Umanismul, renasterea, cronica si letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, O sama de cuvinte de Ion Neculce referat






Umanismul - e miscarea social-culturala a renasterii aparuta in Italia in sec. al XIV-lea.Evolutia acesteia va cuprinde si sec. al XV-lea si sec. al XVI-lea. In Germania si Tarile de Jos umanismul va fi promovat incepand cu sec. al XVI-lea, iar in Anglia, Spania si Tarile Romane abia in sec. al XVII-lea.

Aceasta miscare social-culturala apare ca o impotriva fanatismului si docmatismului specific Evului Mediu.

Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului sunt:

  • dezvoltarea comertului si a mestesugurilor;

  • inflorirea oraselor; 56251fzk91zjt9v

  • dezvoltarea burgheziei;

  • marile descoperiri geografice;

  • inventarea tiparului (in Gutemberg).

Trasaturile umanismului: zj251f6591zjjt

  • aseaza in centrul preocuparilor sale omul ("omul este masura tuturor lucrurilor");

  • increderea in ratiune;

  • admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;

  • natura considerata un model al artei;

  • anticlericalismul;

  • prezentarea omului multilateral;

  • libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.

Renasterea in tarile romane

A aparut in secolul al XVII-lea pe fondul dezvoltarii Tarilor Romanesti si al bibliotecilor domnesti. Promotori ai valorilor umaniste inainte de aparitia propriu-zisa a acestei miscari social culturale au fost Mircea cel Batran, Stefan cel Mare si Neagoe Basarab.

Inceputurile invatamantului roman sun legate de infiintarea de catre Despot Voda a scolii latine de la Cotnari, intemeierea scolii "Trei ierarhi" de la Iasi si a scolilor protestante din Transilvania.

O caracteristica a umanismului romanesc consta in renuntarea la scrierea in limba slavona si inlocuirea acestora in mop treptat cu limba romana in administratie, cronici domnesti, carti bisericesti. Din ac3est punct de vedere o importanta covarsitoare a avut-o activitatea tipografica a diaconului Coresi de la Targoviste si din Scheii Brasov. O capodopera a umanismului roman este lucrarea "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie".

Ideile majore ale acestei miscari social-culturale sunt:

  • continuitatea existentei romanilor pe acest teritoriu;

  • unitatea de neam a locuitorilor din toate provinciile romanesti;

  • latinitatea limbii romane.

Spiritul enciclopedic al umanismului roman recunoscut la nivel european este Dimitrie Cantemir. Domeniile in care acesta s-a airmat plenar sunt: lingvistica, muzicologia, istoria, geografia, literele, logica si filozofia.

 

Cronica - acest termen provine din latinescul "chronica" si grecescul "chronos". Aceasta denumire desemneaza o lucrare cu caracter istoric in care sunt relatate evenimente urmarind o stricta cronologie.

In literaqtura romana cronicile au marcat inceputurile scrisului in limba romana facand chiar trecera de la istoriografie la fictiune.

Cronicarii se impart in doua directii: Moldova si Muntenia, fiecare avand un specific al ei.

Cronicarii moldoveni sunt: Grigore Ureche, Miron costin si Ion Neculce.

Grigore Ureche redacteaza "Letopisetul Tarii Moldovei" prezentand evenimentele cuprinse intre anii 1359-1594.

Miron costin scrie "Letopisetul Tarii Moldovei" de la Aron Voda incoace adica de la 1595-1661.

Cel de-al treilea cronocar moldovean, Ion Neculce, continua prezentarea istoriei Moldovei de la 1661-1743. Opera lui "Letopisetul Tarii Moldovei" este precedata de un numar de 42 de legende reunite sub titlul "O sama de cuvinte".

Specificul cronicilor moldovene il constituie relatarea obiectiva necritica si nepartinitoare a domniilor care s-au succedat la tronul Moldovei.

In Muntenia cronica este reprezentata de "Letopisetul cantacuzinesc", "Cronica Balenilor" fara autor cunoscut si "Viata lui Constantin Voda Brancoveanu" de Radu Greceanu si "Istoria domnilor tarii Romanesti" de Radu Popescu.

Descendent al unei renumite familii boieresti din Moldova, Grigore Ureche isi indeplineste formarea intelectuala la scolile polone din Liov.

Reintors in tara, cronivcarul parcurge cateva ierarhii domnesti ajungand in scurta vreme un apropiat al domnitorilor.

"Letopisetul Tarii Moldovei" prezinta evenimente de la "descalecatul cel de-al doilea" adica de la domnia lui Dragos Voda la domnia lui Aron Voda (1359-1594). Aceasta cronica va fi tiparita pentru prima doara de Mihail Kogalniceanu in 1852.

Letopisetul este precedat de o "Predoslovie" (o prefata) in care autorul isi va argumenta motivele pentru care a redactat aceasta opera.

Principalul argument ar fi acela ca urmasii trebuie sa cunoasca istoria predecesorilor. Totodata Grigore Ureche se plange de insuficienta izvoarelor care i-au servit ca punct de pornire, o cronica a domniei lui Stefan cel Mare fusese redactata in limba slavona de Eftimie si Macarie.



Din cauza absentei izvoarelor interne cronicarul se vede silit sa apeleze la carti straine - izvoare poloneze.

Ideile fundamentale in acest letopiset sunt:

  • ideea unitatii de origine a romanilor din toate provinciile "toti de Ram se trag";

  • latinitatea limbii romane aducand ca argument evolutia etimologica a unor cuvinte;

  • latinitatea poporului roman.

In alcatuirea letopisetului Grigore Ureche surprinde schimbari de domnii, comploturi, lupta pentru putere, obiceiurile de inscaunare, situatii de viata si fapte exemplare.

Cele mai multe episoade se incheie cu o "nacazanie salnim" adica o certare a celor puternici. Constituita ca un epilog aceasta secventa a letopisetului prezinta ideea ca exista o ordine a istoriei dictata nu de faptele umane ci de vointa divina.

Eroi exemplari precum Stefan cel Mare sunt propusi ca niste modele existentiale deoarece sunt pusi in slujba lui Dumnezeu si mai ales a tarii.

La polul opus se afla cei care incalca legile divine dar si pe cele omenesti. Un astfel de personaj negativ care suporta consecintele faptelor sale este craiul polon Albert.

Scrierea cronicii este strabatuta de ideea respectarii actului creator. Autorul stie ca opera sa este importanta deoarece reprezinta un incput al scrisului in limba romana pentr ca poporul nostru sa nu fie "asemeni fiarelor si dobitoacelor".

 

Arta narativa a letopisetului

Arta narativa a acestui letopiset consta in: rafinamentul descrierilor ("episodul invaziei lacustelor") si acuratetea naratiunii astfel domnia lui stefan cel Mare este prezentata prin faptele sale istorice, personalitatea domnitorului in dispozitiile sale sufletesti contradictorii.

Cronicarul face nu doar o trecere in revista a faptelor ci prezinta si imprejurarile mortii domnitorului, sentimentele poporului in fata acestui eveniment nefast si chiar starea vremii din acea perioada.

 

Miron Costin este continuatorul cronicii lui Grigore Ureche. In letopisetul sau el prezinta elemente di istoria Moldovei cuprinse intre 1594-1661, adica de la a doua domnie a lui Aron Voda pana la urcarea pe tron a lui Dabija Voda.

 

 

 

Descendent al unei importane familii boieresti din Moldova, Costin isi face studiile in Polonia la Liovfiind cunoscator al limbilor de circulatie internationala din acea perioada (filozofie etc.).

Letopisetul lui Miron Costin e precedat de o lucrare intitulata "O sama de cuvinte din ce tara au iesit stramosii lor de neamul Moldovenilor." Aceasta lucrare ar fi trebuit sa fie o introducere facuta cronicii dar materialul fiind prea valoros autorul a facut din aceasta o creatie de sine statatoare. Se afirma in paginile acestei lucrari ideea responsabilitatii scrisului "eu voi da sama de ale mele toate cate scriu". Sunt reluate teoriile din letopisetul lui Ureche, contunuitatea, unitatea si latinitate limbii romane.

"De neamul moldovenilor" este scrisa ca o reactie impotriva cronicarilor care au interpolat letopisetul lui Ureche. Mania lui costin se indreapta impotriva lui Simion dascalul si a lui Misail calugarul.. Acest eveniment poarta numele in istoriografie de "cearta cronicarilor".

Geneza letopisetului are la baza izvoare straine dar si izvoare interne. Pentru ultima perioada oglindita in cronica sa Miron Costin foloseste amintirile boierilor batrani, povestirile tatalui sau, fost sfetnic al domnului Miron Barnovski si chiar propriile fapte de viata.

Letopisetul cuprine prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei timp in care se succed la tron 22 de domnitori. Este o vreme a marilor infruntari sociale si politice.

Cea mai mare importanta in cronica sa i-o acorda domnitorului Dimitrie Cantemir care domnise doar noua ani. Miron costin fusese sfetnic al acestuia si din acest punct de vedere dezvaluie personalitatea complexa a domnitorului.

Alti domnitori surprinsi in letopisetul lui Costin sunt: Aron voda, Dabija voda, Dumitrascun voda, Duca voda, Dimitrie si Constantin Cantemir etc.

La polul opus domniei lui Dimitrie Cantemir se afla domnia lui Dumitrascu voda, un batran decazut care face mare paguba tarii.

 

Arta narativa a letopisetului





Trasaturile artei naretive prezente in letopisetul lui Contin sunt tehnica detaliului, portretului si descrierea.

Reputatia cronicarului de om cu o personalitate si o cultura complexa e relevata si prin scrierea poemului filozfic "Viata lumii". Tema acestui amplu poem este fugit irreparabile tempus (trecerea implacabila a timpului). Aceasta tema cu origine in literatura latina este asociata motivelor fortuna labiris si vanitas vanitatum. Fortuna labiris inseamna soarta schimbatoare si vanitas vanitatum inseamna desertaciune desertaciunilor.

"Cronica polona" si "Poema polona" prezinta istoria privita in paralel a Moldovei so a Munteniei.

 

 

 

 

 

 

Ion Neculce este cel care incheie "Cronica Moldovei" redactand "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija voda pana la domnia lui Constantim Mavrocordat" (1661-1743).

 

Aceasta lucrare are la baza povestirile boierilor batrani si anintirile cronicarului care a fost el insusi martor al domniilor din ultimii ani prezentati.

Meritul lui Ion Neculce este acela de a scrie o astfel de opera intr-o opera de mari schimbari sociale si politice. Insusi Nicolae Costin, fiul lui Miron Costin, incercase sa redacteze un letopiset al Moldovei fara sorti de izbanda.

Ion Neculce aseaza in fruntea letopisetului o serie de 42 de legende reunite sub titlui "O sama de cuvinte". Ele contin memoria populara fiind marcate de oralitatea stilului.

Referitor la caracterul fictional al acestei opere cronicarul afirma: "deci cine le va citi si le va crede bine va fi, iara cine nu le va crede iara bine va fi; cine precum e voia asa va face".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  • Partea I

  • Umanismul

  • Definitie

  • Trasaturi

  • Renasterea in Tarile Romane

  • Partea a II-a

 

  • Cronica

  • Definitie

  • Cronicari romani

  • Partea a III-a

 

  • "Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche

  • Comentariu

  • Arta narativa a letopisetului

  • Partea a IV-a

 

  • "Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron voda incoace" de Miron Costin

  • Comentariu

  • Arta narativa a letopisetului

  • Partea a V-a

 

  • "O sama de cuvinte" de Ion Neculce

  • Comentariu

 









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani