Lucrarile echipei de identificare a Institutului Central de Statistica conduse de Anton Golopentia (1941-1943). Volum alcatuit, cu Introducere și note de Sanda Golopentia.





Lucrarile echipei de identificare a Institutului Central de Statistica conduse de Anton Golopentia (1941-1943). Volum alcatuit, cu Introducere și note de Sanda Golopentia


INTRODUCERE


Prezentul volum aduce in fata cititorilor o cercetare si o realitate demografic-sociologica, ambele datand din anii celui de al doilea razboi mondial. Cercetarea, pusa sub conducerea lui Anton Golopentia, a fost intreprinsa de o echipa a Institutului Central de Statistica (I.C.S.), conform dispozitiei primite de la Presedintia Consiliului de Ministri si viza identificarea romanilor de la est de Bug (la care face trimitere, intre 1941-1944 si in cuprinsul volumului de fata, sigla oficiala I.R.E.B., devenita intre timp ambigua). Realitatea descoperita ca urmare a cercetarii e prezentata in rapoarte, studii si tabele demografice indicand, pe localitati, populatia romaneasca de pe teritoriul ucrainean dintre Bug si Nipru, gradul in care aceasta si-a pastrat limba si, nu de putine ori, gradul in care sunt conservate, in cadrul ei, obiceiurile traditionale.




Romani, moldoveni, ucraineni romanofoni


Cercetatorii I.C.S. au folosit deopotriva termenii de romani si moldoveni spre a se referi la membrii comunitatilor cercetate. Termenul de romani se impunea intrucat (1) era vorba, pe teritoriul ucrainean de dincolo de Basarabia si de Transnistria, de sate intemeiate sau populate de oameni veniti din toate provinciile romanesti: moldoveni, ardeleni, sau munteni. O afirmasera istoricii rusi si romani, o constata pe teren in anii 1940 si o comenteaza in mod special atunci si dupa aceea A. Golopentia (vezi sectiunea I), C. Brailoiu (invitat anume, de A.G., spre a examina provenienta regionala a muzicii traditionale de la est de Bug si constatand, intr-un numar de sate, ca aceasta se inrudeste indeaproape cu muzica din sudul Romaniei), N. Marin-Dunare, G. Retegan (pentru ultimii doi, vezi interviurile reproduse in sectiunea VIII)[1]. Si intrucat (2) in localitatile cercetate se vorbea un grai al limbii romane.

In secolul XVII, XVIII si la inceputul secolului XIX avusese intr-adevar loc o criza acuta atat in Principate cat si in teritoriile romanesti incorporate in Imperiul habsburgic. Primele cunosc valuri neintrerupte de calamitati de pe urma razboaielor duse de marile puteri pe teritoriul lor (foamete, ciuma), care se adauga inaspririi regimului feudal si a regimului fiscal. Mii de romani emigreaza atunci din Principate catre sud, in Tara Turceasca sau catre est in Tara Tatarasca, de unde vor ajunge apoi in Rusia. Locuitorii din Transilvania (mai ales cei din localitatile graniceresti, romani si secui) si Banat (granicerii sarbo-romani) emigreaza la randul lor spre Rusia din cauze incluzand, alaturi de inasprirea regimului feudal si a regimului fiscal, actiunile de catolicizare si demilitarizare la care sunt supusi. Documentele cuprinse in acest volum ca si indicele de nume si de localitati (din care pot fi degajate cu usurinta un inventar onomastic relativ bogat al numelor de familie si un inventar consistent al numelor romanesti de localitati din zona), impreuna cu textilele, muzica si folclorul, sunt pretioase pentru stabilirea provenientei locuitorilor dintre Bug si Donet. In acelasi timp, ele permit cunoasterea unor fatete inedite ale civilizatiei si vietii sociale din secolul al XVIII-lea a poporului din Principate si din Transilvania (vezi in acest sens indeosebi declaratia din 21.1.1950a a lui A.G., reprodusa in sectiunea I).

La emigrarea spontana din Moldova, Transilvania sau Banat inspre teritoriile neocupate din Transnistria (la Balta, Rabnita, Dubasari) si de acolo mai departe se adauga actiunea de colonizare a imparatesei Ecaterina a II-a, care intemeiaza sate de graniceri pe masura ce elibereaza teritorii in urma razboaielor cu turcii.

Termenul de moldoveni era, la randul sau, adecvat - si isi face de altfel loc in mod sistematic in lucrarile echipei I.R.E.B. - intrucat, atunci cand erau intrebati, oamenii (3) se identificau ca atare si (4) declarau ca vorbesc "moldoveneste". Radacinile autodefinirii ca moldoveni iar nu ca romani, vorbind "limba moldoveneasca" iar nu romana, sunt multiple. Pe de o parte, majoritatea celor stabiliti sau colonizati pe teritoriul de la est de Bug provin din Moldova, Basarabia sau Transnistria si, sositi acolo inainte de Unirea Principatelor, pastreaza memoria unei Moldove care a dainuit timp de cinci secole si, ca atare, a unei identitati moldovene. Paralel cu acest mod de a se percepe si legat de el, s-a produs in timp un proces de omogenizare in directia moldovenizarii diverselor graiuri ale celor asezati la est de Bug. Procesul acesta, firesc, e amintit de G. Retegan in interviul pe care l-am reprodus in sectiunea VIII a volumului de fata: "Mi-a cantat o baba din Bazinul Donetului 'Jiule, pustiule, seca-ti-ar izvoarele, sa trec cu picioarele.'. Nu zicea 'picerele' cum zic oltenii, ci 'chicioarele'. Deci, se moldovenizase, chiar daca ea a fost olteanca. Nu ea, strabunica ei. Si nu era auzit de la radio! Nu se auzea radio Bucuresti pana acolo: aproape 2 000 km in linie dreapta." La aceasta se adauga o actiune masiva de rusificare atat sub regimul tarist cat si sub cel sovietic. Chiar interludiul in care, pentru scurta vreme, se deschid in Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldova scoli moldovenesti, e profund marcat de ideologia opozitiei romani/moldoveni. In manualele elaborate cu acest prilej, moldovenii sunt izolati de romani si prezentati ca slavi; scrierea readopta alfabetul chirilic dupa numai cativa ani de utilizare a alfabetului latin; invatatorii care procurau de la Balta sau Tiraspol manuale moldovenesti cu caractere latine si texte din literatura romana sunt acuzati de tendinte imperialiste sau spionaj in slujba statului roman si, drept urmare, inchisi sau deportati; cu rare exceptii (intre care nu se numara nici macar Creanga), literatura romana este absenta din manuale si predare; studentilor formati in R.A.S.S.M. li se interzice sa predea in afara granitelor acesteia (intrucat republica a investit in educatia lor si intelege sa-i pastreze); o parte dintre scolile existente se inchid de altfel nu numai din lipsa de invatatori, ci si la cererea expresa a parintilor moldoveni care constata ca ele reduc sansele de reusita ale copiilor lor. Toate aceste aspecte sunt atent documentate in contributia lui N. Marin-Dunare, reprodusa in sectiunea IV a volumului de fata.

Cititorilor din Republica Moldova sau din Ucraina care ar considera ca stramosii le sunt descrisi nepotrivit ca "romani" in paginile de fata le propunem sa intregeasca de fiecare data termenul prin sintagma "romani moldoveni", mai apropiata de modul de autoreferire cu care sunt deprinsi.

Nu am optat pentru inlocuirea, in textele pe care le editam, a termenilor romani sau moldoveni prin acela de romani moldoveni din urmatoarele ratiuni:

1. tineam sa respectam formularile originale ale cercetatorilor, care - prin alternanta romani/moldoveni - sunt semnificative pentru a intelege negocierea dintre metodologia lucrarilor de identificare, cu presupozitiile ei, si datele obtinute pe teren, cu semnificatia lor;

2. la origine, cum am aratat, teritoriul dintre Bug si Nipru a fost colonizat de traitori provenind din toate provinciile romanesti care se vor uni ulterior formand statul Romania;

3. termenul de moldoveni il presupune pe cel, mai general, de romani care-i poate fi deci substituit; iar vorbitorii graiului moldovenesc sunt, prin firea lucrurilor, vorbitori ai limbii romane.

Chiar daca, pe teritoriul Republicii Moldova, se vorbeste limba romana moldoveneasca (cu alte cuvinte o limba literara care a fost silita sa evolueze pornind de la zero, pe baza graiului moldovenesc, fara a mentine contactul cu romana literara bazata pe graiul muntenesc care s-a dezvoltat in Romania), nu e mai putin adevarat ca in Romania si in Republica Moldova se vorbeste una si aceeasi limba - romana, cu unele, inca mici, diferente de la un caz la altul. Ne putem gandi in acest sens la opozitia politico-lingvistica dintre engleza vorbita in Marea Britanie si engleza americana vorbita in Statele Unite ale Americii, care s-au rupt una de alta cam de tot atata timp ca Basarabia de Romania sau la cea dintre spaniola vorbita ca limba nationala in Spania si cea din America Latina, ori la franceza vorbita in Franta si cea vorbita in Canada (Québec). Nimeni nu ar sustine insa ca in S.U.A. nu se vorbeste engleza sau ca, atunci cand se afirma ca americanii vorbesc engleza, afirmatia e facuta tendentios de britanici imperialisti si nostalgici. Si nimeni nu afirma ca in tarile hispanizante din America Latina nu se vorbeste limba spaniola, ci latino-americana, ori ca in Québec se vorbeste nu franceza ci limba chebecoaza.

Cand a inclus, in Colectia universala de muzica populara inregistrata (1951-1958), cele cinci piese care reprezinta tot ce putem asculta astazi din ampla sa ancheta la romanii de la est de Bug, Constantin Brailoiu a recurs la un al treilea termen pentru a se referi la acestia - termenul de ucraineni romanofoni. In introducerea la piesele 6-10 de pe discul III[2], el scria: "Ucrainenii romanofoni sunt ucraineni care vorbesc romana dar nu pastreaza amintirea unei patrii anterioare. Veniti din est cel mai devreme se crede la inceputul secolului XVIII, ei formeaza, in tot sudul Ucrainei si pana in Caucaz, mici comunitati inchise, aflate pe alocuri la departare de zeci de km unele de altele. Inecate in marea masa slava, aceste farame etnice au conservat insa, in grade care variaza de la sat la sat, personalitatea lor morala, asa cum se intampla adeseori cu grupurile nationale stabilite in teritorii pe care specialistii le numesc 'de recesiune'. Sau, cel putin, asa stateau lucrurile intr-un trecut apropiat".


Bugul ca fluviu despartitor


Cititorului de astazi, pe care titlul Romanii de la est de Bug risca sa-l depeizeze, ii amintim ca, in timpul celui de al doilea razboi mondial, Bugul a constituit frontiera militara intre Transnistria administrata de romani si restul Ucrainei, care era administrat de armatele germane.

Depasirea liniei Bugului are insa in contextul volumului de fata si alte semnificatii. Intrucat teritoriul dintre Bug si Nipru nu face obiectul unor revendicari romanesti, cercetarea e mai putin afectata de presiunile sau pasiunile ideologice ale momentului. Terenul ales fiind extrem de departat, el impune absente indelungate din Bucuresti. Pe un plan strict personal, trecerea Bugului ii permite astfel lui Anton Golopentia sa refuze ofertele de a deveni Secretar General al Consiliului de Patronaj sau director in Ministerul Propagandei, care i se fac in anul 1942 de catre Mihai Antonescu. In declaratia din 5.2.1950 b, A.G. scria: "Apreciasem lucrarile de peste Bug si pentru ca ma tineau departe de Capitala, ajutandu-ma sa nu dau niciodata la Asociatia Romano-Germana, la care eram staruitor chemat de Min[isterul] Propagandei, ca avand studiile facute in Germania" (UC, p. 53).

Esential e insa faptul ca, trecand Bugul, echipa I.R.E.B. abordeaza o zona cu totul necunoscuta specialistilor romani, a carei cercetare ii va fi atras prin indrazneala si inedit nu numai pe conducatorul, ci si pe multi dintre tinerii ei membri, dornici de aventura intelectuala. Ca aventura profesionala se combina cu cea umana, in aceasta campanie de inregistrare care, inceputa in decembrie 1941, s-a incheiat in februarie 1944, la cinci km de front, a fost subliniat de altfel cu subtilitate, in convorbirile sale cu Z. Rostás, si de H. H. Stahl. Reproduc, pentru interesul interpretarii, fragmente dintr-un pasaj in care H. H. Stahl incearca sa-l delimiteze pe A.G. de alti membri ai Scolii Sociologice de la Bucuresti, pornind tocmai de la ineditul si indrazneala necesara a campaniei de dincolo de Bug:

- .Golopentia mai avea ceva, stia sa stranga in jurul lui oameni, sa-i organizeze, sa-i puie la treaba. Vulcanescu, nu. Era foarte bun profesor, mai bun decat Herseni, care iarasi nu e putin lucru, pentru ca Herseni era un foarte bun profesor. Dar, din nou, avea aceasta calitate de a fi cald. Entuziasma, facea atmosfera in jurul unei idei.

- Cred ca in aceasta privinta Golopentia semana cu Gusti, caci Gusti avea darul de a strange in jurul lui oameni si.

- Da. Da, fara indoiala ca da. Sigur, sigur. Numai ca Golopentia era mai cald decat Gusti. Gusti era distant, protocolar, pe cand astalaltul nu. Astalaltul avea o serie intreaga de oameni care tineau la el suta la suta, si cu care pleca in orice fel de aventura. Cand i-a traznit sa mearga dincolo de Bug, a reusit sa formeze o echipa care sa-l urmeze. Nu era usor, nu era.

- Vedeti, la asta nu m-am gandit, ca asta ar putea sa fie o traznaie.

- Evident ca da. Eu am facut recensamantul Transnistriei, dar din ordin. A fost obligatia Institutului Central de Statistica sa faca aceasta socoteala. Am lucrat cu oameni mobilizati sub arme, nu? Adica armata, pur si simplu. El, nu. El a mers in aventura de unul singur.

- A fost o expeditie.

- O expeditie cu comanda stiintifica si cu foarte mare indrazneala. Si cu o serie intreaga de indivizi foarte ciudati, pentru ca multi din ei erau - daca nu chiar inscrisi in partidul comunist, dar nici mult nu le mai lipsea, erau de extrema stanga. Si el a avut neplaceri din pricina asta. Cand facuse Dambovnicul, lucrase cu un fotograf, Bauh. Or, Bauh era ovrei si era intr-un lagar de concentrare in Transnistria. Nu stiu ce s-a intamplat, dar stiu ca a avut de furca cu treaba asta. A incercat sa-l salveze[3], sa-l faca sa evadeze, sau nu stiu ce alta. Intre ei, Golopentia avea si un om extrem de inteligent si de o indrazneala nebuna. Am fost bun prieten cu el, il chema Nicolae Betea.

- Am auzit de el.

- Un tip cu totul si cu totul ciudat si care era de o temeritate nebuna, pur si simplu. Stiu ca el a fost amestecat in chestia Bauh[4]. deci, Golopentia avea si aceasta trasatura de caracter, de a se duce spre aventura, cand era nevoie[5].


Nu e exclus ca initiativa cercetarii romanilor de la est de Bug sa fi pornit de la Anton Golopentia. De multe ori, in cadrul Scolii gustiene, A.G. prezentase ca idei ale profesorului teme de cercetare pur personale, renuntand la paternitatea unei idei[6] atunci cand, prin aceasta, o putea apropia de realizare. Lucrul a fost mentionat, intre altii, si de catre Pompiliu Caraion, care a evocat, in studiul sau aparut in 1971, Profesorul Dimitrie Gusti si Scoala sociologica de la Bucuresti, lansarea tumultuoasa a proiectului celor 60 sate romanesti[7].

Cercetarea la est de Bug continua o linie de abordare bine stabilita in activitatea stiintifica a lui A.G. Era o cercetare zonala (cum fusese, in 1939, condusa in colaborare cu Mihai Pop, ancheta de la Dambovnic), intreprinsa asupra unei populatii traind, ca minoritate, in afara statului roman (cum fusese culegerea de izvoare Romanii din Timoc elaborata, in aceeasi perioada, de A.G. si C. Constante, sub egida Societatii Romane de Statistica) si folosind metoda monografiei sumare[8] preconizata de A.G. Iar rezultatele ei puteau servi la informarea conducerii statului (asa cum o sustinuse, inca din teza sa de doctorat, Die Information der Staatsführung und die überlieferte Soziologie, in traducere "Informarea conducerii de stat si sociologia contemporana").

A. G. l-ar fi putut convinge pe Sabin Manuila, pe atunci dornic sa puna in aplicare in avantajul Romaniei planul gigantic al unui schimb de populatie sistematic (in conceptia vremii, schimburile de populatie ar fi fost de natura sa elimine posibile diferenduri istorice intre state), de interesul cunoasterii comunitatilor romanesti dainuind nestiute la est de Bug. Si de faptul ca prilejul oferit de inaintarea armatelor romane si germane trebuia folosit, asa cum, tot la initiativa lui, un grup de referenti de la Oficiul de Studii compus din Anastase Caratasu, Gh. Reteganul, T. Al. Stoianovici, Camil Suciu, Mircea Tiriung si N. Marin-Dunare efectuase, intre 9-22 mai 1941, anchete paralele in lagarele de prizonieri sarbi de origine etnica romana de la Curcani (Ilfov), Odaile (Teleorman), Balanoaia (Vlasca), Remetea, Bucovat si Mosnita Noua langa Timisoara. Ulterior, sau in paralel, rapoartele armatei cu privire la localitatile romanesti intalnite in cursul inaintarii prin stepele ucrainene si la aproximativ 300-500 cereri de venire in Romania care ii fusesera inaintate la est de Bug au facut ca ancheta I.R.E.B. sa fie estimata necesara de catre Presedintia Consiliului de Ministri. Cercetarea preconizata de A.G. a devenit astfel una din cele trei cercetari oficiale ale Institutului, careia i s-a recunoscut in acest moment si o semnificatie informativa pentru o posibila actiune ulterioara de repatriere.

Pasiunea cu care A.G. s-a daruit muncii de identificare a romanilor de la est de Bug razbate in scrisoarea lui din 8.9.1942 catre Stefania Golopentia: "Munca de aci merge. Exploram romanii cu si fara constiinta moldoveniei lor, judet de judet, plasa de plasa si pana la catunele pierdute. Cum cauta altii zacamintele de pret" (sectiunea III).



Schimburile de populatie in viziunea lui Sabin Manuila


In toamna anului 1941, Sabin Manuila a asternut pe hartie detaliile unui vast schimb de populatie[9] care sa previna pentru Romania si statele limitrofe orice razboi viitor. Ramas inedit pana de curand, proiectul lui S. Manuila a fost publicat in anexa articolului Sorina Bolovan, Ioan Bolovan. Problemele demografice ale Transilvaniei intre stiinta si politica (1920-1945). Studiu de caz[10]. Conceput de autor ca total si obligatoriu in regiunile de granita, schimbul de populatie tolera exceptii in celelalte zone (pentru cei trecuti de varsta de reproducere sau pentru 1-2% dintre cei care acumulasera averi la sate).

Schimbul de populatie imaginat de S. Manuila comporta patru etape esentiale. Primele trei etape urmau sa asigure solutii pentru: "1) Problema Dobrogei; 2) problema bulgarilor din Romania si din Basarabia, care la data conferintei de la Craiova era ocupata de Soviete; 3) problema romanilor din Bulgaria, dand Bulgariei atat ca populatie cat si ca suprafata un plus fata de ceea ce are astazi si eliminand toti romanii din Bulgaria si toti bulgarii din Romania; 4) problema romanilor din Timoc si Banatul sarbesc; 5) problema sarbilor din Romania; 6) problema ungurilor din Iugoslavia; 7) problema sarbilor din Ungaria; 8) problema ungurilor din Ardeal; 9) problema rutenilor din Carpati si 10) problema Ardealului si a romanilor din Ungaria"[11]. Etapa a patra ar fi fost dedicata schimbului de populatie romano-ruso-ucrainean[12]. Recensamantul din Basarabia, cel din Transnistria si identificarea romanilor de la est de Bug reprezentau deci, din punctul de vedere al Directorul General al Institutului Central de Statistica, preparative indispensabile in vederea acestei etape.

Pentru a intelege conditiile in care a fost elaborat proiectul lui Sabin Manuila e util sa ne amintim ca in vara anului 1940 Romania pierduse aproximativ o treime din teritoriu si populatie (Basarabia si nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei si Cadrilaterul), a caror ocupare/revendicare fusese argumentata prin prezenta in cuprinsul lor a unor populatii minoritare ucrainene, maghiare, respectiv bulgare[13]. Se punea astfel problema unei rezolvari a problemei minoritatilor "de acelasi sange" cu popoarele vecine prin schimburi de populatie cu tarile locuite de acestea, care sa elimine primejdii viitoare .

Precedente ale unor ample miscari artificiale de populatie existau. Dupa primul razboi mondial, prin Conventia bilaterala de la Lausanne, aprobata de Societatea Natiunilor, un milion si jumatate de greci fusesera transferati obligatoriu din Turcia si Bulgaria in Grecia. Prin Conventia dintre Romania si Turcia din 4 septembrie 1936 se reglementase emigrarea voluntara a populatiei tataresti si turcesti din Dobrogea in timp de cinci ani, ca rezultat al careia, in anul 1942 parasisera Romania cca 70 000 turci.

La 7 septembrie 1940 fusese semnat Tratatul de la Craiova care stabilea, in afara cedarii catre Bulgaria a judetelor Caliacra si Durostor (Cadrilater), un schimb de popula&# 355;ie in Dobrogea intre Romania si Bulgaria avand caracter obligatoriu pentru bulgarii din judetul Tulcea si Constanta (60 000 locuitori) si pentru romanii din Cadrilater (106 000 locuitori) si caracter facultativ pentru bulgarii din alte regiuni ale Romaniei, respectiv romanii din alte regiuni ale Bulgariei[14]. Schimbul de populatie a fost efectuat in toamna anului 1940, cu un adaos de 3 000 romani intrati in Romania si 2 600 bulgari plecati in Bulgaria la 11 aprilie 1941.

Prin acorduri semnate succesiv cu guvernul rus (la 5 septenmbrie 1940) si cel roman (la 22 octombrie 1940), 150 000 germani fusesera transferati pe teritoriul Reichului[15].

In anul 1941, schimburile de populatie erau dezbatute public de o serie de lideri din Europa Centrala, printre care Edvard Benes, presedinte al guvernului cehoslovac din exil si Edward Raczynsky, ministru de externe al guvernului polonez din exil. Iar in iulie 1942, guvernul britanic va accepta in principiu transferul (prin schimb de populatie) minoritatii germane din Centrul si Sud-Estul Europei[16].

Intre proiectele din epoca, cel datorat lui S. Manuila se singularizeaza nu numai prin anvergura (el ar fi pus in miscare aproximativ sase milioane de oameni), ci si prin mentinerea in spatiul etnic romanesc, fara a viza anexari imperialiste de teritorii locuite majoritar sau exclusiv de alte popoare si fara formulari rasiste. Reproducem aici caracterizarea lui Viorel Achim:

[.] cu unele mici exceptii, proiectul lui Manuila se circumscrie spatiului etnic romanesc. Nu se vorbeste de incorporarea la Romania a unor teritorii neromanesti sub aspect etnic. Nu este avuta in vedere nici anexarea Transnistriei (ceruta de unele voci in primele luni de dupa declansarea razboiului impotriva U.R.S.S.), nici a Banatului iugoslav (de asemenea, ceruta de unii). Modificarea vechilor frontiere statale si etnice preconizata de Manuila este motivata prin ratiuni strategice sau tinandu-se seama de decalajul numeric intre populatiile care urmau sa faca obiectul unui schimb. Exista si replieri ale frontierei etnice in defavoarea romanilor. Sub acest aspect, proiectul lui Manuila se deosebeste fundamental de unele proiecte romanesti din acel timp - care propuneau anexarea unor teritorii locuite majoritar de alte popoare - si de proiectele elaborate in alte tari, care ridicau pretentii asupra unor teritorii straine sub aspect etnic. Daca facem abstractie de ajustarile de frontiera, inclusiv in Cadrilater, proiectul lui Manuila nu arata ambitii imperialiste./ In acelasi timp, proiectul lui Manuila nu este rasist, cum a fost cazul cu Generalplann Ost - planul german vizand restructurarea etnica a Europei de Est. De asemenea, in formularile acestui proiect nu exista nimic genocidal. Credem ca nu avem motive sa afirmam ca, in viziunea lui Manuila, "transferul unilateral" al evreilor si tiganilor - era avuta in vedere, probabil, Transnistria - trebuia sa insemne distrugerea fizica a acestor populatii - asa cum se va intampla in realitate cu o mare parte dintre evreii din Basarabia si Bucovina, precum si cu multi dintre tiganii deportati acolo[17].


Proiectul lui Sabin Manuila nu s-a infaptuit. Schimbul de populatie romano-ucrainean planuit pana la ultimele detalii (asa cum o dovedeste referatul lui Titus Radulescu-Pogoneanu reprodus in Anexa), nu se va realiza. Intelegand faptul, in scrisoarea adresata lui A.G. la 5.11.1943, Directorul Institutului Central de Statistica ii scria colaboratorului sau:

Fa tot ce omeneste poti face pentru a ajuta. Este unul din principalele rosturi in viata a[le] oamenilor superiori. Sa rezolvam probleme? Este o sansa rara, pentru care trebuie mult noroc. Cred ca evenimentele ne impiedica de a realiza idealul nostru. Dar asta nu insemneaza ca nu puteti salva nenumarate suflete./ Recent, m-am preocupat de problema evreilor din Transnistria. Am aratat ca este punctul grav ce ni se va ridica la Conferinta de Pace. Cred ca nu trebuie sa neglijam ziua de maine. Avem nevoie de toate voturile la Conferinta./ Daca se va lua o hotarare, te voi aviza. Vei judeca D-ta, daca vei avea vreun rost in aceasta chestiune, in care pe noi ne intereseaza exclusiv aspectul de politica nationala, indiferent de evenimentele si odiul zilei de azi. Natiunea traieste si maine, nu numai astazi (Sectiunea III).



Contextul institutional al cercetarii romanilor de la est de Bug


In anul 1941, Institutul Central de Statistica efectueaza un Recensamant asupra teritoriului amputat al Romaniei, in pregatirea si desfasurarea caruia este angrenat, in mod firesc, si A.G., proaspat angajat la I.C.S.[18] Dupa eliberarea lor de sub ocupatia sovietica, Recensamantul este extins in iulie la teritoriile Basarabiei si Bucovinei de Nord, unde se deplaseaza sub conducerea lui Sabin Manuila si D. C. Georgescu (Secretar General al Institutului) o echipa masiva de 150 functionari ai I.C.S. Paralel cu actiunea de recensamant, I.C.S. primeste de la Presedintia Consiliului de Ministri dispozitia de a inventaria teritoriul Transnistriei si o echipa I.C.S., compusa din 50 de functionari ai Serviciului exterior si pusa sub conducerea lui H. H. Stahl se deplaseaza in noiembrie 1941 intre Nistru si Bug in acest scop, avand ca centre de operatii localitatile Dubasari, Tiraspol si Odessa.

Atat recensamantul din Basarabia si Bucovina, cat mai cu seama inventarierea din Transnistria sunt dublate de actiuni de cercetare sociologica, initiate de Institutul Social Roman condus de Dimitrie Gusti, care conlucreaza strans, ca si in trecut, cu I.C.S. Astfel, dupa cum reiese din raportul publicat de D. Gusti in "Sociologie romaneasca" (pe care-l reproducem in sectiunea I a volumului), sub conducerea lui Traian Herseni, devenit intre timp Director al Departamentului Culturii din Guvernamantul civil al Transnistriei, o echipa de 13 cercetatori (incluzandu-i pe N. Al Radulescu-geografie, I. si T. Facaoaru-antropologie, D. Sandru-limba, Gh. Pavelescu-credinte si obiceiuri, Liviu Rusu-muzica populara, Ion Donciu-literatura populara, fotograful Donodini si studentul sociolog Aurelian Popescu-administratie) efectueaza cercetari monografice in trei localitati transnistrene cu populatie moldoveneasca "mai compacta": Speia (jud. Tiraspol), Vasilcau (jud. Dubasari) si Handrabura (jud. Ananiev). Iar sub conducerea lui H. H. Stahl, o echipa a Institutului Social in componenta careia intra Gh. Serafim si C. Durdun efectueaza cercetari monografice in satele Malaiesti (jud. Tiraspol) si Ciuleni (jud. Orhei). Ca Director al Oficiului de Studii de la I.C.S., A.G. e interesat de problemele generale ale recensamantului si inventarierii in perspectiva identificarii si studierii populatiei romanesti de la est de Bug. Ca Director in cadrul I.S.R., atunci cand echipa pe care o deplaseaza la Nikolaev e nevoita sa se retraga pe teritoriul Transnistriei in asteptarea aprobarii germane, el va decide sa consacre ragazul acesta neasteptat unei cercetari sociologice in Transnistria (pe teritoriul fostei Republici Autonome Moldovenesti), acceptand si redefinind o propunere in acest sens a lui Dimitrie Gusti.

Scopul pe care il urmareste A.G. la Valea-Hotului este triplu: (a) pe de o parte, o familiarizare de ansamblu cu metodele administratiei rurale sovietice; (b) pe de alta parte, o cercetare a vietii elementului romanesc in cadrul Uniunii Sovietice (mai precis, in cadrul fostei Republici Autonome Moldovenesti infiintate in anul 1924) si, insfarsit (c) completarea pe teren a informatiilor concrete cu privire la localitatile in care sunt atestate comunitati romanesti la est de Bug. In fapt, intregul episod transnistrian continua, si adanceste, sub impulsul imprejurarilor, pregatirea campaniei I.R.E.B.

Dintre cercetarile intreprinse in timpul razboiului de Institutul Central de Statistica si de Institutul Social Roman, inscrierea si studierea romanilor de la est de Bug a fost cea mai redusa ca personal si cea mai extinsa ca suprafata acoperita. Ea l-a purtat pe Anton Golopentia, care asigura contactele cu administratia germana, stabilirea punctelor de ancheta, dispersarea pe teren a echipierilor si legatura cu I.C.S., in zigzag de la Bug spre Nipru, bazinul Donetului, Crimeea sau Melitopol, dar si de la Bug la Rovno in Polonia, ca sa nu mai vorbim de drumurile la Odessa, Golta sau Tiraspol pentru procurare de provizii si daruri. La randul lor, fiind putini la numar, echipierii au avut de strabatut, mai cu seama odata cu apropierea frontului spre sfarsitul anchetei, spatii uriase, deseori singuri, vizitati doar episodic de catre A.G., care verifica buna desfasurare a lucrarilor, prelua listele de inregistrare si le asigura transportul intr-o noua regiune.

In acelasi timp, cercetarea de la est de Bug a fost si cea mai riscanta, intrucat a adus in spatiul ocupat de armata germana, fara sprijin posibil din partea autoritatilor sau a armatei romanesti, o echipa de cercetatori care nu puteau fi perceputi, cel putin in primele momente, decat ca apartinand fortelor ocupante. Expusi actiunii partizanilor, intr-o regiune in care represaliile si rechizitiile armatei germane radicalizasera spiritele deja grav incercate atat inainte cat si in cursul razboiului, cercetatorii au primit echipament militar (fara grade) si au fost inarmati cu pistoale. Cum insoteau camioane in care se aflau darurile in alimente ale Consiliului de Patronaj pentru populatia romaneasca din zona, ei puteau reprezenta o tentatie si datorita saraciei generale. La aceasta se adaugau drumurile care deveneau nepracticabile odata cu venirea ploilor sau se inzapezeau imobilizandu-i cu lunile in cate un sat si frigul, cu care nu erau obisnuiti.

Cercetarea de la est de Bug le-a oferit membrilor echipei, multi dintre ei sub sau abia trecuti de 30 de ani, o libertate de actiune considerabila. A.G. a insistat asupra unei singure obligatii: aceea de a respecta adevarul in culegerea datelor, de a nu le transforma in materiale de propaganda. Se cuvin mentionate aici cuvintele lui, readuse la viata in amintirile sale de G. Popescu:

Locuiam fiecare in cate o casa de romani. Ne injghebasem si o cantina. Acolo mancam la pranz si seara. Dupa masa de seara zaboveam cu totii pana in ceas tarziu de noapte, sezand la masa aceea lunga, in capul careia se afla, oricat ar fi fost de ostenit de drumurile de peste zi, bunul nostru A. Golopentia. Arareori, mai mult la inceputuri, ne dadea cate un sfat. "Sa stiti", spunea el, ca cea mai importanta inventie a secolului nostru nu este nici electricitatea, nici radio-difuziunea, nici aviatia. Cea mai mare inventie a secolului o constituie propaganda. Ea este instrumentul miraculos cu ajutorul caruia omul poate transforma negrul in alb si albul in negru. Traim sub imperiul acestei inventii. Noi, aici, nu ne vom folosi de ea. Nu pentru asta am venit aici. Poate ca oamenii va vor privi cu retinere, sau suspiciune. Ganditi-va la toate prin care au trecut. Teama nu e o maladie care se vindeca usor. Voi trebuie sa aflati adevarul, asa cum a fost el. Si daca veti afla adevarul, veti afla de multe ori ca el poate fi si neconvenabil. Trebuie sa castigati increderea oamenilor cu care veti sta de vorba. Prin incredere veti ajunge si la adevar. Cum sa le castigati aceasta nepretuita incredere? Foarte simplu: spuneti-le adevarul. Ca vrem sa scriem o carte despre satul lor, despre viata lor asa cum a fost. si inainte si dupa revolutia pe care au trait-o aici"[19].


Anchetat cu privire la instructiunile date echipierilor I.R.E.B., A. Golopentia scria in declaratia sa din 3.2.1950: "[.]am atras totdeauna atentia ca sa se evite cu grija tot ce ar putea scadea calitatea lucrarii: inscrierile de nemoldoveni mai ales" si, mai departe: "M-am dedicat cercetarilor si documentarii sociale si este regula mea de viata de a evita orice denaturare a faptelor culese, oricare ar fi ele, chiar si de natura politica" (cf. sectiunea I).

Infiltrand Institutul Central de Statistica, un numar de comunisti au pus uneori in primejdie si obiectivitatea cercetarii I.R.E.B. E insa putin probabil ca ei au putut-o afecta substantial, data fiind pe de o parte informarea sistematica a lui A.G. inaintea fiecarei descinderi intr-un sat, iar pe de alta parte, atmosfera de incredere si prietenie care a constituit nota dominanta a relatiilor dintre echipieri si seful echipei.


Comunistii din echipa I.R.E.B si actiunile lor


Daca nu ar fi existat procesul Patrascanu, actiunea partidului comunist in cadrul Institutului Central de Statistica si, mai aproape de ceea ce ne intereseaza aici, in cadrul echipei I.R.E.B. nu ne-ar fi fost astazi cunoscuta. Asa cum reiese cu claritate din volumul Anton Golopentia, Ultima carte[20], lucrarile de la est de Bug au reprezentat de la un punct o tema importanta a anchetei. Unghiul din care ele sunt abordate in intrebarile anchetatorilor nu priveste insa decat in subsidiar cercetarea ca atare. Ceea ce ii intereseaza pe anchetatori pare a fi rolul si comportarea comunistilor din echipa (vom vedea, in continuarea introducerii, ca centrul de interes a fost reprezentat in fapt de unul singur dintre acestia, si anume M. Levente).

Descoperim, parcurgand declaratiile, in primul rand, diversitatea politica a echipei I.R.E.B. Ea numara, ca si Oficiul de Studii in ansamblu, echipieri cu simpatii de stanga sau membri ai partidului comunist (N. Betea, M. Biji, D. Corbea-Cobzaru, E. Seidel, M. Levente, C. Pavel, B. Schiopu, I. Oancea, C. Suciu, T. Al. Stoianovici), cu simpatii de dreapta - unii dintre ei fosti legionari - cum erau I. Apostol, Gh. Bucurescu, I. Chelcea, N. Economu, N. Marin-Dunare, sau fara aderente politice, dar cu o orientare tinzand spre stanga (A.G., G. Retegan, O. Barlea). La fel ca in organizarea de catre profesor a campaniilor monografice gustiene, atunci cand si-a format - din voluntari - echipa, A.G. nu a luat in considerare culoarea politica a echipierilor sai, fiind preocupat in mod exclusiv de experienta de teren si utilitatea lor specifica pentru proiect. Cum insa Oficiul de Studii numara mai ales oameni de stanga si in raport cu echipa lui Traian Herseni care a activat simultan cu echipa I.R.E.B in Transnistria si a putut fi astfel constant comparata cu ea (vezi diviziunea Contextul institutional al cercetarii romanilor de la est de Bug a introducerii de fata), echipa condusa de A.G. a fost deseori numita atunci "echipa de stanga".

In prima etapa, in care echipa functioneaza pe ansamblul ei la Valea-Hotului, diversitatea politica pare a fi prilejuit nu odata confruntari. O putem deduce din usoara iritare fata de prea desele indemnuri la obiectivitate ale lui A.G., care razbeste in Cronica lui N. Marin-Dunare reprodusa la inceputul sectiunii V; sau din asigurarile de obiectivitate si notele autocritice care isi fac loc in finalul unora dintre materialele semnate de Gh. Bucurescu. Realitatea intalnita, discutiile cu coechipierii si antifascismul, care pare a fi fost unanim impartasit de echipieri, au determinat uneori reconvertiri, ca in cazul lui N. Marin-Dunare bunaoara, despre care a vorbit in interviul sau G. Retegan, dar care poate fi surprins in plina mutatie politica chiar la lectura unora dintre textele redactate atunci, Evolutia culturala de exemplu (vezi sectiunea V).

In etapa a II-a, regruparea in subechipe, pentru care A.G. a respectat dorintele echipierilor, s-a facut adeseori in functie de culoarea politica a acestora. Gh. Bucurescu formeaza subechipa cu I. Apostol si N. Economu. C. Manescu ii are drept coechipieri pe D. Corbea-Cobzaru si N. Betea. M. Levente le-ar fi propus chiar lui St. Popescu si A. Ratiu sa formeze impreuna o "echipa-celula de partid".

Ceea ce aflam insa doar explorand dosarul Patrascanu e ca, inainte de plecarea pe teren, comunistii echipei I.R.E.B. au consultat legaturile lor superioare pe linie de partid (Ion Vintze respectiv Nicolae Petrea/Eugen Savin) cu privire la atitudinea de adoptat pe terenul sovietic si ca, odata ajunsi in Transnistria, desi divizati, ei au incercat sa stabileasca o linie comuna de actiune. Aceasta a inclus in mod previzibil actiuni politice deschise (aruncarea materialului de propaganda, denigrarea regimului antonescian) sau clandestine favorabile partizanilor, familiilor (indiferent de nationalitate) cu soldati in armata sovietica, ori celor amenintati cu luarea la munca in Germania dar si, greu de asociat cu etica profesionala cea mai rudimentara, unele actiuni de sabotare a lucrarilor I.R.E.B.: includerea in listele de familii de catre echipa din care a facut parte M. Levente, C. Manescu si D. Corbea-Cobzaru sau de catre C. Pavel a unor familii nemoldovenesti (spre a le distribui pachete-dar), incetinirea voita a lucrarilor sau vanzarea de catre echipa lui M. Levente a unor componente ale pachetelor-dar spre a contribui cu bani la fondurile partidului comunist (vezi declaratia din 29.1.1950 a lui C. Pavel). Ca aceste din urma actiuni au fost cunoscute de timpuriu si rapid contracarate de catre A.G. putem deduce, pe de o parte, din textul unui raport al lui N. Marin-Dunare, care semnaleaza inscrieri in fals la Bulgarca[21], iar pe de alta parte din declaratiile si amintirile reproduse in sectiunile VII-VIII. In amintirile sale, A. Ratiu vorbeste despre punerea in garda de catre A.G. cu privire la riscurile pe care le comporta inrolarea lui in miscari de extrema stanga si evoca felul in care A.G. a rezolvat problema pachetelor-dar instrainate: prin cotizare a tuturor spre a acoperi pierderile. Iar M. Levente mentioneaza in declaratiile sale din 13.2.1950 faptul ca A.G. l-a separat neasteptat de restul subechipei[22].

In parte, actiunile de sabotare mentionate in declaratiile lor de M. Levente sau A. Ratiu au fost, dupa toate probabilitatile, exagerate de catre acestia sub presiunea anchetei. Dezavuarea cercetarii I.R.E.B., urmarita prin intrebari ad hoc de catre anchetatori, poate fi urmarita pe viu comparand intre ele o serie de declaratii ale lui A. Ratiu (si pe toate acestea cu amintirile publicate de el dupa anul 1989). Se poate presupune ca, intelegand, in parte, atitudinea celor de stanga, A.G. le-a acordat libertate de actiune in tot ceea ce nu privea mandatul expres primit de echipa de la I.C.S. Poate ca si de aceea, el a ales insa sa verifice minutios, inainte de a amplasa subechipele, probabilitatile demografice ale fiecarei localitati, nedelegand partial aceasta operatie nici unui alt echipier.


Dragoste cu denunt: un episod uitat al anchetei Patrascanu


Urmarind construirea procesului Patrascanu, anchetatorii au pus de timpuriu in vizor Institutul Central de Statistica. Ii interesau legaturile dintre S. Manuila, inlaturat de la directia generala a Institutului, ulterior fugit in strainatate, si L. Patrascanu, dar si devotamentul manifestat fata de acesta din urma de alti functionari ai Oficiului de Studii, cum erau N. Betea, C. Pavel, sau A. Ratiu care vor fi de timpuriu arestati, acuzati ca au incercat sa-l ajute pe liderul comunist nedorit sa paraseasca tara.

In anii tulburi ai masivelor redispuneri institutionale, unul dintre cei care urca neasteptat, rupandu-se cu usurinta de I.C.S., si chiar "angajandu-i" pe unii dintre functionarii Institutului, este M. Levente. Urcand grabit ierarhia functiilor, dupa arestarile mai multor fosti colegi de la I.C.S. (intre care si A. Ratiu, care devenise intre timp subaltern al sau la Controlul Economic) si demisia silita a lui A.G., M. Levente ia masuri spre a distruge materialele adunate de el in cadrul echipei I.R.E.B., temandu-se ca acestea i-ar putea eventual dauna politic. El apeleaza in acest scop la o fosta colega, cu care fusese pe punctul de a se casatori (casatoria, respinsa de partid, nu avusese loc si M. Levente o luase de sotie pe sora colegului sau de ilegalitate, Mircea Bratucu). E vorba de Matilda Demetrescu, casatorita Stefanescu.

Suspectata de colegi ca informatoare a Sigurantei la inceputul anilor 1940, Matilda Stefanescu a fost in mod sigur mai tarziu informatoare a organelor de securitate. Ca a ajuns la aceasta din teama, sau din pasiunea de a participa la evenimente, nu avem cum sti si nu ne intereseaza aici. Fapt este ca in M. Stefanescu se impletesc nerezolvate suferinta provocata de renuntarea lui M. Levente, obscure dorinte de razbunare, curiozitatea cu privire la lucruri pe care nu le cunoaste si in unele imprejurari nu le intelege, placerea de a-si vana semenii inspaimantati si o fire mereu la panda. Ca membra a organizatiei de baza, ea cerceteaza neobosita subsolurile I.C.S. spre a descoperi hartiile echipei I.R.E.B., citeste cu voce tare unei colege corespondenta de familie a lui A.G., distruge o parte din arhiva Oficiului de Studii spre a acoperi eventuala inlaturare a materialelor cerute de M. Levente, ii marturiseste Luciei Apolzan cele facute, crede a descoperi originalul recensamantului sovietic pe care echipa I.R.E.B. l-ar fi sustras din Uniunea Sovietica aducandu-l la Bucuresti[23], pe scurt traverseaza ani de agitatie politica perpetua greu de reconstituit astazi.

Cum ascensiunea pe linie de partid a lui M. Levente antreneaza inevitabile verificari si denunturi, actiunile Matildei Stefanescu ajung sa faca obiect de arestare si ancheta a acesteia. De pe urma declaratiilor ei, M. Levente va fi arestat, acuzat ca a dispus distrugerea de materiale privind U.R.S.S. aflate la I.C.S. Cei doi vor traversa deopotriva episoade sumbre de ancheta si vor iesi in cele din urma din inchisoare. Tema lucrarilor I.R.E.B. dispare din ancheta Patrascanu odata cu eliberarea lui M. Levente.


Structura volumului


In economia volumului de fata, cititorii vor intalni mai multe tipuri de texte, intre care putem distinge in functie de distanta lor in timp fata de subiectul abordat si de preponderenta informatiei privind (a) cercetarea sau (b) realitatea cercetata. Astfel, sectiunile I-III se definesc prin proximitate maxima fata de momentul cercetarii si de realitatea care i-a constituit obiectul si printr-o atentie care se imparte firesc intre cele doua aspecte. Sectiunile IV-VI, consacrate indeosebi descrierii realitatii social-demografice intalnite si interpretarii ei marcheaza - cu exceptii pe care le vom semnala - o prima decontextualizare, in care episoadelor muncii pe teren le ia locul, de cele mai multe ori, cernerea si sistematizarea, de catre membrii echipei, a datelor acumulate. Insfarsit, sectiunile VII si VIII sunt, dimpotriva, sectiuni in care (a) textele - declaratii in stare de detentie sau evocari - se departeaza considerabil de momentul culegerii datelor si de realitatea pe care acestea o condensau, iar (b) atentia se concentreaza in primul rand asupra recuperarii episoadelor cercetarii. Introducerea lor in volum a devenit necesara deoarece activitatea echipei de identificare a romanilor de la est de Bug a fost sistematic stearsa din memorie intre 1944 si 1989, neajungand sa fie cunoscuta prin rezultatele ei nici macar specialistilor.

Asa cum se prezinta, volumul isi propune readucerea in memorii a unei pagini uitate a cercetarii sociologice si demografice romanesti si, prin aceasta, a unor aspecte importante ale vietii comunitatilor romanesti dainuind nestiute, departe in Ucraina, in anii celui de al doilea razboi mondial. Datele pe care le infatisam sunt doar o parte a celor care fusesera adunate si sistematizate de echipa Institutului Central de Statistica si care totalizau, dupa informatiile de care dispunem, cinci lazi de recensamant. Speram insa ca volumul va deschide drum catre publicatii complementare care sa scoata din uitare o cercetare importanta si prin continut, si prin invataminte, nu numai pentru specialistii din tara sau din strainatate, ci si pentru publicul larg romanesc.

Textele sunt dispuse in ordine cronologica in cadrul fiecarei sectiuni a volumului. In sectiunile II si VII, ordonarea cronologica este secunda, ea reluandu-se fie in raport cu activitatea fiecareia dintre echipele de cercetare sau repatriere (II), fie in raport cu diferitele persoane care dau declaratii in cadrul anchetei L. Patrascanu ori cu urmarirea dosarului de repatrieri de catre Parchetul Curtii Bucuresti (VII). Pe ansamblul volumului, raportul cronologic dintre sectiuni este urmatorul:

Sectiunea I: 23.12.1941-26.5.1951


Sectiunea II: 14.1.1942-10.3.1944

Sectiunea III: 8.9.1941-28.6.1944

Sectiunile IV-VI: 1942-1944


Sectiunea VII: 16.1.1949-14.1.1953


Sectiunea VIII: 21.5.1976-1996


Anexa: 24.5.1941-11.1.2005


Sectiunea I incorporeaza reflectia lui A.G. asupra identificarii romanilor de la est de Bug de la inceputul ei si pana cu trei luni inainte de moartea sa in inchisoare. Din clipa in care pleaca pe teren si pana la momentul in care i se va curma viata, A.G. mai are de trait zece ani.

Sectiunile II-VI se suprapun cronologic peste o parte a perioadei acoperite de sectiunea I: aceea, intensa, a lucrului pe teren. Spre deosebire de sectiunile II sau III, in care rapoartele, notele sau scrisorile sunt (cu rare exceptii) datate, notele, articolele sau studiile cuprinse in sectiunile IV-VI sunt datate numai atunci cand au fost publicate anterior (ceea ce se intampla cu un numar restrans de texte din sectiunea VI). In rest, putem spune doar ca lucrarile inedite care corespund sectiunilor IV-VI au fost elaborate partial in intervalul 1942-1944.

Intre 1944 si 1989 se dispune o lunga perioada de tacere in jurul campaniei de identificare a romanilor de la est de Bug.

Aceasta tacere va fi brutal intrerupta intre anii 1949 si 1953 doar in inchisori si tribunale. Dupa cum o atesta sectiunea VII, activitatea echipei I.R.E.B. este, timp de aproape patru ani, una din temele anchetei L. Patrascanu. Asistam astfel, parcurgand volumul de fata, la un prim episod, secret, al rememorarii: o readucere fortata in memoriile celor care lucrasera pe teren a cercetarii de la est de Bug.

Sectiunea VIII include alte doua episoade de readucere secreta in memorie - de data aceasta insa, ca rod al unor initiative particulare - a campaniei de la est de Bug. Este vorba de interviurile luate independent si neoficial de Sanda Golopentia in 1976 si de Zoltán Rostás in 1985-1987. Interviul pe care S.G. i-l ia lui N. Marin-Dunare vizeaza in mod expres cercetarea I.R.E.B. El nu este inregistrat sau notat, N. Marin-Dunare preferand la acea data sa redacteze singur un text pe marginea discutiei. Interviurile luate de Z. Rostás lui N. Marin-Dunare si Gh. Retegan vizeaza activitatea Scolii sociologice de la Bucuresti in ansamblu si intalnesc, inopinat, tema expeditiei stiintifice din anii celui de al doilea razboi mondial.

Sectiunea VIII gazduieste evocari ale campaniei I.R.E.B. publicate sau redactate de membri ai echipei si de colegi de la I.C.S. dupa 1989 (N. Economu. I. Apostol, A. Ratiu, Gh. Popescu, V. Trebici), care au murit la scurt timp dupa aceea. Ele nu sunt numeroase. La data la care publicam volumul de fata vremurile si varsta si-au spus cuvantul. Nici unul dintre membrii echipei nu mai este in viata.

Nu putem incheia prezentarea de ansamblu a volumului fara a sublinia caracterul lui polifonic. El deriva din faptul ca, la fel cu Ultima carte sau cu seria de corespondenta pe care am intitulat-o Rapsodia epistolara, am inscris volumul de fata intr-o vasta operatie de arheologie culturala si existentiala in care multiplicitatea vocilor aminteste de multiplicitatea obiectelor prin a caror atenta comparatie arheologii ajung sa reconstituie perioade de mult trecute. Perioada cercetarii la care ne referim se situeaza in anii celui de al doilea razboi mondial. Realitatea vietilor romanesti de la est de Bug pe care cercetarea a ajuns sa o apropie de noi nu cuprinde in genere mai mult de doua sute de ani. Sunt sperante ca, parcurgand texte redactate deopotriva de membrii echipei care s-a deplasat pe teren, de cei cativa specialisti care scrisesera, in Rusia, in Romania sau in Ucraina despre romanii de la est de Bug, de cei care au contribuit la zadarnicirea eforturilor echipei si de cei care, dimpotriva, cu sau fara voie, au adus pana la noi paginile de fata, si comparand punctele de vedere politice si ideologice care s-au infruntat cu privire la acest material, vom ajunge la o imagine de ansamblu care sa ingaduie reflectia negociata asupra unui aspect important al sociologiei, demografiei, istoriei si al identitatii culturale romanesti.


Sectiunile I-III

Sectiunile I-III pot fi consultate cu folos spre a reconstitui desfasurarea in timp si spatiu, personalul si metodologia cercetarii. Ele se dispun firesc in jurul conceptului de raport sau dare de seama. Rapoartele cuprinse in sectiunile I si II sunt elaborate in cadrul unei structuri ierarhice, de la autor subordonat catre cititor supraordonat. Stim ca Institutul Central de Statistica a fost o institutie strict ierarhizata. O impuneau numarul mare de salariati si amploarea sarcinilor, contribuiau la aceasta formatia americana a Directorului General Sabin Manuila si, poate, intr-o masura, originea lui ardeleana. Sectiunea I - Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug. Rezultate si perspective regrupeaza, cu putine exceptii, rapoarte trimise de seful echipei, Anton Golopentia, catre Directorul General al I.C.S., Sabin Manuila. Sectiunea II - Rapoartele echipierilor catre Anton Golopentia - contine, alaturi de rapoartele adresate sefului echipei si deseori in locul lor, formulare statistice si tablouri sociologice sumare ale localitatilor parcurse. Nu putem sti cate dintre rapoartele respective lipsesc din cele doua sectiuni. E clar insa ca sectiunea I este considerabil mai completa decat sectiunea II. Stim, pe de alta parte ca, de la un punct, conditiile grele ale cercetarii, pe timp de razboi si de iarna intr-un teritoriu ocupat si intins, au impus renuntarea la rapoarte/ tablouri sociologice si de catre A.G. si de catre echipieri, acestea fiind inlocuite prin listele nominale de persoane de origine romana inregistrate in localitatile cercetate. S-ar putea, deci, ca lacunele existente in materialul cuprins in sectiunile I si II sa fie mai putin serioase decat apar la prima vedere.

Sectiunea I este sectiunea cheie a volumului. Ea da socoteala de cateva etape intre care este util sa distingem:

a) etapa inceputului imposibil in care, neprimind aprobarea de patrundere in Ucraina aflata sub administratie civila germana, echipa deplasata la Nikolaev, la est de Bug, se retrage dupa trei saptamani la Valea-Hotului si intreprinde aici, pe de o parte o cercetare privind administratia rurala sovietica, iar pe de alta parte, o monografie sociologica succinta a localitatii. Se cuprind aici rapoartele I-VI ale lui A.G. catre Sabin Manuila dintre 23.12.1941 si 21.1.1942. Lipsesc, dupa toate probabilitatile, un numar de rapoarte din ianuarie si februarie 1942. Raportul V este scris, in numele lui A.G., de catre T. A. Stoianovici;

b) etapa de aprofundare prin redactare de lucrari stiintifice, a pregatirii lucrarilor de identificare a romanilor de la est de Bug. Continuand pregatirile incepute in cursul anului 1941[24] si prelungite fortat pe teren, in Transnistria, aceasta se efectueaza la Bucuresti intre lunile martie si iulie 1942, la sfarsitul lui iulie sosind mult asteptata aprobare germana. Dispunem, in legatura cu aceasta etapa, de doua referate ale lui A.G. (din 26.3. si 27.7.1942) si de analiza nedatata intitulata Cifra romanilor din Transnistria. E putin probabil ca textele oficiale sa fi fost cu mult mai numeroase, intrucat A.G. putea comunica prin viu grai atat cu Sabin Manuila cat si cu colegii de la I.C.S., I.S.R. sau Consiliul de Patronaj, aflati cu totii la Bucuresti.

c) lucrarile de identificare propriu-zise, prezentate sintetic in rapoartele si tabelele privind cifra romanilor din localitatile cercetate, inaintate catre I.C.S., sau Consiliul de Patronaj, si in notele privind perspectivele de repatriere a romanilor de la est de Bug. Intrucat am alaturat acestor materiale rapoarte si prezentari datorate lui A.G., D. Gusti sau Bucurescu, prilejuite de expozitia privitoare la activitatea echipei I.R.E.B. organizata la Institutul de Statistica sau de aparitia unui nou numar al revistei "Sociologie romaneasca", se includ aici materialele datand din perioada 26.3.1942-31.12.1943. Cum in acest rastimp A.G. a venit destul de rar la Bucuresti, este probabil ca in aceasta etapa numarul rapoartelor si al tabelelor sa fi fost mai mare.

d) lucrarile de identificare evocate in memoriul in favoarea colegilor arestati inainte de 23 august 1944, in depozitia de martor privind Comisia Centrala de Repatriere si in declaratiile ca martor in procesul Patrascanu ale lui Anton Golopentia. Textele din aceasta etapa au fost scrise intre 1.2.1944 si 26.5.1951.

Etapele cheie pentru tema volumului sunt etapele c) si d). Etapele a) si b), la fel cu Anexa, permit cunoasterea dinauntru a pregatirii stiintifice si administrative a cercetarii. Falia politica si ideologica ce separa (cu exceptia memoriului) textele cuprinse in sectiunea c) de textele din sectiunea d) nu afecteaza, la A.G., continuitatea de viziune si prezentare. Comparatia intre rapoartele trimise lui S. Manuila si declaratiile in care A.G. discuta interesul si relevanta cercetarii romanilor de la est de Bug este edificatoare in acest sens. Tonul nu s-a schimbat, continutul si aprecierile sunt aceleasi.

Sectiunea II - Rapoartele echipierilor catre Anton Golopentia - contine (a) informatii sporadice cu privire la iesirea initiala pe teren din decembrie 1941-februarie 1942 urmate de (b) informatii relativ consistente privind perioada august-decembrie 1942 a deplasarilor la est de Bug si (c) informatii sporadice cu privire la repatrierea moldovenilor evacuati din Crimeea si Cuban.

Datele la care ne referim sub (a) se limiteaza la un raport din 14.1.1942 al echipei de recunoastere compuse din I. N. Oancea si G. Retegan. Trimisi de A.G. sa examineze posibilitatile de repliere intr-un sat transnistrean interesant din punct de vedere sociologic, cei doi pleaca din Nikolaev pe 10 ianuarie, trec prin Kantakuzinka, unde se afla, efectuand prospectari in dreapta si - neoficial - in stanga Bugului, grosul echipei I.R.E.B. si ii contacteaza pentru informatii sociologice, statistice si logistice pe functionarii I.C.S. din birourile transnistrene de la Berezovka (D. Mihalache), Ananiev (N. Ganea) si Tiraspol (H. H. Stahl) ale Inventarierii, stabilind totodata modalitatile de transport in cazul in care Valea-Hotului se dovedeste a fi - cum se va intampla -localitatea aleasa pentru cercetare. Raportul ne aduce in contact cu modul de a lua decizii pe teren al lui A.G. O posibilitate - deplasarea la Valea-Hotului, cantarita anterior, este testata prin consultarea Echipei de inventariere din Transnistria si prin adunarea de date de la sateni din imprejurimi si, la fata locului, de catre cativa membri ai echipei I.R.E.B. special instruiti, care au primit mandat sa stabileasca, in paralel, si detaliile practice ale aducerii tuturor la punctul de ancheta ales in final.  

Confruntand tabelul repartizarii pe teren a echipelor intocmit de Anton Golopentia inainte de plecarea pe teren din august 1942, pe care l-am reprodus la inceputul sectiunii, cu rapoartele pe care le-am reprodus in cadrul volumului, putem conchide ca dispunem de cvasi-integritatea rapoartelor pentru echipele stabile[25] I (G. Bucurescu, N. Economu, I. Apostol), II (N. Marin-Dunare, I. Chelcea, D. Dutescu) si III (N. Betea, C. Manescu, D. Corbea-Cobzaru). Rapoartele acestea acopera intervalul 10.8-28.11.1942. Lipsesc rapoartele echipei stabile IV (St. Popescu, M. Levente, A. Ratiu) si cele ale echipelor mobile I (G. Retegan, E. Seidel, Tr. Georgescu, poate Ovidiu Barlea) si II (C. Pavel, Gh. Popescu). Stim ca rapoartele lui Stefan Popescu au existat, ele fiind mentionate insistent in cadrul anchetei Patrascanu. In momentul consultarii de catre noi a Arhivelor S.R.I. rapoartele acestea nu se aflau insa in dosarul 40002, pe care l-am parcurs integral. De asemenea, dosarul nu includea un volum Retegan, si nici rapoarte I.R.E.B. semnate de C. Pavel. Apare in schimb in volum, in plus fata de tabelul repartizarii initiale pe teren, un raport intocmit de echipa compusa din M. Biji si T. A. Stoianovici la data de 4.12.1942.

Patru referate ale lui Iuliu Malinas, datand din ianuarie-martie 1944, atesta episodic participarea I.C.S. la repatrierea moldovenilor de la est de Bug. Ele privesc evacuatii din Crimeea si Cuban si vor trebui intregite cu informatii care apar in sectiunile I, VII si VIII pentru a obtine o imagine de ansamblu.

Textele cuprinse in sectiunea III - Corespondenta momentului - nu difera prea mult de acelea ale rapoartelor din sectiunile I si II. Scrisorile sunt scurte si la obiect, chiar cand e vorba de scrisori de familie sau intre prieteni apropiati. Ele sunt scrise de multe ori pe carti postale, circula incet prin curieri, si sunt expuse lecturii de catre altii pe parcurs, pe care adeseori o invita. Fireste, e vorba in acest caz de "rapoarte" care nu se inscriu intr-o structura ierarhica. Dar, la fel cu rapoartele propriu-zise, ele ne ingaduie sa patrundem in episoadele cotidiene ale activitatii profesionale sau ale existentei corespondentilor.

Grupajul de scrisori din sectiunea III permite cititorilor sa-si faca o idee de ansamblu asupra situatiei de la est de Bug (a echipierilor, a armatei romanesti aflate acolo si descoperind informatii privitoare la satele cu populatie moldoveneasca pe care le transmite echipei, a localnicilor moldoveni dornici sa participe la operatia de identificare sau repatriindu-se in Romania) si a situatiei de la Bucuresti (a colegilor de la Institutul Central de Statistica, Institutul Social Roman, Consiliul de Patronaj, sau a familiilor diversilor echipieri) in timpul celui de al doilea razboi mondial. Din totalul de 91 scrisori (82 incluse in sectiunea III si noua adaugate in cadrul acestei introduceri), 31 il au ca expeditor pe A.G. Restul de 60 se distribuie intre 33 expeditori, ceea ce ne ofera un esantion relativ consistent de puncte de vedere si perspective profesionale si umane asupra campaniei I.R.E.B.

Populatia corespondentilor se compune in principal din colegi de la Institutul de Statistica care vor face sau au facut parte la un moment dat din echipa I.R.E.B. (T. A. Stoianovici, St. Popescu, M. Biji, D. Corbea-Cobzaru, N. Economu ca destinatari in raport cu A.G. expeditor; M. Levente si C. Pavel, T. A. Stoianovici, E. Seidel, N. Marin-Dunare ca expeditori in raport cu A.G. destinatar) sau care se ocupa/preocupa la Bucuresti de bunul mers al lucrarilor echipei (D. C. Georgescu ca destinatar in raport cu A.G. expeditor; G. Nilvan, C. Suciu, T. Lazaroiu, D. C. Georgescu, Ion Negru, Sabin Manuila, N. I. Oancea, P. Vlad, E. Seidel ca expeditori in raport cu A.G. destinatar). Dintre membrii Institutului Social Roman, A.G. ii scrie lui Mircea Vulcanescu si primeste scrisori de la D. Gusti, O. Neamtu sau I. Jivan (ultimul, activ in filiala de la Timisoara a I.S.R.). O ultima categorie de corespondenti "profesionali" o constituie cei intalniti pe teren: depozitarul ziarelor de la Odessa, ofiteri care transmit informatii privind comunitatile romanesti intalnite in cursul miscarilor de trupe prin Ucraina cum e V. G. Boanta, un invatator - Iuhim Zelenciuc - oferindu-si serviciile; o scrisoare ii e trimisa lui A.G. de catre repatriatul Afanasie Soroceanu, care incearca sa-si regularizeze situatia etc. Alaturi de ei se fac auzite vocile membrilor familiei lui A.G.: sotia Stefania Golopentia, fratii Romulus si Corneliu (care se afla amandoi in acel moment pe frontul de Rasarit), varul Dumitru Golopenta.

Am inclus in sectiunea III si doua scrisori trimise de A.G. unor membri ai echipei I.R.E.B. Este vorba de scrisoarea 69, adresata lui Mircea Biji, T. A. Stoianovici si D. Corbea-Cobzaru la 1.12.1942 si de scrisoarea 81, datand de la sfarsitul anului 1943 sau din anul 1944, adresata lui N. Economu. Ele nu au fost incadrate in sectiunile I sau II, dat fiind formatul epistolar, dar completeaza in fapt sectiunea II a volumului documentand vocea lui A.G. in dialogul sau obisnuit cu echipierii.


Un supliment intarziat la sectiunea III


Cu prilejul definitivarii acestei introduceri, am constatat ca scapasem[26] din vedere in sectiunea III un numar de noua scrisori trimise de A.G. Stefaniei Golopentia in perioada cercetarii I.R.E.B. si incluse de aceasta in volumul de corespondenta Anton Golopentia-Ceasul misiunilor reale, pe care l-a editat[27] in 1976-1977 si care a aparut postum 20 de ani mai tarziu.

Pentru a nu mai adauga o Anexa la introducere (dat fiind ca volumul dispune deja de o Anexa), am optat pentru introducerea abrupta a scrisorilor lipsa in acest punct al textului nostru. Ele sunt importante pentru stabilirea subechipelor si a deplasarilor lor, de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Speram ca cititorii vor intelege necesitatea si ierta dezinvoltura acestei optiuni. Am marcat pozitia pe care scrisorile respective ar trebui sa o ocupe in cadrul sectiunii III in cazul unei reeditari a volumului de fata prin reluarea, in numerotare, a numarului scrisorii imediat anterioare urmat de a, b, c etc. Scrisoarea 4a urmeaza asadar scrisorii 4 si ar trebui renumerotata ca 5 intr-o noua editie. Adaosul de fata face ca volumul de ansamblu al Corespondentei momentului sa se ridice la 91 scrisori. Cum nu dispunem de originalul celor noua scrisori, nu am fost in masura sa intregim pasajele eliminate de Stefania Golopentia. Acestea constau in genere din formulele de adresare si pasajele cu caracter mai pronuntat personal.

Scrisorile pe care le adaugam asadar sectiunii III sunt urmatoarele:


4a. A.G. catre Stefania Golopentia (c.p.)


29 XII 1941


Sunt la inceputul lucrului. Pana acum n-a fost nici prea greu, nici prea frig.

Statul nostru aici se va prelungi pana in martie. Voi trimite un cuvant casierului Institutului ca sa trimita acasa banii. In caz de eventuale nevoi banesti neasteptate, telefoneaza-i lui Mitu Georgescu sau, in lipsa lui, d-lui Biji, loctiitorul meu.

Salutari lui Bubi.

Mult bine in anul 1942.

Anton


Anton Golopentia/ Echipa Institutului Central de Statistica, Com. M.U., Of. postal militar 147


53a. A.G. catre Stefania Golopentia


12 octombrie 1942


Am sosit cu bine la Odessa, de unde voi pleca in cursul diminetii de azi [.]

La 20 oct[ombrie] vei primi 20 000 lei din salariu. Pentru cartofi si ceapa e bine sa trimiti vorba la Institut d-lui Suciu (colaborator al meu). Au sosit.

Am gasit aci doua scrisori ale lui Bubi din 9 si 14 sept[embrie] care mi-au facut multa placere. Va saluta [.]

Nu uita fagaduiala facuta Profesorului[28] cu privire la Sant.

Tot binele,

Anton


75a. A.G. catre Stefania Golopentia


Golta, 28 martie 1943

dumineca


Iti multumesc pentru scrisoare si prajitura. Am stat la Golta doua zile ca sa redactez niste rapoarte si sa odihnesc putin. Maine dimineata o pornesc din nou. Voi lucra singur intr-un sat de pe Nipru pe care mi l-am retinut cu gandul de a aduna material pentru un cat de mic studiu. Sunt curios sa vad daca-mi confirma banuielile, potrivit carora ar trebui sa fie foarte interesant.

Primenit si oleaca spalat, am fost adeseori cu gandul la tine si la casa. Cand alerg cu masina sau umblu cu trasura ceasuri dupa ceasuri imi pari mult mai departe.

Vor trebui totusi sa mai treaca cel putin trei saptamani pana sa ma pot gandi la plecat, pana sa indraznesc sa-mi gasesc poate un pretext de a veni.

Vei primi zilele acestea vreo 25 000 lei din salariul meu. Nu te ingriji de chirie, o voi plati eu la intoarcerea mea. Suma de care ti-am pomenit - 30 000 - nu ti-a fost remisa pentru ca, datorita unor defecte de forma, un credit din care urma sa-mi fie platita n-a fost achitat de Min[isterul] Finantelor. Cred ca o vei primi zilele acestea.

Da, te rog, la reparat succesiv diferitele mele perechi de pantofi si bocanci la pantofarul de langa farmacia de pe Sf. Elefterie. Au toti cate o meteahna. Incepe cu bocancii, pe care te rog sa-i dai omului pe care-l va trimite d-l Economu spre sfarsitul saptamanii viitoare spre a lua lucruri pentru mine [.] Multumesc.

Te sarut si pe tine si pe Sanda.

Anton


Trimit si azi un pachet de socolata.



75b. A.G. catre Stefania Golopentia


Dnepropetrovsk

7 aprilie 1943


Mi-am luat nadejdea de la venitul acasa de Pasti. Nu suntem decat doi in regiunea Dnepropetrovsk si singur drumul pana la Golta cere o zi si jumatate. Ne vom stradui sa terminam mai degraba cu totul. Suntem de acum pe sfarsite. Eu cu Retegan in orasele si putinele asezari romanesti de pe Nipru - alti doi baieti in Crimeea. Ei vor mai avea de facut regiunea Melitopol dupa ce vor termina, iar noi Mariupolul. Va mai trebui facut apoi un drum pana la Proskurov. Poate sa sfarsim pana-n ultimele zile ale lui mai. Pe mine, e drept, s-ar putea sa ma recheme mai degraba cei de la Presedintie in urma unor propuneri privitoare la repatriere pe care le-am trimis prin ultimul curier.

Iti urez sarbatori cu soare si buna dispozitie. Sandei cumpara-i din vreme ceva iepuri si oua de socolata si nu uita sa faci nici prajituri, nici oua rosii.

Cred ca nu mai trebuie sa vorbesc mult despre dorul meu de voi.

Te rog sa-i scrii si tatii si mamei in numele meu. Nu pot sa le scriu azi si alt prilej de legatura cu lumea nu mai cred sa am in cursul celor doua saptamani urmatoare. Doreste-le sarbatori vesele. Tatii scrie-i sa se intereseze sa-ti gaseasca o camera la Baile Herculane sau la Teius, daca ti-ar conveni sa petreci acolo o luna de vara. Demersurile trebuiesc probabil pornite din vreme.

Am cerut sa ti se mai dea, afara de leafa pe care vei primi-o inainte de sarbatori, 10 000 lei. E darul meu de Paste. Cumpara-ti o stofa, comanda-ti o pereche de pantofi. Sper ca creditul, din care urmeaza sa mi se achite unele economii din diurne, s-a incasat. Daca i-ai primit pe cei 30 000, totul e in regula si vei primi degraba si aceasta din urma suma. Daca nu, cred ca nu va mai trece mult.

Urari de bine lui Bubi, Sandei un bobarnac pe nas.

Te imbratisez,

Anton


Soferii masinilor in reparatie care aduc aceasta scrisoare la Bucuresti se vor intoarce dupa Pasti. Prin Bucuresti le-am spus sa treaca in ziua de 29 aprilie. Trimite-mi un cuvant prin ei si pantalonii lungi care se gasesc in dulap.



75c. A.G. catre Stefania Golopentia


Dnepropetrovsk

10 mai 1943


Pot trimite prin cineva care pleaca spre tara cateva cuvinte.

Am uitat sa-ti spun ca vei primi acum la inceputul lunii vreo 15 000 lei, apoi dupa 20 ale lunii vreo 30 000. Acesti bani iti vor ingadui sa-ti pregatesti calatoria la Timisoara si B[aile] Herculane.



Te rog sa-i dai acum lui Bubi 1 500, iar la plecarea ta, daca inca n-am sosit (cred ca voi putea pleca de la Golta in ziua de 2-3 iunie, daca-mi vine inlocuitorul asa cum a fagaduit), 2 000 lei pentru masa.

Iar daca lucrul nu-ti face suparare prea mare, trimite te rog haina alba groasa cusuta anul trecut la spalatorie s-o spele si s-o calce bine. Iarta aceste cereri.

Dificultatile pentru a caror invingere am venit la Bucuresti si am fost in martea Pastilor la Rovno in Polonia sunt infrante, insfarsit. Sper sa ne putem apuca maine de lucru.

Va sarut pe toti. Bubi sa nu uite ispravile planuite de el.

Anton


Asupra plecarii inlocuitorului meu, Dl. Dr. Seidel, iti poate da informatii Dl. Lazaroiu.

In servieta mea se gaseste un dosar galben, iar in acesta, la sfarsit, un plic scris de Mitu si adresat unui doctor la Kerci. Da-i-l te rog, cu un prilej, D-lui Lazaroiu ca sa mi-l trimita. L-am uitat si trebuie remis.

Anton


75d. A.G. catre Stefania Golopentia


Antonovka

30 mai 1943


Multumiri pentru cartea postala, pe care am primit-o ieri. Aflu cu regret despre necazurile de acolo si sper ca de atunci totul s-a indreptat.

Lucrez in grupul de sate romanesti Voloskoe de langa Nipru. Din 12 mai. Fiind singur si avand umblatura multa ziua intreaga, nu prea ajung sa umblu dupa informatori. Dar si cele prinse cu prilejul inregistrarii imi vor ingadui sa insemn un tablou al regiunii si al romanilor de aci[29]. Ca sa n-am regretul de a nu fi facut nimic.

Am avut de infruntat zece zile de ploaie continua si de noroi ucrainean. Cum Retegan, cel mai dibaci aproape din cei cinci cu care sunt aci, e chemat la regiment, planurile mele de pana ieri sunt rasturnate. Sa vad ce voi putea face dupa intoarcerea din concediu a altui colaborator bun spre a da urmare dorintei D-lui Dr. Manuila ca sa vad de unele lucrari la Bucuresti.

Oamenii de aci ma compatimesc ca pe un soldat rupt de casa si ma intreaba de fiecare data daca am "fumee" si copii.

Vezi daca poti pleca inca inainte de serbarea de sfarsit de an.

Cu multa dragoste,

Anton


75e. A.G. catre Stefania Golopentia


Dnepropetrovsk

8 iunie 1943


Trimit un cuvant cu Retegan, care pleaca la Regiment in tara. Sunt sanatos si aproape gata cu regiunea Voloskoe. De poimaine voi incepe o serie de curse lungi: Crimeea, Marea Azov. E momentul ultimului efort. Dupa sase-opt saptamani vom fi ajuns atat de departe cat se poate ajunge, si gata. Pana atunci nu mai vad sperante de venit in tara. E drept ca n-am cum banui dificultatea care ma va trimite acolo, poate, si nici vreo chemare.

Trebuie sa-ti faci planul de vacanta fara a ma astepta. Scrie-i tatii sa-ti castige neaparat camera la Baile Herculane. Vei primi regulat intregul meu salariu. La plecare lasa-i lui Bubi banii cati trebuie pentru masa timpul cat vei lipsi. Da-i, te rog, si acum cate 1 500-2 000 lunar, ca sa aibe de cheltuiala. Casierului spune-i unde sa-ti trimita banii la 20 iulie. La inceputul lui august sper sa ma pot intoarce cred definitiv.

Mult bine fiecaruia din voi.

Cu drag,

Anton


78a. A.G. catre Stefania Golopentia (c.v.)


5 oct[ombrie] 1943


Munca noastra e grea si plina de esecuri[30].

Te rog sa-mi trimiti prin curierul care aduce aceasta pantalonii grosi negri si bluza maron cu fermoar.

Gandeste-te daca in raport cu situatia din Bucuresti nu e potrivit sa te asezi la Bozovici cu copilul[31].

Mult bine,

Anton


79a. A.G. catre Stefania Golopentia


Golta, 23 noiemvrie 1943


Am luat in primire abia alaltaieri scrisoarea ta. Ma intorceam dintr-un drum de doua saptamani. Acum s-a hotarat repatrierea, dar oamenii nu primesc carutele cu care sa poata pleca. Trebuie sa le aducem tocmai din Transnistria. E noiembrie si ploile au inceput. Vom izbuti totusi intr-un fel daca nu va lipsi timpul.

Daca nemtii nu vor putea tine frontul, vom pleca cu o zi, doua, inaintea venirii rusilor.

Plecarea la Bozovici o vad posibila in modul urmator. De inchiriat pentru trei zile camionul Cooperativei Institutului. De impachetat in geamantane si lazi ce ar putea fi imprumutate de la Institut tot ce e in dulapuri (cu lasarea pentru mine a unui geamantan cu randul de haine maslinii si ceva rufe de schimb si incaltaminte) si a cartilor. Apoi, cerere de concediu si stabilirea la Bozovici pana la vara. Daca se intampla ceva, ai scapat nesuparata si cu legatura luata cu singurul punct de sprijin de care dispunem.

Eu plec acum la Odessa, unde am fost chemat telegrafic. Fara a sti daca nu ma impotmolesc in noroi!

Mult bine,

Anton


Sectiunile IV-VI

Sectiunile IV-VI aduc in fata cititorilor o parte din rezultatele cercetarii, prezentand realitatea vietii romanesti intr-o zona nestudiata si pana atunci practic necunoscuta de specialistiii din Romania, Ucraina sau Rusia. In timp ce rapoartele si tabelele reproduse in sectiunea II sunt adresate forului superior (Directorul General al I.C.S.), notele, articolele si studiile cuprinse in sectiunile IV-VI sunt de la inceput destinate publicarii.

Fiecare dintre sectiunile IV, V si VI reprezinta in fapt o carte mai mult sau mai putin incheiata.

Sectiunea IV - Note despre administratia rurala sovietica si despre problemele ridicate administratiei romanesti de teritoriul dintre Nistru si Bug, intocmite in urma anchetei de la Valea-Hotului (Ananiev), ianuarie-martie 1942. Volum pregatit sub conducerea lui Anton Golopentia - contine materiale dintre care unele au fost refacute iar altele date la refacut conform remarcilor lui A.G. O comparatie intre Sumarul intocmit de A.G. si textele pe care le reproducem evidentiaza caracterul exhaustiv al corpusului de care dispunem. In forma in care il reproducem, volumul acesta, menit sa indice, in primul rand administratorilor, atat specificitatea administrativa a zonei, izvorata din istoria ei, cat si posibilitatile si carentele administrarii ei in timpul razboiului de catre Romania, a fost inaintat Presedintiei Consiliului de Ministri in cursul anului 1942. Lucrarile enumerate in Sumar sunt reproduse in volumul de fata, intr-o ordine usor modificata prin includerea unor materiale suplimentare. Toate rezulta dintr-o experienta de teren si de lectura (de arhive, de ziare, reviste si carti din bibliotecile locale) acumulata mai cu seama in cursul campaniei de la Valea-Hotului. Le-am adaugat doua texte semnate de Gh. Bucurescu - Ideea de justitie in Rusia Sovietica si Organizarea, functionarea si caracterizarea justitiei sovietice -, un text al lui N. Marin-Dunare - Politica demografica sovietica - si un text al lui D. Corbea-Cobzaru - Mestesugarii - care, prin caracterul lor general si prin dimensiuni, ne-au aparut ca avandu-si locul in cadrul acestei sinteze. Nu este exclus ca A.G. sa le fi destinat publicarii in cadrul monografiei satului Valea-Hotului.

Lucrarile prezinta administratia locala (a) in timpul tarismului, (b) sub puterea sovietica si (c) de catre romani. In unele cazuri, cele trei aspecte sunt abordate in cadrul unui singur text (este cazul textelor despre mestesugari, atitudinea moldovenilor fata de natiunea romaneasca si problema religioasa ale lui D. Corbea-Cobzaru, N. Betea, respectiv I. Apostol). In alte cazuri, textele se limiteaza la prezentarea contrastata a administratiei sovietice si a celei romanesti (se includ in aceasta categorie textul lui Bucurescu despre organizarea si functionarea justitiei, cel al lui Traian Georgescu despre asistenta sanitara si cel semnat de P. Mihailescu despre comert si credit). I. Oancea, N. Marin-Dunare si B. Schiopu semneaza fiecare cate doua texte consacrate respectiv administratiei, scolii sau colhozurilor sub soviete (primul) si sub romani (al doilea)[32]. Insfarsit, lucrarea lui N. Marin-Dunare asupra politicii demografice se limiteaza la examinarea situatiei sub puterea sovietica.

Sectiunea V - Valea-Hotului, un sat din Republica Moldoveneasca. Cercetari intreprinse sub conducerea lui Anton Golopentia, in colaborare cu Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei, cu prilejul lucrarilor de inventariere a Transnistriei (ianuarie-martie 1942) - contine elemente ale unei monografii pe care membrii echipei au redactat-o in perioada de asteptare a aprobarii germane. Dispunem de Proiectul de sumar intocmit de A.G., din care aflam ca un numar de opt manuscrise (D. Corbea-Meseriile si industria, I. Oancea-Administratia, I. Apostol-Biserica si credinta, I. Apostol-Cultura traditionala, N. Marin-Dunare-Scoala si evolutia moderna, N. Betea-Mentalitatea comunitatii, Gh. Popescu-Convietuirea romano-ucraineana, si C. Manescu-Unsprezece oameni din Valea-Hotului) fusesera deja depuse si ca volumul urma sa fie predat la tipar "fara cele [lucrarile, S.G.] ce n-ar fi predate pana la un termen dat (1 iunie 1944)". Dintre aceste manuscrise, cele ale lui D. Corbea-Cobzaru, I. Oancea, I. Apostol, N. Betea par a fi fost versiuni largite ale textelor cu titluri similare ale autorilor pe care le-am inclus in sectiunea IV a volumului de fata. Textele lui N. Marin-Dunare si Gh. Popescu sunt reproduse in cadrul prezentei sectiuni V, primul cu un titlu usor schimbat (conform corecturilor de pe manuscris), iar al doilea in doua versiuni. Textul despre cultura traditionala al lui I. Apostol si cel semnat de C. Manescu lipsesc. Din restul proiectului de sumar, corpusul pe care il reproducem include Cronica cercetarii semnata de N. Marin-Dunare precum si textul lui Gh. Bucurescu-Dreptul si justitia. Lipsesc Cuvantul inainte (pe care A.G. il rezervase directorilor celor doua institutii antrenate in lucrarile de teren, D. Gusti si Sabin Manuila), precum si textele N. Economu-Asezarea satului, casa si uneltele; T. A. Stoianovici-Istoricul satului; Gh. Retegan-Populatia si familia; A. Golopentia-Structura sociala; B. Schiopu-Economia agrara, precum si Anexa statistica: Rezultatele inventarierii satului Valea-Hotului. Dispunem, in plus fata de sumarul proiectat, de textele A. Golopentia-Viata politica si administrativa (care pare a fi reprezentat Introducerea la capitolul cu acelasi titlu), *Viata politica si administrativa la Valea-Hotului inainte de Revolutie, *Razboiul si Revolutia pana la 1927 la Valea-Hotului (nesemnate, aceste doua texte ar putea reprezenta fie introducerea lui A.G. la capitolul istoric al lui T.A. Stoianovici, fie texte redactate de acesta din urma), si *1927-1941: taranimea si colectivizarea (text nesemnat pe care ezitam intre a-l atribui, ca introducere, lui A.G., in calitate de capitol istoric lui T. A. Stoianovici, in calitate de capitol de structura sociala lui A.G., sau in calitate de capitol de economie agrara lui B. Schiopu).

In forma sub care o prezentam, sectiunea VI - Asezarile romanesti dintre Bug si Nipru. Cercetare condusa de Anton Golopentia - ne permite sa masuram pierderea pe care o reprezinta irosirea de energii si de vieti care a urmat lucrarilor de identificare ale echipei. Daca ar fi aparut, numarul special din "Sociologie romaneasca" (an. V, nr. 1-2), ar fi continut, conform Proiectului de Sumar pregatit de A. Golopentia pe care il reproducem in fruntea sectiunii, nu mai putin de 34 contributii, dintre care vad astazi lumina tiparului doar doua, ambele datorate lui N. Marin-Dunare: Markuleasa, un sat "de deal" din regiunea Vosnessensk (raionul Noua Odessa) si Catunele (hutorele) moldovenesti din plasa Noua Odessa. Le-am alaturat, din materialele disponibile, (a) trei texte redactate in cursul primei descinderi la Nikolaev si Konstantinovka, inainte de retragerea la Valea-Hotului, si anume: A. Golopentia-Satele romanesti din jurul Vosnessenskului. Informatii culese de la sateni emigrati la Nikolaev; N. Economu, Gh. Bucurescu, N. Marin-Dunare si I. Apostol-Satele romanesti din jurul Vosnessenskului. Informatii culese in satele Bulgarka, Rakova si Novogrigorievski si textul nesemnat *Moldoveni din Caucaz. Informatii culese la Tiraspol; (b) un numar de fise de teren apartinand lui I. Chelcea, pe care le-am regrupat sub titlul Folclor din Soldatska, Belousovka si Serbani; (c) un numar de tabele si harti care au circulat, dupa toate probabilitatile, intre toti membrii echipei, fiind rodul unei conlucrari colective (pregatite, poate, si in vederea Expozitiei organizate la I.C.S. prin eforturile lui N. Economu in februarie 1943), dintre care relevam in mod deosebit *Tabelul onomastic cuprinzand numele de familie pe localitati in judetele Vosnessensk, Pervomaisk, Nikolaev si judetele limitrofe; (d) studii si articole publicate la intoarcerea de pe teren, intre 1942-1943, de E. Seidel-Observatii lingvistice in Ucraina, tradus din limba germana in vederea reproducerii in volumul de fata; A. Golopentia si I. Apostol-Folclor romanesc din regiunea Vosnessensk sau I. Apostol-Nume de familie din 25 sate romanesti de la est de Bug si Craciunul si Anul-Nou la romanii de la est de Bug si (e) materialul de teren publicat in anul 1994 de A. Ratiu in volumul Romanii de la est de Bug, pe care il reproducem sub titlul dat de noi Folclor din judetele Pervomaisk, Znamenka, Vosnessensk, Melitopol, Mariupol si Donetk.

Asa cum apare aici, sectiunea VI evoca, prin asamblarea disparata a unor texte de informare initiala, note de teren, instrumente de lucru si cateva, prea putine studii de sociologie, lingvistica sau folclor, un volum posibil, pe care e departe de a-l reprezenta. Acest volum a existat in mintile lui A.G. si ale echipierilor si a fost, probabil, prefigurat cel putin de prime redactari, rezumate sau planuri de redactare prezentate lui A.G., daca nu de faze mai elaborate ale lucrarilor. Poate ca, prin publicarea volumului de fata, se va deschide drum cautarii si redescoperirii unei parti din ce ar fi fost sa fie. Si se va masura, o data mai mult, primejdia pe care o reprezinta pentru cultura romaneasca brutalitatea tranzitiilor de tot felul, cu roiul lor de suspiciuni, si retezari.


Sectiunile VII-VIII

Sectiunea VII, intitulata            Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug in Arhivele S.R.I., contine (A) o serie de declaratii extrase din dosarul anchetei L. Patrascanu si (B) un schimb de ordonante, adrese si note avand ca emitator sau destinatar Parchetul Curtii Bucuresti/ Cabinetul Crime de Razboi. Declaratiile privesc activitatea echipei I.R.E.B. (prezentata de cinci fosti membri ai echipei aflati in situatie de detentie: N. Betea, M. Levente, C. Pavel, St. Popescu, A. Ratiu); activitatea partidului comunist la Institutul Central de Statistica, cu referire speciala la membrii comunisti ai echipei I.R.E.B. (discutata de Nicolae Petrea alias Eugen Savin, legatura pe linie de partid a lui M. Levente); soarta materialului adus de pe teren de echipa I.R.E.B. (infatisata de Lucia Apolzan si Matilda Stefanescu, ambele active in organizatia de baza a I.C.S. in perioada 1947-1948). Li se adauga un referat de punere in libertate a lui M. Levente semnat de lt. maj. de Securitate Simion Siegler si o lista a materialelor rezultate din cercetarea I.R.E.B. care au fost ridicate de Securitate (intocmita de un "tov. Firescu"). Cu exceptia ultimilor doi si a lui Eugen Savin, toti ceilalti sunt functionari I.C.S., ceea ce permite intelegerea modului in care a fost treptat anihilata dinauntru una din institutiile cele mai performante ale Romaniei interbelice.

Obiectivul Cabinetului Crime de Razboi este cercetarea comisiilor de repatriere pentru a se vedea daca acestea s-au facut responsabile de excese in timpul exercitarii mandatului. Intre prima ordonanta de clasare (a acuzatorului public Ion Pora din 10.10.1945) si ultima (emisa de procurorul Gh. Diaconescu la 26.8.1952) se interpune un schimb steril de hartii care ne intereseaza in masura in care aflam din el ca, deja la aceasta data, dosarele privind repatrierea disparusera fara urma, neputand fi gasite la Ministerul Agriculturii, unde erau insistent cautate.

In sectiunea VIII - Evocari si articole ulterioare scrise de membrii Echipei I.R.E.B. - am regrupat texte separate prin mai mult de 30 pana la mai mult de 50 de ani de momentul deplasarilor pe teren la care se refera. Se incadreaza in prima categorie un text scurt scris in 1976 de N. Marin-Dunare, la cererea mea. La peste 40 de ani de la momentul cercetarii, Z. Rostás ii intervieveaza pe N. Marin-Dunare si Gh. Retegan. Iar la 50-60 de ani distanta, N. Economu, I. Apostol, A. Ratiu si Gh. Popescu evoca activitatea Echipei I.R.E.B. in articole publicate in "Sociologie romaneasca", intr-un volum aparut la Fundatia Culturala Romana in 1994, respectiv intr-un text manuscris care vede acum lumina tiparului.

Este clar ca, spre deosebire de informatiile directe, notate sub impulsul evenimentelor, pe care le contin capitolele I-III, materialele din capitolele VII si VIII se cer interpretate cu atentie. Pe de o parte, e vorba de informatii asamblate post facto la distante in timp considerabile, fara a dispune (sau dispunand doar de farame) de note sau insemnari. Neajutata, memoria celor care scriu risca sa fi pierdut din vedere succesiunea si datarea exacta a episoadelor de munca pe teren, regruparile in subechipe mereu afectate de plecarea prin imbolnavire sau chemare la regiment a unor cercetatori sau revenirea altora in anii tumultuosi ai razboiului si chiar distribuirea, intre indivizi, a temelor de cercetare. La aceasta se adauga faptul ca declaratiile in ancheta sunt scrise sub presiune fizica si psihologica mergand pana la tortura, iar evocarile in stare de libertate dinainte de anul 1989 se resimt, desi in mai mica masura, de reticentele si eludarile pe care le impunea regimul. Insfarsit, gradul de fiabilitate (al declaratiilor ca si al evocarilor) difera de la o persoana la alta. Se remarca prin obiectivitate si precizie declaratiile lui C. Pavel; prin bogatia detaliilor (nu intotdeauna insa coroborate de textele de baza din sectiunile I-III) declaratiile lui A. Ratiu.


Anexa

Anexa volumului este ampla. Ea documenteaza: (a) pregatirea stiintifica a cercetarii romanilor de la est de Bug in cadrul I.C.S. si, in mod special, a Oficiului de Studii; (b) pregatirea administrativa a expeditiei; (c) activitatea I.C.S. in timpul razboiului; (d) conceptia Comisiei inter-departamentale cu privire la un schimb de populatii romano-ruso-ucrainean in vederea asigurarii frontierelor Romaniei; (e) abuzuri ale regimului sovietic si ale regimului din Romania pe teritoriul Transnistriei (echipa I.R.E.B. fiind silita de autoritatile germane sa se retraga de la Nikolaev, la est de Bug, in localitatea transnistreana Valea Hotului, dupa cum am aratat mai sus); si (f) ajutorul dat de A.G. si alti membri ai echipei I.R.E.B. evreilor din lagarul de la Golta.

Partea cea mai ampla revine documentelor care ne pot ajuta sa cunoastem pregatirea stiintifica a expeditiei. Meticuloasa si solida, aceasta a inclus, dupa cum putem vedea parcurgand primele 20 de texte exemplificatoare, intocmirea unui plan de documentare si a unor bibliografii privitoare la romanii din U.R.S.S. si Polonia; traduceri masive din lucrarile unor autori rusi sau ucraineni despre emigrari si colonizari de romani in Ucraina (reproducem aici traducerile din Apollon Skalkovskii), care s-au efectuat in cadrul sectiei de traduceri a Oficiului de Studii si aveau drept scop sa-i familiarizeze pe echipieri cu istoria si spatiul in care urmau sa se deplaseze; alcatuirea de referate privind vechimea, asezarea si raspandirea, graiul si traditiile romanilor din Ucraina, pe care le-au redactat, ca functionari ai I.C.S., indeosebi Al. Smochina si Diomid Strungaru; alcatuirea, de catre specialisti si functionari ai I.C.S. ca N. P. Smochina, Diomid Strungaru, T. Decuseara etc., a unor liste provizorii de comune moldovenesti si a unor sinteze ale estimatiilor statistice privind numarul romanilor de dincolo de Nistru/Bug etc.

Pregatirea administrativa a expeditiei e ilustrata in Anexa prin documente de uz intern privind contul I.R.E.B., ordinele de serviciu si legitimatiile echipierilor, anunturile catre moldoveni redactate de A.G. si tiparite in presa din Ucraina sau afisate in orase, tabelele si borderourile de materiale sau marfuri necesare pentru pachetele-dar, tesaturile achizitionate prin schimb pentru Muzeul National, sau aprovizionarea pe teren a echipei. Departe de a fi exhaustive, speram ca materialele din aceasta categorie vor reusi sa ii apropie pe cititori de cotidianul lucrarilor echipei I.R.E.B. Se adauga la aceste materiale si instructiunile pentru intocmirea actelor justificative ale cheltuielilor in legatura cu operatiile de repatriere a romanilor din tinuturile de la est de Nistru/Bug.

Pentru a intelege atmosfera in care isi desfasoara activitatea functionarii I.C.S. in anii celui de al doilea razboi mondial, am inclus prezentarea, in buletinul intern al Institutului, a obligatiilor exceptionale ale salariatilor publici in general si a muncii obligatorii prestate de evrei in cadrul Institutului[33]. La fel, pentru a intelege tensiunea in care s-au desfasurat operatiile de Inventariere din Transnistria, am reprodus referatele semnate de conducatorul I.C.S. al echipei de inventariere, H. H. Stahl si de Subprefectul Stefan Balan.

Cele trei documente privind schimbul de populatii romano-ruso-ucrainean permit contextualizarea operatiei de repatriere la care a fost solicitata sa participe, dupa efectuarea inregistrarii, echipa I.R.E.B.

Insfarsit, un numar de trei materiale documenteaza in Anexa, pe de o parte, numarul moldovenilor pierduti prin colonizare in Siberia, ucidere, deportare sau foamete (e vorba de un referat pregatit de Gh. Bucurescu in anul 1942), iar pe de alta parte, prezenta in mai multe lagare transnistrene a evreilor din Romania si incercarile de a le veni in ajutor ale lui W. Filderman si ale unor membri ai echipei I.R.E.B. (e vorba de textele semnate de Mihai Korne si de Sonia Palty).


Sursele volumului

Miezul acestui volum, listele de sinteza a rezultatelor campaniei I.R.E.B., imi era cunoscut inca demult, din arhiva familiei (AFG), pe care am strabatut-o integral inainte de plecarea in Statele Unite, in anul 1980. Planuisem, nu odata, sa le public ca atare si asteptam clipa potrivita incercand sa le plasez intr-un context pentru care nu dispuneam decat de putine date: un numar de fotografii obtinute de la N. Economu, amintiri ale lui N. Marin-Dunare. Incercasem, fara a reusi, sa aflu amanunte de la Gh. Retegan, pe care-l intalneam, in acea vreme, la Biblioteca Academiei.

Sursa principala a volumului de fata o reprezinta insa dosarul 40002 al procesului L. Patrascanu si dosarul 19059 al Parchetului Curtii Bucuresti-Cabinetul Crime de Razboi din Arhivele S.R.I. Am parcurs aceste dosare in anii 1997 si 1998. Urmaream, pe atunci, lamurirea circumstantelor arestarii si mortii lui Anton Golopentia, lucrand la volumul Anton Golopentia-Ultima carte, care avea sa fie publicat in anul 2001 la Editura Enciclopedica. Pe parcursul consultarii materialului (aceleasi dosare 40002 si 19059) am intalnit si retinut in vederea unui proiect urmator o serie de texte privitoare la operatia de identificare a romanilor de la est de Bug. Ele si-au gasit insfarsit locul potrivit.

In iarna anului 2002, aflandu-ma la Bucuresti pentru scurt timp in vederea lansarii la targul de carte "Gaudeamus" a volumului A. Golopentia-Opere complete, vol. II. Sociologie (Editura Enciclopedica), am vizitat, cum o faceam de obicei, Institutul National de Statistica. Staruiam in incercarea de a descoperi soarta lucrarilor personale ale lui A. Golopentia pe care acesta le lasase la birou in septembrie 1948, cand demisionase de la I.C.S., si nu le mai putuse vreodata recupera, nemaiingaduindu-i-se de catre portar nici macar sa intre in institutul pe care il condusese ca Director General. Primita cu intelegere de Directorii noii institutii continuatoare a I.C.S., Dr. Aurel Camara si Dr. Daniela Elena Stefanescu, mi s-a subliniat, odata mai mult, zadarnicia incercarii. Cautasera si ei, impreuna cu bibliotecarii, hartiile lui Anton Golopentia, fara succes. Mutata in mai multe randuri, arhiva Institutului imi statea la dispozitie spre a ma convinge. Am urcat deci la ultimul etaj al cladirii. Arhiva ocupa o buna parte din el. Incaperea uriasa, neincalzita, era ticsita de documente stivuite pe rafturi care urcau neobisnuit de sus, insirate pe jos intre ele, sau inchise in dulapuri metalice. Era frig si praf cu muste moarte, stateam cu geamul deschis. Cataloagele nu s-au dovedit de mare ajutor pentru ce cautam. Nu exista un catalog de manuscrise. Stimulata de imposibil, am luat hotararea de a proceda primitiv, pipaind cu mana si cu ochiul continutul fiecarui raft si urcand, pana sus, spre a ma asigura de parcurgerea integrala a materialului. Operatia era grea si nerasplatitoare. Ma minunam eu insami de scarile pe care urcam agil si de inaltimea la care razbeam. Lucram de dimineata, dupa amiaza era de acum inaintata si nu descoperisem nimic. Am revenit a doua zi. Dupa alte sase sau sapte ore de migala, ajunsesem la peretele din fund al incaperii. Ultimul sir de rafturi. Am ridicat capul spre a masura ce ramasese si trebuia bifat ca sa ma linistesc. Si acolo, sus de tot spre stanga, am vazut un grupaj de trei mape (ocupau aproximativ o jumatate de metru) pe al caror cotor era marcata gros o singura litera: "G". Nu inteleg nici acum certitudinea si trepidatia cu care am urcat spre mapele acelea. Erau, intr-adevar, hartii ale lui Anton Golopentia. Cineva, un bibliotecar, le redusese identitatea la o initiala prudenta. Si asa, ferite de timpuri haine, mapele lui A.G. ajunsesera pana la mine, acolo sus, in dreptul Casei Poporului. Cum am coborat in Cabinetul Directorului General, cum i-am povestit intamplarea si tot ce a urmat nu mai are importanta. Ce pot sa spun e ca Anexa volumului de fata contine, masiv, documente din mapele "G", care au venit miraculos spre mine acum patru ani.

Am indicat, sub Note si comentarii, provenienta fiecarui document. Pentru o imagine de ansamblu, e deajuns sa mentionez ca (a) sectiunile II-Rapoartele echipierilor, IV-Note despre administratia rurala sovietica, V-Valea-Hotului, un sat din Republica Moldoveneasca si, fireste, VII-Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug in Arhivele S.R.I. sunt compuse in intregime din material provenind din Arhivele S.R.I.; (b) cu exceptia celor trei scrisori ale lui S. Manuila catre A.G., care se aflau in Arhivele S.R.I., sectiunea III-Corespondenta momentului e compusa exclusiv din material provenind din Arhiva familiei Golopentia; (c) sectiunile I-A. Golopentia: Rezultate si perspective, VI-Asezarile romanesti dintre Bug si Nipru, VIII-Evocari si articole ulterioare scrise de membrii echipei I.R.E.B. si Anexa cuprind deopotriva material din AFG (portiunea 1941-1944 din sectiunea I; Proiectul de sumar din sectiunea VI; interviul din 1976 al lui N. Marin-Dunare si textul lui Gh. Popescu in sectiunea VIII; listele de localitati moldovenesti, textele anunturilor catre moldoveni in Anexa), Arhivele S.R.I. (portiunea 1945-1951 din sectiunea I; primele cinci articole din sectiunea VI; unele referate ale lui Diomid Strungaru in Anexa), Arhiva Institutului National de Statistica (primele 20 de documente din Anexa), Arhiva familiei Chelcea (trei documente din sectiunea VI), Arhiva Rostás Zoltán (doua documente din sectiunea VIII), manuscrise incredintate de autori (un memoriu al lui A.G. extras din manuscrisul unui articol aflat sub tipar al lui V. Achim in sectiunea I) si reproducerea unor texte publicate anterior (in "Sociologie romaneasca" sau in "Cronicarul I.C.S.", trei texte din sectiunea I; in "Sociologie romaneasca", "Bulletin linguistique", "Revista Fundatiilor Regale" sau in volumul A. Ratiu-Romanii de la est de Bug, un total de cinci texte in sectiunea VI; in volumul mentionat al lui A. Ratiu, doua componente ale sectiunii VIII).

Celelalte surse ale volumului sunt reprezentate de manuscrise si materiale pe care mi le-au pus la dispozitie cu generozitate domnii Septimiu Chelcea, Nicolae Both, Viorel Achim, N. Economu sau Vasile Soimaru (ultimilor doi li se datoreaza si un numar de fotografii reproduse la sfarsitul volumului).


Echipa I.R.E.B. si deplasarile ei


Principalele surse pentru cunoasterea componentei si deplasarilor echipei sunt reprezentate de rapoartele si declaratiile lui A.G. (reproduse in sectiunea I), rapoartele echipierilor catre A.G. (sectiunea II), unele elemente din corespondenta momentului (reprodusa in sectiunea III si in prezenta introducere) si Cronica Echipei I.R.E.B. a lui N. Marin-Dunare (reprodusa in sectiunea V). Cum insa nu dispunem, asa cum am aratat mai sus, decat de o parte din material, declaratiile in ancheta Patrascanu (sectiunea VII) si evocarile ulterioare (sectiunea VIII) ale catorva dintre membrii echipei au dobandit pe parcurs statut de surse secundare. Gradul lor de fiabilitate variaza. In cazul declaratiilor, distanta in timp (de sase-sapte ani) si, mai cu seama, presiunea fizica si psihologica a anchetei reduc considerabil precizia detaliilor. Evocarile, separate prin intervale mari de momentul anchetei, ridica inexorabil problema fidelitatii memoriei permitand nu atat atribuirea sau datarea cu precizie a deplasarilor, cat inventarierea lor aproximativa.

Cercetarea I.R.E.B. a comportat doua etape (cu structuri partial diferite ale echipei):

- prima etapa, in care, patrunderea la est de Bug fiind interzisa, echipa se retrage la Valea-Hotului in asteptarea aprobarii germane (19 decembrie 1941-4 martie 1942);

- etapa a doua, a identificarii propriu-zise a romanilor de la est de Bug (august 1942-sfarsitul anului 1943).

Prima deplasare

Echipa insarcinata cu identificarea romanilor de la est de Bug a fost compusa initial (la data de 19 decembrie 1941) din 14 cercetatori apartinand Oficiului de Studii al I.C.S.: Ion Apostol, N. Betea, Gh. Bucurescu, D. Corbea-Cobzaru, N. Economu, A. Golopentia, N. Marin-Dunare, Corneliu Manescu, P. Mihailescu, Ion Oancea, George Popescu, G. Retegan, T. Al. Stoianovici si Bucur Schiopu (cf. Raportul I al lui A.G. catre S. Manuila reprodus in sectiunea I). Formarea si conducerea echipei ii fusesera incredintate lui Anton Golopentia, pe atunci director al Oficiului. Cu exceptia studentului G. Popescu (cunoscator al limbii ruse) si a lui Traian Georgescu (medic, util pentru o deplasare implicand un teren dificil), toti ceilalti membri ai echipei au fost alesi intrucat participasera la lucrarile echipelor regale studentesti sau ale Institutului Social fiind astfel familiarizati cu sociologia gustiana, fusesera studenti in Sociologie ai lui A.G. sau aveau formatii profesionale de natura sa asigure o cercetare pluridisciplinara istorica, geografica, economica, folclorica.

Oficii de Studii figurau, in perioada interbelica, in componenta multor institutii romanesti. Ele reprezentau punctul de deschidere reflexiva asupra activitatilor prestate de acestea, deseori concretizate prin publicatii, si locul in care se formau viitoarele cadre de conducere ale institutiei respective. In anii de care ne ocupam, Oficiul de Studii al I.C.S., compus din 60 de salariati, asigura publicarea unui buletin de uz intern - "Cronicarul Institutului Central de Statistica" - si a revistei "Geopolitica si Geoistoria" si se ocupa de publicarea tuturor lucrarilor I.C.S. El avea o sectie de Traduceri condusa de Camil Suciu si includea Biblioteca I.C.S., condusa de Elisabeta Jebeleanu[34].

Prima deplasare ne este cunoscuta din rapoartele I-VI ale lui A.G., raportul inaintat lui A.G. de echipa de recunoastere compusa din G. Retegan si I. Oancea (14.1.1942) reprodus in sectiunea II si Cronica Echipei I.R.E.B. redactata de N. Marin-Dunare.

Echipa I.R.E.B. pleaca din Bucuresti cu acceleratul de Tighina la data de 19 decembrie 1941si ajunge in Tiraspol la 20 decembrie, luand contact cu Comisia I.C.S. a Inventarierii si Comandamentul Superior al Armatei. Pe 24 decembrie ea se prezinta la Nikolaev, unde se afla corpul expeditionar de armata "Decebal" al generalului C. Dragalina, singura armata operativa apartinand Romaniei din spatiul de la est de Bug. Planul initial este ca echipa sa cerceteze pe rand teritoriul ocupat de cele trei divizii ale Corpului de armata condus de generalul Dragalina, respectiv regiunile Nikolaev, Krivoi Rog si Elisavetgrad, trecand ulterior, prin mijlocirea Comandamentului Superior din Tiraspol, la Corpurile din Crimeea si Azov.

Echipa neprimind autorizatia de deplasare pe teritoriul de la est de Bug, A.G. pleaca la Bucuresti timp de o saptamana (31 decembrie 1941-5 ianuarie 1942) in vederea clarificarii situatiei. Eforturile lui esueaza. In a doua jumatate a lunii ianuarie, Corpul de armata al generalului Dragalina este deplasat in Crimeea si sperantele de a dispune de sprijin in vederea procurarii hranei si carburantilor, precum si de ofiteri sau curieri care sa transmita echipei informatii cu privire la eventuale comunitati moldovenesti intalnite pe traseu dispar peste noapte. Cautand sa foloseasca optim momentul, A.G. imparte echipa in mai multe subechipe; un numar de echipieri intreprind rapid monografierea sumara a orasului Nikolaev (1-19.1.1942); altii efectueaza incursiuni neoficiale de informare in satele Bulgarka, Rakova si Novogrigorievski sau prospecteaza localitati transnistrene, apropiate de Bug, in care sa se retraga pentru cercetari sociologice in asteptarea aprobarilor. Prima localitate examinata, Kantakuzinka, in care se deplaseaza doua grupuri de cate trei cercetatori (Gh. Bucurescu, N. Marin-Dunare, P. Mihailescu pe 5.1.1942 si I. Apostol, D. Corbea-Cobzaru, N. Economu la data de 7.1.1942) se dovedeste neinteresanta: in tot satul nu sunt mai mult de trei romani si cinci vorbitori de romana. Intre 11-21.1.1942, echipa de recunoastere Gh. Retegan-I. Oancea examineaza posibilitatile oferite de Valea-Hotului. Sat mixt romano-ucrainean de 11 000 locuitori (dintre care 6 000 romani[35]), sediu al raionului cu acelasi nume, cu 18 colhozuri, trei scoli, doua mori cu abur etc., Valea-Hotului promite a fi un punct de ancheta fertil, permitand studierea simultana a unei comunitatii romanesti importante, a convietuirii romano-ucrainene, a agriculturii colectivizate si a administratiei sovietice. Echipa de recunoastere pregateste incartiruirea si, la data de 21 ianuarie 1942 echipierii sunt cu totii instalati in Valea-Hotului.

Intre 22.1.-5.2.1942, echipa efectueaza prelucrarea statistica a datelor Inventarierii I.C.S. care privesc raionul Valea-Hotului si primeste vizita celor 13 colegi din grupul I.S.R. condus de Traian Herseni, care lucra pe teren in Transnistria, dupa cum am aratat mai sus. Tot in ianuarie 1942, Gh. Retegan si N. Marin-Dunare, reveniti la Bucuresti in vederea unor examene, prezinta in cadrul seminarului lui Dimitrie Gusti, la cererea expresa a profesorului, rezultate ale cercetarilor de pana atunci. Gh. Retegan vorbeste despre familia sovietica din punct de vedere demografic, iar N. Marin-Dunare prezinta stiinta de carte a populatiei rurale din U.R.S.S. pe baza experientei acumulate la Nikolaev si Valea-Hotului.

Intre 6-28.2.1942, se trece la delimitarea problemelor, cercetarea sociologica propriu-zisa a localitatii, discutii zilnice si redactarea referatelor din care se vor inchega Notele despre administratia rurala sovietica si despre problemele ridicate administratiei romanesti de teritoriul dintre Nistru si Bug reproduse in sectiunea IV.

Intr-un text inedit intitulat "Pe timpul romanilor", transmis prin grija neobositului Vasile Soimaru, scriitorul Alexei Marinat, originar din Valea-Hotului, la a carui familie a locuit in gazda A.G., a evocat prezenta in sat a echipei I.R.E.B.:

Apoi, in 1942, venise la noi in sat un grup de oameni interesanti, romani dar nu militari, si se raspandisera prin tot satul. Se interesau de toate celea: ii intrebau pe oameni cand s-a infiintat satul, ce mananca si cum mananca, pana si cum isi fac cruce, intr-un cuvant de la lingura si furculita pana la rochia de mireasa. Seful acestui grup de oameni, directorul comisiei sau presedintele, statea la noi la gazda; aveam casa mare, in centru, si tata era primar al satului. Omul acesta traia in camera de oaspeti, era foarte inteligent: vorbea incet, nu striga, barbierit proaspat in fiecare zi, avea parfumuri placute si hartie alba ca soarele si lucioasa, de-ti fugeau ochii de pe coala. Printre intelectualii satului se spunea ca ei studiaza limba localnicilor, istoria, obiceiurile si erau atat de democrati [ca] le placeau multe lucruri de ale noastre. Dintre toti tin minte numai numele unuia dintre ei: Schiopu. Acesti oameni au starnit admiratia populatiei: nu strigau, nu suduiau, cum faceau cei din administratie si jandarmii. Iar seful, care statea la noi in gazda, era atat de timid si gingas, cum spunea mama despre el, ca si eu ma miram cum poate sa conduca un grup de oameni invatati, fiind atat de cuminte si gingas. Oamenii din sat chiar spuneau despre ei: "Daca ar fi toti romanii asa!" Erau foarte prietenosi si pasnici. Spre deosebire de ceilalti romani pe care ii stiam, acestia erau parca cazuti din luna. Eu il urmaream cu multa curiozitate pe romanul-sef, care traia la noi in gazda: cum vorbeste, cum intreaba, cum asculta. Tata chiar imi spunea: "Iaca invata sa fii si tu asa!"

Nu stiu daca am ajuns sa fiu si eu asa, fiindca dupa sapte ani si jumatate petrecuti in Gulagul din Siberia e greu sa ramai prietenos si pasnic, si gingas. (p. 2-3).


Dupa intoarcerea echipei la Bucuresti, la 4.3.1942, A.G. organizeaza o reuniune la Institutul Social Roman, in care prezinta comunicari privind cercetarile in spatiul sovietic Bucur Schiopu (despre agricultura), I. Oancea (despre justitie), I. Apostol (despre invatamant), N. Economu (despre foametea din 1932-1934) si N. Marin-Dunare (despre roirea in hutore). Au participat la aceasta reuniune, intre altii, Dimitrie Gusti, profesorul iesean de Sociologie Alexandru Claudian si avocatul Istrate Micescu. Din mentiunile mai multor autori (I. Economu, I. Apostol, Gh. Retegan, vezi Sectiunea VIII) se pare ca D. Gusti ar fi respins specificitatea hutorelor, vazand in ele simple variante ale catunelor noastre.

Intre timp, la 3.3.1942, atasatul militar german din Bucuresti comunica Marelui Stat Major asentimentul administratiei civile germane pentru executarea lucrarii I.R.E.B. in teritoriul dintre Bug si Nipru, insotit de mentiunea "totusi guvernul german ar dori ca activitatea acestei comisiuni sa inceapa - din motive tehnice - abia in luna mai" (cf. referatul din 26.3.1942 al lui A.G., reprodus in sectiunea I). Iar la 7 martie, Corpul de armata german din Sud comunica Marelui Stat Major asentimentul la identificarea de catre echipa I.C.S. a romanilor traitori in Crimeea si pe coasta Marii Azov.

A.G. incearca fara succes o plecare in Crimeea si la Marea de Azov la data de 10.4.1942, care sa aduca apoi echipa I.R.E.B. pe teritoriul Bug-Nipru in cursul lunii mai, conform dezideratului exprimat de guvernul german. In vederea deplasarii, I.C.S. obtinuse autorizatii de circulatie in Reichskommissariatul Ucrainei, in afara celor 14 membri ai echipei mentionati mai sus, si pentru directorul general Sabin Manuila, directorul adjunct D. C. Georgescu, N. Georgescu, maior Vasilescu, Roman Moldovan Traian Georgescu, N. P. Smochina, Al. Tcaciu, Gr. Braga si E. Gorascu. Iar D. Dutescu, E. Grigorescu, A. Ratiu, M. Domilescu, Alexandru Nistor, Constantin Pavel, Mihai Levente, Elena Lascu, Alexandru Vidican, Iuliu Malinas, Stelian Mateescu, Cracea Badea-Constantin, Stefan Popescu, Vlad Bundulescu si Matilda Demetrescu facusera la randul lor cerere de participare la lucrari (cf. referatul lui A.G. din 26.3.1942 si anexa acestuia, reproduse in sectiunea I)).

La 4.6.1942, I.C.S. primeste ordinul maresalului Antonescu de a incepe executarea pe teren a lucrarii.

A doua deplasare a echipei

In iulie 1942, dupa sesiunea de examene, Gh. Retegan e trimis, impreuna cu A. Ratiu, de catre A.G. la Tiraspol spre a organiza incartiruirea celor de acum 20 membri ai echipei. La 1 august se deplaseaza pe teren 18 echipieri din Oficiul de Studii si doi delegati ai Consiliului de Patronaj[36] (cf. A.G., Nota asupra lucrarilor de identificare, sectiunea I). Lipseau acum din formatia initiala B. Schiopu si Ion Oancea; se adaugasera Ion Chelcea, Dan Dutescu, M. Levente, C. Pavel, si Eugen Seidel, A. Ratiu; in noiembrie li se vor alatura M. Biji, St. Popescu, si T. Al. Stoianovici.

Pentru a castiga timp, A.G. divide echipa in cinci sub-echipe rurale care lucreaza simultan in sate diferite si un cercetator solitar care cerceteaza spatiul urban. Conform raportului trimis de el lui S. Manuila la 2.9.1942, regruparea fortelor in subechipele rurale si obiectivele acestora au fost initial urmatoarele (subliniem, atunci cand il cunoastem, numele celor care conduc subechipele, utilizand de acum inainte, pentru simplificare, termenul de echipa si pentru subechipe):

Echipa I: Gh. Bucurescu, N. Economu, I. Apostol - Novogrigorievka, Arnautovka, Belousovka, Troitkoe, Noua Odessa si satele de pe malul Bugului la Nikolaev;

Echipa II: N. Marin-Dunare, I. Chelcea, D. Dutescu - Rakova, Serbani, Marculeasa (Dimovka), satele pana la Troitkoe (exclusiv) si satele din camp ale plasii Noua Odessa ;

Echipa III: C. Manescu, D. Corbea-Cobzaru, N. Betea - Bulgarka, Vosnessensk, Serbuca si satele de pe Elanet din plasa Elanet;

Echipa IV: Stefan Popescu, M. Levente, A. Ratiu - Alexandrovka, Solona, Mala Dvoreanka si satele de pe valea Gromokliejei din plasa Elanet;

Echipa mobila I: G. Retegan, E. Seidel, Traian Georgescu (poate, O. Barlea): Konstantinovka si celelalte sate/hutore din plasa Arbuzinka, plasa Bratka (in legatura cu echipele III si IV), hutorele din plasa Elanet, jud. Novi-Bug. E. Seidel se ocupa de aprovizionarea echipei si de inregistrarea echipei pe langa autoritatile germane;

Echipa mobila II: in orase lucra singur Constantin Pavel. Il ajuta temporar St. Popescu (care se intoarce insa la Bucuresti in octombrie 1942, cf. declaratia din 8.1.1953 a lui C. Pavel) si, ca translator local, Al. Cerpica.

Spre sfarsitul toamnei 1942 si ulterior, asocierile se modifica in functie de necesitati; in regiunea Dnepropetrovsk au lucrat izolat A. Golopentia, G. Retegan, N. Betea; in Donbass au lucrat individual sau grupati N. Economu, G. Retegan, A. Ratiu, E. Seidel, A. Golopentia.

Rapoartele echipelor nu s-au pastrat integral. Dispunem de rapoarte relativ numeroase ale echipelor I-III si de rapoarte sporadice ale echipei IV, reproduse in sectiunea II a volumului de fata. Toate rapoartele se refera insa exclusiv la perioada initiala august-decembrie 1942. Conform acestora, deplasarile echipelor in intervalul august-decembrie 1942 s-au succedat dupa cum urmeaza:

Echipa I (Gh. Bucurescu, N. Economu, I. Apostol)


10-16.8.1942: Novogrigorievka/Targu Frumos[37];

17-22.8.1942: Arnautovka/Vizireni;

22-29.8.1942: Belousovka;

30.8.-1.9.1942: Troitkoe/Troitka;

1.9.1942: Juiiova Krivorojie;

2-3.9.1942: Mihailovka/Mihailiuka;

3-20.9.1942: Noua Odessa;

20-28.9.1942: Kasperovo/Gaspareuka si Spiridoniuka;

29-30.9.1942: Novopetrovka/Misticika si Zaivi;

29.9.-4.10.1942: Sebena/Elanet;

5.10.1942: Perisadovka[38].


In toamna tarzie a anului 1942, N. Economu si I. Apostol sunt trimisi sa faca inscrieri in satul Gruzskoe (Gorotkaia) din judetul Kirovograd, unde vor si petrece iarna, deosebit de grea, care urmeaza. Li se alatura, sporadic, in cercetari, D. Corbea-Cobzaru (cf. evocarea lui N. Economu-I. Apostol, reprodusa in sectiunea VIII).

Echipa II (N. Marin-Dunare, I. Chelcea, D. Dutescu)


10-15.8.1942: Rakova;

15-21.8.1942: Scerbani/Serbani;

25-28.8.1942: Rakova Poseolok, Ratovo, Noua Grigorievski Poseolok, Noua Grigorievki Nr. 1, Bogdanovski, Dudniski, Sefcenko, Vasilovka si Dimitrovka;

26-31.8.1942: Markuleasa/Dimovka;

1-24.9.1942: Serbanski Poseolok, Troitki Poseolok, Noua Ukrainka; Dimovka Nr. 3; Noua Alexandrovka/Soldatska; Reno; Iasna; Iakimovka; Iasna Poliana; Bugski, Rikovo si Oghilenia; Grebenika; Suhoielanet; Leonopol; Vorontovka; Sinkievici si Turki; Ostrovka; Noua Smidovka; Kirovka; Kasperevski Poseolok, Ivanitki; Moldavka; Noua Sofronovka, Stara Sofronovka, Noua Kamenka, Artemovka, Budionovka, Vladimirovka.


Echipa III (C. Manescu, N. Betea, D. Corbea-Cobzaru)


12-15.8.1942: Bulgarka/Bulharka;

16-25.8.1942: Vosnessensk, Lager, Natiahailovka si Hutorul Bug;

28-29.8.1942: Vosnessensk III/Tiganii, Soldatska, Drujulibovka, Nikolaevska, Zernosovhoz si Kolos;

4-7.9.1942: Sofronovka, Bogodarovka, Petrino, N. J(Z)enievka, Aristarhovka, Flencinburg, Pokrovka, Krutnearka si Elanet;

26.9.-12.10.1942: Pisceanii Brod, Petrivka, Pomesinka;

27.11.1942: raion Veliko Viska.


Echipa IV: (M. Biji, T. Al. Stoianovici)


4.12.1942: Pleteni Taslik, Iliutka, Turazivna, Nova Iliutka, Onikievo, Novo Krasne; raion Malaia Viska - Polievka, Iudkovka, Lozovatka, Manuilovka.


Dispunem de rapoarte pe lunile august-septembrie, specificand cu claritate intervalele cercetarii in localitatile anchetate, pentru echipele I-III. In cazul echipei III, e de presupus ca ultimul raport, care se refera la un intreg raion, a necesitat o perioada mai ampla de lucru si ca, deci, in ce priveste zona cercetata, cunoastem activitatea echipei si pe lunile octombrie si noiembrie. La fel, echipa IV va fi cercetat cele zece localitati enumerate intr-un interval care se incheie la inceput de decembrie dar va fi inceput mai devreme, in cursul lunii noiembrie.

In nota redactata de A.G. la inceputul anchetei -Lucrarile de inscriere a moldovenilor efectuat peste Bug de I.S.C. in 1941-1943 (cf. sectiunea I)- A.G. a precizat intervalele de prezenta pe teren a echipierilor. Le sintetizam, spre a facilita cercetari viitoare:

august 1942-ianuarie 1943: D. Corbea, C. Pavel, St. Popescu;

august 1942-sfarsitul anului 1942: I. Apostol, O. Barlea, Gh. Bucurescu, C. Manescu;

august-noiembrie 1942: A. Ratiu, G. Retegan, E. Seidel, T. A. Stoianovici

august-octombrie 1942: I. Chelcea, D. Dutescu. N. Economu, M. Levente;

octombrie-noiembrie 1942: N. Betea, M. Biji, N. Marin-Dunare.

In rest, un raport cu privire la pachetele-dar[39] trimis lui A.G. la 28.11.1942 din Gruzskoe de Gh. Bucurescu, care se afla in drum spre tara, pare a sugera ca localitatea devenise un punct de intalnire (si un depozit de materiale) al echipierilor. Tot din Gruzskoe pleaca scrisoarea 69 de la 1.12.1942 a lui A.G. catre M. Biji, T. Al. Stoianovici si D. Corbea-Cobzaru, din care aflam ca acestia, impreuna cu C. Manescu si C. Pavel se aflau de asemenea pe teren in acel moment si ca C. Pavel urma sa faca cercetari la Kolni Boloto (Piataia Rota) si Torgovita, iar Stoianovici si D. Corbea-Cobzaru aveau sa fie dusi cu masina la Bobrinet si Ustinovka.

Din precizarile cuprinse in evocarea la peste 50 ani distanta a lui A. Ratiu din sectiunea VIII, le retinem pe cele privitoare la echipa V din care a facut parte, in formatia: Stefan Popescu, M. Levente si A. Ratiu. Conform lui A. Ratiu, echipa sa ar fi debutat printr-o cercetare a localitatii Alexandrovka din judetul Vosnessensk si ar fi continuat lucrul in localitatea Vodina Lorina. Dupa care, imputinata prin imbolnavirea lui M. Levente, care se intoarce la Bucuresti, echipa ar fi lucrat la Lisaia Gora, Bolgopol si Olviopol, Siniuhin Brod, Pisciani Brod, Moldovanka (unde ramane blocata timp de doua luni in cursul iernii) si Lozovata din judetul Pervomaisk. Declaratiile lui M. Levente din [20.]1.1950, 21.1.1950, 27.1.1950 b, St. Popescu din 1.2.1950 b, 6.1.1953 si A. Ratiu ne permit astfel sa reconstituim urmatoarele deplasari ale echipei conduse de Stfan Popescu :

V. Stefan Popescu, M. Levente, A. Ratiu, Cerpica


August 1942: Alexandrovka si hutorele Trierati, Kirovo, Kremenciug (10-14 zile);

August 1942: Bolsaia Solona (raion Vosnessensk) (cca 7 zile);

August-septembrie 1942: Voseatkoe, Vodina Lorina, (raionul Elanet), Nova Vasilievska, (4-5 zile);


Stefan Popescu, A. Ratiu


Lisaia Gora, Pervomaisk (cartierele Olgopol si Bolgopol), Siniuhin Brid si hutore, Moldovanka, Lozovata


M. Levente, Al. Cerpica


Septembrie 1942: Lipneaska, Kremenciug, Tiskovka (10 zile);


Decembrie 1942-ianuarie 1943: Ustinovka, Babanka Ingulet (raionul Ustinovka), Bobrinet,

Ajun de An Nou 1943: Kompanievka (raionul Kompanievka), Kirovograd


Insfarsit, ramas singur, dupa intoarcerea la Bucuresti a lui Stefan Popescu, A. Ratiu face inscrieri in judetele Znamenka (mentionand ca localitate mai importanta localitatea Suboti), Krivoi Rog, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Melitopol (unde aminteste de lucrul la Dunaievka, impreuna cu N. Betea), Berdiansk (pe malul Marii Azov, unde cerceteaza localitatea Kutuveanka), Mariupol (astazi Azovsk, unde mentioneaza lucrul in comuna Novoignatievka). Incepand cu judetul Melitopol, A. Ratiu va fi ajutat de contabilul Gavrila Pintilie (Panteleev) din comuna Dunaievka. De verificat ar fi apoi afirmatia lui A. Ratiu, potrivit careia o echipa compusa din Ovidiu Barlea, Traian Georgescu, Gh. Retegan si E. Seidel ar fi lucrat in localitatea Konstantinovka din judetul Vosnessensk. Restul informatiilor furnizate de A. Ratiu privind echipele nu sunt coroborate de rapoartele lui A.G. si ale celorlalti echipieri (sectiunile I si II).

Dintre cei care cerceteaza singuri, A. Ratiu pare a da informatii fiabile cu privire la C. Pavel. Acesta ar fi cercetat orasul si judetul Kirovograd, ajutat uneori de invatatorul moldovean Alexandru Cerpica din comuna Alexandrovka si insotit, sporadic, de Eugen Seidel. Dupa care, C. Pavel s-ar fi deplasat in Crimeea.

In nota amintita anterior (Lucrarile de inscriere a moldovenilor., cf. sectiunea I), A.G. a indicat si intervalele de timp consacrate in mare zonelor cercetate:

septembrie-octombrie 1942: Vosnessensk, Nikolaev, Kerson;

noiembrie 1942-ianuarie 1943: Pervomaisk, Kirovograd, Alexandria;

aprilie-mai 1943: Dnepropetrovsk (unde lucreaza izolat A.G., G. Retegan si N. Betea);

iunie-iulie 1943: Bazinul Donetului (unde lucreaza izolat A.G., N. Economu, A. Ratiu, E. Seidel).

Cu aceste intervale vor trebui atent confruntate declaratiile si evocarile privind deplasarile echipei I.R.E.B. pe care le-am reprodus in sectiunile VII si VIII ale volumului de fata.

Lucrarile se incheie la 23 august 1943, in apropierea Donetului. Se inregistrasera 120.000[40] moldoveni din regiunile Bug, Kirovograd, Dnepropetrovsk, Nikolaev, Kerson, Melitopol, Donbass, Crimeea.


Vizita lui Dimitrie Gusti


La inceputul lui septembrie 1942 (vezi Nota din 16.11.1942 a lui A.G. in sectiunea I, precum si scrisoarea nr. 30 a lui T. A. Stoianovici in sectiunea III), echipa condusa de A.G. e vizitata de Dimitrie Gusti, care vede cu acest prilej un numar de sate romanesti din jurul Vosnesssenskului. Din scrisoarea nr. 41 trimisa de Profesor lui A.G. rezulta ca acesta, venit in Transnistria intr-o delegatie a Academiei Romane, vizitase localitatea Kantakuzinka si se afla, la 13.9.1942, la Odessa. Ca de obicei, descinderea lui D. Gusti e scurta si activa. Din scrisoare reiese preocuparea fostului ministru al Invatamantului si al Cultelor de a interveni pentru aplanarea unor dificultati (cu care se confrunta, bunaoara, preotul din Kantakuzinka). In scrisoarea nr. 45 catre A.G., O. Neamtu mentioneaza, la 18.9.1942: "Profesorul s-a intors de la tine si de la voi deosebit de multumit si de impresionat. De la el aflu ca lucrarile tale merg bine si ma bucur de asta".

S-ar putea ca in amintirile lor de teren, N. Economu, I. Apostol si A. Ratiu sa fi suprapus elemente ale vizitei lui D. Gusti cu vizita lui C. Brailoiu. Preferam, de aceea, sa mentinem sub semnul intrebarii detalii privind numele exacte ale localitatilor vizitate.


Inregistrarile la est de Bug ale lui Constantin Brailoiu


Incepand cu sfarsitul lui octombrie si pana la 17 noiembrie 1942, cand soseste la Odessa in drum spre Bucuresti, timp de trei saptamani, la invitatia lui A.G., C. Brailoiu a efectuat cercetari etnomuzicale la romanii de la est de Bug, pentru care dispunem de informatii pretioase datorita corespondentei (vezi scrisorile 64, 65, 67 din sectiunea III) si listei de informatori pregatite anume pentru el de catre I. Apostol. Conform listei lui I. Apostol (reprodusa in sectiunea II), C. Brailoiu a facut inregistrari cu primarul Silistreanu si Baba Grachina din Novogrigorievka, Condrat Oleinik, Ivan Koka si Gavrilo Bielai din Belousovka si Vasile Krautov si Trohim Kozacenko din Gaspareuka. In Nota din 16.11.1942 (sectiunea I), A.G. indica drept localitati vizitate de Brailoiu satele Lisaia Hora, Martinos, Horoskoe (Elisavetgrad) si Alexandrovka (Vosnessensk). In toate aceste cercetari, Brailoiu a fost asistat de tehnicianul Gheorghe Abalasei, zis Edison, care va lucra ulterior la laboratorul Centrului de cercetari fonetice (si dialectologice) condus de A. Rosetti. Conform lui G. Retegan, cei doi au inregistrat pe cilindri de fonograf Edison nu numai piese muzicale, ci si povesti.

G. Retegan afirma in 1985, in interviul sau (sectiunea VIII), ca materialul inregistrat de C. Brailoiu a trecut, odata cu intreaga arhiva a Societatii compozitorilor romani, in posesia Institutului de folclor din Bucuresti: "Sunt la Institut, la Mihai Pop, el stie de ele, trebuie sa stie". Lucrul nu m-a surprins. La absolvirea facultatii, fiind angajata ca bibliotecar la Institutul de folclor, aflasem la randul meu - fara a fi autorizata sa le vad - ca inregistrarile muzicale de la est de Bug se afla intr-un depozit secret al Institutului, la unul din nivelele subterane de la Casa Scanteii. Cand, cu ocazia editarii volumului de fata, am incercat insa sa consult materialul, el nu a mai fost de gasit in arhiva Institutului de etnologie si folclor 'Constantin Brailoiu'. Verificandu-mi amintirile cu inginerul Ion Georgescu, care a condus in anii 1950-1992 Serviciul tehnic al Institutului de folclor, si cu etnomuzicoloaga Mariana Kahane, ambii pensionati intre timp, acestea au fost confirmate: si ei stiau de existenta, la fostul Institut de folclor, a materialului cules de catre Brailoiu. In momentul de fata, asadar, importanta culegere a lui C. Brailoiu la est de Bug este, pana la noi informatii, disparuta fara urma.

In declaratia sa din 7.2.1950 (reprodusa in sectiunea I) A. Golopentia mentiona: "Ca material stiintific de peste Bug, mai am acasa, intr-un pachet invelit in hartie alba si pus sub camasi, in dulapul negru care cuprinde garderoba mea, cinci-sase discuri diferite, imprimate de Arhiva de Folclor cu melodii cantate de informatori muzicali moldoveni de peste Bug. Ele mi-au fost oferite de Arhiva, in semn de multumire, pentru ca facusem cu putinta inregistrarile".

Discurile imprimate de Arhiva de Folclor par a fi fost utilizate de C. Brailoiu atunci cand a introdus, in Colectia universala de muzica populara inregistrata publicata intre 1951-1958, imediat dupa muzica populara romaneasca si inainte de muzica populara a macedo-romanilor, un grupaj de cinci piese ale "ucrainenilor romanofoni"[41]. Grupajul cuprinde un bocet (piesa 10), un cantec al miresei, care-si pierduse in comunitatile moldovenesti caracterul ritual (piesa 7), un cantec de jale al fetelor numeroase la parinti (piesa 6), un cantec "de hulit" (de petrecere; piesa 8) si un cantec haiducesc (piesa 9). In transcrierea noastra, cantecul dezafectat al miresei este urmatorul: "Surori la surori/ Ce nu-ni lacriniezi/ Ca tu bine viedz/ Ca ieu m-am pornit/ Pi drumu di-anina/ In tara striina/ Surori la surori./Pe drumu di chiatra/ Ma duc di la tata". Vorbind despre saracirea treptata a muzicii ceremoniale, C. Brailoiu a gasit accente neasteptat de calde, unice in intreaga Colectie, pentru a descrie bocetul cules la est de Bug: "nimic nu supravietuise mai puternic decat jelirea mortilor, care se mentinuse, absolut pretutindeni, ca obligatie catre defunct si mod unic de alinare a propriei dureri. Bocetul publicat aici (primul in cadrul Colectiei Universale) este cel al unei mame care pierduse unul dupa altul doi copii mici si pentru care orice prilej de a-si varsa amarul in cantec era binevenit. Felul in care cantecul trece la hohot de plans, dezarticularea progresiva a versului, transformat putin cate putin in exclamatie sau in invocari mangaietoare ("hulubca mamii", "flamanjoru mamii") - microfonul nu a inregistrat vreodata ceva mai patetic" (trad. noastra, S.G.). Cu aceeasi caldura va vorbi C. Brailoiu despre vocea ingereasca, cvasi-liturgica, a tinerei moldovence care intoneaza invocarea catre luna din cantecul haiducesc: "Rasai luna di cu sara/ Sa sa vada la livada/ Sa-ni cosasc un snop di iarba/ Sa-i dau murgului sa-ni roada" (piesa 9).

Putem intrezari o secventa din vizita lui C. Brailoiu gratie unui pasaj din volumul Efigii[42] in care Ovidiu Barlea a incercat sa exprime, in capitolul consacrat etnomuzicologului, capacitatea lui de daruire si abnegatie atunci cand intalnea, pe teren, informatori de exceptie. Il reproducem in cele ce urmeaza:

Auzind ca vine intr-un sat mare de moldoveni, la sugestia lui Anton Golopentia ca Brailoiu e foarte satisfacut daca gaseste doina (e vorba de specia muzicala!) si cimpoi, ne-am ingrijit ca un cimpoier al satului, Vania Munteanu, de 80 de ani, fost in tinerete cioban in Crimeea, sa-si confectioneze burduful care ii lipsea, avand numai caraba si bizoiul. Fiindca timpul era scurt, pielea caprei n-a mai fost argasita, incat dupa doua-trei zile, duhnea ca un hoit. S-a intamplat ca tocmai atunci Brailoiu sa se imbolnaveasca (era extrem de sensibil schimbarilor meteorologice si climaterice) si sa fie nevoit sa stea in pat in timpul culegerii. Cum nu se putea deschide geamul din cauza frigului (era prin noiembrie 1942), caldura putina venind prin peretele "cuptiorului" din odaia vecina, noi (in primul rand tehnicianul Gh. Abalasei, poreclit de el "Edison") tasneam mereu afara in pauzele inregistrarilor, in timp ce Brailoiu a lucrat neconturbat toata ziua, pana seara tarziu, suportand duhoarea ca si cum i-ar fi fost anihilat sistemul olfactiv. Valoarea inestimabila a repertoriului imprimat (intre altele, o Miorita hipercizelata in scurtimea ei) rascumpara din plin neplacerile si privatiunile muncii de teren. Ajunsese sa cunoasca in linii mari repertoriul national si sa-si dea seama de valoarea pieselor remarcabile. Cand auzea cate o piesa rara cu trasaturi arhaice, tresarea pe data, isi inalta capul dintre hartii si fata lunguiata se lasa strabatuta de o luminozitate ciudata, in care palpaia flacara unei comuniuni intime cu o lume stinsa, cu glasul muzical al unor stramosi cine stie cat de indepartati. Pretuirea aspectelor arhaice reprezenta in fapt deplina ierarhizare valorica, bazata pe o cunoastere adancita a repertoriului national, pe care o manifesta si "practic". Astfel, serile, in ragazul de dupa masa, ne pomeneam cantand impreuna, pleno gutture, el tronand cu vocea-i rotunjita de tenor, admirabila colinda, cu ritmul atat de incitant si cu nota finala alungita ca pentru a trezi reverberatii peste veacuri: La vale, la vale/ Este-o casa mare/ Cu feresti-n soare. asa cum o imprimase de la cimpoierul Vania Munteanu: era, teritorial, poate cea mai indepartata colinda a repertoriului romanesc.


Ovidiu Barlea este, alaturi de Dan Dutescu, unul dintre membrii echipei I.R.E.B. cu privire la activitatea caruia nu avem aproape deloc informatii. In minunatul portret pe care i l-a schitat lui Anton Golopentia in volumul Efigii, el aminteste doar, laconic si prudent, de "anchetele statistice si sociologice din 1942 in satele de la extremitatea rasariteana a Moldovei"[43]. Iar in textul despre C. Brailoiu, sfiala explicabila a referirii ("un sat mare de moldoveni") ne impiedica sa punem nume si data pe intamplarea narata.

C. Brailoiu a vorbit despre muzica populara de la est de Bug la 4.2.1943, cu prilejul deschiderii expozitiei I.R.E.B. la Institutul Central de Statistica. El a aratat atunci ca repertoriul muzical al moldovenilor il reflecta pe cel din Romania si se apropie, in mod neasteptat, de repertoriul din sudul tarii. Citam, pentru importanta afirmatiei, un pasaj din articolul nesemnat Expozitia documentara "Romanii de peste Bug", reprodus in sectiunea I: "Domnul Profesor C. Brailoiu, ajutandu-se de melodii exemplificatoare culese pe teren si de cantece de prin Muscel, a aratat cum folclorul moldovenesc de la est de Bug are asemanari uimitoare nu cu cel din Moldova, Basarabia si Bucovina, cum s-ar fi asteptat oricine, ci mai cu seama cu melodiile populare din Muntenia si Oltenia". Mai tarziu, in textele insotitoare la Colectia Universala, C. Brailoiu a mentionat opozitia dintre homofonia moldovenilor si cantatul pe mai multe voci al ucrainenilor si a enumerat ca bine reprezentate la cei dintai melodiile de joc, cantecul lung si cantecele ceremoniale de nunta si inmormantare.


Metoda de lucru a echipei I.R.E.B


Din raportul I al lui N. Marin-Dunare reprodus in sectiunea II aflam de existenta unui Indreptar I.R.E.B., alcatuit dupa toate probabilitatile de catre A.G., care a fost transmis echipierilor de catre E. Seidel. Nu dispunem de acest Indreptar. Vom prezenta deci numai cateva dintre elementele de metoda care se detaseaza din examinarea rapoartelor incluse in sectiunile I si II ale volumului de fata.

Lista familiilor moldovenesti de peste Bug

In vederea deplasarii pe teren, I.C.S. a tiparit un formular - Lista familiilor moldovenesti de peste Bug care urma sa includa toti membrii de familie completandu-se pentru fiecare dintre ei urmatoarele rubrici: nume (la femei, numele purtat inainte de casatorie), prenume, varsta, sex, stare civila, situatia in familie, ocupatia. Ansamblul listelor exhaustive de familii moldovenesti pe localitati este considerat a reprezenta rezultatul de baza al lucrarii I.R.E.B. El nu a fost inca reperat.

Un cod special

Echipa adauga Listei familiilor un cod de completare care sa permita (A) calificarea amestecului de populatie romano-ruso-ucrainean si (B) calificarea bilingvismului in cadrul fiecarei familii. Acest cod e prezentat de A.G. in raportul trimis din Kantakuzinka la 2.9.1942 catre Sabin Manuila.

(A) Conform codului se distinge, in structura familiilor cu cel putin un membru moldovean, intre:

Ne: necasatorit;

R:          ambii soti romani;

1a:        sotul roman - sotia ucraineanca;

1b:        sotul roman - sotia rusoaica;

1c:        Sotul roman - sotia de alte neamuri;

2a:        sotia romanca - sotul ucrainean;

2b:        sotia romanca - sotul rus;

2c:        sotia romanca - sotul de alte neamuri.

Codarea permite nu numai stabilirea tendintelor sociale care guverneaza casatoriile mixte in care sunt antrenati romani. Ea va oferi si un criteriu de triere in momentul "repatrierii", dandu-se prioritate familiilor cu structura R sau 1 in raport cu familiile cu structura 2.

(B) Extrem de interesanta este codarea gradului de folosire a limbii romane (moldovenesti) in comunicarea dintre membrii de generatii diferite ai aceleiasi familii. Aceasta este urmatoarea:

01:        familii in care stiu romaneste si copiii si parintii;

02:        familii in care stiu romaneste numai parintii;

03:        familii in care stie romaneste numai un parinte;

03c:      familii in care stiu romaneste numai un parinte si copiii;

04:        familii care se trag din casnicii in care se vorbea romaneste.

Din pacate, dispunem de formulare statistice in care figureaza acest sistem de codare doar in cazul echipei I si, sporadic, in cazul echipei III (formularele sunt reproduse in sectiunea II a volumului de fata) si doar pentru o parte a cercetarii acestora. Chiar si asa, regruparea datelor este insa interesanta. O prezentam in tabelul de sinteza urmator:



Echipa Localitate Familii

_____ _______ ______ _______________

01 02 03 03c 04 Total


I                          Novogrigorievka 307 49 41 1 3 401

Arnautovka 42 78 209 - 180 509

Belousovka 30 63 122 - 165 380



Troitkoe 10 22 78 - 76 186

Juiiova 1 2 10 - 3 16

Mihailovka 1 12 13 - 6 32

Noua Odessa 54 100 213 - 329 696

Kasperovo 44 62 165 - 69 340*

Spiridoniuka 68 29 49 5 5 156

Novopetrovka 10 12 31 - 12 65

Sebena 26 58 112 - 22 218

III Sofronovka 3 - 8 - 2 13

Bogodarovka 3 1 9 - - 13

Petrino - - 1 - 1 2

N. Zenevka - - 5 1 - 6

Aristarhovka - - - - 1 1

Flencinburg - - 1 - - 1

Pokrovka 1 - 1 - - 2

Krutnearka - - 7 - - 7

Elanet 6 1 10 1 5 23

Raion Malaia Viska 444 168 332 - 91 1035


Total 1050 657 1417 8 970 4102



Cel mai mare numar de familii (1 417) corespunde calificativului 03 (stie romaneste numai un parinte). El reprezinta mai mult de o treime din ansamblul familiilor pentru care dispunem de informatii. Nu este clar, in lipsa listelor, daca familiile in care se inregistreaza aceasta situatie sunt familii cu ambii soti de origine romana (dintre care unul a incetat sa mai vorbeasca limba materna ori limba ascendentilor sai mai departati) sau familii mixte.

Cel mai mic numar de familii (8) corespunde calificativului 03c (stiu romaneste numai un parinte si copiii). Acest calificativ nu pare sa fi fost productiv, ceea ce sugereaza ca, in familiile mixte, parintele moldovean (tata sau mama) nu si-a transmis limba copiilor.

Numarul familiilor calificate 01 (in care stiu romaneste si copiii si parintii) este mai mare, dar nu cu mult, decat numarul familiilor in care nu se mai vorbeste deloc romaneste, desi ambii soti provin din familii in care romana fusese folosita: 1 050 fata de 970.

Numarul familiilor calificate 02 (in care stiu romaneste numai parintii) si 03 (in care stie romaneste numai un parinte) - 657 + 1 417 = 2084 - corespunde cazurilor in care nu exista o perspectiva de viitor pentru utilizarea limbii romane la nivelul comunicarii intime. Ceea ce sugera, in 1942-1943 ca, la generatia urmatoare a anilor 1960-1970, aceste familii urmau sa se alature celor 970 de familii in care nu se mai vorbea romaneste in momentul anchetei (2084 + 970 = 3 054) si ca, deci, perspectiva de viitor care se configura in 1940 era ca in anii 1960-1970 trei sferturi din familiile moldovenesti de la est de Bug sa nu mai recurga la limba romana in comunicarea personala intima.

Perspectiva pozitiva de viitor in raport cu supravietuirea limbii romane era data, in anii 1940, de familiile cu calificativele 01 si 03c care, in numar de 1 058, insumau ceva mai mult de un sfert din ansamblul acestui esantion.

Privita pe localitati si in cifre absolute, prezenta familiilor moldovenesti era inca relativ considerabila in Noua Odessa (696), Arnautovka (509), Novogrigorievka (401), Belousovka (380), Kasperovo (340), Sebena (218), Troitkoe (186), sau Spiridoniuka (156). Daca insa eliminam din cadrul acestora familiile cu calificativele 02, 03 si 04, care marcheaza, cum am vazut, inchiderea perspectivelor de utilizare viitoare a limbii romane sau nonutilizarea ei la momentul anchetei, cu alte cuvinte daca ne limitam la familiile de tip 01 sau 03c, ierarhia se modifica substantial:

Novogrigorievka: 308

Spiridoniuka: 73

Noua Odessa: 54

Arnautovka: 42

Belousovka: 30

Troitkoe: 10.

Belousovka si Troitkoe isi pierd aproape total relevanta, devenind aidoma celorlalte localitati din tablou, in care numarul familiilor romanofone e cu mult sub 50. Iar Spiridoniuka, pe care I. Apostol o califica drept cea mai romaneasca dintre localitatile cercetate, ajunge in pozitia 2.

Observam astfel ca, prin folosirea codului, care demarca scalar gradul de utilizare a limbii romane in cadrul familiilor moldovenesti, cercetarea efectuata in anii celui de al doilea razboi mondial castiga nu numai in obiectivitate, ci si in forta de predictie.

Note informative sau rapoarte

Notele informative (numite de altii rapoarte) erau redactate, pentru fiecare localitate, de sefii echipelor si cuprindeau, cu variatii de ordonare de la o echipa la alta: intervalul in care a fost cercetata localitatea, statutul ei administrativ (are primarie, are catune/hutore in dependenta), rezultatul ultimului recensamant administrativ german (numar de cladiri, familii, suflete, moldoveni), formularul statistic global si borderoul Consiliului de Patronaj.

Interesanta e cu deosebire, in cadrul rapoartelor, comparatia pe care o permit intre recensamantul german efectuat de cele mai multe ori cu putin timp inainte in teritoriul ucrainean de la est de Bug, cu recensori ucraineni (il vom marca in cele ce urmeaza prin RGU), si datele obtinute de echipa I.R.E.B. Astfel, la 1.8.1942, RGU semnaleaza zero moldoveni in satele Novogrigorievka si Belousovka, in care echipa I.R.E.B. va gasi, la data de 10-16.8.1942 1 460 respectiv 1 372 moldoveni. Contrastul e intre 19 familii de moldoveni (RGU, 5.8.1942) fata de 723 moldoveni (I.R.E.B., 30.8.-1.9.1942) la Troitkoe; 288 moldoveni (RGU, 1.9.1942) fata de 1 161 moldoveni (I.R.E.B., 20-28.9.1942) la Kasperovka; zero moldoveni (RGU, 1.9.1942) fata de 224 moldoveni (I.R.E.B., 29-30.9.1942) la Novopetrovka; zero moldoveni (RGU, 1.9.1942) fata de 23 moldoveni (I.R.E.B., 29-30.9.1942) in hutorul Zaivi; 182 moldoveni (RGU, 1.9.1942) fata de 873 moldoveni (I.R.E.B., 29.9.-4.10.1942) in Sebena-Elanet; zero moldoveni (RGU, 1.8.1942) fata de 1 282 moldoveni (I.R.E.B., 16-19.8.1942) in satul Scerbani etc.

Formularul statistic global

Formularul statistic global era alcatuit de sefii echipelor pentru fiecare localitate prin sintetizarea datelor din Lista de familii si cuprindea de obicei urmatoarele rubrici: numarul de familii romanesti contactate de echipieri (compacte sau mixte, cu aplicarea portiunii A a codului), numarul moldovenilor prezenti/absenti, gradul de romanitate (in functie de calificativele din portiunea B a codului), averea in momentul culegerii si averea inainte de colectivizare.

Interesante sunt aici indeosebi datele privind cauzele diminuarii populatiei moldovenesti si moldovenii absenti.

Borderoul Consiliului de Patronaj

Pentru a simplifica operatia de depistare a moldovenilor, echipa I.R.E.B. opteaza pentru folosirea pachetelor-dar. Modeste dar utile, pachetele acestea, continand sare, sapun, chibrituri, zahar si tigari vor fi furnizate de Consiliul de Patronaj, condus de Maria Antonescu, in care activa la acea epoca Veturia Manuila, specialista in Asistenta Sociala, sotia Directorului General al Institutului Central de Statistica. Pachetele erau inmanate, la incheierea inregistrarii, familiilor de moldoveni cu care se lucrase.

Pentru a se descarca de bunurile primite, membrii echipei completau asa-numitul borderou al Consiliului de Patronaj. Acesta cuprindea: numarul familiilor/membrilor de familie care au primit pachete-dar, cantitatile de zahar, sapun, sare, tutun, chibrituri care au fost distribuite, cantitatile ramase, cantitatile necesare pentru deplasarea urmatoare.

Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale fusese infiintat prin Decretul Lege No. 996 (publicat in "Monitorul Oficial" No. 86 din 10 aprilie 1941). El avea comitete locale in fiecare comuna si urmarea colectarea de alimente si bani pentru ajutorarea celor raniti, a familiilor soldatilor morti in lupta sau a cantinelor scolare. Distribuirea ajutoarelor se realiza prin intermediul cadrelor didactice.

Tablouri sociologice sumare ale satelor si localitatilor cercetate

Tablouri sociologice sumare (monografii sumare) ale localitatilor cercetate au fost intocmite de catre echipieri in perioada august-decembrie 1942. Ulterior, dificultatile muncii de teren au facut ca echipierii sa se limiteze la completarea Listei familiilor si distribuirea pachetelor-dar, certificata prin completarea borderoului Consiliului de Patronaj.

In genere, tablourile sociologice sumare includeau, in aceasta ordine, urmatoarele rubrici: asezare; istoric (vechimea satului, intemeietorii lui); ponderea populatiei romanesti; viata culturala a satului (scoala, existenta trecuta sau prezenta a scolilor in limba romana, biblioteci); biserica; starea economica a satului; constiinta etnica; starea de spirit a populatiei moldovenesti in legatura cu repatrierea; atitudinea satenilor fata de operatia de inscriere si fata de echipa; viata politico-administrativa. Gratie lor, dispunem de date relativ bogate cu privire la un numar de aproape o suta de sate si hutore de la est de Bug, pe care cititorii le pot afla enumerate in sumarul sectiunii II a volumului de fata. Aceste date vor putea fi folosite ca punct de plecare de cercetatori viitori.

Cele mai interesante informatii cu privire la constiinta etnica, starea de spirit a populatiei moldovenesti si atitudinea fata de inscriere/repatriere apar in tablourile sociologice sumare intocmite de I. Apostol. In cele ce urmeaza, nu vom mentiona autorul observatiilor decat in prea putinele cazuri in care el difera de I. Apostol.

Astfel, in ce priveste constiinta etnica, Novogrigorievka mentine romana alaturi de ucraineana. Troitkoe atesta uitarea limbii romane in proportie de 90% in partea ucraineana a satului sau in randurile copiilor si ale tinerilor, pastrand romana alaturi de ucraineana in partea moldoveneasca a satului. Spiridoniuka apare ca "cel mai romanesc dintre satele cercetate", care-si pierde insa traditiile din cauza apropierii de Noua Odessa si a propagandei comuniste. Sebena-Elanet este primul sat cu un numar relativ mare de moldoveni in care nu s-a gasit folclor moldovenesc si unde se colinda, de 50-60 de ani in 1942, numai in limba rusa. La randul sau, N. Marin-Dunare semnaleaza ca la Scerbani au functionat, intre 1930-1934 primele cinci clase paralele in romana si ucraineana, cu ore de romana in clasele VI si VII. Renuntarea la scoala romaneasca, asa cum au prezentat-o informatorii, a avut drept cauze lipsa de perspective si lipsa de incredere a personalului didactic si a populatiei in posibilitatea de a le crea. Reproduc, din Raportul 7 al lui N. Marin-Dunare: "S-a oprit a se invata in limba moldoveneasca de-atata ca, daca mantuia scoala cu limba moldoveneasca, nu avea decat sa ramana acasa, nu putea sa mearga la Institut (Spinul M. Andrei, mold., 50 ani)./ Nu erau nici invatatori moldoveni care sa predea in limba moldoveneasca. Eu am grait cu ucitili de la scoala (directorul) si mi-a spus ca aiasta limba nu este vajna de trai (nu-i treaba, nu ajuta sa faci bun trai) si directorul o spus la raion ca nu trebuie aceasta invatatura, ca n-ajuta, da mai pagubeste. La mine or fi toate clasele ucrainesti! Si nici parintii si inca copiii nu vreau sa invete moldoveneste ca de-atata nu le ajuta (Solomon A. Grigore, mold., 57 ani)".

Informatiile cu privire la starea de spirit in legatura cu repatrierea fusesera solicitate de guvernamantul Transnistriei si de armata. Ele apar sporadic si doar pana la un punct, chiar in tablourile monografice sumare atat de ingrijite ale lui I. Apostol. Astfel, acesta mentioneaza la Novogrigorievka, initial multa rezerva, iar dupa primirea darurilor, numeroase cereri de transferare in Transnistria si, ca o alternativa, speranta ca administratia romaneasca sa se extinda si la stanga Bugului. La Arnautovka si Troitkoe, cererile si speranta se exprimasera, fara rezerve, de la inceput. La Belousovka, ucrainenii impartaseau speranta moldovenilor. La Noua Odessa fusesera luati la munca in Germania 145 de tineri si tinere; faptul provocase, la fel ca la Rakova descrisa de N. Marin-Dunare, o raliere a tinerelor moldovence la ideea repatrierii in Basarabia, pe care o doreau cei varstnici si continuau sa o respinga tinerii moldoveni. La Scerbani, o serie de capi de familie fugisera de acasa ca sa nu fie inscrisi, temandu-se ca vor fi dusi cu forta in Romania; vestea primirii pachetelor provocase in schimb un aflux de cereri de inscriere si de repatriere. Existasera, in general, in satele strabatute, si cateva cazuri de respingere a darului de catre moldoveni pretextand ca sunt ucraineni. Parasirea rubricii acesteia pare a se explica nu numai prin dificultatile sporite de frigul iernii ale muncii de teren, ci si prin faptul ca echipierii erau pusi intr-o situatie dificila, neavand cum lua atitudine in sensul alimentarii sau combaterii sperantelor de repatriere, sporite de asprimea administratiei civile germane.

In ce priveste atitudinea moldovenilor fata de echipa I.R.E.B., din nou, datele cuprinse in tablourile sociologice sumare ale lui I. Apostol se cer consultate cu atentie. Mentionam aici doar reactia celor din Arnautovka, unde, stimulati de dar, oamenii "dau navala" sa se inscrie, "desi pana mai ieri a te declara 'moldovan' era ceva umilitor"; sau cea din Noua Odessa, unde, "[c]u trei zile inainte de venirea noastra in localitate, s-au inscris la primarie 300 de familii moldovenesti".

Rubrica legata de viata politica a satului, atat cat a fost completata, aduce in special informatii cu privire la ponderea membrilor de partid in viata satului. Astfel, Novogrigorievka apare ca un centru comunist de marime medie (cu 16 membri de partid), fata de Troitkoe, care e un puternic centru comunist, cu un nucleu socialist inca din 1905, un numar de 50 de participanti la razboiul civil si 25 comunisti in 1942. "Se pare", noteaza I. Apostol despre Troitkoe, "ca moldovenii au fost mai putin inclinati spre comunism, iar primirea lor in partid se facea cu mai multa greutate". Reticente fata de partidul comunist apar si la Belousovka, sat bogat unde, din zece membri de partid nici unul nu e moldovean, sau la Arnautovka (unde sunt doar trei membri de partid, dintre care doi veniti din alte sate). La Spiridoniuka au existat trei familii moldovenesti comuniste care au fugit odata cu bolsevicii. Iar la Perisadovka oamenii disting intre comunistii "care nu s-au purtat rau" si au ramas in sat si ceilalti, plecati cu trupele sovietice.

Informare reciproca a echipierilor in cursul cercetarii

Majoritatea celor care evoca cercetarea I.R.E.B. au vorbit despre sedintele zilnice prin care s-a definit treptat un punct de vedere comun al echipei. In interviul luat in 1985 de Z. Rostás, G. Retegan a subliniat insa si un alt aspect, prin care acestea inovau metodologic fata de monografiile gustiene. Spre deosebire de acestea din urma, in cursul carora, fisele de teren deveneau bun comun pus la dispozitie de fiecare tuturor la sfarsitul campaniei monografice, in echipa I.R.E.B. informarea reciproca a echipierilor cu privire la datele culese peste zi se facea in fiecare seara. In felul acesta, studierea satului putea beneficia inca pe parcursul ei de informatia acumulata de toti echipierii. Afland de existenta unui fenomen/informator special, cei interesati puteau verifica pe loc si extinde informatia din punctul lor de vedere. G. Retegan a subliniat ca aceasta metoda nu fusese inca folosita in cercetarea de la Dambovnic, condusa de Mihai Pop si A. Golopentia si ca ea a fost pusa la punct si si-a dovedit eficienta abia in deplasarea de la Valea-Hotului.

Antrenarea unor colaboratori locali

Ca si in cazul echipelor de recensamant si inventariere trimise de I.C.S. in Basarabia/Bucovina sau in Transnistria, echipa I.R.E.B. a recurs la sprijinul unor voluntari locali. Informati cu privire la metoda si obiectivele cercetarii, acestia au servit in multe randuri si ca translatori intrucat, cu exceptia lui Gh. Popescu si E. Seidel, ceilalti membri ai echipei nu cunosteau limba rusa. Dintre cei care retraiesc in cuprinsul volumului de fata, ii amintim pe invatatorul Alexandru Cerpica (care a lucrat alaturi de C. Pavel si de M. Levente); Petrica Ciobanu care l-a ajutat pe G. Retegan; contabilul Gavrila Pintilie (Panteleev) care a fost alaturi de A. Ratiu la Dunaievka si in regiunea Melitopol.

Alaturi de acestia, un numar de batrani moldoveni din fiecare sat a ajutat echipierii sa identifice familiile moldovenesti. Altii au fost activi in timpul repatrierii. A. Ratiu povesteste in amintirile sale (sectiunea VIII) despre un cioban din Dunaievka, mos Sava, care a adus pe jos, de pe coasta Marii Azov, din judetul Melitopol pana in Basarabia de Sud, fara nici o pierdere, un numar de 500 de oi reprezentand avutia celor care se repatriau.


Rezultatele cercetarii


Rezultatele si perspectivele cercetarii sunt sintetizate de A.G. in rapoartele pe care i le-a inaintat Directorului I.C.S., Sabin Manuila si, sporadic, unor alte persoane, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

A.G. distinge intre: (a) fapte brute si (b) redactari.

Faptele brute alcatuiesc dupa A.G. rezultatul esential al cercetarii si sunt reprezentate de listele de familii, asezate pe judete, raioane, sate, care - totalizand cinci lazi format recensamant -au fost inaintate Arhivei I.C.S. (fiind depozitate - precizeaza G. Retegan - in subsolul Institutului) si de tabelarea sumara pe localitati care a fost atasata rapoartelor catre Presedintia Consiliului de Ministri in toamna 1943. Se adauga la acestea obiectele achizitionate prin schimb in vederea expozitiei de la I.C.S. (care urmau sa fie trecute catorva muzee din Bucuresti, Sibiu si Timisoara), fotografiile (luate in special de N. Economu), inregistrarile lui Constantin Brailoiu si culegerile de teren ale mai multor echipieri.

Nu am reusit sa aflam listele nominale. Prezentam in schimb o buna parte a tabelelor sumare pe localitati. Rezultatul global de 120 000 suflete intre Bug si Donet, adaugat cifrei romanilor dintre Bug si Nistru (cca 200.000) confirma recensamantul sovietic din 1926 (360 000 moldoveni si romani pe teritoriul U.R.S.S.). Am vorbit mai sus despre misterul care invaluie inregistrarile lui C. Brailoiu. Din fotografiile luate de N. Economu s-au salvat cateva, unele reproduse de A. Ratiu in volumul sau, altele de noi la sfarsitul volumului de fata. Nu am reusit sa aflam filmul care s-a facut pe marginea lucrarilor echipei si a rulat in cadrul jurnalului de actualitati la cinematografele din Bucuresti; el ar fi de cautat, dupa datele de care dispunem, in arhiva fostului Minister al Informatiilor.

Cusaturile inapoiate Institutului Central de Statistica de catre Muzeul National si, ulterior, U.R.S.S.-ului de catre I.C.S. nu au putut fi reperate. La 13 ianuarie 1945 Comisia Romana pentru Aplicarea Armistitiului publicase un comunicat conform caruia bunurile personale aduse in tara dupa 22 iunie 1941 ale refugiatilor din Basarabia si Bucovina de Nord erau incadrate in categoria capturilor de razboi si trebuiau predate spre a fi restituite, conform art. 12 din Conventia de armistitiu[44]. Obiectele, revistele si cartile aduse de la est de Bug, prin schimb sau cumparare de echipa I.R.E.B au intrat, cu atat mai mult, in categoria bunurilor confiscabile.

Dispunem insa de cusaturile din Donbass pastrate acasa de catre A.G.

Cele trei volume la care au lucrat si gandit membrii echipei I.R.E.B. pe parcursul lucrarii sunt reprezentate inegal in volumul de fata, primul in mod cvasi-exhaustiv (sectiunea IV), al doilea prin relativ multe lucrari (sectiunea V), iar cel de al treilea in mod compozit, mai degraba prin materiale culese si articole publicate cu alt prilej, decat prin cele care urmau sa-l constituie (sectiunea VI). Am cautat, fara succes, culegerile si insemnarile lui A.G., O. Barlea sau G. Retegan, articolul despre modul de populare a stepei ucrainene scris de M. Levente si insemnarile acestuia.

Materialul cules si interpretarea lui incipienta aduc date importante pentru sociologi si istorici (in special privind miscarile de populatie in Tarile romanesti si Moldova, procesele de deznationalizare spontana sau fortata in cadrul imperiului tarist si in statul sovietic), antropologi (obiceiurile, intrepatrunderile intre cultura traditionala a moldovenilor, ucrainenilor si cea ruseasca), dialectologi si sociolingvisti (descrierea vorbirii moldovenesti de catre E. Seidel, dar si bogatul corpus acumulat prin ce ramane din culegerile lui I. Apostol, I. Chelcea, N. Economu, A. Golopentia, A. Ratiu, care pot ajuta nu numai la o configurare a diversitatii competentelor lingvistice ale moldovenilor in raport cu limba romana, ci si in studierea trilingvismului care le incadreaza, sau a politicilor lingvistice de control si/sau limitare a orizontului cultural al limbilor dominate).

Pe plan practic, studierea, in masura in care mai este posibila astazi, a celor stramutati de la est de Bug in sate din sudul Basarabiei sau in Banat ar putea adanci rezultatele si memoria lucrarilor de repatriere.

Pe plan teoretic si metodologic, zestrea de concepte si metode elaborate cu prilejul lucrarilor I.R.E.B. sau sugerate de ele isi asteapta cercetatorii.


Mecanismul proceselor de deznationalizare si perseverare etnica


Analiza rezultatelor Inventarierii de catre I.C.S. a populatiei transnistrene si studiul monografic al comunei Valea-Hotului ii permit lui A.G. ca, inca inainte de patrunderea in teritoriul de la est de Bug, sa gandeasca atent specificitatea demografica a zonei in care urmau sa se desfasoare lucrarile I.R.E.B.

Asa cum o arata referatele semnate de H. H. Stahl si de Prefectul Stefan Balan, pe care le-am reprodus in Anexa, verificarile operate de catre delegatii raionali, judeteni si inspectorii regionali ai I.C.S. asupra formularelor nominale completate in Transnistria arata ca o serie de familii cu nume moldovenesti din localitati cum sunt Balta, Rabnita, Golima, Mosneaga, Codama, Piesceanca etc. au fost trecute de recensorii si controlorii locali ucraineni ca fiind de origine ucraineana, argumentul invocat fiind cel al bilingvismului roman-ucrainean al membrilor lor. Fata de aceasta situatie, cifra de 197.685 romani moldoveni obtinuta prin inventarierea Transnistriei este considerata de o serie de reprezentanti ai administratiei si ai culturii romanesti ca necorespunzand realitatii, propunandu-se chiar, de catre multi, reluarea operatiilor statistice.

Abordarea lui A.G. (expusa pe larg in textul Cifra romanilor din Transnistria. Analiza a rezultatelor inventarierii din decembrie 1941 si confruntarea lor cu evaluarile romanesti anterioare si cu recensamintele rusesti, reprodus in sectiunea I) este complexa si nuantata, intemeindu-se pe examinarea critica a strategiei demonstrative la care recursesera sau recurgeau in epoca autorii avansand estimatii superioare: G. M. Murgoci si D. Draghicescu, St. Ciobanu, I. Nistor (peste 500 000); V. Harea (620 000); N. P. Smochina (1 200 000 moldoveni in intreaga Uniune Sovietica). Aceasta consta in (a) reperarea contradictiilor dintre cifrele avansate pentru Ucraina de vest, Ucraina sau intreaga Uniune Sovietica de recensamantul rus din 1897 (221 059 moldoveni) si recensamintele sovietice din 1926 (257 794 moldoveni) si 1939 (260 023 moldoveni) si (b) rectificarea lor pornind de la o cifra initiala situata in trecut si calculand in mod abstract sporul de populatie probabil.

Ceea ce subliniaza A.G., dupa experienta de teren de la Nikolaev si Valea-Hotului (care va fi coroborata de cercetarile de la est de Bug, asa cum apar ele in rapoartele echipelor din sectiunea II a volumului de fata) este ca: (A) minoritatea moldoveneasca fiind in curs de deznationalizare atat la sate cat si la orase, o parte din membrii ei nu mai au curajul de a se declara de alt neam decat ucrainean, cu atat mai mult cu cat fusesera trecuti ca atare la recensamintele sovietice anterioare si erau recensati de consateni ucraineni; (B) administratia romaneasca recent instalata in Transnistria are pentru minoritarii moldoveni un statut nesigur, revenirea Sovietelor fiind o posibilitate pe care o iau in calcul; in plus, separati de multa vreme si radical de cultura romaneasca, multi dintre moldoveni nu sunt atrasi de Romania; (C) sporul de populatie in Transnistria, ca si la est de Bug, nu poate fi inteles fara a se tine seama de o serie de factori care il particularizeaza, reducandu-l drastic in raport cu calculele abstracte. Nu trebuie uitat, arata A.G., ca (c1) inca de la mijlocul secolului al XIX-lea, surplusul de populatie (in care se cuprind moldovenii) a fost dirijat de imperiul tarist spre Caucaz si ca operatia a continuat intre 1880-1914 prin indrumarea lui spre Siberia[45]; (c2) Revolutia din 1917 anuleaza orice spor natural - e perioada mortalitatii excesive, a deportarilor, a emigrarilor fortate de culaci (intre care se cuprind, ca si intre represati sau vaseliti, vseliti ori suditi[46], multi dintre locuitorii satelor moldovenesti instarite de la est de Nistru si Bug), refugierea peste Nistru (in directia Basarabiei), a executiilor sumare, urmata de foametea din 1922 (cand a murit 10% din populatie), colectivizarea din 1929 cu deportarile si parasirile voluntare ale satelor care au afectat, in localitatile moldovenesti, pana la jumatate din populatie[47]; (c3) razboiul din 1940 reduce la randul lui sporul natural, datorita mobilizarii, plecarii cu autoritatile sovietice, mortilor si ranitilor. Asa se explica faptul ca sporul natural al populatiei moldovenesti este de numai 14,9% in 42 ani, sau scaderea cu 16,4% a populatiei moldovenesti a R.A.S.S.M. intre 1926-1941. Desi ocupa in Transnistria anului 1941 locul al doilea pe plan demografic, moldovenii (197 685 suflete) sunt de opt ori mai putin numerosi decat ucrainenii (1 775 273 suflete).

Cifra de 197 685 corespunde, arata A.G., moldovenilor cu constiinta etnica. Ei i s-ar putea adauga, prin repetarea lucrarilor I.C.S., aproximativ 40.000 moldoveni fara constiinta nationala, dar calitatea Inventarierii ar fi afectata, cifrele ei nemaifiind opozabile oricui si oriunde dupa razboi.

Reperarea moldovenilor cu constiinta ezitanda ar putea in schimb face obiectul unor cercetari vizand intelegerea procesului de deznationalizare. Ea ridica problema localizarii acestor moldoveni cvasi-asimilati - una dintre zonele care ar trebui considerate fiind cea a Podoliei - si a cauzelor deznationalizarii (casatorii mixte, deportari, emigrarea defensiva la orase sau in hutore, scolarizarea exclusiv in limba rusa etc.).

Perseverarea etnica se constata in Transnistria mai cu seama in localitatile de pe teritoriul fostei R.A.S.S.M. unde, intre 1930-1938, au functionat un numar de scoli in limba romana si s-au tiparit (cu litere chirilice, latine si din nou chirilice) manuale romanesti la Balta sau Tiraspol. Faptul ca in 1938 politica nationala a Sovietelor redevine una de reprimare a invatamantului in limba romana (cu invatatori acuzati de imperialism romanesc, inchisi sau deportati; cu sistarea tiparirii de manuale cu alfabet latin etc.) pregatea insa si acestor localitati un viitor de asimilare.

Romanitatea latenta a moldovenilor cu constiinta etnica slaba a fost pasager reactualizata de prezenta in zona a armatei romanesti, de darurile primite din partea Consiliului de Patronaj, de prezenta printre ei a Echipelor I.R.E.B etc. Un reviriment s-ar putea produce - scria A.G. - numai in cazul in care localitatile respective ar fi aprovizionate cu carti, ziare, magazine si produse romanesti, daca li s-ar trimite invatatori si preoti vorbind limba romana.



O Scoala a moldovenilor amintind de Molière


Deznationalizarea este un proces care, in limite firesti, se desfasoara organic in randurile oricarui grup emigrat in afara comunitatii de origine. Grupurile care nu iau masuri la vreme sau care nu dispun de o patura intelectuala capabila sa mentina legatura cu cultura nationala si sa preia sarcina conservarii partiale a identitatii etnice sfarsesc prin a uita, mai devreme sau mai tarziu, si limba si obiceiurile cu care venisera, insusindu-si-le pe cele ale noii tari. Scoala, armata, viata administrativa si publica contribuie indirect la un bilingvism si biculturalism care vor fi urmate, in multe cazuri, de abandonarea limbii si erodarea culturii de origine. Pentru aceasta schimbare identitara exista la est de Bug in anii 1940, o expresie anume: se spunea ca oamenii "s-au perevedit", si-au tradus adica felul de a fi, de a vorbi si de a judeca in limba noii lor patrii.

Ceea ce ne aminteste insa de Scoala nevestelor a lui Molière, de educatia care vizeaza scaderea iar nu cresterea capacitatilor celui educat, este modul in care s-a efectuat scolarizarea moldovenilor in scurtul interval cuprins intre inceputul si sfarsitul anilor 1930, in care unele din satele romanesti (situate mai ales pe teritoriul Republicii Autonome Moldova) au dispus de una, patru sau sapte clase in limba romana si chiar de un Institut pedagogic la Balta sau Tiraspol.

Prima idee care li s-a inculcat sistematic si cu succes elevilor a fost aceea ca moldovenii sunt slavi si nu au nici un fel de legatura de sange sau de limba cu romanii. In manuale, romanii erau prezentati ca traind exclusiv in fosta Tara Romaneasca, vorbind o limba "salonica" deformata prin neologisme imprumutate din limba franceza si vizand, in mod imperialist sa extinda "inrobirea" moldovenilor, de la cei din provincia Moldova la cei din Basarabia si Republica Autonoma Moldova.

Rezultatele sunt trist comice. Uluiti de faptul ca niste "straini" ii inteleg si se fac intelesi cu usurinta, satenii de la est de Bug pun invariabil echipierilor I.R.E.B. intrebarea: "de unde ati chicat?".

In al doilea rand si derivand militant din ideea identitatii specifice slav-moldovenesti, manualele scolare editate la Tiraspol ii invata pe elevi ca moldovenii au misiunea istorica de a-i "dezrobi" pe toti moldovenii de sub dominatia romanilor.

Insfarsit, romana e prezentata in mod sistematic ca o limba care nu permite ascensiunea sociala. Ultima idee, care nu e de altfel lipsita de o parte de adevar, in sensul ca orice limba dominata nu asigura reusita in aceeasi masura cu limba dominanta, ii deprinde pe multi dintre moldoveni cu marginalizarea si desconsiderarea, de catre altii si, putin cate putin de catre ei insisi, a limbii pe care o vorbesc. De unde mirarea pe care o evoca N. Economu si I. Apostol in articolul lor reprodus in sectiunea VIII: "Tare ni-i desant (de mirare) ca oameni asa mari graiesc moldoveneste".



Eugen Seidel sau despre postbilingvism


Cercetarile lingvistice ale lui E. Seidel au fost minutioase, extinse si rapid publicate, in "Bulletin linguistique", sub forma a doua studii succesive in limba germana intitulate respectiv, in traducere, Bilingvismul la moldovenii din Ucraina de Vest (bazat pe observatii efectuate in satele Serbulovka, Kasperovka si Konstantinovka din zona Vosnessensk-Nikolaev) si Schita a limbii moldovenesti in Bazinul Donetului. Regrupate sub titlul comun Observatii lingvistice in Ucraina, care le confera statut de parti ale aceluiasi ansamblu, studiile sunt reproduse in traducerea d-nei Maria Ileana Moise in sectiunea VI a volumului de fata.

Ideea de baza a lui E. Seidel este aceea ca moldovenii de la est de Bug nu pot fi numiti bilingvi, intrucat (a) ei vorbesc mai putin decat ar fi de asteptat limba lor materna, recurgand spontan la limba rusa chiar in comunicarea din cadrul propriului grup si nepercepand graiul moldovenesc drept factor prin care s-ar deosebi de ucraineni[48]; (b) graiul moldovenesc si limba rusa nu sunt marimi de aceeasi valoare, si nici comparabile, neintrand din aceasta cauza in concurenta reala in mintea vorbitorilor. Izolat de evolutia limbii, literaturii si culturii romane in Principate inca din secolul XVIII, supus rusificarii incepand cu secolul XIX, graiul moldovenesc se vorbea inca relativ curgator numai in satele in care existasera scoli moldovenesti si numai de generatia scolita in ele. Din 1938, scolile romanesti, ca si cele germane sau ucrainene, fusesera insa inchise, limba de predare redevenind, la fel ca pe timpul tarismului, exclusiv rusa. Lipsiti de sentimentul apartenenetei comune la un grup aparte, retragandu-se din motive politice sau economice in hutore (catune) nemarcate pe harti, moldovenii si graiul lor intrasera in invizibilitate. Ca limba a literaturii, predata in scoli, utilizata in administratie si in viata publica, limba rusa era in mod evident limba dominanta si se proclama ca atare in cotidian. Pe scurt, intre graiul moldovenesc rusificat si saracit functional si limba rusa cu ipostazele ei multiple nu se punea problema alternantei bilingve. Moldovenii fusesera, dar nu mai erau, bilingvi. Am putea spune ca ei ii apareau lui E. Seidel ca postbilingvi.

Situatia graiului moldovenesc era, pana la un punct, comparabila cu cea a germanei, si ea in regresiune la generatiile tinere sau in vorbirea spontana. Spre deosebire de moldoveni insa, al caror grai, izolat artificial de limba caruia ii apartine, se fosilizeaza, comunitatile germane dispun, din ratiuni economice si politice, de un tratament preferential: mentin accesul la radio si carti, ceea ce favorizeaza conservarea limbii si a unei relative multiplicitati a functiilor pe care aceasta le asuma; si, am adauga, stiu si sunt lasate sa stie ca vorbesc limba pe care o vorbesc. Bilingvismul refuzat moldovenilor odata cu modernizarea putea inca exista - constata E. Seidel - la germanii din Ucraina.

O a doua idee importanta a lui E. Seidel, derivand tot din cercetarile efectuate initial in Ucraina de vest, este aceea privind conservarea profund inegala a graiului moldovenesc in localitati diferite.

Intr-un Post-scriptum la acest prim studiu, E. Seidel a consemnat reactia lui A.G. la constatarile lui lingvistice. Din punctul de vedere, sociologic, al lui A.G., concluziile lui E. Seidel erau valabile numai partial, pentru unul din stadiile de pastrare a limbii care puteau fi intalnite la moldovenii de la est de Bug, si anume stadiul intermediar. In afara de acesta, putea fi intalnit, in nord, in satele romanesti din jurul Novgorodului si Kirovogradului si mai cu seama in Bazinul Donetului, un stadiu de conservare maxima, in care moldovenii comunicau in grai moldovenesc iar copiii lor nu cunosteau decat graiul moldovenesc. Insfarsit, in localitati ca de exemplu Kolni Boloto sau Pietro Ostrov puteau fi intalniti moldoveni deznationalizati, la care doar numele de familie si unele toponime mai aduceau marturia originii lor etnice, graiul moldovenesc fiind parasit.

A.G. pare a fi reactionat si la afirmatiile lui E. Seidel privind utilizarea spontana a limbii ruse de catre moldoveni. El propunea o comparatie cu limbile materne ale imigrantilor din Statele Unite ale Americii, vorbite in familie, dar inlocuite automat prin engleza in public.

La aceasta am adauga faptul ca, asa cum o subliniaza de altfel E. Seidel, utilizarea limbii ruse nu e clar delimitata la vorbitori de aceea a limbii ucrainene. Aproximand lingvistic un continuum ruso-ucrainean, ne intrebam insa daca acesta nu era identificabil, in mod simultan, atat cu limba rusa dominanta, cat si cu graiurile dominate ucrainean si moldovean. Consecintele unei asemenea competente lingvistice difuze pentru sentimentul identitatii etnice sau al atasamentului fata de limba materna raman de stabilit prin cercetari viitoare.

Al doilea studiu al lui E. Seidel este rezultatul direct al dialogului cu A.G. De data aceasta, E. Seidel se deplaseaza in zonele in care graiul moldovenesc era inca relativ bine conservat: Martinos, Pancevo si Kanij la sud-est de Novomirgorod; Gruzskoe, in apropiere de Kirovograd si, in mod surprinzator, mai cu seama vechile sate moldovenesti (datand din secolul XVIII) din Bazinul industrializat al Donetului: Bairak, Troitkoe sau Novoignatievka. Graiul moldovenesc va fi comparat de aceasta data, nu cu limba rusa, ci cu limba romana, spre a i se semnala caracteristicile in raport cu aceasta. E. Seidel gaseste, in germana, solutia care-i permite sa eludeze pe cat posibil termenul de "limba moldoveneasca": el va utiliza termenul Moldawisch pentru graiul moldovenesc din Romania si Moldowanisch pentru graiul moldovenilor de la est de Bug. Unele dintre afirmatiile lingvistului german, la acest nivel al comparatiei fine intre cele doua ipostaze ale vorbirii moldovenesti si romana standard, vor trebui nuantate, reformulate sau chiar corectate. Raman insa valabile intrebarile mari si grave pe care cercetatorul acesta inventiv si excentric[49], care-i trezea brusc din somn pe moldovenii la care statea in gazda ca sa vada daca acestia reactioneaza in rusa sau in grai moldovenesc, si le-a pus cu seriozitate in anii lui de instrainare fata de national-socialismul din Germania, daruiti cu simplitate proiectului I.R.E.B.



Participarea I.C.S. la operatiile de repatriere


Repatrierea a fost prezentata ca scop al inscrierii romanilor si asociata cu lucrarile I.R.E.B. de armata romana aflata la est de Bug de la inceput. In Raportul II al lui A.G. catre Sabin Manuila (reprodus in sectiunea I), acesta mentioneaza discutia purtata in decembrie 1941 cu generalul C. Dragalina, care punea problema promisiunilor ce le pot fi facute moldovenilor in vederea repatrierii si imagina o actiune comuna in acest sens a I.C.S. si a corpurilor de armata romanesti din Nikolaev, Azov si Crimeea.

Desi mandatul le e limitat la inscriere[50], echipierii I.R.E.B. vor nota constant in rapoartele lor (vezi subdiviziunea Metoda de lucru a echipei, mai sus) atitudinea diversa a populatiei fata de repatriere: de la teama de evacuare fortata in Romania, la dorinta de a trece in Basarabia.

La 16.11.1942, la Consfatuirea organizata la Odessa pentru a comunica si a afla date cu privire la romanii de la est de Bug - trecusera patru luni de la inceperea lucrarilor I.R.E.B. -, A.G. prezinta deja un Memoriu cu privire la problemele practice pe care le ridica in toamna si iarna 1942 romanii de peste Bug (reprodus in sectiunea I). In esenta, memoriul vorbeste despre faptul ca, (a) datorita nemultumirilor provocate de administratia germana, romanitatea latenta a unei parti a populatiei moldovenesti este reactualizabila intr-o serie de localitati din regiunile Vosnessensk, Pervomaisk, Novomirgorod si Kirovo; (b) in acest scop este necesara redeschiderea scolilor romanesti; acordarea de autorizatii studentilor de la est de Bug care doresc sa studieze la Institutul Pedagogic din Tiraspol sau la Balta; aprovizionarea cu carti si gazete in limba romana; trimiterea de preoti misionari din Romania si (c)   la un apel de transferare in Romania (in sudul Basarabiei) este de asteptat ca ar raspunde, dupa estimatiile echipei I.R.E.B., aproximativ o treime din moldovenii de la est de Bug.

La 18.3.1943, intr-o Nota despre stadiul actual al problemei repatrierii romanilor de peste Bug[51] (reprodusa in sectiunea I), la opt luni de la demararea lucrarilor I.R.E.B., A.G. recomanda ca, alaturi de Comisia pentru repatrierea romanilor de peste Bug, constituita in octombrie 1942 pe langa Subsecretariatul de Stat al Romanizarii, Colonizarilor si Inventarului National spre a rezolva cereri individuale de trecere pe teritoriul Romaniei, ar putea fi efectuata, prin schimb de populatie romano-ruso-ucrainean intrucat germanii ocupanti nu intentioneaza sa renunte la bratele de lucru din zona, transferarea in Romania a moldovenilor de la est de Bug. Obiectiile formulate in legatura cu o eventuala repatriere in timpul razboiului de catre Presedintia Consiliului de Ministri (ar reduce disponibilitatile prevazute pentru colonizarea luptatorilor si ar pune in primejdie securitatea statului prin aducerea in tara a unor moldoveni educati in sistemul sovietic) sunt discutate de A.G. intr-un memoriu adresat direct maresalului Antonescu.

La 13 ianuarie 1943, I.C.S. remite Comisiei pentru repatriere 33 dosare (copii ale formularelor de inregistrare a familiilor moldovenesti din 30 plasi, doua orase si doua municipii de la est de Bug) precum si o serie de propuneri pentru repatriere, pe care A.G. le va expune prin viu grai Comisiei la 16 ianuarie 1943. Nu am gasit aceste dosare.

In septembrie/octombrie 1943 I.C.S. primeste de la Presedintia Consiliului de Ministri dispozitia de a pune la dispozitia guvernatorului Alexianu opt dintre functionarii care se ocupasera de inscrierea romanilor de la est de Bug pentru a ajuta, in calitate de experti statistici, fortele armate romane care evacuau moldovenii de la est de Bug.

Nevoia de experti statistici se facuse simtita in urma unui incident petrecut in cursul repatrierii de catre armata, in aprilie 1943, a unor moldoveni originari din trei sate din Kuban (printre care se numara comuna Moldovanskaia). Cei dornici sa se stramute in Romania fusesera expediati de catre generalul Vasiliu-Rascanu, cu insotitori militari, in doua garnituri de tren din Kuban la Rabnita in Transnistria. Cum insa generalul Vasiliu-Rascanu nu anuntase autoritatile romanesti, generalul Popescu-Corbu, prefectul judetului Rabnita, dispusese evacuarea a trei sate de polonezi catolici[52] din apropiere pentru a caza familiile moldovenesti. Prevenit de echipierii I.R.E.B., I.C.S. va face, prin S. Manuila, interventii pentru repararea abuzului si aducerea familiilor din Moldovanskaia in comuna din Basarabia care le fusese repartizata.

La propunerea lui A.G., care pare a fi fost legata de incidentul amintit, repatrierea moldovenilor de la est de Bug doritori sa se stabileasca In Romania se va efectua in sudul Basarabiei, in satele de germani ramase goale prin repatrierea lor de catre armata germana in Silezia sau Polonia. Printre satele alese in acest scop se numarau satul Saba (care fusese locuit de nemti elvetieni/francezi din Muntii Jura) si satul Sarata, ambele in apropiere de Cetatea Alba. In satul Sarata vor fi aduse astfel familiile din Dunaievka (vezi amintirile lui A. Ratiu in sectiunea VIII).

In perioada noiembrie 1943-martie 1944 vor lucra pentru repatrierea unor familii de moldoveni din judetele Alexandria, Kirovograd, Novomirgorod, Bobrinet si Dolinskaia alaturi de cativa membri ai echipei I.R.E.B. (A.G., G. Retegan, N. Betea, A. Ratiu, E. Seidel), un numar de functionari ai Institutului Central de Statistica: Al. Vidican, I. Malinas, Al. Nistor, Al. Vasies.

Se organizeaza atunci, pe Bug, trei puncte de trecere (fiecare cu cate o comisie de triere) din zona de la est de Bug prin Transnistria spre Basarabia: la Golta, unde lucreaza G. Retegan, alaturi de un reprezentant al Serviciului secret de siguranta german (Sichercheitsdienst) si de reprezentanti ai administratiei romanesti; la Vosnessensk (unde lucreaza I. Apostol si, dupa marturiile lui A. Ratiu, Al. Vidican si Uciu Deac) si la Nikolaev, care e cel mai frecventat, unde lucreaza Nicolae Economu (care, ajutat uneori de Ratiu, aduce refugiati din zona Melitopol). Cei trei se ocupa de imbarcarea in vagoane de tren cu destinatia Cetatea Alba a romanilor care se repatriaza. Iar la Cetatea Alba, un grup compus din C. Manescu, N. Betea, A. Ratiu, D. Corbea-Cobzaru si Maca ii conduce in satele de destinatie.

Odata cu apropierea frontului, G. Retegan, I. Apostol si N. Economu se retrag la Odessa, unde se afla, la Comisia centrala de repatriere, A.G. Ei incearca o ultima operatie de aducere a unor familii de moldoveni care se aflau nu departe de Nikolaev, dar sunt siliti sa renunte din cauza apropierii armatelor rusesti.

Ca rezultat al operatiilor de repatriere doua localitati moldovenesti parasesc aproape in intregime Ucraina: Moldovanskaia in Caucaz si Dunaievka, langa Melitopol si Marea Azov. Intre timp, incidentul de la Rabnita fusese corectat, Al. Vasies conducandu-i pe moldovenii din Kuban in sudul Basarabiei. Global, aproximativ 2 000 de moldoveni trecusera in regiunile Odessa si Republica Moldoveneasca. In februarie, frontul ajunge langa Bug si lucrarile de repatriere se opresc (cf. Proces-verbal de depozitia martorului Anton Golopentia, reprodus in sectiunea I).

Moldovenii asezati in satele parasite de minoritarii germani din sudul Basarabiei au ramas acolo dupa razboi. Intre 15 si 16 familii au venit in Romania prin Ministerul Agriculturii si au fost colonizate la Calarasi (familia Milescinko), in Bucuresti (familia lui Leonte Leuta) si restul in Banat (vezi interviul cu G. Retegan in sectiunea VIII).

Paralel cu Comisia de recolonizare si improprietarire a functionat si o Comisie de schimbare a banilor despre care vorbeste, in amintirile sale, A. Ratiu (sectiunea VIII).

Din interviul lui Retegan aflam ca, in perioada repatrierilor, el a scos din lagarul german un grup de 550 de barbati moldoveni din satele a 8-a, a 9-a si a 10-a (respectiv Martinosa, Panciova si Kanij) care urmau sa fie trimisi la lucru in Germania.


La incheieera acestui proiect


La incheierea acestui proiect, imi revin in gand cuvintele lui Hugh Seton-Watson, care marturisea, la una din ultimele sale vizite in Romania, ca ar fi gata sa mearga in Africa pe urmele chiar si ale unui singur englez, spre a vedea cum si-a oranduit viata si ce a realizat pe alte meleaguri. Cuvintele istoricului britanic intra in ecou cu ideile despre cercetarea la est de Bug ale lui A.G., care insista asupra faptului ca moldovenii trebuie cautati chiar si in satele in care risca sa fie doar unul.

Cu dificultati pe care le-am evocat, Echipa I.R.E.B. a respectat acest deziderat. La sfarsitul cercetarilor ei, s-a stiut dintrodata mult mai mult decat se banuise ca se poate sti despre romanii razletiti sau formand comunitati compacte in partea departata, cvasi-invizibila pentru noi atunci, a Ucrainei.

Vamuita de imprejurari, recolta bogata a echipei I.R.E.B. e prezentata doar in mica masura in volumele pe care le aducem acum, dupa o munca de patru ani si cu o intarziere de peste o jumatate de secol, in fata cititorilor. Speram ca aceste volume sunt doar un inceput si ca actiunea de regasire a materialelor culese intre 1941-1944 de echipa I.R.E.B. va fi continuata de cercetatori din Romania, Republica Moldova, Ucraina si Rusia, in spiritul de conlucrare pe care il imagina, chiar in inchisoare fiind, Anton Golopentia.

Studiul feluritelor ramuri ale aceluiasi trunchi etnic este firesc si datator de energii pentru cei care il intreprind. Cultura nationala, in care se varsa in cele din urma toate informatiile astfel adunate se aseamana -spunea vizionar Simone Weil, tot in anii cruzi ai celui de al doilea razboi mondial - cu un lan de grau. Ea il hraneste binevenit si darnic pe fiecare, cu bucurii si intristari care-i adancesc si lamuresc identitatea. Atata timp cat nu vedem in ea nimic deasupra sau diferit de o hrana a sufletului si a mintii, ea nu este nicicand de respins, mai mult, ea trebuie salutata.

Poate ca e timpul sa incercam sa scoatem de sub sfielile tacerii de cultura mereu altfel dominata si mereu indoindu-se de sine momente, cum a fost cel al cercetarii I.R.E.B., in care s-a indraznit tinereste intalnirea cu semeni instrainati de multa vreme dar pastrand inca nume si vorbe prin care puteau fi contactati si intelesi. Momente de acest fel lumineaza nu numai un aspect al trecutului romanesc, ci si modul in care se poate vorbi astazi despre o diversitate romaneasca.


Sanda Golopentia

Providence, 15 septembrie 2006



NOTA EDITOAREI


Textele reproduse in cele noua sectiuni ale volumului de fata sunt dispuse in ordine cronologica in cadrul fiecarei sectiuni. Cititorii pot astfel descoperi cu usurinta scrisorile/rapoartele, uneori articolele, care au fost produse in mai mult sau mai putin acelasi moment, antecedentele si derivatele lor nu numai in cadrul aceleiasi sectiuni, ci si la nivelul intregului corpus. In cateva cazuri, integrarea in succesiune a unor documente nedatate a ridicat probleme pe care le discutam in note si ramane sub semnul intrebarii pana la confirmari, infirmari sau precizari viitoare. Pentru documentele nedatate, inserarea s-a facut potrivit datarii lor ipotetice, pe care am semnalat-o prin includerea intre paranteze drepte si am justificat-o in note. Am marcat prin asterisc antepus numelui de familie cazurile in care prenumele autorului nu a putut fi recuperat (*Cosovanu) si prin asterisc antepus titlului de studiu/articol cazurile in care nu putem preciza numele autorului (*Moldovenii din Caucaz. Informatii culese la Tiraspol). Asteriscuri antepuse insotesc si textele pe care le-am inserat la editare intr-o structura de ansamblu care nu le cuprindea initial.

Sectiunea I contine, in afara rapoartelor, referatelor si tabelelor prezentate de A.G., o serie de texte datorate lui D. Gusti, T. A. Stoienescu, Gh. Bucurescu, articole de ziar nesemnate etc. oferind o viziune globala asupra rezultatelor si perspectivelor cercetarii I.R.E.B. pe care am considerat-o ca derivand din participarea la lucrarile conduse de A.G. sau din dialogul cu acesta.

Spre a facilita cititorilor urmarirea vastului corpus legat de operatia de identificare a romanilor de la est de Bug intreprinsa de I.C.S., am reprodus in cuprinsul volumului de fata o serie de documente publicate anterior mai cu seama de Editura Enciclopedica, Editura Fundatiei Culturale Romane, Editura Albatros, sau Editura Academiei: (a) in sectiunea I, memoriul adresat de A.G. lui M. Antonescu, procesul-verbal de depozitie a martorului A.G. si cele zece declaratii care urmeaza, publicate in UC; (b) in Introducere si sectiunea III, scrisorile 4a, 53a, 75a-e, 78a si 79a respectiv 46, 64 si 69 publicate in CMR respectiv A.G., Rapsodia epistolara; (c) in sectiunea VI, articolul A.G. si I. Apostol, Folclor romanesc din regiunea Vosnessensk, retiparit in volumul A.G. Opere complete, vol. I.; (d) in sectiunea VII, declaratii ale lui M. Levente (23.2.1950 si 1.3.1950, ora 1:05), C. Pavel (29.1.1950 si 8.1.1953), St. Popescu (27.1.1950, 1.2.1950 a-b, 14.2.1950 si 6.1.1953), A. Ratiu (8.10.1949, 16.1.1950, 30.1.1950 a-b, 31.1.1950a-c, 14.2.1950), M. Stefanescu (5.1.1950a, 15.1.1950, referatul lui S. Siegler (9.7.1951), ordonanta de clasare a acuzatorului public I. Pora (10.10.1945) cu concluziile, referatele de mentinere a clasarii semnate de procurorul Filipescu [26.10.1950] si Gh. Diaconescu (26.8.1952), precum si ordonantele/referatele din 26.11.1951, 29.11.1951, 20.12.1951 si 10.1.1952; (e) in sectiunile VI si VIII, materialul regrupat sub titlul Folclor din judetele Pervomaisk, Znamenka, Vosnessensk, Melitopol, Mariupol si Donetk si sub titlul Romanii de la est de Bug - A. Teren, B. Repatrieri, extras din volumul A. Ratiu, Romanii de la est de Bug (Bucuresti: Editura Fundatiei Culturale Romane, 1994); (f) in diverse sectiuni, articole publicate in "Revista Fundatiilor Regale", "Cronicarul I.C.S.", "Sociologie romaneasca (Serie noua)", "Revista istorica", "Lupta" etc. Am semnalat de fiecare data in note provenienta textelor, subliniem aici o datorie de recunostinta si o legatura care se tese, prin ea, cu alte volume, mai mult sau mai putin recente apartinand aceluiasi peisaj.

In reproducerea textelor, am urmat indeaproape documentul original, simplificand astfel pe cat posibil sarcina Notelor si comentariilor. Astfel, in sectiunile I-III si in Anexa, antetul, adresele semnatarilor (expeditorilor) de rapoarte/scrisori, informatiile care apar pe plicuri, atunci cand dispunem de ele, sunt reproduse in corpul textului. In sectiunile I-III si in Anexa am reluat intocmai modul de datare si de specificare a locului din care s-a scris. Singura exceptie o reprezinta, intr-un numar de cazuri, deplasarea datei/locului de la sfarsitul la inceputul raportului/scrisorii, spre a usura astfel urmarirea succesiunii. In cazurile in care nu era marcata la inceputul sau sfarsitul scrisorii, am inclus intre crosete data cea mai timpurie aparand pe stampila postala de pe plic sau, pentru scrisorile fara plic insotitor, specificarea [f.d.]. Notele au putut astfel fi limitate la precizarea provenientei documentului (arhive, reviste sau carti) si la o descriere a suportului fizic, cu indicarea stampilelor de cenzura sau a existentei/nonexistentei plicurilor (in cazul sectiunii III), a sublinierilor de lectura ale anchetatorilor (in sectiunea VII), a ratiunilor datarii propuse de catre noi, a unor comparatii sau comentarii speciale cu alte documente cuprinse in volum sau publicate anterior etc. In sectiunile I-III, VII si Anexa, notele ne apartin. In sectiunile IV-VI si VIII am demarcat, de fiecare data, notele autorilor de notele care ne apartin prin introducerea siglei S.G. intre paranteze drepte la sfarsitul celor din urma.

Cum o serie de texte (rapoarte, scrisori) au fost scrise relativ spontan si in graba de autori care nu au avut atunci in vedere publicarea lor, am avut de decis asupra masurii si a naturii interventiilor de editare in text. In genere, am intregit tacit abrevierile, extrem de numeroase: f., pt., pac., fam., m-rea, aug., sept., D-tru, jum. etc. au devenit astfel foarte, pentru, pachete, familii, manastirea, august, Dumitru, respectiv jumatate etc. De asemenea, am inlocuit cifrele 1-10 prin cuvintele care le marcheaza, atunci cand ele apareau izolat in cuprinsul textelor. In cazul listelor sau al tabelelor, am regularizat formatul in care acestea erau prezentate eliminand tacit, pe cat a fost posibil, inconsecventele. Am corectat tacit greselile de ortografie, semnaland prin crosete exclusiv adaosurile de cuvinte lipsa sau modificarile menite sa clarifice pasaje altfel greu de inteles (cu specificarea, in note, a elementului modificat din original). Am mentinut, in schimb, utilizarea, in ecou cu informatorii moldoveni, a unor cuvinte sau forme locale: comsomoli (pentru comsomolisti), prezidate (pentru presedinte), burjui (pentru burghezi), ucrainesti (pentru adj. ucraineni, ucrainene), individualisti (proprietari individuali), cartina (film), chino (cinematograf), rasculacit, represat, sudit (pe care le-am explicat in Introducere) etc.

In reproducerea textelor, am normalizat grafiile, formele gramaticale si ezitarile lexicale (evidente in adoptarea unor neologisme), care erau curente in epoca, mentinand cateva - rare - forme martor: trebuiesc, octomvrie, septemvrie (care apar insa regulat in formele septembrie, octombrie in scrisul nostru), pasportul, socolata.

Pentru a facilita utilizarea datelor, am armat volumul cu un Glosar, un Indice de nume si un Indice de nume geografice si administrative. In alcatuirea glosarului am beneficiat de posibilitatea de comparatie si/sau verificare cu lucrarea Graiuri romanesti din Basarabia, Transnistria, Nordul Bucovinei si Nordul Maramuresului. Texte dialectale si Glosar publicata de Maria Marin, Iulia Margarit, Victorela Neagoe si Vasile Pavel (Bucuresti: Institutul de Fonetica si Dialectologie "Al. Rosetti", 2000). In alcatuirea Indicelui de nume am reprodus formele fluctuante ale aceluiasi nume/prenume, datorate fie schimbarii lor voite in cursul vietii purtatorului (Gheorghe Reteganul devenit George Retegan; Manuila modificat in Manuila, probabil pentru a usura aparitia lui in texte scrise in alte limbi decat romana etc.), fie necunoasterii lor de catre cei care le mentioneaza (astfel, A. Ratiu, care, la data arestarii, nu cunoaste numele exact al Directorului General al Institutului Central de Statistica, va recurge in declaratiile sale la formele S. Manaila, S. Manoila si S. Manuila), fie notarii lor diferite de catre echipieri diferiti (sau de catre acelasi echipier la momente diferite), in acest caz punandu-se de multe ori si problema trecerii de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. In alcatuirea Indicelui de nume geografice si administrative, ne-am servit, spre comparatie, de Anatol Eremia, Nomenclatorul localitatilor din Republica Moldova (Chisinau: Civitas, 2001); Codurile postale ale Republicii Moldova in noua organizare administrativ-teritoriala (Chisinau: Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor. Intreprinderea de Stat "Posta Moldovei", 1999) si Vasile Stati, Moldovenii la rasarit de Nistru (Chisinau: Poligraf Service, 1995). Am mentionat solutiile la care am recurs in cate o scurta nota asezata in fruntea fiecaruia dintre cei doi Indici. Pe ansamblul lor, numele de localitati sunt insa departe de a fi prezentate in mod unitar. Va fi necesara examinarea ansamblului lor si o normare ad hoc care sa tina seama de normele stabilite in R.S. Moldova as cum reies din lucrarile mentionate mai sus. Ne limitam sa subliniem aici ca, data fiind traditia noastra de ortografiere a numelor proprii in unele dintre cazuri, si din dorinta de a sublinia faptul ca operam cu nume din alt spatiu decat cel al Romaniei actuale, am recurs la litera "k", acolo unde in R. Moldova se opteaza deja, aproape exclusiv, pentru "c". Ramane ca, sub impulsul unor aparitii cum este volumul de fata, institutiile de resort sa elaboreze un indreptar de notare unitara a numelor de localitati din R. Moldova si din Ucraina/Rusia.

Pe parcursul celor patru ani de lucru, numarul celor care mi-au stat in ajutor cu generozitate si competenta este considerabil: o adevarata echipa internationala de prieteni vechi si noi. Volumul include materiale care mi-au fost puse la dispozitie, in manuscris sau inainte de publicare, de d-nii Septimiu Chelcea, Rostás Zoltán, Viorel Achim de la Bucuresti, d-l Nicolae Both de la Cluj-Napoca, d-nii Vasile Soimaru si Alexei Marinat de la Chisinau. Au furnizat cu generozitate informatii care au fost incluse in note d-na Ruxandra Gutu-Pelazza si d-l Vittorio Pelazza de la Paris. Textele lui E. Seidel au fost traduse din limba germana in limba romana de d-na Maria Ileana Moise (Bucuresti), iar textele scrisorilor in limba germana au fost traduse in limba romana de d-na Anca Gutu-Nelle (Stuttgart). Mi-au stat in sprijin pentru multe intrebari privind limba germana d-nele Anca Gutu-Nelle, Lidia Bradley (München) si Inge Wimmers (Princeton) si pentru tot ce privea spatiul moldovenesc, de la consultatii lingvistice la harti si texte expediate darnic, d-l Vasile Soimaru. D-na Sheila Hogg si d-l Ned Quist, de la Brown Orwig Music Library (Providence) mi-au pus la dispozitie copii dupa piesele romanesti inregistrate pe disc de C. Brailoiu. Inca inainte de plecarea din tara, d-l N. Economu mi-a oferit o serie de fotografii pe care le luase in cursul campaniei I.R.E.B. Dintr-un recent periplu, d-l Vasile Soimaru a revenit cu minunate imagini, din care mi-a permis sa aleg cateva pentru ilustrarea volumului de fata. In introducerea in calculator, am beneficiat de sprijinul pretios al d-lui Marius Radoi, care s-a ocupat alert si eficient de sectiunea II.

Ajunsa la acest din urma paragraf, ma gandesc deodata ca vor fi in curand zece ani de cand am bucuria si privilegiul de a lucra cu Domnul Marcel Popa, Directorul Editurii Enciclopedice, fara sprijinul generos si competent al caruia volumul de fata, la fel cu cele care l-au precedat, nu ar fi ajuns sa fie publicat. Ii multumesc pentru tot ce face, cu simplitate si pasiune, redand culturii romanesti texte care au fost amutite de ani vitregi. Le multumesc, de asemenea, tuturor celor care au colaborat, in cadrul Editurii Enciclopedice, la truda din care s-a nascut aceasta carte: d-na Vanda Anghel (asamblarea textului), d-nele Gabriela Istrate, Cornelia Nastase, Mariana Marzea (tehnoredactor), d-ra Gabriela Iancu, si d-l Adrian Istrate (procesare), d-l M. Grigorescu (corectura).

Sanda Golopentia

Providence, 15 septembrie 2006


ABREVIERI CURENTE


AFG: Arhiva familiei Golopentia

A.G.: Anton Golopentia

Arhivele S.R.I.: Arhivele Serviciului Roman de Informatii

CMR: Anton Golopentia, Ceasul misiunilor reale. Editie ingrijita, introducere si note de Stefania Golopentia, Bucuresti: Editura Fundatiei Culturale Romane, 1999.

Cronologie: Sanda Golopentia, Cronologie (in) Anton Golopentia, Opere complete, Vol. I. Sociologie, Bucuresti: Editura Enciclopedica, 2002, p. XLII-CXXVII.

dact.: dactilografiat

distr.: district

dos.: dosar

fam.: nume de familie

h.: hutor, catun

I.C.S.: Institutul Central de Statistica

I.S.R.: Institutul Social Roman

I.R.E.B.: Identificarea romanilor de la est de Bug

M.St.M.: Marele Stat Major

M.U.: Marea Unitate

N.K.G.B.: Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului (U.R.S.S.)

N.K.V.D.: Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne (U.R.S.S.)

P.P.C.: Prefectura Politiei Capitalei

Rapsodia epistolara: Anton Golopentia, Rapsodia epistolara. Scrisori primite si trimise de Anton Golopentia (1923-1950). Editie ingrijita de Sanda Golopentia si Ruxandra Gutu Pelazza. Introducere si note de Sanda Golopentia, Bucuresti: Editura Albatros, 2004.

UC: Anton Golopentia, Ultima carte. Volum editat, cu Introducere si Anexa de Prof. Dr. Sanda Golopentia, Bucuresti: Editura Enciclopedica, 2001.

VH: Valea-Hotului



SUMAR


Sanda GolopenTia: Introducere

Nota editoarei

Abrevieri


I. Anton Golopentia: Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug - Rezultate și perspective/__


Raport I catre Directorul General al I.C.S. (Tiraspol, 23.12.1941)/__


Raport II catre Directorul General al I.C.S. (Nikolaev, 28.12.1941)/__


Raport III catre Directorul General al I.C.S. (Nikolaev, 30.12.1941)/__


Raport IV catre Directorul General al I.C.S. (Nikolaev, 8.1.1942)/__


*T. A. Stoianovici/ pentru A.G.: Raport V catre Directorul General al I.C.S. (Nikolaev, 3.1.1942)/__


Raport VI catre Directorul General al I.C.S. [Valea-Hotului, 21.1.1942]/__


Referat catre Directorul General al I.C.S. (București, 26.3.1942)/__; Anexa: Compunerea echipei de inscriere a romanilor de peste Bug/__


Referat catre Directorul General al I.C.S. (București, 27.7.1942)/__; Anexa: Lista materialelor ambalate in lazi/__


Cifra romanilor din Transnistria. Analiza a rezultatelor inventarierii din decembrie 1941 și confruntarea lor cu evaluarile romanești anterioare și cu recensamintele rusești/__


Raport catre Directorul General al I.C.S. (Kantakuzinka, 2.9.1942 a)/__


Raport catre Președinta Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Desfașurarea lucrarilor de ajutorare și de inscriere a romanilor aflatori la est de Bug, in cursul lunii august 1942 (Kantakuzinka, 2.9.1942 b)/__; Anexa: Harta deplasarilor echipei in Generalkommissariatul Nikolaev/__


Nota asupra lucrarilor de identificare a romanilor de peste Bug, ciorna [septembrie 1942]/__


Rezultate prealabile ale lucrarilor de identificare a romanilor de peste Bug pe ziua de 25 septembrie 1942 (judetele Vosnessensk, Cherson/complet; judetele Nikolaev, Pervomaisk și Novi Bug/partial)/__


Nota despre lucrarile de identificare a romanilor de peste Bug (Consfatuirea de la Odessa cu privire la romanii de peste Bug, 16.11.1942)/__


Memoriu cu privire la problemele practice pe care le ridica in toamna și iarna 1942 romanii de peste Bug (Consfatuirea de la Odessa cu privire la romanii de peste Bug, 16.11.1942)/__


Dimitrie Gusti: Cercetari monografice romanești (iulie-decembrie 1942)


Nota despre stadiul actual al problemei repatrierii romanilor de peste Bug [18.3.1943]/__; Anexa: Harta "Romanii din Generalkommissariatul Nikolaev. Așezari romanești, romani razleti, cai de comunicatie, august 1942-februarie 1943"/__


Am gasit dincolo de Bug un insemnat numar de romani [februarie 1943]/__


*Expozitia de prezentare a rezultatelor [lucrarilor] de identificare statistica a romanilor de peste Bug [februarie 1943]/__


Domnule Mareșal [mai 1943]/__


Romanii din Cotul Niprului (Situatia din [intervalul] mai-iunie 1943)/__


Așezarile romanești din Tauria de Nord (Situatia din intervalul mai-iulie 1943)/__


Romanii din bazinul Donetului (Situatia din intervalul 1 iulie-20 august 1943)/__


Anton Golopentia catre Gh. Alexianu, Guvernatorul Transnistriei (noiembrie 1943)/__


*Gheorghe Bucurescu: Identificarea romanilor de peste Bug (31.12.1943)/__


*Expozitia documentara "Romanii de peste Bug" (31.12.1943)/__


Copie a memoriului adresat de Anton Golopentia lui Mihai Antonescu (1.2.1944)/__


Proces-verbal de depozitia martorului Anton Golopentia (28.6.1945)/__


Lucrarile de recensamant efectuate in 1941-1942, la Rasarit (17.1.1950 b)/__


Orientarea politica a membrilor echipei de inscriere a romanilor de peste Bug in anii 1942-1943 (17.1.1950 c)/__


Lucrarile de inscriere a moldovenilor efectuate peste Bug de Institutul Central de Statistica in 1941-1943 (21.1.1950 a)/__


Lucrarile zise de repatriere de moldoveni de peste Bug din iarna 1943/1944, la care au participat delegati ai Institutului (21.1.1950 b)/__


Declaratie/ Instructiuni date echipei de inscriere a romanilor de peste Bug (3.2.1950)/__


Declaratie/ Descrierea starii de spirit a populatiei moldovenești de peste Bug (4.2.1950 )/__


Declaratie/ Instructiuni date echipei de inscriere a romanilor de peste Bug (5.2.1950 a )/__


Declaratie/ Interesul știintific al materialului cules dincolo de Bug (7.2.1950 b) /__


Declaratie/ Componenta echipei de inscriere a moldovenilor de dincolo de Bug (15.5.1951 )/__




Declaratie/ Demobilizarea și scutirea de mobilizare a unor functionari de la Institutul de Statistica (26.5.1951 )/__



II. Rapoartele echipierilor catre Anton GolopenTia


Anton Golopentia: Repartizarea pe teren a echipelor (f.d.)/__


Anton Golopentia: Completarea listei [de] mobilizare pentru lucru. Martie 1943-martie 1944 (f.d.)/__


Echipa de recunoaștere (Ion Oancea și Gheorghe Retegan)


Ion Oancea și Gheorghe Retegan: Echipa de recunoaștere catre conducatorul I.R.E.B. (14.1.1942)/__


Echipa I (Gheorghe Bucurescu, Nicolae Economu, Ion Apostol)


Novo Grigorievka/Targu Frumos (10-16.8.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__; Ion Apostol, Invatatori moldoveni/__; Ion Apostol, Referinte in legatura cu politicul/__


Arnautovka/Vizireni (17-22.8.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__; Ion Apostol, Referinte in legatura cu politicul/__


Belousovka (22-29.8.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__; Ion Apostol, Referinte in legatura cu politicul/__


Troitkoe/Troitka (30.8.-1.9.1942): Gheorghe Bucurescu catre A.G. (30.8.1942)/__; Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar (4.9.1942)/__


Juiiova, Krivorojie (1.9.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__


Mihailovka/Mihailiuka (2-3.9.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__


Noua Odessa (3-20.9.1942): Gheorghe Bucurescu catre A.G. (3.9.1942)/__; Gheorghe Bucurescu, Nota informativa (20.9.1942); Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__


Kasperovo/Gaspareuka (20-28.9.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa (28.9.1942)/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar (Gaspareuka și Spiridoniuka)/__


Novo-Petrovka-Misticika/Noua Petrovka (29-30.9.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__; Ion Apostol, Informatori pentru D-l Brailoiu (folclor)/__


Sebena/Jelanet (29.9.-4.10.1942): Gheorghe Bucurescu, Nota informativa 4.10.1942)/__; Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__


Perisadovka (5.9.1942): Ion Apostol, Tablou sociologic sumar/__


Gruskoe (28.11.1942): Gheorghe Bucurescu catre A.G. (28.11.1942)/__


Echipa II (Nicolae Marin-Dunare, Ion Chelcea, Dan Dutescu)


Rakova (10-17.8.1942): Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 1 (15.8.1942); Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 2 (15.8.1942); Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 3 (Tablou sociologic sumar, 17.8.1942)/__


Șcerbani/Șerbani (15-21.8.1942): Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 4 (18.8.1942); Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 5 (19.8.1942); Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 6 (21.8.1942); Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 7 (Tablou sociologic sumar, 21.8.1942)/__


Rakova Poseolok, Ratovo, Noua Grigorievki Poseolok, Noua Grigorievki Nr. 1, Bogdanovski, Dudniski, Șefcenko, Vasilovka și Dimitrovka (25-28.8.1942): Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 8 (25.8.1942)/__; Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 9 (27.8.1942)/__; Nicolae Marin-Dunare, Raport Nr. 10 (28.8.1942)/__


Markuleasa/Dimovka (26-31.8.1942): N. Marin-Dunare, Raport Nr. 11 (31.8.1942)/__


Șerbanski Poseolok, Troitki Poseolok, Noua Ukrainka; Dimovka Nr. 3; Noua Alexandrovka/Soldatska; Reno; Iasna; Iakimovka; Iasna Poliana; Bugski, Rikovo și Oghilenia; Grebenika; Suhoielanet; Leonopol; Vorontovka; Sinkievici și Turki; Ostrovka; Noua Șmidovka; Kirovka; Kașperevski Poseolok, Ivanitki; Moldavka; Noua Sofronovka, Stara Sofronovka, Noua Kamenka, Artemovka, Budionovka, Vladimirovka (1-24.9.1942): Nicolae Marin-Dunare, Cateva date asupra localitatilor cercetate de la 1 septembrie a.c. (24.9.1942)/__


Echipa III (Nicolae Betea, Corneliu Manescu, Dumitru Corbea-Cobzaru)


Bulgarka/Bulharka (12-15.8.1942): Dumitru Corbea-Cobzaru, Raport (20.8.1942)/__


Vosnessensk, Lager, Natiahailovka și Hutorul Bug (16-25.8.1942): Corneliu Manescu, Tablou sociologic sumar (25.8.1942)/__; Dumitru Corbea-Cobzaru, Vedere sumara asupra orașului Vosnessensk (26.8.1942)/__; Dumitru Corbea-Cobzaru, Sate cu moldoveni (26.8.1942)/__


Vosnessensk III / Tiganii, Soldatska, Drujulibovka, Nikolaevska, Zernosovhoz și Kolos (28-29.8.1942): Dumitru Corbea-Cobzaru, Raport asupra inscrierilor familiilor de moldoveni din Vosnessensk III (1.9.1942)/__


Sofronovka, Bogodarovka, Petrino, N. Jenievka, Aristarhovka, Flencinburg, Pokrovka, Krutnearka și Jelanet (4-7.9.1942): Dumitru Corbea-Cobzaru, Nota informativa (19.9.1942)/__


Pișceanii Brod, Petrivka, Pomeșinka (26.9.-12.10.1942): Dumitru Corbea-Cobzaru, Raport de activitate (12.10.1942)/__


Raion Veliko Viska (27.11.1942): Dumitru Corbea-Cobzaru, Raport asupra materialelor primite (27.11.1942)/__


Echipa Mircea Biji, Tudor A. Stoianovici


Pleteni Tașlak, Iliutka, Turazivna, Nova Iliutka, Onikievo, Novo Krasne; raion Malaia Viska, Polievka, Iudkovka, Lozovatka, Manuilovka (4.12.1942): Mircea Biji, Nota informativa (4.12.1942)/__


Repatrieri


Iuliu Malinaș: Referat/ Lucrari de repatriere a moldovenilor refugiati din regiunile Cuban și Caucaz (23.1.1944)/__


Iuliu Malinaș: Referat/ Situatia evacuatilor din Crimeea și Cuban (2.2.1944)/__


Iuliu Malinaș: Referat/ Repatrierea moldovenilor evacuati din Crimeea și Cuban (7.2.1944)/__


Iuliu Malinaș: Referat / Rezultatele operatiei de repatriere a evacuatilor din Crimeea și Cuban (10.3.1944)/__


III. CorespondenTa momentului


1. A.G. catre Tudor A. Stoianovici (8.9.1941)/__


2. Gheorghe Gh. Nilvan catre A.G. (20.12.1941)/__


3. A.G. catre Ștefania Golopentia (25.12.1941)/__


4. A.G. catre Ștefania Golopentia (28.1.1942)/__


5. Ștefania Golopentia catre A.G. (31.1.1942)/__


6. Mihail Levente și Constantin Pavel catre A.G. (f.d.)/__


7. Ștefania Golopentia catre A.G. (1.2.1942)/__


8. D.C. Georgescu catre Ștefania Golopentia (28.2.1942)/__


9. Corneliu Golopentia catre A.G. (21.7.[1942])/__


10. Corneliu Golopentia catre A.G. [29.7.1942]/__


11. Dumitru Golopenta catre A.G. (31.7.1942)/__


12. N.I. Popescu-[indescifrabil] catre A.G. (2.8.1942)/__


13. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (6.8.1942)/__


14. Camil Suciu catre A.G. (f.d.)/__


15. A.G. catre Corneliu Golopentia (14.8.1942)/__


16. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (17.8.1942)/__


17. Iuhim Zelenciuc catre A.G. (19.8.1942)/__


18. A.G. catre Ștefania Golopentia (20.8.1942)/__


19. Iosif Jivan catre A.G. (20.8.1942)/__


20. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (21.8.1942)/__


21. A.G. catre Ștefania Golopentia, fragment (26.8.1942)/__


22. A.G. catre Elena Sanatescu, inceput de scrisoare (26.8.1942)/__


23. Theodor Lazaroiu catre A.G. (28.8.1942)/__


24. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (28.8.1942)/__


25. Corneliu Golopentia catre A.G. [30.8.1942]/__


26. Ion Lazarescu catre A.G. (31.8.1942)/__


27. Corneliu Golopentia catre A.G. (f.d.)/__


28. D.C. Georgescu catre A.G. (3.9.1942)/__


29. Ion Negru catre A.G. (3.9.1942)/__


30. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (3.9.1942)/__


31. Ștefania Golopentia catre A.G. (4.9.1942)/__


32. Sabin Manuila catre A.G. (f.d.)/__


33. A.G. catre Ștefania Golopentia (8.9.1942)/__


34. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (8.9.1942)/__


35. Corneliu Golopentia catre A.G. (9.9.1942)/__


36. Depozitar al ziarelor din Odessa [catre A.G.] (10.9.1942)/__


37. N.I. Popescu-[indescifrabil] catre A.G. (10.9.1942)/__


38. I. Schileru catre A.G. (11.9.1942)/__


39. *Cosovanu [catre A.G.] (11.9.1942)/__


40. Corneliu Golopentia catre Ștefania Golopentia (13.9.1942)/__


41. Dimitrie Gusti catre A.G. (13.9.1942)/__


42. Ion Oancea catre A.G. (f.d.)/__


43. A.G. catre Ștefania Golopentia (18.9.1942)/__


44. Ștefania Golopentia catre A.G. (18.9.1942)/__


45. Octavian Neamtu catre A.G. (18.9.1942)/__


46. Vladimir G. Boanta catre A.G. [19.9.1942]/__


47. Corneliu Golopentia catre A.G. [19.9.1942]/__


48. D.C. Georgescu catre A.G. (20.9.1942)/__


49. A.G. catre Ștefania Golopentia (23.9.1942)/__


50. Tudor A. Stoianovici catre A.G. (25.9.1942)/__


51. A.G. catre D.C. Georgescu (f.d.)/__


52. A.G. catre Ștefania Golopentia [1.10.1942]/__


53. Corneliu Golopentia catre A.G. (7.10.1942)/__


54. Romulus Golopentia catre A.G. (18.10.1942)/__


55. Ovidiu Vladescu și Ștefan Radulescu catre Institutul Central de Statistica (22.10.1942)/__


56. A.G. catre Institutul Central de Statistica (f.d.)/__


57. Octavian Neamtu catre A.G. (23.10.1942)/__


58. Ștefania Golopentia catre A.G. (24.10.1942)/__


59. A.G. catre Guvernamantul Transnistriei (f.d.)/__


60. Corneliu Golopentia catre A.G. (3.11.[1942])/__


61. Corneliu Golopentia catre A.G. (f.d.)/__


62. A.G. catre Ștefania Golopentia (10.11.1942)/__


63. Nicolae Vlad catre A.G. (12.11.1942)/__


64. A.G. catre Cabinetul Guvernatorului Civil al Transnistriei (15.11.1942)/__


65. A.G. catre Ștefan Popescu (16.11.1942)/__


66. A.G. catre Ștefania Golopentia (17.11.1942)/__


67. A.G. catre Ștefania Golopentia (26.11.1942)/__


68. Camil Suciu catre A.G. (28.11.1942)/__


69. A.G. catre Mircea Biji, Tudor A. Stoianovici și Dumitru Corbea-Cobzaru (1.12.1942)/__


70. Eugen Seidel catre A.G. (1.12.1942)/__


71. A.G. catre Ștefania Golopentia (4.12.1942)/__


72. Lila [indescifrabil] catre A.G. (7.12.1942)/__


73. Petre Vlad catre A.G. (7.12.1942)/__


74. Sabin Manuila catre Manfred von Killinger, traducere din limba germana (30.12.1942)/__


75. Nicolae Marin-Dunare catre A.G. (6.2.1943)/__


76. A.G. catre Ștefania Golopentia (31.5.1943)/__


77. Sabin Manuila catre A.G. (26.6.1943)/__


78. Ingeborg Seidel-Slotty catre A.G., traducere din limba germana (11.9.1943)/__


79. Sabin Manuila catre A.G. (5.11.1943)/__


80. A.G. catre Mircea Vulcanescu (f.d.)/__


81. A.G. catre Nicolae Economu, fragment (f.d.)/__


82. Afanase Soroceanu catre A.G. (28.6.1944)/__



IV. Note despre administraTia rurala sovietica și despre problemele ridicate administraTiei romanești de teritoriul dintre Nistru și Bug, intocmite in urma anchetei de la Valea-Hotului (Ananiev), ianuarie-martie 1942. Volum pregatit sub conducerea lui Anton Golopentia


Anton Golopentia: Sumar/__


Ion Oancea: Organizarea administrativa sovietica/__


Gheorghe Bucurescu: Ideea de justitie in Rusia Sovietica/__


Gheorghe Bucurescu, Organizarea, functionarea și caracterizarea justitiei sovietice/__


Nicolae Marin-Dunare: Mecanismul și principiile sistemului educativ sovietic/__


Traian Georgescu: Asistenta sanitara sovietica/__


Nicolae Marin-Dunare: Politica demografica sovietica/__


Bucur Șchiopu: Functionarea colhozurilor/__


Dumitru Corbea-Cobzaru: Meșteșugarii/__


P. Mihailescu: Organizarea comertului și creditului sub regimul sovietic și astazi/__


Nicolae Betea: Atitudinea moldoveanului din Valea-Hotului fata de natiunea romaneasca/__


Ion Apostol: Problema religioasa in Transnistria/__


Ion Oancea: Administratia romaneasca in Transnistria/__


Nicolae Marin-Dunare: Situatia actuala a școlilor din Valea Hotului, Ananiev/__


Bucur Șchiopu: Economia colectiva azi/__


V. Valea-HoTului, un sat din Republica Moldoveneasca - Cercetari intreprinse sub conducerea lui Anton Golopentia, in colaborare cu Institutul de Știinte Sociale al Romaniei, cu prilejul lucrarilor de inventariere a Transnistriei (ianuarie-martie 1942)


Anton Golopentia: Proiect de Sumar/__


Nicolae Marin-Dunare: Cronica Echipei I.R.E.B. și de cercetari sociale (19.12.1941-4.3.1942)/__


Anton Golopentia : Viata politica și administrativa (Introducere)/__


*Viata politica și administrativa la Valea-Hotului inainte de Revolutie/__


*Razboiul și Revolutia pana la 1927 la Valea-Hotului/__


*1927-1941: Taranimea și colectivizarea


Gheorghe Bucurescu: Dreptul și Justitia/__


Nicolae Marin-Dunare: Evolutia culturala/__


Gheorghe Popescu: Convietuirea romano-ucraineana/__


Gheorghe Popescu: Romani [și] ucraineni (1942)/__



VI. Așezarile romanești dintre Bug și Nipru - Cercetare condusa de Anton Golopentia


Anton Golopentia: Proiect de sumar pentru un numar special din "Sociologie romaneasca" ( an. V, nr. 1-2)/__


Anton Golopentia: Satele romanești din jurul Vosnessenskului. Informatii culese de la sateni emigrati la Nikolaev/__


Nicolae Economu, Gheorghe Bucurescu, Nicolae Marin-Dunare, Ion Apostol: Satele romanești din jurul Vosnessenskului. Informatii culese in satele Bulgarka, Rakova și Novogrigorievski/__


Nicolae Marin-Dunare: Markuleasa, un sat "de deal" din regiunea Vosnessensk (raionul Noua Odessa)/__


Nicolae Marin-Dunare: Catunele (hutorele) moldovenești din plasa Noua Odessa/__


*Moldoveni din Caucaz. Informatii culese la Tiraspol (1942)/__


*Tabel: Proportia casatoriilor mixte printre moldovenii de dincolo de Bug (f.d.)/__


*Tabel onomastic cuprinzand numele de familie pe localitati in judetele Vosnessensk, Pervomaisk, Nikolaev și judetele limitrofe (1942)/__


Ion Apostol: Nume de familie din 25 sate romanești de la est de Bug. Cu o harta, Așezarile romanești dintre Bug și Nipru (1943)/__


*Tabel: Graiul moldovenilor de peste Bug (f.d.)/__


Eugen Seidel: Observatii lingvistice in Ucraina. I. Bilingvismul la moldovenii din Ucraina de vest; II. Schita a limbii moldovenești din bazinul Donetului, traducere din limba germana (1942)/__


Anton Golopentia și Ion Apostol: Folclor romanesc din regiunea Vosnessensk (1942)/__


Ion Apostol: Craciunul și Anul-Nou la romanii de la est de Bug (1943)/__


Anton Ratiu: Folclor din judetele Pervomaisk, Znamenka, Vosnessensk, Melitopol, Mariupol și Donetk/__


Ion Chelcea: Folclor din Soldatska, Belousovka și Șerbani/__


*Harta: Raionul Kompanievka (f.d.)/__


*Harta: Raionul Ustinovka (f.d.)/__



VII. Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug in Arhivele S.R.I.


A. Dosarul Anchetei LucreTiu Patrascanu


Lucia Apolzan


Declaratie/ Distrugerea unor materiale ale lui Mihail Levente de catre Matilda Ștefanescu (16.1.1949)/__


Nicolae Betea


Proces-verbal de interogatoriu/ Institutul Central de Statistica; echipa de identificare a romanilor de la est de Bug; Mihail Levente (14.1.1953)/__



Mihail Levente


Declaratie/ In Ucraina am cules unele date asupra productiei din patru-cinci colhozuri (19.1.1950 a)/__


Declaratie/ Dupa 23 August mi-am adus aminte de lucrarile mele (19.1.1950 b)/__


Declaratie/ Masuri pentru distrugerea notelor (f.d.)/__


Declaratie/ Instructiuni de distrugere a lucrarilor, date Matildei Ștefanescu (f.d.)/__


Declaratie privitoare la comportarea celor ce au participat la identificarea moldovenilor de peste Bug ([20.]1.1950)/__


Declaratie/ Activitatea pe teritoriul U.R.S.S. (21.1.1950)/__


Declaratie/ Material cules din proprie initiativa pe teritoriul U.R.S.S. (23.1.1950 a)/__


Declaratie/ Date culese ca membru al echipei și date culese personal (23.1.1950 b)/__


Declaratie/ Date politice culese in august-septembrie 1942 (25.1.1950 a)/__


Declaratie/ Date politice culese, reluare (25.1.1950 b)/__


Declaratie/ Date politice culese, reluare (26.1.1950)/__


Declaratie/ Rapoartele despre starea de spirit a populatiei, intocmite de Ștefan Popescu (27.1.1950a)/__


Tovarași, activitatea mea pe teritoriul U.R.S.S. nu-mi face cinste (27.1.1950b)/__


Activitatea mea pe teritoriul U.R.S.S. (13.2.1950)/__


Declaratie/ Note informative asupra starii de spirit a romanilor de dincolo de Bug (23.2.1950)/__


Declaratie/ Caracterizarea starii de spirit a populatiei de catre membrii echipei conduse de Ștefan Popescu (27.2.1950)/__


Declaratie/ De ce am ascuns activitatea și materialul intocmit in Ucraina partidului (1.3.1950, ora 1:05)/__


Declaratie/ Lucrare despre sovhozuri n-am facut in nici un caz (1.3.1950)/__


Declaratie/ Imprejurarile plecarii mele in Ucraina (31.10.1950)/__


Constantin Gh. Pavel


Declaratie/ Echipa de cercetare și inscriere a romanilor de dincolo de Bug (29.1.1950)/__


Declaratie/ Institutul Central de Statistica; echipa de identificare a romanilor de dincolo de Bug; Mihail Levente (8.1.1953)/__


Nicolae Petrea (Eugen Savin)


Proces-verbal de interogator[iu]/ Activitatea partidului comunist la Institutul Central de Statistica (7.1.1953)/__


Ștefan Popescu


Declaratie/ Rapoarte asupra starii de spirit a populatiei romanești de dincolo de Bug (27.1.1950)/__


Declaratie/ Rapoarte ale echipei I.R.E.B. (1.2.1950 a)/__


Declaratie/ Rapoarte asupra starii de spirit a romanilor de dincolo de Bug, vazute de Mihail Levente (1.2.1950 b)/__


Declaratie/ Rapoarte asupra starii de spirit a romanilor de dincolo de Bug (14.2.1950)/__


Declaratie/ Institutul Central de Statistica; echipa de identificare a romanilor de dincolo de Bug; Mihail Levente (6.1.1953)/__


Anton Ratiu


Declaratie/ Anton Golopentia (8.10.1949)/__


Declaratie/ Recensamantul general din Basarabia și Bucovina in toamna anului 1941 (12.10.1949)/__


Declaratie/ Scutiri de mobilizare pentru personalul Institutului Central de Statistica (19.10.1949)/__


Declaratie/ Intalnire cu Vladimir Trebici la Kutuveanka, langa Berdiansk (25.11.1949)/__


Declaratie/ Publicarea materialelor culese dincolo de Bug: propunerea lui Dimitrie Gusti (16.1.1950)/__


Declaratie/ Date culese pe teren de Mihail Levente și Ștefan Popescu (28.1.1950)/__


Declaratie/ Acordul partidului comunist cu plecarea peste Bug a comuniștilor de la Institutul Central de Statistica (30.1.1950 a)/__


Declaratie/ Adunare la Varvarovka a echipei de identificare a romanilor de dincolo de Bug (30.1.1950 b)/__


Declaratie/ Rapoartele asupra starii de spirit a romanilor de dincolo de Bug (31.1.1950 a)/__


Declaratie/ Dispozitii date de Anton Golopentia (31.1.1950 b)/__


Declaratie/ Dispozitii date de Anton Golopentia, reluare (31.1.1950 c)/__


Declaratie/ Rapoarte asupra starii de spirit a romanilor de dincolo de Bug (14.2.1950)/__


Declaratie/ Institutul Central de Statistica; echipa de identificare a romanilor de dincolo de Bug; Mihail Levente (12.1.1953)/__


Simion Siegler


Simion Siegler: Referat [de punere in libertate a lui Mihail Levente] (9.7.1951)/__


Matilda Ștefanescu


Declaratie/ Arhiva Institutului Central de Statistica in 1942 și 1948 (7.12.1949)/__


Declaratie/ Anton Golopentia și Oficiul de Studii (26.12.1949 a)/__


Declaratie/ Ce m-a facut sa ma ocup de materialul ce apartinea U.R.S.S. (26.12.1949 b)/__


Declaratie/ Inventarierea materialului referitor la problemele din U.R.S.S. și a aceluia adus de acolo ([26.]12.1949 c)/__


Declaratie/ Distrugerea unor lucrari ale echipei de identificare a romanilor de dincolo de Bug și ale lui Anton Golopentia (27.12.1949)/__


Declaratie/ Distrugerea lucrarilor efectuate de Mihail Levente in cadrul echipei de identificare a romanilor de dincolo de Bug (5.1.1950 a)/__


Declaratie/ Felul cum se poate ajunge la materialul adus din U.R.S.S. (5.1.1950 b)/__


Declaratie/ Discutii cu Mihail Levente pe marginea materialului adus din campania de identificare a romanilor de dincolo de Bug (6.1.1950)/__


Declaratie/ Distrugerea corespondentei Oficiului de Studii al Institutului Central de Statistica (15.1.1950)/__


Declaratie/ Mapa cu lucrarea lui Levente, pe care am rupt-o (26.1.1950)/__


Declaratie/ Declaratii cu privire la Mihail Levente in 1950 și 1951 (18.7.1951 a)/__


Declaratie/ Declaratii cu privire la Mihail Levente, reluare (18.7.1951 b)/__


Material ridicat de tov. Firescu (20.1.1950)


B. Parchetul CurTii București


Acuzator public Ion Pora: Ordonanta de clasare (10.10.1945)/__


Concluzii pentru mentinerea clasarii (f.d.)/__


Procuror Filipescu: Referat de mentinere a clasarii [26.10.1950]/__


Ordonanta (5.12.1950)/__


Parchetul Curtii București catre Ministerul Agriculturii (26.12.1950)/__


Ordonanta (12.1.1951)/__


Parchetul Curtii București catre Ministerul Agriculturii (12.1.1951)/__


Ministerul Agriculturii catre Parchetul Curtii București (23.1.1951)/__


Ordonanta (23.1.1951)/__


Parchetul Curtii București catre Ministerul Agriculturii (29.1.1951)/__


Ministerul Agriculturii catre Parchetul Curtii București (15.2.1951)/__


Ordonanta (20.2.1951)/__


Cabinetul Crime de razboi catre Cabinetul Tov. Președinte al Curtii București (3.4.1951)/__


I. Chiș: Referat (3.4.1951)/__


Ordonanta (7.4.1951)/__


Cabinetul Crime de razboi catre Cabinetul Tov. Președinte al Curtii București (9.4.1951)/__


Ordonanta (4.5.1951)/__


Catre Tov. Președinte al Curtii București (5.5.1951)/__


Parchetul Curtii București: Referat [1.10.1951]/__


Parchetul Curtii București: Referat (6.10.1951)/__


Cabinetul Crime de razboi catre Comandamentul Militiei București (26.11. 1951)/__


Comandamentul Militiei București. Directia Militiei Paza și Ordine. Sectia Mandate catre Sectia 27 Militie (29.11.1951)/__


Parchetul Curtii București catre Comandamentul Militiei București (15.12.1951)/__


Comandamentul Militiei București. Directia Militiei Paza și Ordine. Sectia Mandate catre Sectia 27 Militie (20.12.1951)/__


Ordonanta (10.1.1952)/__


Parchetul Curtii București. Cabinetul Crime de razboi catre Comandamentul Militiei București (10.1.1952)/__


Procuror Gh. Diaconescu: Referat (26.8.1952)/__



VIII. Evocari și articole ulterioare scrise de membrii echipei I.R.E.B.


Nicolae Marin-Dunare: Echipa de cercetari sociologice la est de Bug (21.5.1976)/__


Nicolae Marin-Dunare: Echipa de la est de Bug (extrase din interviul realizat de Zoltán Rostás, 1985)/__


Gheorghe Retegan: Cercetarile de la est de Bug (extrase din interviul realizat de Zoltán Rostás, 1985)/__


Nicolae Economu și Ion Apostol: Contributii la cercetarile etnosociologice privind așezarile romanești de la est de Bug (1992)/__


Vladimir Trebici: Cuvant despre neuitare (1994)/__


Anton Ratiu: Romanii de la est de Bug (1994)/ A. Teren - Se fixeaza sarcini, se formeaza echipe/__; *Alexandrovka, jud. Vosnessensk/__; Identitate de structura spirituala/__; De unul singur, prin spatiul ucrainean/__; *Novoignatievka, jud. Azovsk/__; Dunaievka, in loc de Dunareni/__; Au fost colonizati in Ucraina si romani ardeleni?/__; Romanii din jurul Aradului, colonizati in preajma Kievului/__; B. Repatrieri (1994) - Romanii din Ucraina solicita repatrierea/__; Și bulgarii baștinași doresc repatrierea/__; In Caucaz, comuna Moldovanskaia/__; Un comisar al guvernului, absolut necesar/__; Un material inestimabil, pentru care s-a platit cu viata/__


George Popescu: Amintiri despre Anton Golopentia (1996)/__


IX. Anexa


*Plan de documentare și cercetare U.R.S.S. (f.d.)


*Bibliografie generala. Romanii din U.R.S.S. și Polonia (f.d.)/__


Apollon Skalkovskii Istoria regiunii Noua-Rusie, 1730-1823 (1836; traducere din limba rusa, f.d.)/__


Apollon Skalkovskii: Incercare de descriere statistica a regiunii Noua-Rusie, 1730-1823 (1850; traducere din limba rusa, f.d.)/__


Apollon Skalkovskii: Vitejia romana (1897; traducere din limba rusa, f.d.)/__


Date provizorii asupra tinutului Nistru-Bug (f.d.)/__


Populatia de origine etnica germana din Basarabia, Bucovina și Dobrogea (f.d.)/__


Al. Smochina: Așezarea și raspandirea romanilor in Ucraina și Rusia (f.d.)/__


Al. Smochina: Referat. Din așezarile romanilor de peste Nistru (24.5.1941)/__


Nichita P. Smochina: Romanii de peste Nistru (iunie-iulie 1941)/__


Al. Smochina: Referat. Așezarea Republicii Moldovenești (2.6.1941)/__


Diomid Strungaru: Graiul moldovenimii orientale in cadrul unitatii și latinitatii limbii romane (f.d.)/__


Diomid Strungaru: Folclorul moldovenimii orientale (7.6.1941)/__


Al. Smochina: Vechimea satelor romanești de peste Nistru (13.6.1941)/__


Al. Smochina: Referat/ Harta Republicii Moldovenești (14.6.1941)/__


Al. Smochina: Referat. Pomicultura și viticultura in Basarabia și Republica Moldoveneasca (25.6.1941)/__


Diomid Strungaru: Referat/ Tabele privind teritoriul și populatia Ucrainei (11.11.1941)/__


Nichita P. Smochina, Diomid Strungaru, T. Decuseara ș.a.: Incheiere/ Consfatuirea privitoare la romanii de peste Bug (16-18.11[.1941])/__


Nota de comunele moldovenești dincolo de Bug și Nipru in Ucraina (f.d.)/__


Diomid Strungaru: Numarul romanilor transnistrieni (1.12.1941)/__


Capitolele contului I.R.E.B. (f.d.)/__


Transnistria (Zadnistrianșcina) (4.1.1942)/__


Anton Golopentia: Anunt catre moldoveni, ciorna (f.d.)/__


Anunt catre moldoveni, tiparit in limbile romana și ucraineana in ziarul "Novii Ceas" (22.1.1942)/__


Anunt catre moldoveni, afiș tiparit in limbile romana și ucraineana (f.d.)/__


Subprefect Ștefan Balan: Referat (23.1.1942)/__


H.H. Stahl: Referat [privind chestiunea ridicata de D-l Subprefect al judetului Balta] (11.3.1942)/__


Gheorghe Bucurescu: Raport asupra numarului moldovenilor pierduti prin colonizare in Siberia, ucidere, deportare sau foamete (1942)/__


Diomid Strungaru: Bibliografia romanilor de peste Nistru (23.6.1942)/__


Borderou de marfurile aduse de D-l Golopentia de la Odessa la data de 20.11.1942/__


Ion Apostol: Intrebuintarea bucatilor de materie incredintate mie pentru schimb (f.d.)/__


Permis de trecere. Durchlassschein. Perepustka Anton Golopentia (6.1.1943)/__


Ordin de serviciu. Dienstbefehl Anton Golopentia (9.1.1943)/__


Ordin de serviciu. Sonderausweis Anton Golopentia (15.4.1943)/__


Legitimatie Anton Golopentia,traducere din limba germana (15.5.1943)/__


Tabel de materialele necesare completarii operei de ajutorare a familiilor romanești de peste Bug (f.d.)/__


Titu Radulescu-Pogoneanu: Schimbul de populatii romano-ruso-ucrainean și asigurarea frontierelor Romaniei (20.9.1943)/__


Comisiunea inter-departamentala: Conditiile schimbului de populatie romano-ruso-ucrainean (25.9.1943)/__


Comisiunea inter-departamentala: Plan definitiv de reglementare a operatiunii schimbului de populatie (25.9.1943)/__


Instructiuni pentru intocmirea actelor justificative a[le] cheltuielilor in legatura cu operatiunile de repatriere a romanilor din tinuturile de la est de Nistru [1943]/__


Comandamentul de Capetenie al Armatei. Departamentul Guvernatorului Civil al Transnistriei catre Generalkommissariatul din Nikolaev, traducere din limba germana (f.d.)/__


Carol Hrovath: Obligatiile exceptionale [ale salariatilor publici] (31.12.1943/__


I. Facaoaru: Munca obligatorie (31.12.1943)/__


Mihai Korne: S. Schafferman, Dr. W. Filderman (15.2.1987)/__


Sanda Golopentia: Dizvoltarea furtunoasa a Moldovei Socialiste (1.12.1988)/__


Sanda Golopentia: Ideologie in dialect (15.2.1989)/__


Sonia Palty: Ale vietii valuri. Scrisoare deschisa Dnei Sanda Golopentia (2.8. 2002)/__


Vasile Șoimaru catre Sanda Golopentia: Anticiparea BUG-ului (7.7.2003)/__


Vasile Șoimaru catre Sanda Golopentia (2.9.2003)/__


Nicolae Both: Eugen Seidel, fragment de scrisoare (11.1.2005)


Note și comentarii LA CUPRINSUL VOLUMULUI DE FATA


Note și comentarii la I. Anton Golopentia: Lucrarile de identificare a romanilor de peste Bug - Rezultate și perspective/__


Note și comentarii la II. Rapoartele echipei I.R.E.B. catre Anton Golopentia/__


Note și comentarii la III. Corespondenta momentului/__


Note și comentarii la IV. Administratia rurala sovietica/__


Note și comentarii la V. Valea-Hotului, un sat din Republica Moldoveneasca/__


Note și comentarii la VI. Așezarile romanești dintre Bug și Nipru/__


Note și comentarii la VII. Lucrarile de identificare a romanilor de la est de Bug in Arhivele S.R.I./__


Note și comentarii la VIII. Evocari și articole ulterioare ale membrilor echipei I.R.E.B./__


Note și comentarii la IX. Anexa/__


IlustraTii


Lista ilustratiilor/__


Fotografii/__


Fotocopii/__





[1] In volumul Transnistria. Incercare de monografie regionala (București, 1943, p. 139-140), Nicolae M. Popp semnaleaza existența unei Asociații (Transilvanskoe Obșcestvo Ovțivodov)a oierilor transilvaneni, originari din Marginimea Sibiului, inca inainte de 1918, la Simferopol in Crimeea.

[2] Constantin Brailoiu, ed. La Collection universelle de musique populaire enregistrée/The World Collection of Recorded Folk Music (1951-1958), Réédition intégrale/Complete Re-edition, Disque III. Europe 1 (Roumains, Ukrainiens roumanophones, Macédo-Roumains, Grecs, Judéo-Espagnols, Bulgares), Disques VDE-Gallo, 1984, A 6-10.

[3] Intamplarea pe care incearca sa o reconstituie aici H. H. Stahl este cuprinsa in scrisoarea D-nei Sonia Palty pe care am reprodus-o in Anexa. Din București, A. Bauh a transmis atunci - prin Anton Golopenția - rudelor sale aflate in lagarul de la Golta și unui numar de 30 de alte familii de evrei - un plic cu bani care sa le permita sa reziste pana la revenirea in țara.

[4] Nu dispunem de date privind o eventuala acțiune a lui N. Betea in favoarea evreilor din lagarul de la Golta. Știm doar, din interviul luat de Z. Rostás lui G. Retegan, ca acesta din urma dusese alimente unor familii din lagar impreuna cu A.G.

[5] Cf. Z. Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl (1985-1987), București: Paideia, 2000, p. 149-150.

[6] In Introducere - Un dar postum, Ștefania Golopenția scria: "In acest ultim plan de lucru [cel din anul 1948, S.G.] al Școlii sociologice de la București, ideile pentru care militase A.G., idei obiectivate in cercetarile de teren și publicațiile sale, s-au desprins de el și au intrat in zestrea metodologica a Școlii. Aidoma procesului de desprindere de autorul lor a unor creații artistice, cand acestea au intrat in anonimatul circuitului folcloric, ideile lui A.G. privitoare la cercetarea sociologica au intrat in anonimatul discursului științific. Nici ca se putea o recompensa mai frumoasa a activitații unui om care lupta pentru realizarea unei idei nu pentru ca era a sa, ci pentru ca ea ii aparea a reprezenta adevarul științific al momentului respectiv, a unui om care facuse deja dovada ca - pentru a vedea realizata o idee - putea sa renunțe la paternitatea ei" (in Anton Golopenția, Ceasul misiunilor reale, București: Editura Fundației Culturale Romane, 1999, p. 27).

[7] In studiul sau Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologica de la București, Pompiliu Caraion scria: "Ajutat de incercatul monografist dr. D. C. Georgescu, A. Golopenția realizeaza faimoasa 'ancheta sociologica' in cele 60 sate, urmarind statistic cateva probleme, precum: starea populației, mișcarea populației, evoluția postbelica a proprietații agricole, analiza economica a gospodariilor rurale, starea sanitara, starea culturala etc. Inainte de pornirea acestei anchete, D. Gusti, ca și unii dintre elevii lui, in cadrul unor furtunoase ședințe ținute la I.S.R., s-au opus chiar violent noii inițiative; pana și cuvantul 'ancheta', fie ea și 'sociologica', i se parea atingator la prestigiul științific al Școlii. Dar A. Golopenția nu a cedat; pana la urma, el a cautat sa-i convinga pe adversarii lui ca, in fond, el nu facea decat sa preia o inițiativa mai veche chiar a profesorului, un gand de alta data pierdut in drum datorita unor imprejurari potrivnice. In cele din urma, D. Gusti a incuviințat 'ancheta' aceasta 'sumara', ba a scris și un remarcabil studiu ca introducere la cele cinci volume din 60 sate romanești" (Sociologia Militans, vol. IV. Școala Sociologica de la București, București: Editura Științifica, p. 141).

[8] Numele complet al echipei - "Echipa pentru identificarea și studierea sumara a așezarilor romanești de la est de Bug" - amintit in articolul lor (reprodus in secțiunea VIII) de catre N. Economu și I. Apostol corespunde acestei viziuni.

[9] Cf. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan. Inițiative romanești privind problema schimbului de populație in primii ani ai celui de al doilea razboi mondial (1939-1941), (in) Romania și relațiile internaționale in secolul XX. In Honorem Profesorului universitar Dr. Vasile Vesa la implinirea varstei de 60 de ani, Volum ingrijit de Liviu Țarau și Virgiliu Țarau, Cluj-Napoca: Clusium, 2000, p. 90-116; Viorel Achim, The Romanian Population Exchange Project Elaborated by Sabin Manuila in October 1941, "Annali dell'Istituto storico italo-germanico in Trento/Jahrbuch des Italienisch-deutschen historischen Instituts in Trient", XXVII (2001), p. 593-617; Viorel Achim, Schimbul de populație in viziunea lui Sabin Manuila, "Revista istorica", XIII (2002), nr. 5-6, p. 133-150.

[10] Cf. Camil Mureșanu, coord. Transilvania intre medieval și modern, Cluj-Napoca: Centrul de studii transilvane - Fundația Culturala Romana, 1996, p. 125-131.

[11] Idem, p. 129-130.

[12] Idem, p. 130.

[13] Cf. Sorina Bolovan, Ioan Bolovan (2000), p. 138.

[14] Idem, p. 109-110.

[15] Idem, p. 112-113.

[16] Idem, p. 112-113.

[17] Viorel Achim (2002), p. 146.

[18] Dupa desființarea Serviciului Social, o serie de sociologi gustieni se vor angaja in 1940 la Institutul Central de Statistica. A.G. va deveni in 1941 director al Oficiului de Studii, iar H. H. Stahl va fi angajat ca director al Serviciului Exterior al I.C.S.

[19] George Popescu, Amintiri despre Anton Golopenția și cercetarile la est de Bug, reproduse in secțiunea VIII a volumului de fața.

[20] Anton Golopenția, Ultima carte, București: Editura Enciclopedica, 2001. Volum editat, cu Introducere și Anexa de Prof. Dr. Sanda Golopenția, p. 46.

[21] In Raportul 1 (reprodus in secțiunea II a volumului de fața), N. Marin-Dunare scria: "Cu secundul [C. Manescu] am avut o discuție, provocata de informația capatata de la locuitorul din Bulgarka, ce a venit joi seara cu manifestul 'Frați moldoveni'. Sateanul, ucrainean, ne-a marturisit ca in Bulgarka au primit daruri și ucrainenii. In completare, parca, Manescu afirma ca au inscris 400 familii din 450. Personal știu din investigațiile de asta iarna ca in Bulgarka nu sunt decat 25-30% moldoveni. Merg pana la a accepta procentul maxim de 50%. Bineințeles ca n-am fost scutit de o suma de grave insulte. Remarcabil este insa faptul ca la Bulgarka numarul de moldoveni va aparea exagerat". In raportul sau din 20.8.1942, D. Corbea-Cobzaru anunța pentru Bulgarka un numar de 1745 moldoveni (fața de o populație totala de 2 791 locuitori) și scria: "S-au imparțit daruri la 380 familii. Aproximativ la 100 familii s-a dat mai puțin, fara sa iscaleasca, ceea ce a fost o greșeala" (secțiunea II).

[22] Levente scrie: "Șederea mea la Siniuhin-Brid a fost intrerupta de Golopenția care, intr-o zi (la patru-cinci zile dupa sosire) m-a luat cu un camion și, dandu-mi-l ca ajutor pe Sașa Cerpica (pe care il cerusem de mult timp), m-a desparțit definitiv de restul echipei, ducandu-ma la Tișkovka, raionul Tișkovka" (secțiunea VII). Al. Cerpica era un moldovean care ajuta, mai ales ca translator, echipa I.R.E.B.

[23] Pentru a elimina și umbra unei indoieli cu privire la aceasta afirmație a Matildei Ștefanescu, reproducem aici fișa de imprumut a volumelor Recensamantului sovietic din 1926, semnata de A.G., care se gasește in arhiva familiei: "Comandamentul de Capetenie al Armatei/ Departamentul Guvernatorului Civil al Transnistriei/ Carți date cu imprumut domnului Golopenția/ Statistica populației Rusiei Sovietice din anul 1926. Publicata in anul 1928, șase volume incepand cu vol. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și volumul 13 publicat in anul 1929./ In total 7 volume/ ss. A. Golopenția" (AFG).

[24] Dupa cum vom vedea, la pregatirile din anul 1941 se refera, in cadrul volumului de fața, un numar important de documente cuprinse in Anexa.

[25] A.G. a imparțit echipa I.R.E.B. in subechipe stabile (care se instaleaza de obicei in localitațile cu mulți moldoveni) și subechipe mobile (care inregistreaza moldovenii razleți). In parte, opoziția dintre subechipe stabile și subechipe mobile coincide cu opoziția rural/urban. Pentru simplificare, vom vorbi de echipe stabile, mobile, rurale, urbane, nemaimarcand in restul textului caracterul lor de subechipe.

[27] Vezi nota 6 mai sus. Scrisorile apar la p. 255-260.

[28] E vorba de Profesorul Dimitrie Gusti. A.G. va include colaborarea presimțita a Ștefaniei Golopenția - Roluri domestice in satul Șant (Nasaud) - in Proiectul de sumar pentru un numar special din "Sociologie romaneasca" (an. V, nr. 1-2) pe care l-am reprodus in fruntea secțiunii VI a volumului de fața.

[29] Nu am gasit acest tablou, in cazul in care A.G. il va fi realizat.

[30] A.G. se refera, dupa toate probabilitațile, la lucrarile de repatriere.

[31] E vorba de Dan Golopenția, care se nascuse la 15 septembrie 1943.

[32] S-ar putea ca redactarea de catre I. Oancea, N. Marin-Dunare și B. Șchiopu a cate doua texte privind tema cercetata sub soviete respectiv sub administrația romaneasca sa fi fost cea care i-a dat lui C. Pavel impresia ca autorii respectivi redactasera fiecare in doua chei ideologice diferite materialele lor. In declarația din 29.1.1950, reprodusa in secțiunea VII, C. Pavel scria: "Au fost și cazuri, in timpul redactarii materialului, cand s-a incercat sa se prezinte lucrarea respectiva in dublu exemplar, cu modificari esențiale in ce privește tratarea problemei: un exemplar cuprinzand problema tratata prin prisma marxismului, iar alt exemplar mai puțin marxist și cu fraze cocoloșite sau intortocheate (cazul Bucur Șchiopu și Oancea). Se temeau, in caz ca lucrarile vor fi publicate, sa nu fie calificați de comuniști și deci sa aiba de suferit".

[33] In timpul razboiului, Institutul Central de Statistica a creat posibilitați de prestare a muncii obligatorii unui numar de aproximativ 2 000 de evrei.

[34] Am prezentat pe larg mandatul și activitatea Oficiului de Studii al I.C.S. in textul intitulat "Cronologie" (Anton Golopenția, Opere complete I - Sociologie, București: Editura Enciclopedica, 2002, p. XCIII-XCV).

[35] In raportul din 14.1.1942 reprodus in secțiunea II, Echipa de recunoaștere da cifre diferite de cele indicate de D. Gusti, pe care le-am reprodus: 8 700 locuitori și 5 936 romani.

[36] Vom vorbi mai pe larg despre Consiliul de Patronaj in cele ce urmeaza.

[37] Separam prin "/" numirile alternative ale aceleiași localitați. Numele romanești le preced in timp pe cele rusești sau ucrainene, fiind inlocuite de acestea.

[38] In secțiunea VIII a volumului de fața, evocand la mai bine de 50 de ani lucrarile I.R.E.B., N. Economu și I. Apostol situeaza cercetarea de la Perisadovka cu un an mai tarziu, in vara 1943.

[39] Vom vorbi despre pachetele-dar in diviziunea urmatoare a prezentei Introduceri.

[40] In referatul Direcției Politice a Ministerului Afacerilor Straine intocmit de Titu Radulescu-Pogoneanu (Schimbul de populații romano-ucrainean și asigurarea frontierelor Romaniei, reprodus in Anexa) cifra romanilor de la est de Bug urca la 150.000. Cum A.G. și T. Radulescu-Pogoneanu erau buni prieteni, cum numele acestuia apare pe insemnari de intalniri necesare ale lui A.G. și cum, mai ales, conținutul referatului evoca puncte de vedere exprimate de A.G. cu alte prilejuri sugerand conlucrarea, e posibil sa fi existat o cifra finala de 150 000 moldoveni la est de Bug. Nu am dispus insa de documente I.R.E.B. care sa o confirme.

[41] Cf. nota 2.

[42] Ovidiu Barlea, Efigii, București: Cartea Romaneasca, 1987, p. 98-99.

[43] Idem, p. 214.

[44] Cf. Dumitru Șandru, Mișcari de populație in Romania (1940-1948), București: Editura Enciclopedica, 2003, p. 211.

[45] Nicolae M. Popp semnaleaza, ca rezultat al colonizarii țariste a Siberiei, intemeierea satului romanesc Bohotarca de langa Nicolsc-Usurisc (Voroșilov). Cf. Nicolae M. Popp, op. cit., p. 175.

[46] Cateva explicații de termeni se impun: rasculacire = confiscarea averii; represare = deportarea capului familiei, cu sau fara confiscarea averii; vasalirea, veselirea sau vselirea = confiscarea averii și deportarea tuturor membrilor familiei. Cf. Nicolae M. Popp, op. cit., p. 161. Sudiții erau cei care fusesera judecați și condamnați.

[47] Ele i-au adus pe moldoveni in minele din Donbass, in preajma Marii Albe etc.

[48] Situația aceasta poate fi comparata astazi cu aceea a minoritații italiene din Statele Unite. La fel cu moldovenii de la est de Bug, italienii nu se mai definesc de mult ca grup prin limba pe care o vorbesc; ei nu mai situeaza in centrul identitații lor limba italiana.

[49] In evocarea sa (inclusa in Anexa), N. Both a vorbit despre cariera intoarsa a lui E. Seidel in Romania comunista: acesta nu urca, ci coboara in funcții la Universitatea din Cluj, unde preda o vreme in anii de dupa razboi. El va fi de altfel și unul din primii emigranți din Romania intr-o alta țara socialista - R.D.G.

[50] Vezi in acest sens punctul 1 al scrisorii nr. 16 a lui T. A. Stoianovici catre A.G. In interviul cu Z. Rostás, G. Retegan subliniaza de asemenea: "Noi n-aveam nici un fel de dispoziție pentru aducerea lor in Basarabia, sau in Moldova sau nu știu unde. Singura noastra sarcina era sa-i inregistram și sa le distribuim o serie de produse de-astea, de stricta necesitate. [.] Și in august '43 am terminat toata operația de inregistrare [.] In '43 am venit in București, numai Golopenția și eu, ceilalți venisera mai inainte. In septembrie '43 s-a primit dispoziție sa mergem inapoi și sa-i aducem in Basarabia pe toți cei ce vor sa vina. Nimic obligatoriu. Numai cei ce vor sa vina" (cf. secțiunea VIII).

[51] O comparație intre Nota aceasta a lui A.G. și referatul lui Titu Radulescu-Pogoneanu reprodus in Anexa (vezi și nota 32 mai sus) ar fi de natura sa sublinieze influența lui A.G. in concepția celui din urma.

[52] Pentru a satisface criteriile inițiale de colonizare in Noua Rusie, numeroși polonezi trecusera la religia ortdoxa.









Copyright © Contact | Trimite referat