Logo referatele carte



DIMITRIE CANTEMIR - DESCRIEREA MOLDOVEI



DIMITRIE CANTEMIR

Dimitrie Cantemir(1673-1723) este scriitor, istoric, om de stiinta, domnitor, o personalitate enciclopedica din secolul al XVIII-lea, reprezentant de seama al umanismului romanesc.

S-a nascut la 26 octombrie 1673 in familia razesului Constantin Cantemir, care, de la slujba de ispravnic de codru, a ajuns pe tronul Moldovei (1685-1693), fiind fratele lui Antioh Cantemir, de asemenea domn al Moldovei intre  1695-1700 si 1705 si 1707.

Dimitrie Cantemir urmeaza traditia familiei, fiind domn al Moldovei in doua randuri: dupa moartea tatalui sau, in martie-aprilie 1693, neconfirmat de turci, ales de catre boieri, si incepand cu 18 noiembrie 1710, in ajunul razboiului ruso-turc, spre a apara ca un vasal credincios al portii hotarele de miazanoapte ale Imperiului de un eventual atac al lui Petru cel Mare, insa, dornic de a elibera tara de sub stapanire otomana, s-a aliat cu tarul Rusiei, incheind in aprilie 1711 un tratat cu Petru I. Acesta sufera o infrangere la 11 iunie 1711 in fata armatei turcesti, mult mai numeroasa, s-a retras cu familia si cu oamenii apropiati in Rusia, unde I s-au daruit mosii, titluri de noblete si toate onorurile. Dupa moda vremii, este ostatic la Poarta in timpul domniei tatalui sau si capuchehaie, un fel de amasador al fratelui sau, Antioh Cantemir, avand prilejul sa studieze la Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol cu unii dintre cei mai renumiti profesori ai vremii. Isi formeza astfel o vasta cultura, ajungand sa stie limbile greaca, slavona, latina, turca, persana, araba, si cunoaste indeaproape relitatile Imperiului Otoman, prefigurand declinul acestuia si posibilitatile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia turceasca, pe care incearca sa le puna in aplicare in timpul domniei sale prin alianta cu noua putere ce aparea la rasarit, Rusia.

Inca din primele scrieri, Dimitrie Cantemir se dovedeste un umanist in adevaratul sens al cuvantului, preocupat de problemele fundamentale ale existentei umane, un clasic stapanitor de perfectiunea expresiei lingvistice, un erudit in domeniile esentiale ale cunsoterii.

Lucrarile lui, cele mai multe scrise in limba latina, atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune pentru cercetare. “Sufletul odihna nu poate afla, -spune el- pana nu gaseste adevarul carile il cearca oricat de departe si oricat de cu truda i-au fi a-l nimuri”.

Desi s-a format in mediul oriental, Cantemir este mai mult european, este cel care s-a aflat si s-a produs la interferenta dintre culturile orientala si occidentala. Dimitrie Cantemir este primul dintre carturarii nostri tradus si citit in Europa, astfel ca putem afirma ca intr-un fel integrarea noastra europeana a inceput-o acest mare carturar al neamului nostru. El, Cantemir, care avea sa afirme ca toate popoarele au aceeasi radacina, ca, dupa origine si facultatile intelectuale nici un popor nu are superioritate asupra altuia. Dupa „agerimea mintii”, scrie Cantemir, toate popoarele (citam) „sint la fel de inzestrate de natura”. Numele sau de cetatean al Europei ramine pe vecie sapat in piatra, intre Newton si Leibniz, pe frontonul Bibliotecii Sfintei Genevieva din Paris.

Inca din “Diavolul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul”, carte de morala crestina pentru credinciosi, scrisa in anul 1698, compusa dupa modelul dialogurilor platoniciene, Dimitrie Cantemir pune fata in fata cele doua atitudini umane, religioasa si laica, incercand sa concilieze aspiratia catre sacralitate cu tendintele rationaliste si umaniste ale naturii umane.

Hranindu-se din aceeasi substanta etica si filozofica, “Istoria ieroglifica”, considerat primul roman(mai mult, roman-parabola) din literatura romana, este un prilej de a punde in discutie o intreaga epoca istorica, intr-o scriitura criptica, folosind simboluri ezoterice si un numar impresionant de personaje.

Daca “Divanul” incearca sa modeleze lumea, sa o construiasca dupa baze noi, in care nemurirea numelui nu mai este de ajuns, “Istoria ieroglifica” este un monument al literaturii baroce, cu multiple deschideri spre universalitatea si multiplicitatea situatiilor posibile, cutremurate de “luminos si lunecos cornul Inorogului”, ingloband spatii ca izvoarele Nilului, pustiurile Arabiei, muntele Etnei si marea furtunoasa.

In anul 1714 incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”, terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu. Cartea are trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Savantul-poliglot, care, dupa cum spunea Voltaire, “reunea talentele grecilor vechi, stiinta literelor si a armelor”, nu s-a limitat doar la studierea istoriei propriului popor. Cunoscator al multor limbi, Dimitrie Cantemir a manifestat un viu interes pentru istoria universala. Un loc considerabil in opera lui revine ideilor si conceptelor privind originea diferitor popoare, rolului lor in dezvoltarea civilizatiei.

Astfel, intre anii 1714 si 1716, scrie “Historia incrementorum atque decrementorum aulae othomanicae” (“Istoria cresterii si descresterii curtii otomane”) in care infatiseaza cresterea influentei si a puterii Imperiului Otoman, incepand cu secolul al XIII-lea si durand pana la batalia de la Camenita, din 1672, dupa care urmeaza o lunga perioada de declin, prin care Dimitrie Cantemir anticipeaza sfarsitul Imperilui. Alte lucrari ale eruditului Dimitrie Cantemir sunt “Vita Constantini Cantemyrii”,”De muro Caucaseo” (Despre zidul caucasian), “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor. Hronicon a toata Tara Romaneasca”.

Avand o temeinica cultura muzicala, Cantemir a scris in limba turca, pentru prima data, un tratat de teorie a muzicii turcesti.A preconizat un tratat de notatie a muzicii orientale, folosind alfabetul turcesc.Dupa parerea lui Virgil Gandea “Sistemul religiei muhamedane” este “singura opera majora a lui Cantemir al carei text integral nu a fost pana acum publicat si tradus la noi.Publicarea lui incheie opera de editare a scrierilor cantemiriene, in tara noastra, de restituire a acestor scrieri culturii romanesti”

Scrierile stiintifice, filozofice si literare ale lui Cantemir au adus intr-o epoca de predominare a ideologiei religioase, o contributie de seama la dezvoltarea orientarii laice in cultura romaneasca.El este mai de seama ganditor si om de stiinta din cultura romaneasca veche.

·       Date generale(anul, locul aparitiei)

            Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu, mai intai in germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in varianta romana cu titlul “Scrisoarea Moldovei”, urmata in 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub titlul “Descrierea Moldaviei”. Materialul e organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

·        Explicarea titlului

Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a Moldovei, cuprinzand o analiza completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic,  politic, etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.

Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un alt argument in explicarea titlului.

Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti literare.

·       Impresia generala asupra operei

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

·       Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, 1941:

“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce fu publicata in traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile poporului(nunta, inmormantare).”

“Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari si a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui  Miron Costin si ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care formeaza scoala umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare continuator si un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra”

 

 

Al.Bistriteanu,”Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si N.Balcescu” in “Studii si Cercetari de istorie literara si folclor”, anul II, 1953, p.40:

“O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura noastra: productia colectiva a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o deosebeasca de documentul scris.[…]Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei”>> cat si in <<Sistema religiei mahomedane>> definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.”

 

P.P.Panaitescu,”Dimitrie Cantemir,viata si opera”, Bucuresti, 1958, p.256-257:

“Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme adanci in cultura istorica a posterioritatii. “

Nicolae Iorga:

“Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions d’Empire ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.”

·       Tipul operei

“Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir, este o opera complexa, o lucrare monografica ce a fost catalogata de unii critici ca fiind un roman istoric.

·       Dimitrie Cantemir-“Descrierea Moldovei”, studiu intoductiv,antologie si note finale de Constantin Maciuca, Efitura Tineretului, [Bucuresti],[1967],329 pagini

Rezumat:

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica “Descriptio Moldaviae”, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”.

            Prima parte descrie impartirea Moldovei in tinuturi, ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei.

            In primul capitol, sub pretextul explicarii numelui tarii, se prezinta o scurta istorie a acesteia. Se fac apoi referiri la Decebal si Traian, este prezentat descalecatul lui Dragos si legenda catelei lui de vanatoare, Molda, care a dat numele apei Moldovei si tarii ce avea sa ia fiinta.In capitolul urmator este descrisa asezarea geografica a Moldovei,unde apar referiri la clima si la hotarele tarii,prezentati chiar si  vecinii tarii la vremea respectiva.Al treilea capitol descrie principalele ape curgatoare din bazinul hidrografic al Moldovei, cu afluentii lor. Ca cele mai importante ape curgatoare sunt mentionate Prutul, Siretul, Nistrul. Sunt prezentate si lacurile Moldovei. cele mai de seama fiind Brates, Lacul Orheiului, Lacul Dorohoiului, Colasin, Lacul lui Ovidiu. Al patrulea capitol cuprinde impartirea administrativa a Moldovei in tinuturi si  descrierea acestora, in cazul unora prezentand numarul de biserici, de case. Urmatorul capitol cuprinde o descriere a muntilor Moldovei si mineralelor din subsolul tarii. In capitolul al saselea, Dimitrie Cantemir se refera la campiile si padurile Moldovei. Se prezinta si principalele culturi intalnite aici: grau, ovaz, mei, vii, pomi roditori. Al saptelea capitol vorbeste despre animalele salbatice si domestice ce vietuiau pe intinsul Moldovei. Se incearca prezentarea efectivelor de animale si preturilor acestora, dar si mestesugul albinaritului si foloasele pe care acesta le aduce, mierea si ceara.Se remarca unele greseli pe care autorul le face, cu o naivitate neasteptata la un om invatat, cum ar fi roua care se preface in unt, oile cu o coasta mai mult ca cele obisnuite, dar care stramutate de acolo nasc miei cu numarul de coaste reglementar, porcii cu copite ca ale cailor.

         In partea a doua, cea politica, putem observa valoarea cartii pentru studiul institutiilor din vremea lui Cantemir si slaba informare asupra vremilor mai vechi. In primele cinci capitole ale acestei parti se trateaza despre domnie, aceste capitole fiind importante pentru ceremoniile descrise privitoare la inscaunarea, scoaterea, confirmarea domnilor, precum si pentru reproducerea unor texte de acte oficiale otomane, necunoscute din alte izvoare. Capitolul VI este valoros pentru definirea dregatoriilor si atributiilor lor in vremea autorului. Se prezinta cei mai importanti opt sfetnici ai tarii.Capitolul VII, despre oastea Moldovei, descrie oastea pe care a vazut-o Cantemir, pe care a ridicat-o in lupta alaturi de rusi la1711. Oastea era formata in principal din mercenari cu arme de foc, iar oastea de tara, de mica eficacitate lupta cu lancii si arcuri. Se pomeneste si de efectivele ostii in anumite momente.Urmatoarele doua capitole cuprind ceremoniile curtii si informatii despre vanatorile domnesti, potrivit celor vazute de autor, descrierea ospetelor, petrecerilor organizate de el sau la care a luat parte. Capitolul al XI-lea si al XII-lea,pun probleme esentiale despre vechile structuri interne ale Moldovei si despre procedura judecatii din acea vreme. ; era o justitie unica, centralizata, toate scaunele de judecata din tara depindeau de domnie, dar domnul era silit de imprejurari sa conceada de fapt justitia marilor dregatori din randul oligarhiei boieresti. Capitolul al XIII-lea prezinta veniturile Moldovei si felul in care veniturile statului se deosebesc de ale domnului (vistieria si camara), in care veniturile in bani sunt mai importante ca cele in natura, care sunt obligatiile locuitorilor fata de domnie. Se prezinta darile si definirea lor si se incearca o evaluare cantitativa a lor. Capitolul al XV-lea descrie nobilimea Moldovei,Cantemir avand o teorie proprie despre originea clasei boieresti din Moldova din suita de fruntasi militari ai lui Dragos, descalecati din Maramures, pe care acesta si domnitorii urmatori i-ar fi improprietarit pe locuri pustii de oameni. Aceasta teorie nu este exacta, tara nu a fost niciodata pustie, dupa cum se vede din primele confirmari de mosii din vremea lui Alexandru cel Bun, care intareste hotare, stapaniri de mosii dinainte de intemeiere. Se enumera in acest capitol cele mai importante familii boieresti din Moldova acelor vremuri. Capitolul al XVI-lea prezinta ceilalti locuitori ai Moldovei. Este valoroasa deosebirea ce o face Dimitrie Cantemir intre zona razaseasca a Moldovei, Tara de Sus si cea de stapanire boiereasca a boierilor asupra taranilor dependenti, Tara de Jos, precum si sublinierea asupra mentinerii asa-ziselor „republici” din Moldova, Campu Lung, Vrancea, Tigheciul, care sunt de fapt centre pastorale de obstii taranesti libere. Pe temeiul numirii de vecini, data taranilor dependenti din Moldova, Cantemir socoate ca intreaga taranime de pe mosiile stapanite de boieri este formata din emigranti, colonisti straina de pamanturi odinioara pustii. De fapt s-a demonstrat istoric ca taranii nu sunt veniti dupa boieri, ci stapanirea boiereasca a fost o uzurpare a vechii stapaniri taranesti a pamantului.Capitolele XVII, XVIII, XIX, despre obiceiurile moldovenilor, despre obiceiurile la nunta, despre obiceiurile la inmormantari, ca si anexa la capitolul I din partea a treia, despre mitologia poporului roman sunt de o mare importanta, deoarece viata poporului, cu aspecte de mult disparute, capitole care de obicei lipsesc din asemenea descrieri monografice.

         Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si scoli, educatie in vremea lui Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir considerand ca limba slava in biserica si stat a fost introdusa in Moldova in urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza gresit in vremea lui Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand moldovenii ar fi respins unirea cu Roma si ar fi renuntat la literele latine. In realitate se stie ca numeroase privilegii ale lui Alexandru cel Bun au fost redactate in moldoveneste, ceea ce arata netemeinicia teoriei lui Dimitrie Cantemir. Limba slavona in biserici la romani are origini mult mai vechi, care nu pot fi explicate numai prin fenomene culturale din Moldova, deoarece aceasta limba o gasim folosita atat in tara Romaneasca Cat si in Transilvania.

         Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata de autor, adusa de Antioh Cantemir la Paris si gravata si publicata prin grija fiului sau la 1737 in Olanda.

DESCRIEREA MOLDOVEI

Dimitrie Cantemir

               Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica “Descriptio Moldaviae”, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”.

            Prima parte contine ample descrieri ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei. Autorul ofera informatii referitoare la alegerea domnilor si la scoaterea din scaun, la obiceiurile Curtii, divanul de judecata, la tagma boierilor, dar si la obiceiurile romanilor legate de nunta si de inmormantare. Atunci cand vede starea generala de saracie din cauza birurilor, deplange cu patima soarta vitrega a tarii. Ca si Neculce, Ureche sau Costin condamna lacomia abuziva a turcilor.

            Cantemir este un precursor in geografie- realizeaza prima harta a Moldovei- si in etnografie, descriind in amanunt marile ceremoniale din viata poporului roman. In legatura cu obiceiurile legate de nunta, ce include si o zi numita ziua cernutului, slujba bicericeasca si ospatul.

            In capitolul numit “Despre naravurile moldovenilor” incearca prima definire a personalitatii poporului nostru. Remarca ca moldovenii sunt firi deschise, joviale dar nestatornice, iubitorilor de galceava si trufasi, dispretuiesc invatatura, dar se pricep la lucrurile razboaielor ca toti oamenii se incred in destin, sunt petrecareti si ospitalieri. Cantemir se dovedeste un abil observator al mentalitatii oamenilor simpli, al obiceiurilor si credintelor.

               Importante sunt informatiile despre ritualul religios si despre eresurile poporului (“Despre religia moldovenilor”), precum si teoria sa despre descendeta latina limbii romane. Pentru a demonstra pastrarea elementului latin in romana, mai mult decat in italiana, realezeaza prima fisa de filologie comparata.Cu aceste teorii, Cantemir voia sa evedintieze originea nobila a romanilor ca descendenti directi ai romanilor.

Valoarea artistica a operei:

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp. arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Dimitrie Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna strainatatii imaginea unui popr viteaz si a unei tari bogate. Isi propune o sticta obiectivitate.

Capitolul “Despre naravurile moldovenilor” semnaleaza “cusururile care-I slutesc”, “decat a-I insela cu lingusiri”;deci apar si umbrele de caracter, dar si luminile. Moldovenii sunt “cutezatori, semeti”, “glumeti si veseli”, dornici “sa petreaca in ospete”. Osteni priceputi, “intind bine arcul”, “poarta cu indemanare sulita”, desi arma preferata este “palosul”. Unele defecte ar fi lenevia si faptul ca “nu sunt iubitori de invatatura”.(Timpul masurat in secole dezminte, bineinteles, aceasta observatie facuta de Cantemir). Traditionala ospitalitate impresioneaza: “de cea mai mare lauda; caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu se dau inapoi niciodata sa dea mancare si gazduire unui oaspete si-l adapostesc fara plata timp de trei zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata voioasa, ca si cand le-ar fi fost frate sau alta rumedenie. Unii asteapta cu masa de pranz pana la al noulea ceas din zi(…) ca sa nu manance singuri.”

Jugul otoman, dar si serbia I-au saracit pe tarani-arata Cantemir. “Razesii din pricina saraciei si-au vandut mosiile stramosesti”;”Dinte toti taranii serbi, cati sunt pe lume, cei mai nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni-daca bogatia pamantului si a recoltelor, chiar si fara voie, nu I-ar mantui de mizerie”; Tirania turceasca “apasa foarte greu pe Moldova”.

Bogatele traditii exprima fantezia si spiritul creator al moldovenilor: hora,paparudele, dragaica, zburatorii, oratia de nunta, calusarii, s.a.”Calusarii se aduna o data pe an si se imbraca in straie femeiesti. In cap isi pun cununa impletita din pelin si impodobita cu flori(…).Toti au in mana cate o sabie fara teaca, cu care ar taia indata pe oricine au cuteza sa le dezveleasca obrazul(…). Capetenia cetei se numeste “starit”, al doilea “primicer”(…).Caci ei au peste o suta de jocuri felurite si cateva asa de mestesugite, incat cei ce joaca parca nici nu ating pamantul si parca zboara in vazduh. In felul acestea petrec cele zece zile intre Inaltarea la cer a lui Hristos si sarbatoarea Rusaliilor si strabat toatea targurile si satele, jucand si sarind…”

Bogatiile neasemuite, paduri, lunci, ape, ogoare, livezi, vanat ales fac sin Moldova un taram edenic. “Ierunca are o carne foarte gingasa si alba, si la gust intrece potarnichile si chiar fazanii”. Frumusetile dau impresia unui meleag de basm. Astfel, descrierea Ceahlalui, a muntelui mitologic, este conturata prin elemente vizuale, de perspectiva, cromatice si auditive. Maretiei geologice, in nemiscarea sa, I se adauga si filonul de apa, semnul dinamicii, miscarii si al sunetului. Plasticitatea imaginilor artistice si comparatiile dau pregnanta tabloului unitar. “Muntele cel inalt se numeste Ceahlaul, despre care, daca anticii ar fi facut vorbire in Basmele lor, ar fi fost tot atat de vestit ca si Olimpul, Pindul sau Pelias. Este asezat in tinutul Neamtului, in apropiere de izvoarele Tazlaului si pe la mijlocul lui, acoperit de zapezi. Pe varf nu se gaseste pic de nea, incat pare a fi deasupra norilor. De pe culmea cea mai ascutita, care se ridica sub forma unui turn, izvoraste un parau alb care se rostogoleste printre stanci abrupte si se varsa in Tazlau cu mare zgomot. Drept in varf se vede o statuie straveche de cinci coti, infatisand, de nu ma insel, o batrana cu douazeci de mioare.”

Descrierea Moldovei, prin accentuarea originii romane a poporului si a limbii romane, continua si dezvolta ideile cronicarilor nostri. Dimitrie Cantemir nu traieste mandria ca stramosii nostri-romanii- sunt cuceritorii lumii, ci (intr-o viziune noua, originala) incearca sentimentul maretiei ca stramosii nostri sunt creatori de civilizatie. Conceptul de civilizatie este, in opera lui,cel umanist.”Si incercarea lui de a alcatui o limba literara este un reflex umanist.”(Istoria literaturii romane, Ed.Academiei).

    

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani