Florin scrie un roman
De Mircea Cartarescu
Textul
literar „Florin scrie un roman“ il are ca autor pe Mircea Cartarescu,
un valoros scriitor contemporan. Remarcand structura acestui text, bazata
pe insertie, secventele inlantuindu-se logic, in
succesiunea lor putem comsidera fara teama de a gresi, ca
este o opera de valoare, pe buna dreptate inclusa in manualul
nostru.
Opera
literara „Florin scrie un roman“ se constituie din trei secvente
narative, avandu-se in vedere ceea ce se povesteste si relatia
dintre autor, narator si personaj.
Prima
secventa narativa ne transpune intr-o lume legendara, de
epoca, Amintindu-ne de lumea povestilor sadoveniene, luand in
considerare timpul indepartat din vremea lui Sturza Voda, cand se
petrec intamplarile si atmosfera de epoca realizata
printr-o abundenta de arhaisme si regionalisme.
Naratorul
relateaza intamplari palpitante din viata plina de
ispravi vitejesti a haiducului Florea. Personajele si
intamplarile fiind fabuloase, fragmentul poate fi intitulat si
„Ispravile lui Florea haiducul“ sau „Fragment de roman haiducesc“.
~secventa 1~
Inlantuirea
intamplarilor se face prin sintagma: „Dupa ce scapa din
aceasta primejdie…“. Locul unde poposeste Florea haiducul este hanul
Anitei,han care aminteste de hanul Hangitei cea vioaie,
sprancenata si vicleana. Anita crasmarita,
voioasa si zglobie imparte zambete si cofe cu vin
trecatorilor. Atmosfera de la han este vesela si plina de
viata, „sa tot traiesti“, cum spunea Florea haiducul:
„paralele curg, glumele si cantecele se tin lant“.
Haiducul
se tanguie Anitei ca are o viata de fugar, cu potera
trimmisa de Voda pe urmele lui, ducandu-si viata
insemnand la raboj pe boierii care ii obidesc pe tarani si
pe care ii judeca asa cum stie el.
Intriga
acestor pagini de roman haiducesc o constituie raul pe care capitanul
Gealatu i-l pune lui Florea haiducul, al carui chip had, haiducul il
viseaza si noaptea.
Intamplarile
care au o nota de dramatism dar si de fictiune se
declanseaza in acest moment, naratorul relatand la persoana a-III-a,
protagonistul fiind haiducul, Anita, care il iubea pe Florea,
fara ca acesta sa-i
Impartaseasca draggostea.Aceasta il asculta simulandu-i
intelegere apoi il tradeaza, punandu-i somnoroasa in vin,
apoi urca intr-o odaie de taina unde capitanul Gealatu „crunt la
infatisare si cu o rana urata la fata“,
asteapta cu nerabdare razbunarea.
Ajus
in fata lui Florea, scrasneste din masele, il I-a de plete
si ii spune sa-si faca rugaciunea din urma.
Haiducul, precum personajele romantice inzestrate cu forte nesabuite,
il fulgera cu privirea s suiera cum stie numai el.
Scena urmatoare este palpitanta, dramatica si
fabuloasa, cu calul alb, coborat parca din basme, cu coama in vant,
care navaleste in odaie, necheza ingrozitor si zdrrobeste
capul lui Gealatu cu copitele .
Haiducul
rupe franghiile, facandu-i pe poterasi sa cada ca spicele,
iar Anita ramane plangand la marginea drumului.
Povestirea
se incheie cu imaginea impunare a haiducului care „incaleca si se
avanta spre alte ispravi vitejesti“.
~secventa a-2-a~
Tocmai
cand cititorul traieste intens intamplarile, imaginandu-si
ca povestea continua cu alte ispravi vitejesti ale
haiducului, naratorul trece la alta secventa narativa
folosind insertia, iar inlantuirea secventelor se face prin
sintagma: „fara sa banuiasca nici o clipa
adevarul, ca nu traieste in realitate ci intr-un caiet
patat cu margarina si dulceata“.
Descoperim
astfel ca intamplarile din prima secventa sunt fictive, ele
constituind pagini de veritabila literatura.
Plasate
intr-in timp modern, secolul al-XX-lea, seculul informaticii si a
exploziei de informatie, Intamplarile curg in aceeasi
succesiune, dar atmosfera este realizata cu un limbaj artistic adecvat:
argon si neologisme.
Florin,
narator si personaj, apare in doua ipostaze: scriitor al romanului
haiducesc, scris in caietul patat cu margarina si
dulceata, fiind in stare sa-si imagineze aventur palpitante
ca un scriitor adevarat.In camera lui exclama „marfa!“, cand
reciteste pasajul cu navalirea calului. Este
nerabdator sa se intalneasca cu gasca lui la magazinul
din colt unde ies cu rolele si palavragesc.
Idiotii
lui de prieteni au incercat si ei sa faca un S.F. dar n-au
reusit decat sa-i vopseasca pe extraterestri in toate
culorile, sa le faca coarne si antene.
A-II-a
ipostaza a personajului este ceea de copil al epocii moderne. Se
aseaza la computer si se joaca cel mai „tare“ joc, „Duke“.
Il
fascineaza acest joc, asa cum il fascineaza jocul cu cuvinte
si idei din romanul sau haiducesc. Asa cum imaginea sa creatoare
poate sa-l faca pe Florea haiducul sa savarseasca
incredibile ispravi vitejesti, tot asa reuseste pe
computer monstrii pe care ii omoara cu nemiluita si care trebuie
sa faca tot cs le comanda el.
Cand
se plictiseste de computer, iese cu caietul in buzunar si vede pe
trotuar „pe Ana cu caprele ei“. Pentru ca nu-l baga in
seama,abia acum regreta ca in romanul sau n-a pedepsit-o
mai rau.
Alunecape
role, isi i-a o inghetata… „fara sa
banuiasca, ca la randul lui, el nu traieste in
realitate, ca si el este unpersonaj ireal“.
~secventa a-III-a~
In
a-III-a secventa narativa se relateaza atat la persoana
a-III-a, cat si la persoana I, naratorul devenind si personaj.
Intamplarile
sunt plsate tot in epoca moderna cand Dl. Forescu, la el acasa scrie
povestea pe computer, pe care o va duce la editura pentru a fi
introdu-sa in manualul nostru.
Sfarsitul
naratiuni este foarte interesant, din telegrama pe care o aduce
postarita, descoperind numele celui care este narator, dar si personaj in
calitate de scriior al povestirii.
Lumea
creata de autor, fiind o lume fictiva, o lume care da frau liber
imaginatiei, avem posibilitatea, In finalul acestui text literar sa
ne imaginam alte intamplari ireale, palpitante fascinante, care pot
continua la fel: „fara ca Dl. Florescu sa banuiasca
ca nici el nu traieste in realitate, si ca autorul
acestei opere literare este Mircea Cartarescu.
