Monografia satului ardelean, Caracterizarea lui Ion - romanul Ion de Liviu Rebreanu referat






Este prima capodoper in creaia lui Liviu Rebreanu i un punct de
referin in evoluia romanului romanesc. Eugen Lovinescu consider
romanul o adevrat revoluie fa de: lirismul smntorist, eticismul
ardelean, atitudinea poporanist. Elita criticii literare a vzut in
acest roman o capodoper de rscruce in reflectarea satului i a ranului
roman. Intr-adevr, romanul aduce o imagine nou, autentic, obiectiv
asupra realitii rurale, respingand orice intenie de idilizare, de
infrumuseare.

Geneza:

Liviu Rebreanu a pornit in scrierea acestui roman de la fapte reale,
pe care le-a transfigurat in opera sa. In articolul Mrturisiri
romancierul vorbete amnunit despre geneza romanului su.

In primul rand romancierul mrturisete c a fost impresionat de o scen
surprins la hotarul satului Prislop, cand un ran s-a aplecat i a
srutat pmantul ca pe o ibovnic. Scena i s-a intiprit in minte, l-a
uimit, l-a obsedat i a fost fixat in desfurarea epic a romanului.

Liviu Rebreanu a reinut o intamplare petrecut in sat: un ran intrit
i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a greit cu cel mai becisnic
flcu din sat. Dac fata ar fi greit cu un biat instrit, ranul ar fi
gsit mijlocul s impace lucrurile. Aa ins ruinea lui era mai amar
pentru c trebuia s se incrusceasc, frunta, cu pleaba satului i s dea o
zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmantul. Intamplarea
Rodovici va constitui pentru inceput subiectul nuvelei Ruinea.

Tot in zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din
vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glanetaului. Din
discuiile cu acest flcu se simea o dragoste pentru pmant aproape
bolnviceasc. Pronuna cuvantul pmant cu atata sete, cu atata lcomie i
pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat.

Combinand aceste date, imaginand scene, gesturi, dialoguri, Liviu
Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El ii propune s reprezinte
prin Ion al Glanetaului pasiunea organic a ranului roman pentru
pmantul pe care s-a nscut, pe care triete i moare.

Ion este un roman realist de observaie social. Romanul are o structur
complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului
ardelean cu tradiiile i obicieiurile sale. Inc din acest roman Liviu
Rebreanu este adeptul construciei sferice: romanul incepe i se sfarete
cu aceeai imagine. Drumul care duce spre Pripas este in acelai timp
drumul de la realitatea vieii la ficiunea operei artistice; aceeai
omagine de la sfaitul romanului ne readuce din lumea romanului in
realitatea concret: Din oseaua ce vine de la Carlibaba, intovrind
Someul cand in dreapta, cand in stanga, pan la Cluj i chiar mai
departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste
podul btran de lemn, acoperit cu indril mucegit, spintec satul Jidovia
i alearg spre Bistria, unde se pierde in cealalt osea naional care
coboar din Bucovina prin trectoarea Bargului. []

Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn acoperit, de peste Some, i
pe urm se pierde in oseaua cea mare i fr inceput

Structura romanului este complex, autorul urmrind destinul unui
personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu tradiiile,
obiceiurile sale specifice.

Monografia satului ardelean:

Se constituie treptat din prezentarea satului i a ranilor, a
problemelor, care-i frmant indeosebi problema pmantului; prezentarea
obiceiurilor i a tradiiilor legate de momentele fundamentale ale
vieii: naterea, nunta, inmormantarea; prezentarea vieii
intelectualitii ardelene i a problemei naionale. Nu intampltor romanul
incepe cu descrierea horei, scen antologic prin care autorul realizeaz
mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei,
someana, i introducerea treptat a personajelor i sugerarea viitoarelor
conflicte. Obiectivul romancierului inregistreaz pe rand lutarii, care
cant sub opron, ritmul indrcit al someanei, gesturile flcilor, care ii
ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Someana cu atata pasiune, c
potcoavele flcilor scapr scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar
colbul de pe jos se invltorete, se aeaz in starturi groase pe feele
brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire. Cu cat Briceag
iuete cantecul, cu atat flcii se indarjesc, ii infloresc jocul, trec
fetele pe subt man, le dau drumul s se invarteasc singure, opie pe loc
ridicand tlpile, ii ciocnesc zgomotos clcaiele, ii pleznesc tureacii
cizmelor cu palmele nduite

In continuare obiectivul romancierului inregistreaz grupul fetelor
nepoftite la joc, al babelor care-i admir odraslele i al copiilor,
care pandesc poalele fetelor. Scena este semnificativ i pentru
realitatea adanc difereniat a satului. Astfel intr-un grup st primarul
tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat, i caiva btrani fruntai:
Pe-alturi, ca un caine la ua buctriei, trage cu urechea Alexandru
Glanetau, dornic s se amestece in vorb, tiindu-se totui s se vare
intre bogtai.

Lipsesc i reprezentanii intelectualitii ardelene: familia invtorului
Herdelea i preotul Belciug. Acetia respect petrecerea ranilor, dar nu
se amestec printre ei. Astfel Maria Herdelea era fat de ran de pe la
Monor, dar fiindc umblase totdeauna in straie nemeti i mai ales c s-a
mritat cu un invtor - se simea mult deasupra norodului i avea o mil
cam dispreuitoare pentru tot ce e rnesc.

Ion o strange la piept pe Ana, mireasa lui Geroge, dei este indrgostit
de Florica. Aici se sugereaz conflictul prin apariia lui Vasile Baciu,
care il umilete pe Ion. Liviu Rebreanu exceleaz in prezentarea vieii
rneti desfurate sub semnul experienei colective: hora, naterea, nunta,
botezul, slujba duminical, judecarea vinovaiilor, inmormantarea. Toate
aceste aspecte sunt zugrvite magistral, degajand o puternic senzaie de
via real.

Obiceiurile de la nunt sunt prezentate cu prilejul nuntei Anei cu Ion.

Nunta ine trei zile. In prima zi alaiul pornete cu crue spre Jidovia.
In frunte merg clreii, care pocnesc din pistoale. In prima cru sunt
lutarii, apoi o cru cu mirii i cu drutele i o bric cu naii. Intr-o alt
cru sunt prinii mirilor, apoi altele incrcate cu flci i fete.

Nunta incepe la socrul mic i continu la socrul mare. Imaginea ospului
este autentic, alctuit din urrilr i chiuiturile tinerilor, din
versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treia ospul se mut la
socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmat cu
atata amar de vite i de galie c de abia incpeau in ograda
Glanetaului.

Liviu Rebreanu surprinde nu numai pitorescul obiceiurilor, dar i
psihologia tneasc, mai ales in fragmentul care prezint peitul fetei,
in realitate un targ aprig pentru zestre.

Tabloul monografic al satului se completeaz i cu alte elemente, ca
naterea la camp. Tot in acest sens sunt prezente informaii despre
obiceiurile la inmormantare.

La inmormantarea Anei, la prohod, particip tot satul. Romancierul
fixeaz i aici toate elementele eseniale: praporii fluturau alene in
adierea de primvar tmaie i aducea in schimb valuri de miros dulce
de flori de mr preotul Belciug mormia pe nas cantecele de
inmormantere sí scutura mereu cdelnia.

Foarte bun psiholog, Liviu Rebreanu surprinde gesturile,
comportamentele personajelor i mai ales psihologia personajului
principal. In mintea acestuia se amestec imaginea moartei, cu aceea a
copilului i cu imaginea iubitei. Cu deosebit art romancierul surprinde
spaima de a nu pierde pmantul, care se strecoar treptat in sufletul
lui Ion.

Dup inmormantarea Anei se fac pomenii bogate. Aceste elemente se
imbogesc cu altele, prilejuite de imormantarea lui Ion. Si aici
particip tot satul. Preotul Belciug ine o cuvantare funebr, care il
impresioneaz pe cei prezeni. Autorul este atent la reaciilöe
participanilor i mai ales a prinilor: Pe urm Ion fu coborat in pmantul
care i-a fost prea drag, i oamenii au venit pe rand s-i arunce cate o
man de lut umed care rbufnea greu i trist pe scandurile odihnei de
veci

Dup inmormantare Glanetau a fcut pomeni bogate pentru sufletul lui
Ion.

Satul Pripas este locuit de romani i maghiari sub dominaie
austro-ungar. In sat exist o ierarhie bine determinat in funcie de
averea fiecruia. In frunte se afl tefan Hotnog, apoi rani bogai, ca
Vasile Baciu, Toma Bulbuc, rani instrii, ca Simion Lungu i sraci ca
Ion, Florica, vduva lui Maxim. In aceast lume pmantul determin poziia
social a oamenilor i relaiile dintre ei.

De dragul pmantului Ion trebuie s-i inbue glasul iubirii i s se
insoare cu o fat bogat, dar pe care n-o iubete. La fel, Florica, fat
srac, se cstorete, fr s-l iubeasc, cu Goerge, fiul gospodarului
instrit, Toma Bulbuc.

La timpul su Vasile Baciu s-a cstorit tot pentru avere; tot pentru
pmant Ion se bate cu Simion Lungu, ajungand la inchisoare. Meritul
romancierului const in faptul de a fi surprins tensiunile sociale i
psihologice declanate de problema pmantului. Toate sentimentele,
interesele, pasiunile garviteaz in jurul averii, a pmantului.

Atenia romancierului se indreapt i asupra intelectualitii ardelene, a
greutilor cu care se confrunt zilnic. Astfel invtorul Herdelea intr in
conflict cu preotul Belciug, om orgolios, care ii simt ameninat
intaietatea in sat. Invtorul Herdelea i cu numeroasa sa familie, se
zbate cu datorii i lipsuri. Liviu Rebreanu surprinde intelectualitatea
ardelean in zbaterea ei dramatic intre sentimentul naional i
presiunile funcionarilor cezaro-crieti. Prin figura invtorului
Herdelea, Liviu Rebreanu red compromisurile fcute de intelectualitatea
ardelean interesat in lupta naional, dar dornic s-i pstreze i s-i
lrgeasc privilegiile. De exemplu invtorul Herdelea, mare susintor al
cauzei neamului, pentru a-i menine postul il voteaz pe candidatul
maghiar.

Caracterizarea lui Ion

In centrul romanului st destinul personajului principal, Ion. In
aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere
exclusivist: absolvirea sau condamnarea total. In realitate Ion este
un personaj complex cu lumini i umbre, a crui suflet are pri greu de
ineles i de explicat. Complexitatea personajului rezult din sfaierea
dramatic sub impulsul unor solicitri simultane i contrare: glasul
pmantului i glasul iubirii.

Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion triete o dram deplin
motivat social i psihologic. Inc de mic el ii d seama c triete intr-o
lume in care pmantul reprezint totul: el condiioneaz pziia social i
relaia dintre oameni. In aceast lume oricat de inzestrat ar fi omul el
nu este apreciat dup calitile sale, ci dup holdele de pmant pe care le
are. Pmantul este deci garania unei viei indestulate i fericite. Aadar
nu este vorba in cazul lui Ion de o sete atavic de pmant, ci de o
dorin fierbinte de a tri altfel.

Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care dorete s-i
schimbe viaa intr-o lume, care nu-i ofer prea multe anse. Astfel la
inceput el ii lucreaz cu hrnicie i indarjire pmantul puin i neroditor.
Munca sa este ins fr rezultat; Ion se simte umilit de ceilali. Cearta
cu Vasile Baciu, btaia cu George, mustrrile preotului, reprourile
mamei, c trage la srcie amplific zbuciumul personajului. Pentru Ion
pmantul inseamn mai mult decat stpanirea unui teren intins, inseamn
demnitate, inseamn dorina de a intra in rand cu oamenii. Singura
soluie de a ajunge la pmant oferit de lumea in care triete este
cstoria cu o fat bogat. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de
bunvoie, Ion se decide s o seduc pe Ana. Setea de pmant intalnete in
sufletul lui Ion o rezisten puternic pentru c Ion nu se hotrete uor s
o ia pe Ana de nevast. Neputina de a-i schimba viaa il determin s
aleag aceast soluie. Defapt in vremea respectiv muli tineri sraci se
insurau pentru avere cu fete bogate.

Romancierul insist asupra setei de pmant a personajului; aceasta
manifest fa de pmant un fel de adoraie ptima: Cu o privire setoas, Ion
cuprinse tot locul, cantrindu-l. Simea o plcere atat de mare vzandu-i
pmantul, incat ii venea s cad in genunchi i s-l imbrize. I se prea mai
frumos, pentru c era al lui. Iarba deas, groas, presrat cu trifoi,
unduia ostenit de rcorea dimineii. Nu se putu stpani. Rupse un smoc de
fire i le mototoli incet in palme.

In faa holdelor de pmant Ion se simte copleit; are sentimentul
nimiciniei: Glasul pmantului ptrundea nvalnic in sufletul flcului, ca
o chemare, copleindu-i. Se simi mic i slab, cat un vierme pe care-l
calci in picioare sau ca o frunz pe care vantul o valtorete cum ii
place. Suspin prelung, umilit i infricoat in faa uriaului: Cat pmant,
Doamne!

Setea de pmant l-a stpanit pe Ion inc din copilrie: Totui in fundul
inimii lui rodea ca un cariu prerea de ru c din atata hotar el nu
stpanete decat dou-trei crampeie, pe cand toat fiina lui arde de dorul
de-a avea pmant mult, mult, cat mai mult Iubirea pmantului l-a
stpanit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a inarmat
intr-o hotrare ptima: 'trebuie s aib pmant mult, trebuie !' De pe
atunci pmantul i-a fost mai drag ca o mam.

Din momentul in care Ion se hotrete s o ia pe Ana, el dovedete o
viclenie i o tenacitate calculat. Asistm la o adevrat inscenare
erotic: joac la hor, o cheam la poart, o ignor cateva zile, o seduce i
o prsete. Dac pan la un punct el poate fi ineles in zbaterea sa pentru
pmant, tratamentul inuman fa de Ana este aproape inexplicabil. Lcomia
nemsurat a personajului reiese din certurile cu Vasile Baciu cruia ii
ia tot pmantul.

Dup ce obine pmanturile, Ion se schimb. El dobandete contiina noii
sale poziii in lumea satului in ochi avea o lumin mandr, de biruitor,
era plin de sine insui, pe uli umbla cu pai mari i cu genunchii
indoii, vorbea mai apsat cu oamenii i venic numai de pmant i avere.

O scen semnificativ este aceea cand Ion, ameit de fericire se apleac
i-i srut pmantul:

Acuma, stpan al tuturor pamanturilor, ravnea sa le vaz, s le mangaie
ca pe nite ibovnice credincioase. Dragostea lui avea nevoie de
inima moiei. Dorea s simt lutul sub picioare, s i se agae de opinci,
s-i soarb mirosul, s-i umple ochii de culoarea lui imbttoare

Sufletul ii era ptruns de fericire. Parc nu mai ravnea nimic i nici nu
mai era nimic in lume afar de fericirea lui. Pamantul se inchina in
faa lui, tot pmantul i tot era al lui, numai al lui acuma

Se opri in mijlocul delniei. Lutul negru, lipicios ii intuia
picioarele, ingreunandu-le, atrgandu-l ca braele unei iubite ptimae.
Ii radeau ochii, iar faa toat ii era scldat intr-o sudoare cald de
patim. Il cuprinse o poft slbatic s imbriseze huma, s o crampoteasc in
srutri. Intinse mainile spre brazdele drepte, zgrunuroase i umede.
Mirosul acru, proaspt i roditor ii aprindea sangele.

Se aplec, lu in maini un bulgre i-l sfram intre degete cu o plcere
infricoat. Mainile ii rmaser unse cu lutul cleios ca nite mnui de
doliu. Sorbi mirosul, frecandu-i palmele.

Apoi incet, cucernic, fr s-i dea seama, se ls in genunchi, ii cobori
fruntea i-i lipi buzele cu voluptate pe pmantul ud. i-n srutarea
aceasta grbit simi un fior rece, ameitor

Se ridic deodat ruinat si se uit imprejur s nu-l fi vzut cineva. Faa
ins ii zambea de o plcere nesfarit.

Ii incruci braele pe piept i-i linse buzele simind neancetat atingerea
rece i dulceaa amar a pmantului. Satul, in vale, departe, prea un cuib
de psri ascuns in vgaun de frica uliului.

Stpanirea pmantului ii d lui Ion senimentul puterii: Se vedea acum
mare i puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o
ceat de balauri ingrozitori.

Ii infipse mai bine picioarele in pmant, ca i cand ar fi vrut s
potoleasc cele din urm zvarcoliri ale unui duman doborat. Si pmantul
parc se cltina, se inchina in faa lui

Dup cstorie trsturile ii pierd treptat omenescul. In epoca respectiv i
ali tineri s-au cstorit cu fete bogate fr s iubeasc dar s-au resemnat
i i-au cinstit familiile (Vasile Baciu). Abia dup nunt Ion ii d seama
c odat cu pogoanele de pmant primete i urica satului.

El manifest fa de Ana o cruzime i o brutalitate greu de ineles.
Atitudinea sa inuman, certurile, btile, vorbele grele, determin
siniciderea Anei. Moartea Anei il surprinde, dar nu il schimb.

Groaza declanat de moartea Anei ine doar o clip pentru c gandul lui
Ion se indreapt imediat la copil, ca singurul motenitor al averii
socrului su. Nici moartea Anei, nici a copilului nu-l impresoineaz
prea mult, decat in msur in care pmanturile lui Vasile Baciu depindeau
de acetia.

Treptat Ion ii d seama c fericirea nu st in pogoanele de pmant i in
sufletul su se simte din nou glasul iubirii pentru Florica.

In finalul romanului Ion moare ucis de Geroge, deci printr-o moarte
violent care-i apare ca o pedeaps pentru c a vrut prea mult, pentru c
nu s-a tiut opri la timp.

Impotriva inteniei declarate a romancierului de a nu acorda atenie
meteugului stilistic, exprimarea este sugestiv. Romancierul folosete
expresii, comparaii potrivite pentru a fixa un peisaj, o situaie, o
atitudine: In sfarit se apropia crciunul. O iarn uracios se zbtea s
coboare pe pmant, dar parc nu avea inc destul putere. Vzduhul cernea
mereu fulgi lenei care se topeau pan s ajung jos i se prpdeau in
bltoacele de noroi Ion sosea totui ôn toate nopile, nesmintit.
Apoi, intr-o sear rscolit de zpad mrunt, veni mai devreme puin. Casa
zcea in intuneric, neagr ca un bivol adormit.









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani