Logo referatele carte



Gramatica limbii romane - toata gramatica



SUBSTANTIVUL

        Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc.

                                                           

1. Felul substantivelor

Dupa inteles (natura denumirii):       -compuse (masa, scolar, prieten)

                                                            -proprii (Maria, Venus, Arad)

Dupa alcatuire (forma):                           -simple (casa, Iasi, om)

                                                            -compuse (prin contopire: untdelemn)         

                                                                                           (prin alaturare: zi-lumina)

%Atentie!      1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, indoiala etc.)

                        2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar

                        3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)

                        4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe)

            5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau fraza.

2.Genul substantivelor

         In limba  romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru

Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom)

Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte)

Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

 

¬Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)

¬Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara)

¬Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi,

-an)

3. Numarul substantivelor

Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)

           Masculin                                                  Feminin                                                       Neutru

        Singular              Plural                Singular               Plural                       Singular                          Plural

    Ć/pom                i/pomi                 a/clasa             e/clase                               Ć/parc                          -uri/parcuri

   u, u/codru, leu          i, i codri,lei                 a/banca            i/banci                               Ć/orase                               e/orase

   e/munte                i/munti                e/parte             i/parti                    u, u/lucru, tablou                       -uri/lucruri, tablouri

   a/tata                                i/tati                    Ć/manta         le/mantale             u, u/cadru, curcubeu           e/cadre, curcubeie

                                                            a/marfa                       -uri/marfuri          u/studiu                         i/studii   

                                                            e/vreme                       -uri/vremuri        

Ć- desinenta zero

·     Alternante vocalice la radicalul substantivului in trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e (masa/mese) a/e (bat/bete) a/i (cuvant/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori)

·     Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/g (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/Ć (cal/cai) str/str ( astru/astri)

·     Substantive defective de numar:

-cu forme numai la singular (nume de materii,insusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (grau,var) si proprii (Siret Traian)

-cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)

-cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti) proprii (Iasi, Balcani)

·     Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi inteles (boli/boale; coli/coale) cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri)

·     Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):

            -substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.

            -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.

%Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod normal, de acest numar, are sensul; unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva

                                                            Declinarea substantivului

                                  Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat

    

           Declinarea substantivelor articulate hotarat

                    

                    Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)

       

                                       Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse

a)doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului

b)doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D  Vetrei Dornei

c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges

d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi

                                                4.Cazurile substantivului

Nominativ (cine? ce?)

            -subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste.

            -nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ):Radu este un copil bun.

            -apozitie(atribut apozitional):Raul Mures a iesit din matca.

Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.

Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.

Acuzativ

            -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) Apa de la munte este rece (care apa?)

Obs.Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?

          -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ,iar substantivul e insotit de prepozitie)Florile sunt pentru mama

            -complement direct (pe cine? ce?) Il intreb pe Mihai..

            -complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre cazuri.

            -complement de agent (de cine? de catre cine?)Intrebarea a fost pusa de Alina.

Obs.Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu

            -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii,incotro?)Vine de la padure.

            -complement circumstantial de timp(cand? cu sau fara prepozitii,cat timp?)A lipsit de acasa o saptamana.

            -complement circumstantial de mod(cum? cat?)Copii vin in grupuri.Alearga ca vantul.(complement circumstantial comparativ)

            -complement circumstantial de cauza:Codrul clocoti de zgomot

            -complement circumstantial de scop:A plecat in oras pentru cumparaturi.

Genitiv

            -atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia colegei a fost salutara.

            -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol genitival:al,a,ai,ale)Pamantul este al taranilor.

Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice saca sunt precedate de prepozitii sau locuri prepozitionale, forma articulata: asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in josul,in fundul,din cauza etc.

            -complement indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii lui.

            -complement circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau in fundul pesterii

            -complement circumstantial de timp:A ajuns la gara inaintea sosirii trenului

            -complement circumstantial de cauza:A intarziat din cauza vremii.

            -atribut substantial prepozitional:Gradina din fata casei era inundata de verdeata

Dativ

            -complement indirect (cui?)Padurii ii lipseste cantecul pasarilor.

Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice,daca sunt precedate de prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit, conform,contrar,aidoma,asemenea

-complement circumstantial de loc(dativ locativ):Stai locului copile!

-complement circumstantial de mod:A raspuns conform asteptarilor noastre

            -nume predicativ:El este aidoma fratelui tau.

            -atribut substantival prepozitional(care?)Interventia conform planului a condus la reusita

            -atribut substantival (cui?)Preot desteptarii noastre/ Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei dupa infinitivul lung)

-complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita Ioanei

-complement circumstantial de cauza:A intarziat datorita ploii

Vocativ

            -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa in propozitie: Ioana,vino afara!

                                                                Verbul

Partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau

calitati privite ca procese in derulare

                                                                           1.Clasificarile verbului

a)dupa rolul sintactic si morfologic:

            -predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc)

            -copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)

            -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea)

b)dupa posibilitatea de a avea complement direct:

            -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)

            -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)

c)dupa referirea la persoana:

            -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)

            -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.)

            -unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut.

                                           2.Locutiunile verbale

Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice

specifice verbului

Structura locutiunilor verbale:

            -verb+prepozitie+substantiv:a avea de gand

            -verb+interjectie:a face tusti

            -verb+substantiv:paziti-va gura(pronume intre verb si substantiv)

            -verb+etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte

·     cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga

%Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:

            -se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga=a fugi)

            -intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;

            -exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?)

                                                            3.Diateza verbului

Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva

Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective;

Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subinteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;

Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.

                                           4.Modurile verbului

Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea

Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;

                -nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;

                -predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat;

                -nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;

 

Moduri personale, predicative:

            -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);

            -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);

            -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi);

            -imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);

 

Modurile nepersonale, nepredicative:

            -infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);

            -gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand etc.);

            -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.);

            -supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);

                                           5.Timpurile verbale

Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii

Timpurile indicativului

            -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);

            -imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam,  culegeam, fugeam);

            -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);

            -perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii  fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);

            -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem);

            -viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi);

            -viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);

Timpurile conjunctivului

            -prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug;

            -perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit;

Timpurile conditional -optativului

            -prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi;

            -perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit;

ÜNu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.

%Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect,  celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.

           

                                           6.Conjugarea verbului

Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, timp, persoana si numar se numeste conjugare

ÜNu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru conjugari:

Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a visa etc.)

Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea etc.)

Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a spune etc.)

Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)

ÜNu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

pronumele

parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv

Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si  negativ

Observatii:

            1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective

            2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si  negativ pot fi adjective

            3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si  posesivau forme dupa persoana

                                                            1.PRONUMELE PERSONAL

Observatii:

            1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.

            2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!

            3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor.

            4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi

            5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete

Functii sintactice

            -subiect:                                              N: Tu ajungi primul.

            -nume predicativ in:                           N: Fratele meu este el.

                                                            Ac: Intrebarea este pentru tine.

                                                                        G: Cartea este a lui.

            -atribut pronominal in:                       N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa.

                                                                        G: Sfatul lui doveseste intelepciune.

                                                                             Cartea din fata lui este a mea.

                                                                        D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv)

            -complement direct in:                       Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru.

            -complement indirect in:                   Ac: A vorbit cu mine.

                                                                        D: Lui i-am dat o carte.

                                                                        G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.

            -complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.

                                                                        G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)

                                                                        D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):In fata-mi se

asezase o persoana importanta.

            -complement circumstantial de mod in:Ac: A raspuns ca tine.

            -complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui.

Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:

            -in V (tu! voi!)

            -dativul etic: Vor sa mi-l omoare

            -cand are valoare neutra:        A luat-o la fuga

                                                            Da-i inainte fara grija!

2.PRONUMELE DE POLITETE

-are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a

pers. aII-a:       N-Ac: dumneata, dumneavoastra

                        G-D: dumitale

pers. aIII-a:     N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor

Observatii:

            -alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),Inaltimea ta (sa, lui, voastra)

                        Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar in vorbirea contemporana

            -forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale

            -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atr. pron. in D. si compl. circum. de loc in D)

3.pronumele reflexiv

Observatii:      -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac

                                    D: sie, siesi/isi, si

                        Ac: (pe) sine/ se

                        -pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale:

                                    D: imi, iti-, ne, va (imi amintesc…)

                                    Ac: ma, te-, ne-, va (ma gandesc…)

                        -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul:

                                    te gandesti                              ma framant

                        pers     II     II                         pers     I          I

Functii sintactice:

            -complement direct:               Ac: Te privesti in oglinda.

            -complement indirect:                        D: Iti cumperi o carte.

                                                            Ac: Rar vorbea despre sine

            -atribut pronominal:               Ac: Lauda de sine ……

                                                            D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)

                                                                                         Mi-am aranjat cartile (cartile)

Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive

                  Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui)

                                                4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE

Forme:

            -masculin, singular:   (eu) insumi     fiu (m.sg)-vocala u- insumi (m.sg.)

                                                (tu) insuti

                                                (el) insusi

            -feminin, singular:     (eu) insami     fiica (f.sg.)-vocala a-insami (f.sg.)

                                                (tu) insati

                                                (ea) insasi

            -masculin, plural:       (noi) insine     fii (m.pl)-vocala i-insisi (m.pl.)

                                                (voi) insiva

                                                (ei) insisi

            -feminin, plural:         (noi) insene     fiice (f.pl)-vocala e-insene (f.pl.)

                                                (voi) inseva

                                                (ele) insesi, insele

Observatii:

            1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le

            2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival.

            3.Atentie la acord:      Dan, Maria si Elena, ei insisi… (masculinul are prioritate)

                                                Eu, tu si el noi insine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a

asupra persoanei aIII-a)

            4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,in persoana)

            5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV

Forme:

N-Ac: nimeni, nimenea          N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele

G-D: nimanui                         G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora

                        nimic, nimica

-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.

-Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume

Observatii:

            1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.

            2.In exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra in alcatuirea unui pronume negativ.

                       

                                    6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV

-Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate:

            ex.       al meu, al tau, al sau                           a mea, a ta, a sa

                        ai nostri, ai vostri                               ale noastre, ale voastre

            Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale

Observatie: Pronumele lui, ei, lor  sunt personale, nu posesive

Functii sintactice:

            -subiect:                      N: Ai mei au ajuns acasa.

            -nume predicativ:       N: Caietul acesta este al meu.

                                                Ac: Florile sunt pentru ai mei.

            -atribut pronominal    Ac: Rar am vazut o privire ca a ta.

                                                G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos.

            -complement direct:   Ac: I-am vazut pe ai vostri.

            -complement indirect:Ac: Se gandea la ai sai.

                                                D: Le povestesc alor mei.

                                                G: Toti s-au ridicat impotriva alor tai.

            -complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai.

            -compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei.           

            -atribut adjectival:      N: Cartea ta este aici.

                                                Ac: Locuieste pe strada mea.

                                                D: Caietului tau ii lipseste o foaie.

                                                G: Dorinta mamei mele e sfanta

                                                V: o, copilul meu, fii mereu intelept!

Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al,a,ai,ale cui? ci  se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat.

                                    7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV

Forme:

            -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc.

            -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc.

            -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc.

            -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi

Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival

Observatii:      1.“Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care poate aparea numai in prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)

                        2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt.

                        3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si in componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea)

                                                8.pronumele Si adjectivul nehotArAt

Forme:

            a)simple: unul, una, unii, unele                        altul, alta, altii, altele

                           atat, atata, atatia, atatea                      tot, toata, toti,toate

                           mult, putin, cutare

            b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, catva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc.

Observatii:

1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul “cine” nu devin niciodata adjective.

2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective:

            unul-un           una-o               altul-alt           alta-alta           vreunul-vreun             vreuna-vreo

3.Functii sintactice ale pronumelor nehotarate:subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.

                                    9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV

                     tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare

Forme:           

N:cine?                                   N-Ac: care?                N-Ac: ce?                               N-Ac:cat?cata?cati? cate?

Ac:(pe) cine?                          G-D:caruia?                G-D:nu are forme                   G-D: cator?

D:cui?                                              careia?

G: (al,a,ai,ale) cui?                          carora?

Functii sintactice:

            -subiect:                      N:Cine vine? (Andrei vine.)

            -nume predicativ        N:Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)

                                                Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)

                                                G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)

            -atribut pronominal:   G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.)

            -complement direct:   Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.)

-complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.)

                                    D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)

-compl.de agent:         Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.)

-compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini)

Observatii:

            1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.

            2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.

                        N:Care carte -ti lipseste?

                        Ac:Despre ce intamplare povestesti?

                        D:Carui copil i te adresezi?

                        G:Raspunsul carui coleg ti-a placut?

            3.Pronumele interogativ CE este invariabil

            4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuieste

                                                10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV

Forme:

            a)simple:         N:cine                         N-Ac: care?                N-Ac: ce?                    N-Ac:cat?cata?cati? cate?

Ac:(pe) cine                G-D:caruia?                G-D:nu are forme       G-D: cator?

D:cui                                    careia?

G: (al,a,ai,ale) cui               carora?

            b)compuse                  m.sg.               f.sg.                 m.pl.                f.pl.

                        N-Ac:              cel ce               ceea ce            cei ce               cele ce

                        D-G:                celui ce           celei ce                        celor ce

Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse in fraze, in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie

Ex:      -subiect:                      Stiu / cine vine.

            -nume predicativ:       Am aflat/ care este sora mea.

            -atribut pronominal:   Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.

Obs.     1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat)

2.Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate)

           

                                                Articolul

            Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut vorbitorului

1.Clasificarea articolului

a)dupa inteles:-articol hotarat (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului

sau considerat ca atare

-articol nehotarat -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului

-articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat

-articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent

            b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea)

                                    -articol proclitic-se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti)

%Atentie!      1.Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste)nu are sens.

                        2.Articolul poate insoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai)

                                                              -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa)

                                                              -un numeral (al doilea, a treia)

                        3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu are functie sintactica)

                        4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral))

                       

2.Articolul hotarat

Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului

Forme flexionare:

CazulMasculinFemininNeutru   Singular                           Plural   Singular                           Plural   Singular                           PluralN-Ac-l, -le, -a                                -i-a                                          -le-l, -le                                    -leG-Dlui,-lui,-e(i)                           -lor-i                                           -lor-lui                                       -lorV-le                                         -lor      -                                      -lor-le                                         -lor

CazulMasculinFemininNeutru   Singular                           Plural   Singular                           Plural   Singular                           PluralN-Acelevul                                  eleviieleva                                   elevelescaunul                              scauneleG-Delevului                              elevilorelevei                                  elevelorscaunului                         scaunelorVelvule!                               elevilor!elevo!                                 elevelor!scaunule!                       scaunelor!

%Atentie!      1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume-dansul, dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil

                        2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata)

                        3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocalal “A” se articuleaza hotarat enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen)

                        4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara)

                        5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de muzica)

           

                                               

            3.Articolul nehotarat

Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului

Forme flexionare:

CazulMasculinFemininNeutru   Singular                           Plural   Singular                           Plural   Singular                           PluralN-Acun elev                            niste elevio eleva                             niste eleveun scaun                      niste scauneG-Dunui elev                         unor eleviunei eleve                       unor eleveunui scaun                  unor scaune

Observatii:

1. Formele  UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context:  UN si O sunt:

                        a)articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti)

                        b)numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi)

                        c)adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti)

            2.Cand insoteste alte parti de vorbire,articolul nehotarat le transforma in substantive(du-te-vino/un du-te-vino)

            3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule)

            4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat

            5.Cuvantul niste cu intelesul “cativa”, “un pic de” nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat

                                                            4.Articolul posesiv (genitival)

Se asaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste  posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului

Forme flexionare:

CazulSingularPlural          Masculin                           Feminin       Masculin                                       FemininN-Acal elevului/ meu/ doilea        a elevei/ mea/ doua ai elevilor/mei                                ale elevelor/meleG-D               -                                         -alor meiObservatii:     1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei)

                        2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul hotarat,genul acestuia (al treilea/ a treia)

Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant Nu le confundati cu secventele omonime ca:

                        -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea)

                        -prepozitia a +le (pronume personal in D.sau Ac, plural, feminin)

                                    5.Articolul demonstrativ (adjectival)

Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun)

Forme flexionare

CazulSingularPlural          Masculin                                     Feminin       Masculin                                       FemininN-AcCel                                             CeaCei                                             CeleG-DCelui                                          CeleiCelor

Observatii:      1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste

                        2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo)

                        3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de secventele omonime     -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D,Ac (ce-l intrebi?/ce-i spui?)

                                    -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui)

                        4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a

                                                                        Adjectivul

Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect si se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat

Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos)

                                                              -materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos)

                                                              -elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc)

                                                              -referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca)

                                               

                                                1.Clasificarea adjectivelor

            a)dupa forma: -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna)

                                                    -cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa/baiat mare)

                                    -invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel)

                                                      -provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea)

                                                      -provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu, maro)

            b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, inalt)

                                     -pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau)

                                                            -demonstrative (fata aceasta/aceea)

                                                            -interogative ( care fata?)

                                                            -nehotarate(unii baieti/ unele fete)

                                                            -relative( ce fata )

                                                            -negative(nici un om)

                                                            -de intarire (fata insesi)

Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei in vocala E

            c)din punct de vedere semantic:  -calificative-primare (simple)- bun,frumos, albastru

                                                            -derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc)

                                         -determinative (provenite din alte parti de vorbire)

                                                                        - pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa)

                                                                                                -demonstrative (cartea aceasta/aceea)

                                                                        -interogative ( care mama?)

                                                                                    -nehotarate(unii baieti/ unele fete)

                                                                                                -relative( ce carte )

                                                                                                -negative(nici o fapta)

                                                                                                -de intarire (el insusi)

                                                                        -numerale (trei elevi)

-participale (pagina scrisa)

-gerunziale (masca razanda)

-adverbiale (barbat bine)

d)dupa numarul formelor flexionare realizate in declinare:

            -cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu)          

                                                                                                     -participiale (iubit)

                                                                                                     -gerunziale (suferind)

            -cu 3 forme flexionare           -cele terminate in consoanele  C si G (lung, adanc)

                                                 -derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu)

            -cu 2 forme flexionare           -terminate in E (dulce)

                                                 -terminate in consoana palatala (vechi, dibaci)

                                                 -terminate in diftong (balai, rotofei)

            -invariabile (maro, eficace, motrice)

Observatii:      1.De regula se asaza dupa substantive (sunt postpuse)

                        2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii:

                                    -atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa

                                    -nume predicativ (cand determina un verb copulativ) Ana este cuminte

                                    -diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) Din verde s-a facut galben

                        3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete

4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-iu,-aret,-nic,-os

            5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de geniu)

            6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de topica depinzand si articularea sa

                                                  2. Flexiunea adjectivului

In functie de flexiune, adjectivele sut variabile si invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar si caz, prin desinente, insotite

sau nu de alternante fonetice

Desinente de gen(la singular):

Masculin/NeutruFeminin-u -u - --a -e -a -esimplu-a/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumos-frumoasa amarui-e/vechi-e

Observatii:      1.Adjectivele terminate in E (mare, dulce) nu prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare)

                        2.Adjectivele terminate la masculin in -U vocalic sau semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul in -EA (grea, rea) si in -IE (rosie)

                        3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen            -E/EA (intreg/intreaga)

                                                                                                            -O/OA (prost/proasta)

                                                                                                            -IE /IA (biet/biata)

                                                                                                            -E/A (desert/desarta)

Desinente de numar:

Observatii:      1.Unele adjective au forma unica pentru ambele numere:

                                    -fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete silitoare)

                                    -fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi)

                                    -fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie)

Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o (moale/moi) ea/e (geman/gemeni) a/i (tanar/tineri), a/e

(teapan/tepeni)

                        3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati) d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g (lung/lungi)

                       

Modificari dupa cazuri:

Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul

                        1.Cand adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza

                        2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care ii mareste expresivitatea

                        3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau numai in fata substantivului (oricare om) precum adj. “biet”.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv  (pomul laudat)

                        4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica (are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o parte dintr-un intreg)

                        5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele terminate in -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi in limba (sadea, gata,ditamai)

3.Gradele de comparatie

Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice speciale

Gradul pozitiv(exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor negru

Gradul comparativ(exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de egalitate sau inegalitate)

            -de superioritate (mai scump)

            -de egalitate (la fel de scump)

            -de inferioritate (mai putin scump)

Gradul superlativ      -relativ(exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect)

                                                -de superioritate (cel mai scump)

                                                -de inferioritate (cel mai putin scump)

                                  -absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul) foarte scump

Nu uita!

1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii

                        -comparativ de superioritate: mai bun decat

-comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot atat de/la fel de bun  ca si

-comparativ de egalitate: mai putin bun decat

            2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni prepozitionale (fata de/in comparatie/in raport cu)

            3.Uneori al doilea termen al comparativului de superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ pot lipsi (Am o carte mai interesanta)

            4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele caracteristice, insa sensul comunicarii ramane acelasi (apa rece ca gheata)

            5.Superlativul se formeaza de la comparativul de superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL, marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de (cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo)

            6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun)

7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica:          Omul lenes learga mult -adjectiv

                                                                                                Lenesul mai mult alearga -substantiv     

                                                Mijloace afective de formare a superlativului absolut

-adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din cale-afara, cu totul si cu totul)

-adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau pozitiv insusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de bogat, atat amar de vreme)

-repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adanca,adanca)

-constructii exclamative (Cat de mare e!)

-procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim)

-procedee fonetice prin lungirea vocalei (o apa adaaaaaaaaaaanca!)

 

Adjective fara grade de comparatie

-adjectivele care la origine sunt vechi comparative sau superlative (inferior, superior, major, minor, oportun, posterior,ulterior,extrem, maxim, minim,suprem)

-adjectivele are exprima insusiri ale caror sens nu poate fi modificat prin comparatie (asemenea, complet, desavarsit, deplin,intreg,mort,unic,ultim,oral)

-adjective din domeniul stiintei (adipoasa,hidrofila,acvatic,energetica)

Functii sintactice:

-atribut adjectival (se intalneste in toate cele 5 cazuri): Mama draga, iarta-ma!

            -nume predicativ: Florile sunt uscate.

            -complement indirect: Din rosie s-a facut galbena

            -complement circumstantial de timp: Il cunoasc de mic.

            -complement circumstantial de cauza: De lenes ce era ,nici mancarea n-o gusta.

           

NUMERALUL

Partea de vorbire flexibila care exprima un numar, o determinare numerica a obiectelor, ordinea sau distributia lor prin numarare.

Clasificarea numeralului:

            a)cardinal:     -propriu-zise- exprima un numar abstract sau un numar de obiecte. Pot fi simple (unu, doi)sau

compuse (unsprezece)

                                    -colective: exprima insotirea,ideea de grup (amandoi, tustrei)

                                    -multiplicative: atata de cate ori creste o cantitate sau se mareste o actiune (indoit,intreit)

                                    -distributive:exprima repartizarea si gruparea numerica a obiectelor (cate unul)

                                    -adverbiale (de repetitie):indica de cate ori se indeplineste o actiune (o data, de doua ori)

                                    -fractionare:o zecime,  miime

            b)ordinal:exprima ordinea prin numarare a obiectelor sau actiunilor intr-o insiruire (intaiul, primul, secundul)

1.Numeralul cardinal propriu-zis

Poate fi -simplu (numerele de la unu la zece+suta, mie, milion, miliard, trilion, bilion)

              -compus: mod de formare-de la unsprezece la nouasprezece, unitatea se leaga de zece cu ajutorul prep. SPRE

                                                       -de la douazeci la nouazeci, unitatea se leaga direct de pluralul “zeci” (patruzeci)

                                                iar zecile se leaga de unitati cu ajutorul conjunctiei SI (patruzeci si doi)

-de la o suta in sus numeralul care exprima numarul sutelor, al miilor se asaza

inaintea unitatilor imediat inferioare

Atentie! 1.Se scriu intr-un cuvant numeralele compuse de la unsprezece la nouasprezece si cele care exprima numarul

zecilor (treizeci) toate celelalte sciindu-se separat (trei sute patruzeci si trei)

            2.Pronuntari gresite:paispe, cinspe, cinzeci

            3.Numeralul cardinal (ca si celelalte tipuri de numerale)poate aparea singur in comunicare, caz in care are valoare substantivala(si functii sintactice corespunzatoare acestuia), poate, insoti substantivul, cand are valoare adjectivala, sau poate insoti verbul, cand are valoare adverbiala si functia de complement circumstantial

            4.Numeralele unu si doi variaza in functie de gen

            5.De la doi, raporturile de la G-D se exprima astfel: la G cu prep A sau cu ajutorul articolului demonstrativ CEL; la D se foloseste prepozitia LA sau articolul demonstrativ CEL (caitele a doi elevi/celor doua fete;s-au impartit carti la treizeci de copii/celor treizeci de copii)

            6.Numeralele zece, suta, mie, milion, miliard au flexiune asemanatoare cu a substantivelor, dupa numar si caz si pot fi articulate.Omonimia dintre numeral si pronume nehotarate sau  adjective pronominale nehotarate sau articole se rezolva in context. Numeralele se identifica cu intrebarile CATI? , CATE?

            7.Prin articulare, numeralul devine substantiv (a luat un zece la matematica)

            8.Numeralele unu si doi intra in componenta unor locutiuni si expresii cu valoare adjectivala sau adverbiala (tot unul si unul, de unul singur, nici una, nici douua, cu una, cu doua)

2.Numeralul colectiv

Mod de formare-de la trei la opt, numeralele colective se formeaza cu -TUS (provenit din toti) sau cu CATE(SI) (catesipatru, catesitrei) ultimele forme fiind folosite in limbajul popular sau familiar

Observatii:  1.Forma  amandoi, care exprima o colectivitate alcatuita din doua unitati, are flexiune de gen si caz

(amandoi/amandoua/amandurora)

                   2.Cand sta inaintea unui substantiv,amandurora isi pierde A-ul final de la G-D(caietele amanduror copii)

                   3.Amandoi are ca sinonim forma ambii,cu forme distincte pentru gen si G-D (ambele/ambilor/ambelor)

                   4.Toti, toate + numeral cardinal au sens de numeral colectiv (Toti sase au plecat)

                   5.Tot sens de numeral colectiv are si substantivele pereche si duzina

                   6.Folosit singur, numeralul colectiv are valoare substantivala, iar cand insoteste un substantiv are valoare adjectivala si functie de atribut

3.Numeralul multiplicativ

Mod de formare: se formeaza de la numeralul cardinal prin derivarea cu prefixul IN- si sufixul -IT (intreit,inzecit)

Observatii:      1. Cand insoteste un substantiv (cu care se acorda in gen, numar si caz)are valoare adjectivala si functie de atribut;langa un verb, are valoare adverbiala si functie de complement circumstantial, iar prin articulare se substantivizeaza

                        2.Indoit si intreit au sinonime neologice pe dublu si triplu.

4.Numeralul distributiv

Mod de formare:din adverbul CATE + numeralul cardinal (cate doi, cate trei)

Nu uita!           1.Numeralele formate cu unu si doi au forme distincte de gen(cate unul/cate una)si la G-D(cate

unuia/cate uneia)

            2.Si numeralul distributiv poate avea valoare  substantivala, adjectivala sau adverbiala, cu functii

sintactice corespunzatoare

5.Numeralul adverbial

Mod de formare: din prepozitia DE+numeral cardinal+ORI, cu exceptia primului termen al seriei, “o data”, format din numeralul cardinal cu valoare adjectivala O si substantivul DATA

Observatii:      1.Ideea de repetare a actiunii se poate reda si printr-o constructie numerala sinonima formata din numeralul ordinal + substantivul OARA (a venit a doua oara)

                        2.Numeralele de doua ori si de trei ori au ca sinonime  neologice bis si tert.

6.Numeralul ordinal

Mod de formare: de la doi in sus numeralul ordinal se formeaza din numeralul cardinal insotit de secventele al…lea, la masculin si a…a la feminin

Observatii:      1.Seria numeralului ordinal incepe cu intai(ul), care are flexiune de gen, numar si caz si poate fi articulat cand apare singur sau in fata substantivului pe care il determina. Sinonimul prim are un comportament morfologic si sintactic identic (primul/prima;primului/primei)

                        2.Toata seria numeralului ordinal are forme deosebite de gen

                        3.Formele de G-D se exprima prin cel de+numeral ordinal, marca de caz fiind preluata de cel (Celui de-al doilea)

                        4.Numeralel al doilea si al treilea au sinonime neologice pe secund si tert

                        5.Dintai este o forma a numeralului ordinal in care prepozitia de s-a contopit cu numeralul INTAI

                        6.In limba contemporana vorbitorii au tendinta de a inlocui numeralul ordinal prin cel cardinal (trimestrul doi/ al doilea). Se recomanda folosirea doar in cazul numerelor mari

                        7.Adjectivele primar si ultim, ca si locutiunea adjectivala cel (cea) din urma, au valoare de numeral ordinal

Functii sintactice:

-subiect: A raspuns al treilea din catalog.

            -nume predicativ: Voi sunteti doi.

            -atribut adjectival: Maine vor veni trei invitati.

            -atribut exprimat prin numeral cu valoare substantivala: Interventia a doi dintre ei a fost salutara.

            -complement direct: L-a chemat pe al doilea.

            -complement indirect: Vorbeam despre doi dintre ei.

            -complement de agent: A fost ajutat de trei dintre colegi.

            -complement circumstantial de mod: A fost rasplatit insutit.

Adverbul

Partea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unui actiuni, a unei insusiri sau a unei stari, indicand imprejurarea in care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un adjectiv, o interjectie cu valoare verbala

1.Clasificarea adverbului

            a)dupa inteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe)

                                    -adverbe de timp (astazi, atunci, curand)

                                    -adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba)

                                    -adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste)

                                    -adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva)

            b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape)

                                    -adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum)

            c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine)

                                     -adverbe provenite din alte parti de vorbire:

-prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste)

-din adjective-participii (tare, clar)

-din substantive (ziua, noaptea, vara)

-din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum)

-din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva, nicicand)

Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare intr-o regenta prezentei in subordonata a unui adverb relativ

2.Gradele de comparatie

Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie, se spune despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile

Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective:

-Gradul pozitiv: bine

-Gradul comparativ    -de superioritate: mai bine

            -de egalitate: la fel de bine

            -de inferioritate: mai putin bine

-Gradul superlativ      -relativ            -de superioritate: cel mai bine

                                                            -de inferioritate: cel mai putin bine

                                              -absolut : foarte bine

Nu uita!           1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul comparativ

(incolo,inainte)

                        2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pa cand la adjectiv se acorda cu

regentul sau

                        3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie

3.Locutiuni adverbiale

Grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb

-Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp

-In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de prepozitii (in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe insrate, cu de-a sila, de asta seara)

-Pot fi formate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an in an, asa si asa)

4.Functii sintactice

-Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si locutiunii adverbiale este cea de complement circumstantial de loc/ de mod/ de timp

-Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate indeplini functia de atribut adverbial(Am deschis fereastra de jos)

-Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinzand propozitii subordonate subiective, in cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de (bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala, de buna seama, poate, cu siguranta)

Observatii:      1.Adverbele chiar, doar, mai, nici, nu, numai, macar nu au functie sintactica, intrand in componenta

partilor de propozitie pe care le insotesc

                        2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi si numite predicative, cand intra in componenta unui

predicat nominal (Asa sunt toti parintii)

5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale

a)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita)

            -prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin)

            -adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori)

            -adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva)

            -adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri)

            -adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata)

            -adverb+ conjunctie (asadar)

b)Se scriu cu cratima:

            -adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte)

            -prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa)

            -prepozitia intru/dintru + adverb (dintr-adins, intr-adancime)

            -prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a valma)

            -locutiunile adverbiale formate din :

                        -doua substantive (calea-valea)

                        -un substantiv+ un adverb (caine-caineste)

                        -doua verbe (treaca-mearga)

                        -doua adverbe (incet-incet)

c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza intelesul si pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur, la maximum, la o parte, in afara, intre timp, in van, pe negandite)

Prepozitia

Partea de vorbire neflexibila care leaga atributele si complementele de cuvintele pe care le determina

1.Clasificarea prepozitiilor

a)dupa forma  -simple (a, contra, cu, spre, sub, din, de)

                        -compuse (despre, de la, de pe la, inspre, de sub, de pe langa)

b)dupa origine -prepozitii propriu-zise (de, din, la, pe, langa)

                         -provenite din -substantive (gratie, multumita)

                                                -participii (datorita)

                                                -adverbe (impotriva, deasupra)

c)dupa regimul cazual:

            -prepozitii care cer cazul acuzativ: cu, din, de, despre, dinspre, inspre, pentru, prin, sub etc.

            -prepozitii care cer cazul genitiv:asupra, contra, impotriva etc. (aici intra categoria prepozitiilor provenite din

adverbe cu aspect articulat)

            -prepozitii care cer cazul dativ:gratie, multumita, datorita, conform, potrivit, contrar,aidoma si asemenea (aici

intra prepozitiile provenite din substantive, verbe la participiu sau adverbe)

Nu uita! Prepozitia si locutiunea prepozitionala nu au functie sintactica. Ele se analizeaza impreuna cu atributele sau complementele pe care le leaga de cuvantul determinat

2.Locutiunile prepozitionale

Grupuri de cuvinte cu inteles unitar si cu rol de prepozitie

Ele sunt alcatuite din una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire

            a)un substantiv (in fata, in spatele, din cauza, in loc de)

            b)un adverb cu sau fara aspect articulat (in josul, in afara de)

            c)adjectivul “tot” (cu tot cu)

Nu uita! Locutiunile prepozitionale cer genitivul sau acuzativul

acuzativul, cand ultimul termen este o prepozitie (alaturi de, afara de, conform cu, relativ la)

genitivul, cand ultimul termen este un substantiv articulat sau un adverb cu aspect articulat (in fata, in urma, de-a latul)

Interjectia

Partea de vorbire neflexibila care exprima, fara sa le denumeasca, stari sufletesti sau volitionale, ori reproduce (aproximativ) sunete si zgomote din natura

Interjectiile pot fi alcatuite din:-un sunet (o! a!)

              -mai multe sunete (ooo! ah!)

              -doua sau mai multe silabe (aoleu!)

              -un cuvant repetat (mac-mac!)

              -din mai multe cuvinte (trosc-pleosc!)

Interjectiile pot reda:  -stari sufletesti:-durere (au! vai!),teama (aoleu!),nemultumire (oh!),dispret (halal!),deznadejde

(vai!),ciuda (uf!),indoiala (hm!),mirare (aaa!),admiratie (a! o!),entuziastm (ura!)

-zgomote din natura sau din lumea inconjuratoare (trap! poc! fas! scart!)

-sunete care insotesc acte fiziologice umane (hapciu! hac!)

-sunete emise de animale, pasari, insecte (ham! cucu! bzzz!)

Functii sintactice:

-pot fi folosite cu valoare de predicat (interjectii predicative): Hai in casa!

-subiect: De afara se auzea mereu: trosc!

-complement direct: Ei auzeau: poc!

-nume predicativ: E vai de ei.

-atribut: Indemnul mars! ii era cunoscut.

Conjunctia

Partea de vorbire neflexibila care leaga, in fraza doua propozitii sau in propozitie, doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica

1.Clasificarea conjunctiilor

            a)dupa forma  -simple (si, iar, dar, ca, sa, daca)

                                    -compuse (caci, asadar, fiindca, ca sa)

b)dupa functie:-coordonatoare-copulative (si, nici)

                                                 -adversative (dar, iar, ci, ba, insa)

                                                 -disjunctive (sau, ori,fie)

                                                 -conclusive (deci, asadar, va sa zica)

                        -subordonatoare-cauzale (caci, deoarece, fiindca)

                                                  -de scop (sa, ca sa)

                                                  -conditionale (daca, de)

                                                  -concesive (desi)

                                                  -de loc (unde)

                                                  -consecutive (incat, ca, de)

                                                  -de mod (precum, ca)

Nu uita! Si alte parti de vorbire pot avea valoare de conjunctie:

                        -pronumele relativ  (care, cine, ce)

                        -adverbele relative (cand, cum, unde, cat, precum, incotro)

                        -alte adverbe (asadar, doar)

Atentie! Pentru a determina natura unui raport de coordonare sau de subordonare se foloseste procedeul corelativelor. In coordonare, procedeul consta in repetarea conjunctiei ori…ori/sau…sau In subordonare, conjunctiei din propozitia subordonata ii corespunde in propozitia regenta un adverb sau un cuvant cu valoare adverbiala (desi, totusi)

2.Locutiuni conjunctionale:

Grupuri de cuvinte cu inteles unitar si rol de conjunctie. In alcatuirea lor intra totdeauna o conjunctie sau o alta parte de vorbire cu valoare de conjunctie

 

Locutiuni conjunctionale:

-coordonatoare-copulative (cat si, precum si, ci si, nu numai)

                         -adversative (numai ca, in schimb)

                         -conclusive (prin urmare, de aceea)

-subordonatoare-cauzale (din cauza ca, din pricina ca)

                          -de scop (pentru ca sa, cu scopul sa)

                          -conditionale (cu conditia sa, in caz ca)

                          -concesive (macar ca, cu toate ca, chiar daca, chiar de)

                          -de loc (de unde, pana unde)

                          -consecutive (asa ca)

                          -de mod (asa cum, ca si cum, ca si cand, fara ca sa)

                          -de timp (pana ce, pana sa, in timp ce, ori de cate ori)

Observatii:      1.O conunctie sau locutiune conjunctionala poate introduce mai multe tipiuri de subordonate, in functie

de context (cu exceptia celor prezentate)

                        2.Exista locutiuni conjunctionale care pot introduce numai anumite subordonate: de loc, de timp, de

mod, concesive.

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani