, dor si ospitalitatea, buna dispozitia,
simtul umorului, placerea de a asculta si a spune povesti
nemaiauzite. Personajele si povestirile sadoveniene imbraca aura
legendei.
