ORIGINEA SI ISTORIA SISTEMULUI SOLAR

Inceputul Universului

Conform teoriei numita "Big Bang" adica "Marea Explozie" ,materia care alcatuieste Universul era,initial,concentrata sub forma de particule si antiparticule intr-un spatiu d e proportii reduse si avea o temperatura foarte mare. Expansiunea miezului initial de materie a determinat racirea acesteia. Cand temperatura a ajuns la numai cateva mii de grade electronii si nucleele au inceput sa se uneasca,formand atomii. Acolo unde expansiunea a fost incetinita de atractia gravitationala materia s-a concentrat,formandu-se galaxii.

Din momentul exploziei ("Big Bang"-ul) are loc un proces continuu de crestere (expansiune) a acesteia,concomitent cu dezvoltarea diferitelor structuri cosmice. Astfel,din aglomerarile mai mari s-au conturat galaxii,iar in cadrul acestora,prin concentrarea materiei in diverse zone,au rezultat corpuri cosmice de diferite dimensiuni,care au evoluat diferit. In cele mai mari corpuri,concentrarea puternica a materiei sub efectul gravitatiei a determinat producerea de temperaturi de cateva milioane de grade,declansand reactiile nucleare (focul nuclear). Ca urmare a acestui proces au inceput sa emita lumina proprie,trecand in stadiu de "stea Spre deosebire de corpurile mari,cele mici nu au ajuns in aceasta faza,ci au evoluat spre forme de planete si asteroizi. Varsta Universului a fost calculata la aproximativ 15 miliarde de ani.  

Apoi s-au format atomii si abia la capatul a 300 000 - 400 000 ani temperatura a scazut sub 3.000^oC. Dupa sute de milioane de ani s-au format galaxiile.

Teoria Big Bang-ului a fost elaborata datorita analizei luminii emisa de galaxii, lumina acestora ajungand la noi cu o tenta luminoasa, ceea ce inseamna ca galaxiile se indeparteaza unele de altele.

Efectul spre rosu al galaxiilor care se departeaza de noi este numit efect Dopler. Cu ajutorul acestuia putem afla distantele intre galaxii precum si daca acestea se apropie sau se departeaza de noi.

Daca expansiunea va continua Universul, va deveni din ce in ce mai gol, iar spatiul din ce in ce mai rece. Insa daca Universul va incepe sa se contracte, galaxiile se vor apropia pana cand vor intra in coliziune si vor fuziona. Totul va fi distrus. Acesta va fi Big Crunch. Viitorul depinde de cantitatea de materie pe care o contine Universul pe metru cub. Insa potrivit informatiilor actuale ea este prea mica pentru ca Universul sa inceapa sa se contracte. Cu toate acestea in prezent cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne putea exprima categoric.

Istoria Sistemului Solar

Timp de secole s-a crezut ca Pamantul sta nemiscat in centrul Universului , iar Soarele si planetele se invartesc in jurul lui . Acesta este sistemul lumii dupa cum il descria savantul grec Ptolemeu in secolul al II-lea i. Hr.

In secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a afirmat ca Pamantul si celelalte planete se invartesc in jurul Soarelui .

Dupa inventarea lunetei , in secolul urmator s-a putut dovedi ca el avea dreptate .

Prin studierea planetelor si a stelelor astronomii au putut sa reconstituie istoria sistemului solar si sa prevada viitorul acestuia .Misterul formarii Sistemului Solar a fost dezlegat Observand stelele asemanatoare Soarelui, inca de la inceputul formarii lor, cu ajutorul unor telescoape performante, acestia au reusit sa isi faca o idee despre cum iau nastere planetele. Rezultatul observatiilor lor este ca exista sanse foarte mari ca sistemul nostru solar sa nu fie nici unic, nici deosebit.

Cand o noua stea se naste, aceasta lasa in urma sa un nor de gaz si praf care ia forma unui disc. Materialul orbiteaza steaua in sensul rotatiei acesteia, rezultand o imagine asemanatoare inelelor lui Saturn. In acest disc, care in cazul sistemului nostru solar s-a extins dincolo de orbita lui Neptun, se produc aglomerari ale materiei, care devin, in final, planete.

Cercetatorul Klaus Pontoppidan si colegii sai au folosit telescopul performant din cadrul Observatorului Sud-European pentru a explora astfel de discuri formate in jurul a trei stele tinere. "E ca si cum am fi calatorit cu 4.6 miliarde de ani inapoi in timp si putem vedea cum s-au format planetele din sistemul nostru solar", a declarat acesta.

Sistemul solar se intinde pe o suprafata in forma de disc cu raza de 6 miliarde kilometri. Cu toate ca el pare foarte intins, la scara Universului acesta este cu adevarat minuscul. Acesta este alcatuit din Soare, planete, asteroizi, comete.

Sistemul Solar a luat nastere acum circa 5 miliarde de ani dintr-un nor de gaze, care a inceput sa se prabuseasca sub propria lui greutate si sa se invarta. A urmat un disc mai cald in interior decat la limitele exterioare.

Formarea Sistemului Solar

Sistemul Solar s-a format acum circa 4,5 miliarde de ani,dintr-un nor protosolar care a intrat in unda de soc a unei supernove. Daca un calator spatial imaginar ar fi vizitat sistemul nostru solar pe timpul cand era sub forma unui nor de acretie,el ar fi fost martorul unei scene glaciare fascinante. In centru era protosoarele,o gramada de substanta incandescenta,stralucind ca un jar rosu,iar in jurul lui,pe o mare intindere,se insirau nori scanteietori ce se rostogoleau pe diferite orbite. In orice directie ar fi privit ipoteticul calator,el ar fi vazut o spuzeala scanteietoare de granule invelite in gheata,putin mai mari decat o pietricica,plutind ca firisoarele de praf intr-o camera linistita. Miliardele de granule mici,inghetate,care rataceau discul de acretie erau,de fapt,"germeni" de planete.

Pe masura ce pluteau in jurul Soarelui in formare, particulele continuau sa se ciocneasca si sa se uneasca unele cu altele. Timp de milioane de ani,in perioada in care in centrul nebuloasei se forma Soarele,a continuat agregarea de corpuri mici cu corpuri mari;in felul acesta s-au format planetele,crescand incetul cu incetul.

Cu toate ca tabloul formarii sistemului planetar a intrunit asentimentul majoritatii astronomilor,starea acestui sistem in momentul nasterii Soarelui din nucleul central al discului de acretie este inca sub semnul intrebarii. Despre acest nucleu se stie ca trebuie sa fi continuat sa se contracte,devenind din ce in ce mai fierbinte,pana cand,in final,temperatura sa a atins nivelul critic de peste 10 milioane de grade,necesar pentru aprinderea focului termonuclear. Acest punct in procesul de contractie a marcat adevarata nastere a Soarelui,iar evenimentul s-a petrecut in urma cu circa 4,6 miliarde de ani. Dar nu se stie daca in momentul amorsarii reactiilor cu Soarele,planetele au fost formate complet sau erau inca in curs de formare.

Formarea planetelor reprezinta un stadiu final,in care toata materia continuta in nebuloasa primara a fost adunata in cateva corpuri solide,iar in spatiul dintre ele au ramas doar cativa atomi. Pe parcursul a 100 milioane de ani s-au format planeteleCu toate ca nu se stie inca precis ce a fost mai intai,Soarele sau planetele,un lucru este sigur;aparitia Soarelui a dus la transformari hotaratoare in definitivarea formei planetelor. La inceput,cand planetele s-au condensat din amestecul de gaze si fragmente solidificate,corpul lor trebuie sa fie alcatuit in principal din hidrogen si heliu .Planetele gigante - Jupiter,Saturn si Neptun - sunt de fapt compuse in cea mai mare parte din aceste gaze usoare,dar din anumite cauze,Pamantului si planetelor vecine -Marte,Venus si Mercur-le lipsesc. De ce aceste gaze sunt mai rare pe Pamant decat,de pilda,pe Jupiter,este inca o enigma. Un lucru este cert: miezurile planetelor mai apropiate de Soare,adica Mercur,Venus,Pamant si Marte,sunt formate din roci silicioase si metale.

Un al cincilea grup de planetoizi,de asemenea din zona apropiata de Soare,adica Mercur,Venus,Pamant si tulburarile produse de planeta Jupiter,formand ceea ce cunoastem azi drept planete mici sau asteroizi. Pe de alta parte,planetoizii care se roteau pe orbite indepartate,in regiunile reci ale Sistemului Solar format,departe de razele fierbinti ale Soarelui,si-au retinut substantele volatile inghetate,formand lumile gigante ale hidrogenului lichid:Jupiter,Saturn,Uranus si Neptun. La inceput planetoizii au urmat orbite care au fost aproape circulare si relativ aproape una de alta,dar pe masura ce colizionau si diferentele dintre masele lor deveneau mai pronuntate,orbitele au devenit mai eliptice si s-au imprastiat la distante mai mari de zona centrala. Atunci coliziunile au fost mai putin frecvente,dar mai energice. Dupa circa 30 de milioane de ani, planetoizii au fost asimilati intr-un numar mai mic de corpuri,unele de dimensiunea unor planete mici. Apoi , in centrul discului , materia a devenit suficient de densa si de calda ca Soarele sa inceapa sa straluceasca : aceasta s-a petrecut in urma cu 4.6 miliarde de ani . In imensul nor de gaz si pulberi particulele solide s-au aglomerat in mod progresiv , pe parcursul a mai putin de 100 milioane de ani , pentru a forma planetele .

In apropierea Soarelui unde era mai cald planetele s-au nascut din aglomerarea unor blocuri de roca . Astfel s-au format Mercur , Venus , Pamant si Marte . In regiunile exterioare mai reci centrul planetelor mai mari s-a format din roci amestecate cu gheata . Acestea au atras apoi mari cantitati de gaz din norul din care proveneau . Este cazul lui Jupiter , Saturn , Uranus si Neptun .

Sistemul solar a fost sortit sa dispara inca din momentul crearii sale. Astfel in mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul Soarelui se va transforma in heliu, iar Soarele va creste in dimensiuni "inghitind' planetele pana la Jupiter. Dupa aceasta Soarele se va contracta transformandu-se intr-o pitica alba care se va stinge lasand Sistemul Solar in frig si intuneric.